452 matches
-
prin ură, dar când intră, simt furnicături în unghiile ascuțite, a fost al tău, iar acum nu mai este, jelește-i plecarea, stă în fața mea îmbrăcat în cămașa de jeanși și pantalonii maro, înalt și însingurat, fața lui sculpturală este inexpresivă, nemiloasă. Am venit să îmi iau câteva lucruri, spune el, plec de aici, iar eu îl înjur mușcându-mi buzele, iar ai câștigat, întotdeauna ai fost mai îndrăzneț, mai crud, credeam că te-am învins printr-o singură zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doar secretul nostru.“ Eu m-am ridicat brusc, mi-am pus halatul de baie pe mine și i-am spus să plece și să nu mai calce niciodată în casa mea. M-a privit și-atât. Ochii ei erau complet inexpresivi, de parcă fuseseră pictați pe carton. Nici măcar o clipire. Mărturisesc că nu-i mai văzusem niciodată așa. După ce m-a privit fix o vreme, și-a adunat lucrurile fără să scoată un cuvânt și s-a îmbrăcat cât a putut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să-l văd, se apără ea. Și e o întâlnire adevărată, nu o întâlnire pe la petreceri organizate de el. Nici eu, nici Davey nu comentăm, și după un moment continuă veselă: Dar tu ce mai faci, Davey? —Eu? întreabă Davey inexpresiv. —Trebuie să-ți găsim și ție pe cineva! Știu o mulțime de fete drăguțe care ar fi tare încântate să iasă cu tine! —Doamne, Daisy, nu, te rog, urăsc lipelile. Știi prea bine. N-o să fie nimic exagerat, îl asigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de Cultură o coloană de limuzine negre. Frânează în fața intrării principale. Mai întâi coboară câțiva ornitorinci cu ochelari de soare și bicepși cât o roată de cașcaval. Coboară apoi însuși Stoica. Îl recunosc de la televizor: ten pământiu, chelie, chip dur, inexpresiv. Nu prea are figură de Iisus. Mai degrabă de Caesar de mahala. Lumea ovaționează: să-ți dea Dumnezeu sănătate și bucurie! Să nu te lași la nenorociții de politicieni de la București! N-au decât să moară de invidie că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă străpung în buci!" Jucăm hoții și vardiștii! Ulii și porumbeii! Leapșa! "Va, pensiero, sull'ali dorate...!" Merită să fim băieți buni, uneori. Iute! Vă explică mandea ce și cum, din mers! Nenea Sandu stă și se uită și dumnealui, inexpresiv, cum oaspeții, îndrumați de către Poet, iau pe brațe corpurile-delicte, ridicate de la muzeu pentru a fi fotografiate, numerotate și menționate pe proces-verbal constatator, înfundându-le precipitați, pe post de șrapnele, în gura largă a șemineului. Mut, polițistul se urnește la rând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ochi de ciclop, era modalitatea grațioasă a Mamei de a-i anunța că nu fuseseră treziți pentru a asista la întoarcerea pe Pământ. Dallas se întreba care era cauza schimbării de program. Ash se ridică, privi în jur cu ochi inexpresivi. După cât de însuflețită-i era fața, părea să fie încă adâncit în hipersomn. ― Parcă sunt mort, zise măsurându-l pe Kane. Ofițerul secund, nu tocmai întors din lumea cealaltă, căsca de-i trosneau fălcile. Ash, ca profesionist călit, își zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
părul buclat, desfăcut, se sprijinise de umărul meu. Ne priveam în oglinda scânteietoare. Ochii mei băteau în violet deasupra pomeților ascuțiți, pe când ai ei, chihlimbarii, păreau și mai deschiși la culoare în aerul cafeniu-roșcat. Țin încă minte fețele noastre contractate, inexpresive, de măști extatice, așa cum răsăreau una lângă alta din cristalul oglinzii. O vreme ne-am privit tăcuți și imobili, apoi ea a zâmbit cu acel zâmbet amar, fantast, specific ei, și și-a ațintit degetul arătător spre oglinda. Dar imaginea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia când am încercat sa citesc câteva rânduri din opera alungitului, am înțeles oroarea imensă pe care aceasta o conținea: pe mii și mii de pagini, cu o răbdare și o tenacitate de furnică, Egor scrisese un singur cuvânt
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
privim, într-atît fusese de clandestină și de caldă comuniunea noastră. Pentru că nu o mai puteam privi pe ea, am privit ― cu alții ochi ― pe inginer și m-am întrebat cum poate fi un om atât de urât și atât de inexpresiv părintele Maitreyiei. Acum puteam vedea și eu, mai de-aproape și în voie, fața inginerului, care se asemăna atât de mult cu o broască, ochii atât de bulbucați și gura atât de mare, într-un cap rotund și tuciuriu, cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
vie a simțurilor mele pe cealaltă, pe singura, pe Maitreyi. Am întrebat: ― De ce mi-ai căzut în brațe atunci? ― Aș fi vrut să mă iubești și pe mine ca pe Maitreyi, mi-a spus, privindu-mă cu ochii ei albaștri, inexpresivi. Am rămas mut. E cu putință atâta sete de amăgire, atâta dor de dragoste? ― Îmi povesteai cum o iubeai pe Maitreyi, și eu mă gândeam la mine, cât de singură și nefericită am fost, și mi-a venit să plâng
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
jos către legăturica cu pești, iar când și-a ridicat-o din nou, camaradul de alături al eroului principal zăcea în aceeași poziție, dar mort, cu casca străpunsă de un glonț. Doar capul îi căzuse și fața i se înclinase inexpresivă într-o parte; poate numai cu o ușoară expresie de îngrijorare sau de uimire, încremenită pe figură... Mitraliera aceea, pe care continua să n-o vadă, trăgea de undeva cu atâta înverșunare încât nimeni dintre soldați nu putea să facă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câteva structuri de predicție în grupul social, prin semne, dar și prin actul comunicării gestuale, într-un context social. Distanța de la imagine la gest, poate fi mare în cazul în care gestul, fizic sau cel insinuat ca reprezentare, lipsește, este inexpresiv ori imperceptibil ca semnificație într-o atare imagine sau situație dată. Cu alte cuvinte, avem de-a face cu lipsa de semnificație, din punct de vedere simbolic, al acelei imagini ori gest sportiv. Semnele verbale, conținute în comanda: Pe locuri
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
două sau trei perechi de complementare. 4. Elevul obține expresivități ale spațiului plastic, demonstrînd stadiul de formare a acestei competențe prin următoarele niveluri de performanță: ITEM 4 (I4)) Nota 1 5 Nota 6 8 Nota 9 10 folosește în mod inexpresiv elementele plastice cu rol constructiv, nu se folosește de stilizare ca element specific compoziției decorative, preluînd în mod neselectiv datele oferite de natură. Dovedește un nivel redus de exprimare artistică. configurează echilibrat spațiul compozițional, fără a obține expresivități ale imaginii
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
se confrunte cu o problemă gravă. Când nu mai putu să stea în pat, se ridică, făcu un duș, se îmbrăcă, își făcu bagajele și plecă spre aeroportul Lincoln, cu câteva ore mai devreme, în mașina sa închiriată, pe autostrada inexpresivă ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura peticită. Locuri de acum o treime de secol: campusul risipit, lipsit de centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pentru fapte bune, aveau să se termine și ei. Asta e o dovadă clară că nu poți fi sora mea. Sora mea e cea mai zgârcită persoană pe care o cunosc. Poate cu excepția tatei. Ea tresări, rănită. Dar fața lui inexpresivă o opri. Probabil că avea dreptate. Toată viața se agățase, panicată, de tot ceea ce putea pluti suficient de mult ca s-o elibereze de urgia lui Cappy și Joan. Și toată acumularea asta o sleise. Așa se întâmpla, dacă erai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Înalte, de culoare roșie, avea șoldurile late și picioarele urîte, lungi și subțiri, specifice negreselor. Înfățișarea ei era În același timp oribilă și seducătoare, din pricina gambelor subțiri ca niște fuse, a șoldurilor late, a coloritului bălțat, a chipului anemic și inexpresiv de femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul ei minuscul, ca de pasăre, se săturase pînă la ultimul său atom de o senzualitate bolnavă și lacomă, reducînd toată ființa ei la această mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
video. - Aici Gosseyn. spuse. - Domnule Gosseyn. se auzi un glas de bărbat, aici Institutul de emigrare. Gosseyn înlemni. Știa că astăzi se va hotărî, și o anumită nuanță în glasul acesta nu-i plăcu. - Cine-i la aparat? întrebă el inexpresiv. - Janasen. - A! Gosseyn se posomorî. Era omul care-i pusese atâtea bețe în roate, insistând să-i prezinte un act de naștere și alte hârtii, refuzând să înregistreze un test favorabil la detectorul de minciuni. Janasen - un funcționar a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
ghem de picioare și mîini din care se ițeau capetele lui Frankie, Toal și Sludden. Lanark trînti ușa și-și acoperi ochii cu mîinile, dar imaginea celor văzute rămăsese după pleoape; un ghem de mădulare cu trei fețe cumplit de inexpresive, și gura lui Sludden deschizîndu-se și închizîndu-se, de parcă ar fi mîncat ceva. își căută paltonul prin maldărul de pe masă, cînd o voce nedeslușită îi spuse: — îmi dau seama că noi doi nu am ajuns deloc să ne înțelegem deloc. Gloopy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ți-ai cîștiga pîinea? Curățînd parcurile publice? — îmi voi vizita prima pacientă și pe nimeni altcineva, zise Lanark pe un ton scăzut, pînă cînd ea nu mă va mai dori. Ozenfant bătu darabana pe fața de masă. Fața îi era inexpresivă. — Doctore Lanark, ce-o să te faci cînd n-o vei recupera pe Euridice? — Sînt prea neștiutor să-ți pricep bancurile, Profesore Ozenfant, spuse Lanark ridicîndu-se și plecînd de la masă. Era supărat și neliniștit și se gîndi că furia pacientei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ai face bine să te îmbraci cu astea. — învelește-mă cu ele, te rog. Nu mai șoptiți! Cer cu insistență să știu ce s-a întîmplat, zise Ozenfant. — Cred că sîntem bine, răspunse Lanark. După o scurtă pauză, Ozenfant zise inexpresiv: — Mă spăl pe mîini de voi doi. Lanark îi puse hainele în jurul umerilor și stătu lîngă ea cu brațul în jurul taliei ei. Ea își sprijini capul pe el și spuse moleșită: — Arăți de parcă te-ai fi bătut cu cineva, Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l administrează taică-tău. Thaw se uită lung la Coulter, care stătea cu picioarele depărtate și mîinile vîrîte în buzunarele pantalonilor și îl fixa la rîndul lui. — Ești spion neamț? îl întrebă Thaw. — Da, răspunse Coulter. Avea fața atît de inexpresivă, că Thaw fu convins că-i spion neamț. în același timp, fără să-și dea seama, nu-i mai fu frică de Coulter. — Ei bine, eu sînt spion britanic. Nu ești. — Ba da. Dovedește. — Dovedește că ești spion neamț. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui transpuși și închiși îi dădeau un aer pustiu și orb, ca un balon purtat de un curent de aer. Brusc, Thaw se simți urmărit. Printre șirurile de capete plecate din galeria de vizavi, era o față ușor încurcată, aproape inexpresivă care, dacă-l remarcase își nu era sigur că așa era), o făcuse cu un surîs sarcastic. Ceva din trăsăturile feței îi era cunoscut. Mai tîrziu, străinul fu prezentat în clasă: Robert Coulter, care fusese promovat la școala secundară Whitehall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu sînt sigur. Secretarul mi-a pus o mulțime de întrebări. Crede c-ar trebui să mă înscriu la cursurile de zi. I-am spus că-i imposibil. Mi-a cerut numărul de telefon de la tine de la serviciu. Thaw vorbea inexpresiv. — Bine, bine, zise domnul Thaw. Cinară în tăcere. Domnul Thaw se întoarse acasă a doua zi puțin mai devreme decît de obicei și cam fără suflu. Se așeză în fața lui Thaw, pe carpeta din fața șemineului și zise: — Mi-a telefonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
desenat în linii clare. Mai tîrziu merse printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i pe un ton liniștit și făcînd mici schițe sumare la marginea hîrtiei pentru a le arăta cum ar trebui reprezentat becul. Thaw lucra impasibil, cu un chip cînd inexpresiv, cînd zăpăcit luptîndu-se cu furia și dezgustul. La un moment dat, îi șopti vecinului său, un student cu fața pătrată, mustață blondă, bine-îmbrăcat: — E incredibil. — Ce anume? — Să faci artă cu un bec mort. — Recunosc, nu-i prea amuzant, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acest flux simțindu-se la fel de dens și de ostentativ ca o bucată de stîncă. într-una din zile, ajunse în momentul în care grupul intrase în amfiteatru, dar înainte de a veni profesorul. Oprindu-se în fața ușii, își luă o mască inexpresivă, o îndulci cu o încruntare gînditoare și intră. Urmă o explozie de rîsete și cineva strigă: — Și era cel mai nobil dintre romani! Se trezi în fața unor rînjete care mai de care, a unor priviri strivitoare și capete care hohoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]