633 matches
-
nu îi reține atenția lui Nicolae Manolescu în măsura în care consideră că aceasta fie a aplicat grile de lectură sofisticate, dar nu întotdeauna convingătoare, fie nu a reușit să surprindă adevărata originalitate a creației slaviciene, deși oferă sugestii utile cititorului. Autorul "lecturilor infidele", ferventul susținător al subiectivității criticului devine în mod neașteptat, și slab motivat, un intransigent. Doar un singur nume este amintit: cel al lui Ion Negoițescu a cărui istorie vorbește despre lecturile lui Slavici din autori germani de la Keller la Anzenbgruber
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
alt termen din cotext pentru a fi interpretat. Această asimetrie se verifică și atunci cînd este vorba de reluarea aceluiași substantiv cu schimbarea determinantului (anaforă lexicală fidelă): un cal... acest cal/calul...; sau cînd există o substituire lexicală (anaforă lexicală infidelă): un cal... animalul. În schimb, nu există nici o endoforă, deci nici o relație asimetrică atunci cînd este vorba de o simplă repetare a aceluiași grup nominal: Rîsul scade tensiunea și semnalează că sîntem din nou în securitate. De altfel, încă mai
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
o relație directă cu grupul nominal antecedent, pe care ea îl arată oarecum cu degetul, în timp ce anafora fidelă cu articol hotărît vizează, cu ajutorul unor anumite proprietăți, un referent pe care co-enunțiatorul trebuie să-l selecționeze din cotext. Există anaforă lexicală infidelă atunci cînd substantivul anaforizant nu coincide cu termenul anaforizat: Tînărul Rafe Collins, în vîrstă de 11 ani, își așteaptă tatăl în toaleta publică, cînd, un necunoscut îi încredințează, contra unei bancnote, o geantă. Bărbatul intră atunci în W.C. [...] Télé 7
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Tînărul Rafe Collins, în vîrstă de 11 ani, își așteaptă tatăl în toaleta publică, cînd, un necunoscut îi încredințează, contra unei bancnote, o geantă. Bărbatul intră atunci în W.C. [...] Télé 7 Jours, 30 august-5 septembrie 1997 "Bărbatul" reprezintă o anaforă infidelă pentru "un necunoscut", în virtutea unei relații de hiperonimie (clasa necunoscuților este inclusă în cea a bărbaților). Dar cele două grupuri nominale diferite pot foarte bine să se refere, în paralel, la același obiect, să fie în relație de coreferință (vezi
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de hiperonimie (clasa necunoscuților este inclusă în cea a bărbaților). Dar cele două grupuri nominale diferite pot foarte bine să se refere, în paralel, la același obiect, să fie în relație de coreferință (vezi cap. 16), fără să existe anaforă infidelă. Este ceea ce observăm în cazul următor: Bonaly, ultima de pe pistă, face dovadă de rea-voință. Campioana Franței [...] își prezintă programul liber, dar avînd grijă să evite fiecare dintre salturile sale. Le Parisien, 21 februarie 1997 Cele două grupuri nominale în italice
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de referiri "paralele" și nu de o anaforă; am putea, de altfel, inversa cele două expresii. Anaforă și evaluare Pentru enunțiator, reluările anaforice sînt un mijloc privilegiat de a impune anumite evaluări. Fapt evident, în special în cazul anaforelor lexicale infidele cu "acest", care provoacă adesea o nouă categorizare a referenților. Reluarea expresiei "o locuitoare de 82 de ani" cu ajutorul anaforei segmentale "această octogenară trăind zile fericite în cătunul său natal", în defavoarea unor structuri precum "acestei foste prostituate" sau a "acestei
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Războiul aurului" se întreabă care sînt cauzele ("care este cauza acestei polemici extravagante?"), dar nu care este temeiului propoziției " Această dezbatere este o polemică extravagantă". Observăm că prin manipularea presupunerilor putem orienta discursul într-un mod foarte eficient. Alegerea anaforei infidele Alegerea anaforei lexicale infidele nu reprezintă însă numai un mod de a exprima niște judecăți de valoare. În general, enunțiatorul alege anafore lexicale care sînt în armonie cu conținutul frazei în care este inserată aceasta. Să analizăm, în această privință
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
care sînt cauzele ("care este cauza acestei polemici extravagante?"), dar nu care este temeiului propoziției " Această dezbatere este o polemică extravagantă". Observăm că prin manipularea presupunerilor putem orienta discursul într-un mod foarte eficient. Alegerea anaforei infidele Alegerea anaforei lexicale infidele nu reprezintă însă numai un mod de a exprima niște judecăți de valoare. În general, enunțiatorul alege anafore lexicale care sînt în armonie cu conținutul frazei în care este inserată aceasta. Să analizăm, în această privință, anaforele infidele ale lui
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
anaforei lexicale infidele nu reprezintă însă numai un mod de a exprima niște judecăți de valoare. În general, enunțiatorul alege anafore lexicale care sînt în armonie cu conținutul frazei în care este inserată aceasta. Să analizăm, în această privință, anaforele infidele ale lui "Jacques Martin" în următorul articol (extras din Télé Loisirs), intitulat "Jacques Martin: al șaptelea copil în ianuarie": Jacques Martin... Cu siguranță, domnul are cîteva circumstanțe atenuante pentru a-și justifica întîrzierea: sosirea, la începutul anului, a celui de-
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
pe care contextul imediat nu face decît să le justifice. Avem aici de-a face cu un discurs fără surprize, în care se dezvoltă ceea ce este deja exprimat, în mod implicit, în desemnare. Anafora asociativă Caz particular al anaforei lexicale infidele, anafora asociativă se bazează pe o relație de la întreg la parte: Garmisch este un mic orășel bavarez care se întinde în vale, la poalele primelor vîrfuri alpine. Fațadele sînt decorate cu picturi baroce, clopotele bisericilor au proeminențe fals bizantine, bătrînii
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
I iconic (semn) 67, 97 identificatorie (interpretare) 227 imitație 211 imperfect 138, 145 implicatură 33 implicit 33 imprimat 95, 96 independent de mediu (enunț) 90, 92 indicarea referentului (mod de) 219 indirect (discurs) 181 indirect liber (discurs) 185 inferență 33 infidelă (anaforă) 244, 248, 251 infinitiv 21 informativitate (lege) 37 instabil (enunț) 89, 100 instrucțiune 28, 219 insulă textuală/enunțiativă 183, 189 interactivitate 62 interacțiune 62 interdiscurs 23, 65 ironie 212 italice 202 Î înglobantă (scenă) 102, 261 întruchipare 119, 262
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și, respectiv, fenomenologia Vieții („întru El era viață”, In. 1,4) care trimite automat la „fenomenologia lui Hristos”1. Aceeași Evanghelie îi consemnează o mărturie fundamentală: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Este ceea ce atrage atenția, fie și unui ochi infidel, asupra esențialei congruențe între modalitățile care definesc apariția unui fenomen (Hristos) și esența lui (Viața). Această sinonimie între cale (metodologie) și viață (substanță) probează - în plan transcendental, nu în primul rând moral - natura excepțională a adevărului lui Hristos. Desprins de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
cap o tufă”. S. este un poet lucid în visele sale, care invită la reflecție asupra înțelesurilor, la descifrare, la el componentele lumii reale nu dispar, dar sunt puntea de trecere spre o așa-zisă lume a „simetriei”. Una însă infidelă și imprevizibilă, precum visele. SCRIERI: Imperiul simpatiei, București, 1990; Simetria fierbinte, București, 1994. Traduceri: André Boulanger, Orfeu (legături între orfism și creștinism), București, 1992; Max Kaltenmark, Lao Zi și daoismul, București, 1994. Repere bibliografice: Ioana Pârvulescu, De veghe în „Imperiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289866_a_291195]
-
În legendă faptele, locurile și Împrejurările În care maramureșenii, În frunte cu Dragoș, au pornit spre Moldova. Bogdan-Vodă este menționat pentru prima dată la 21 octombrie 1343, Într-o scrisoare a lui Ludovic, ca fost voievod și la acea dată „infidel” al regelui. Repetatele stări conflictuale dintre rege și voievod au o semnificație de interes istoric. Sunt relevante contradicțiile dintre regalitate, care impunea aservirea țăranilor liberi, maghiarizarea și catolicizarea și voievodul român. Ca un epilog al rivalității, un document din 2
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
creație implică o posibilă funcție parodică sau metatextuală a lor. Litografia, chiar prost realizată, e o modalitate de a crea imagini, texte. Pe lângă sugestia bidimensionalității ea presupune și o alta, și anume aceea că literatura, arta nu sunt decât copii infidele ale realității. Este aici și o răsturnare de viziune. Lumea exterioară și deopotrivă universul intrinsec al creației par a se fi plictisit de lipsa de viziune, de talent a celor care încearcă să facă artă. Există și o anumită atenție
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mare de civili (irlandezi protestanți sau englezi, iar atunci cînd acțiunile militare ale ÎRA au făcut și victime civile, aceasta au fost doar din greșeală, proastă calculare a detonării bombelor etc.), spre deosebire de Al-Qaida, pentru care contează doar numărul mare de infideli creștini și evrei uciși, nimic altceva. ÎRA s-a considerat întotdeauna ca fiind o armată, chiar dacă a trebuit să acționeze în subteran. ÎRA a fost însoțită și de o mișcare politică, cu care pînă la urmă s-a putut ajunge
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
prin limbaj. SCRIERI: Versificația românească. Perspectivă lingvistică, Timișoara, 1980; Hermeneutica editării, Timișoara, 1992; ed. (Al. Macedonski. Hermeneutica editării), Timișoara, 1995; Editorialiști români, Timișoara, 1996; Eseuri lingvistice antitotalitare, Timișoara, 1998; Principii și norme de tehnoredactare computerizată, Timișoara, 1998; Mihai Eminescu. Lecturi infidele, București, 2001. Repere bibliografice: Olimpia Berca, „Versificația românească”, O, 1980, 14; Doina Uricariu, „Versificația românească”, LCF, 1980, 15; Al. Graur, Poetică lingvistică, RL, 1980, 16; Florica Dimitrescu, Exegeze universitare de poetică, „Forum”, 1981, 7-8; Adrian Voica, „Hermeneutica editării”, RITL, 1993
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287115_a_288444]
-
morală sau simbolică a evenimentelor și să schițeze profiluri pregnante. Între jurnalistică și literatură se situează notele de călătorie din Pieton în Cuba (1963), Orga de bambus (1966; Premiul Uniunii Scriitorilor), Jurnal hellenic (1974), Cartea Chinei (1977) sau din Orașe infidele (I-II, 1985-1986), unde autorul se interesează mai degrabă de diversitatea tipurilor umane și de varietatea manifestărilor spiritului decât de pitorescul unor peisaje insolite. Povestirile și nuvelele din Călătorie cu bucluc, ca și cele din Pământul spânzuratului (1957), Afișe de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
alb, București, 1974; Jurnal hellenic, București, 1974; Amphitrion, București, 1976; Cartea Chinei, București, 1977; Destine muncitorești, București, 1979; Luptătorul fericit și iubirea lui pătimașă, București, 1979; Fotograful de îngeri, București, 1980; Bestiariu, Cluj-Napoca, 1981; Student la istorie, București, 1985; Orașe infidele, I-II, București, 1985-1986; Călare pe lup, București, 1990; Debarcând în amurg, Cluj-Napoca, 1990; Ultimul Unicorn. Dialogurile Unicornului cu Vulcana (în colaborare cu Judit Nádor), București, 1995; Excelența Sa, București, 1997; Nomad în Mesoamerica, București, 2001. Traduceri: Horacio Quiroga, Anaconda, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288893_a_290222]
-
stabilită pe baza unei intuiții inițiale incorecte sau a unor deducții eronate, bazate pe interpretarea unor evenimente lipsite altminteri de vreo însemnătate, dar perseverent adunate, puse "cap la cap" și folosite pentru a justifica delirul - anume că persoana iubită este infidelă. Odată acceptată ca absolută - "dovezile de inocență, indignare și furie, poate că pe deplin motivate, nu au nici un efect și victima este supusă unui asalt emoțional ce escaladează continuu, de aceea persoana cu probleme este, de multe ori, partenerul" (Munro
[Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
găsim afirmată în operele lor și de aceea ei nu se opun, dar de obicei înțeleg chestiunea așa cum fac cele două versete mateiane, adică atribuind femeii adultere și bărbatului inițiativa repudiului. Unii din cei care obligă bărbatul să repudieze femeia infidelă lasă mai mare libertate femeii în a repudia bărbatul adulter, în parte din motive privitoare la psihologia feminină a vremii, așa cum face Papa Inocențiu. Fără a pierde din vedere faptul că paritatea sexelor este aici înțeleasă într-un cadru izolat
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a trandafirului, legenda susține că în grădinile Raiului erau numai trandafiri albi, care s-au înroșit de rușine atunci când Adam și Eva au păcătuit. În altă variantă, culoarea roșie ar veni de la sângele lui Adonis, ucis de gelosul Ares, din cauza infidelei Afrodita. Și uite așa, din legendă în legendă, s-a conturat portretul acestei zeițe a iubirii, a iubirii legitime și nelegitime, a dorințelor carnale, a voluptății, vicleniei și seducției, cea care a devenit idealul farmecului feminin. Se zice că, nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
și este ales senator (1992-1996). Din 1997 este membru corespondent al Academiei Române. I s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1990). Debutează cu Literatura română de azi. 1944-1964 (1965), volum scris în colaborare cu Dumitru Micu. Acestuia i-au urmat Lecturi infidele (1966) și Metamorfozele poeziei (1968). La scurt timp, Contradicția lui Maiorescu (1970) inaugurează o serie de studii monografice consacrate unor autori de prima mărime. Anatomia scrisului lui Titu Maiorescu întreprinsă de M. detectează o polaritate fondatoare: la o extremă - spiritul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
scenariu istoric. Una dintre temele de meditație constantă este modul în care poate fi comentată literatura și, decurgând de aici, condiția istoriei literare și a criticii, temă ce se regăsește în textele de escortă ale primelor lui două volume: Lecturi infidele și Metamorfozele poeziei. Prin programul critic pe care îl apăra și îl ilustra, cartea de debut a atras atenția asupra autorului, care asuma frontal condiția reputat subiectivă a criticii și vocația acesteia pentru aderențele eterogene și complexe. Misiunea indispensabilă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
notează mai sistematic stările prin care trece, și jurnalul său este, repet, admirabil, dacă poate fi admirabil ceva ce este atât de aproape de durere. EUGEN SIMION SCRIERI: Literatura română de azi. 1944-1964 (în colaborare cu Dumitru Micu), București, 1965; Lecturi infidele, București, 1966; Metamorfozele poeziei, București, 1968; Contradicția lui Maiorescu, București, 1970; Teme, vol. I-IV, București, 1971-1983, vol. V: Julien Green și strămătușa mea, București, 1984, vol. VI: O ușă abia întredeschisă, București, 1986, vol. VII: Desenul din covor, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]