277 matches
-
Învățător suprem al tuturor credincioșilor, căruia îi revine datoria de a-i întări în credință pe frații săi, proclamă printr-un act definitiv o învățătură de credință sau de morală, ce trebuie respectată. § 2. Și Colegiul Episcopilor se bucură de infailibilitate în magisteriu când Episcopii, adunați în Conciliul Ecumenic, își exercită magisteriul și, în calitate de învățători și judecători ai credinței și moralei, declară pentru toată Biserica o învățătură cu privire la credință sau morală, ce trebuie considerată ca fiind definitivă; sau când, răspândiți în
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
ci supunerea religioasă a intelectului și a voinței; așadar, credincioșii să aibă grijă să evite tot ceea ce nu concordă cu această învățătură. Can. 753 - Episcopii, care sunt în comuniune cu capul și cu membrii Colegiului, deși nu se bucură de infailibilitate în învățătura lor, atât fiecare în parte, cât și reuniți în Conferințele episcopale sau în conciliile particulare, sunt totuși doctori și învățători autentici ai credinței pentru credincioșii încredințați grijii lor; credincioșii sunt obligați să adere cu supunere religioasă a spiritului
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
dreptului, fie cei care, prin efectul hirotonirii sacre, sunt cooperatori ai Episcopilor, fie cei care, fără a fi constituiți în hirotonirile sacre, au primit mandatul de a învăța. Can. 597 - § 1. (= 749) Pontiful Roman, în virtutea sarcinii sale, se bucură de infailibilitate în magister dacă, în calitate de Păstor și Doctor suprem al tuturor credincioșilor creștini care îi confirmă în credință pe frații săi, proclamă prin act definitiv o doctrină în materie de credință sau de morală, care trebuie respectată. § 2. De asemenea, și
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
și Doctor suprem al tuturor credincioșilor creștini care îi confirmă în credință pe frații săi, proclamă prin act definitiv o doctrină în materie de credință sau de morală, care trebuie respectată. § 2. De asemenea, și Colegiul Episcopilor se bucură de infailibilitate în magister dacă Episcopii reuniți în Conciliul Ecumenic exercită magisterul și, ca învățători și judecători ai credinței și ai moralei pentru Biserica universală, declară o doctrină despre credință sau morală ce trebuie definitiv respectată; sau dacă, răspândiți în lume, păstrând
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
vor îngriji de aceea să evite ceea ce nu corespunde cu aceasta. Can. 600 - (= 753) Episcopii care sunt în comuniune cu capul Colegiului și cu membrii, fie individual fie reuniți în Sinoade sau în Concilii particulare, chiar dacă nu se bucură de infailibilitate în învățământ, sunt autentici doctori în credință și învățători ai credincioșilor creștini încredințați grijii lor; credincioșii creștini sunt obligați să adere printr-o supunere sufletească călugărească la acest magister autentic al Episcopilor lor. Can. 601 - Fiecărei Biserici îi incumbă îndatorirea
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
compatibilității ei cu prevederile fundamentale. Se mai susține că interdicția prevăzută de Legea nr. 47/1992 , ca judecătorii și personalul Curții Constituționale să dea consultații în probleme de competența Curții Constituționale, este contrară normelor de bun-simț, deoarece prezumă și impune infailibilitatea judecătorilor constituționali, în condițiile în care deciziile Curții, chiar vădit greșite, nu pot fi atacate și nu pot fi îndreptate nici de Curte. În concret, autorii excepției arată că dreptul lor constituțional la pensie, precum și dreptul la un nivel de
DECIZIE nr. 302 din 27 martie 2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/242047_a_243376]
-
bune ale omului nu pot avea în actul mântuirii nici un rol major. Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
nici un rol major. Referitor la predestinare, reformații susțin că Dumnezeu știe totul mai dinainte și rânduiește totul mai dinainte. În învățătura despre Biserică, ei preferă concepția despre Biserica invizibilă, nu admit infailibilitatea bisericii ca depozitară a carismei adevărului și nici infailibilitatea sinoadelor ecumenice. Nu admit ierarhia bisericească harică, stabilită canonic pe temeiul succesiuni apostolice ci preoția universală. Renașterea morală a omului se face în legătură directă cu Hristos, fără mijlocirea ierarhiei harice. În ortodoxie și catolicism, însă, acestea se face prin
Biserica Reformată din România () [Corola-website/Science/300524_a_301853]
-
și responsabilitate. Dostoievski credea că Rusia are o misiune mesianică de a răspândi în lume ortodoxismul, singura formă autentică (credea el) a creștinismului. Catolicismul, reprezentat în special de Franța, s-ar fi construit pe temeliile Romei păgâne, însetate de putere, infailibilitatea papală constituind pentru Dostoievski expresia supremă a celei de-a treia ispite diavolești. Conform scriitorului, socialismul și catolicismul sunt asemănătoare și compatibile chiar, deoarece au ca obiectiv hegemonia asupra lumii și alinierea forțată a maselor. Protestantismul în schimb, reprezentat în
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
absolutiste. Entitățile politice în evul mediu erau : șefiile tradiționale de tip tribal, monarhiile teritoriale și republicile urbane. Au existat state care nu se încadrau în nici unul dintre aceste tipuri, ca statul papal ce cuprindea o serie de elemente monarhice, principiul infailibilității papei ca sursă a absolutismului papal, dar care funcționa pe principii antidinastice, papii fiind aleși și obligați la celibat, blocând transmiterea ereditară a funcției. Provinciile Unite s-au organizat în 1579-1581 ca o federație teritorială a șapte provincii, depășea cadrele
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
științele exacte, cu deosebire teoriile fizice. Condițiile pe care le satisfac aceste teorii, mai ales simetria dintre explicație și predicție, sunt definite de Popper drept criteriu universal de delimitare a teoriilor științifice. Marea virtute a științei nu constă deci în infailibilitatea ei, ci în deschiderea unui spațiu amplu pentru discuția critică. Teoriile științifice nu pot fi demonstrate, ci doar falsificate. Cealaltă parte a medaliei este aceea că teoriile care nu pot fi criticate nu țin de domeniul științei. Noi nu trebuie
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
apocaliptice, insistă asupra întregului conținut al Bibliei ca fiind singura autoritate în materie de credință și consideră predicarea evangheliei esențială pentru fiecare creștin. În sânul romano-catolicismului a apărut o nouă confesiune: "Vechii Catolici" (Uniunea Catolicilor de la Utrecht), care refuză dogma infailibilității papei, definită la Conciliul Vatican I în 1870. În timp ce pretutindeni în jur se înmulțesc semnalele de reînnoire („trezire creștinească”) spiritul reînnoirii începe să miște și confesiunile tradiționale: mișcarea biblică, reînnoirea liturgică, atenția față de problemele sociale etc. În secolul al XIX
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
piața insulară. După unificarea oficială din 1871, Bismarck și-a orientat eforturile către desăvârșirea unității naționale sub umbrela prusacă. Atât conservatorismul catolic, conceptualizat de schimbarea reacționară a politicii Sfântului Scaun în timpul pontificatului Papei Pius al IX-lea, concretizată prin dogma Infailibilității Papale, ca și radicalismul clasei muncitoare, materializat prin apariția Partidului Social Democratic din Germania, au ajuns să fie îngrijorate de dezorganizarea diferitelor segmente ale populației datorată schimbării rapide de la economie bazată pe agricultură la una capitalist-industrială modernă, în condițiile unei
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
orice dubiu (în sensul teologiei sau ideologiei) se numește scientism. Totuși, este un lucru obișnuit ca membrii societății să aibă opinie exact opusă despre știință - mulți dintre cei care nu se ocupă cu știința consideră că savanții ridică pretenție de infailibilitate pentru afirmațiile lor. Știința servește în procesul de luare de decizii bazată pe consens prin care oameni cu opinii morale variate ajung la un numitor comun privind ceea ce este "real". În societățile seculare, bazate pe cunoaștere, informație și tehnologie, unde
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
regula supremă de credință și practică și standardul prin care va fi testată orice învățătură și experiență în conformitate cu doctrina protestantă "Sola Scriptura" Mare parte din teologia Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea corespunde învățăturilor evanghelice, cum ar fi Trinitatea și infailibilitatea Scripturii. Învățături distincte sunt despre starea omului în moarte și doctrina judecății de cercetare. Biserica este cunoscută și pentru accentul pus pe dietă și sănătate, înțelegerea holistică a persoanei, promovarea libertății religioase și pentru principiile și stilul de viață conservator
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
că Mazzini ar fi preferat să vadă Roma sub controlul papei mai degrabă decât unită sub monarhia italiană. Ca urmare, ei au fost în dezacord pe toate temele: a Internaționalei și a Comunei din Paris. În 1871, Garibaldi scria despre infailibilitatea lui Mazzini: „Eu și Mazzini suntem bătrâni; reconcilierea, de neimaginat, infailibilitățile mor dar nu se pliază! Să mă împac cu Mazzini? Există o singură cale: el să se supună, eu nu sunt capabil de asta.” La moartea fondatorului "Giovine Italia
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
mai degrabă decât unită sub monarhia italiană. Ca urmare, ei au fost în dezacord pe toate temele: a Internaționalei și a Comunei din Paris. În 1871, Garibaldi scria despre infailibilitatea lui Mazzini: „Eu și Mazzini suntem bătrâni; reconcilierea, de neimaginat, infailibilitățile mor dar nu se pliază! Să mă împac cu Mazzini? Există o singură cale: el să se supună, eu nu sunt capabil de asta.” La moartea fondatorului "Giovine Italia", în 1872, Garibaldi și-a uitat dezacordurile și s-a lăsat
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
specificitățile naționale, respectiv de diferitele interpretări ale unor teze, au înființat noi confesiuni. O latură comună a tuturor confesiunilor protestante și neoprotestante constă în negarea și respingerea totală a principiilor teologice și teozofice ale catolicismului. Protestantismul consideră, ca falsă teza infailibilității și caracterul de unic mântuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neagă importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al sfinților, infailibilitatea papei și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
neoprotestante constă în negarea și respingerea totală a principiilor teologice și teozofice ale catolicismului. Protestantismul consideră, ca falsă teza infailibilității și caracterul de unic mântuitor al Bisericii Catolice, de asemenea neagă importanța invocării și cultul Fecioarei Maria și al sfinților, infailibilitatea papei și autoritatea supremă a episcopilor, consideră ca fără valoare jurămintele preoților și călugărilor - în acest sens nu recunosc caracterul sacerdotal al organizațiilor monahale. Protestantismul nu recunoaște sistemul celor șapte sacramente ale confesiunilor catolice și ortodoxe, considerând că există numai
Protestantism () [Corola-website/Science/303712_a_305041]
-
Luca Paciolo și-a construit modelul matematic, ce a devenit apoi o știință de căpătai a economiei -contabilitatea- și care antrenează deopotrivă: sistemul documentelor, registrele, bilanțul inițial, conturile și regulile de funcționare a acestora, etc., toate acestea dând caracterul de infailibilitate al contabilității, în calitatea sa de sistem ideal pentru evidențierea capitalului și a patrimoniului administrat, privit sub dublul sau aspect: de valori economice și de obligații sau resurse. La rândul sau dublă înregistrare derivă din următoarele raționamente de bază: a
Principiul dublei înregistrări () [Corola-website/Science/303953_a_305282]
-
proletariatului, de desființare a proprietății și de generalizare a intervenției statului în toate domeniile. Liberalismul era incompatibil cu orice concepții reducționiste, care ignoră natura complexă a personalității umane, eșuând în extremism. Într-o epocă dominată de ideologii care își proclamau infailibilitatea principiilor și care căutau să instaureze domnia arbitrarului, înlocuind argumentele cu lozinci propagandistice, Mihail Fărcășanu nu concepea liberalismul ca pe un sistem de idei abstracte, cu o permanentă valabilitate teoretică, ci ca pe o concepție care caută să asigure individului
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
numit la 17 mai 1867 ca arhiepiscop de Kalocsa-Bács, la propunerea baronului József Eötvös. A jucat un rol important cu ocazia Conciliului Vatican I din anul 1870, fiind împreună cu George Strossmayer, Episcop de Diakovár, unul dintre faimoșii oponenți ai dogmei Infailibilității Papale, deși s-a supus hotărârilor Conciliului. Apoi, în Consistoriul din 12 mai 1879, Lajos Haynald a fost ridicat de papa Leon al XIII-lea la rangul de cardinal-preot, primind bereta roșie și titlul de "Santa Maria degli Angeli" la
Lajos Haynald () [Corola-website/Science/304791_a_306120]
-
încercat să creeze un fundament științific pentru condamnarea lui Honoriu prin diverse scrieri. Pentru el, Honoriu era cineva care "profana proditione immaculatem fidem subvertere conatus est" ("...încerca să distrugă credința pură printr-o trădare ordinară"). Din punctul de vedere al infailibilității papale, cuvintele lui au dus de asemenea la o dispută. Îndeosebi textul grecesc trimis Împăratului conține o formulă diferită, mai blândă. Scriind "subverti permisit" în loc de "subvertere conatus est", reproșul la adresa lui Honoriu este redus de la o răspândire activă a ereziei la
Papa Leon al II-lea () [Corola-website/Science/305411_a_306740]
-
de grave, dar Pius mai avea un as în mîneca și se vedea obligat să-I joace. S-a întors la puterea pe care Iisus i-a dat-o lui Petru, puterea spiritului. În iulie 1869, episcopii au adoptat principiul infailibilității și al primatului, după cum îl numea Biserică. Acum papă nu mai era capabil să greșească în probleme de morală și credința, toată lumea trebuia să i se supună. Primatul spunea că învățăturile și autoritatea lui nu pot fi încălcate sau înlocuite
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]
-
a început să-și întărească puterea spirituală. În 1864, el a promulgat controversată enciclica “Syllabus”, care a avut ca efect condamnarea liberalismului și a toleranței religioase și depărtarea bisericii de la realitățile lumii sec. al XIX lea. În iulie 1870, doctrina “infailibilității Papei” a fost proclamata de către Pius IX în timpul Marelui Conciliu al bisericii care se întrunise la Romă. Această doctrina susținea că declarațiile oficiale ale Papei erau infailibile - ele nu puteau fi greșite și nici nu puteau fi schimbate. El era
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]