1,872 matches
-
care le înlocuiește cu silicați organici polarizați. Astfel că ea posedă o piele dublă, iar acidul este depus între cele două straturi. ― Noroc că Dallas n-a tăiat mai adânc cu scalpelul, altfel și-ar fi vaporizat acidul în toată infirmeria. Ripley păru impresionată. ― Stratul cu silicați, văzut la microscop, pare să fie o structură moleculară extraordinar de densă și unică în felul ei. Ar putea să reziste și la laser. Știu, știu, se grăbi el să explice când văzu expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bune. Dar era totuși mulțumit că Ash nu spusese că "execul" murise. Deci Kane era încă în viață... dar într-o situație "interesantă". Ofițerul științific nu făcuse referire la Kane, ci la alt fenomen. Dallas îl găsi pe Ash în afara infirmeriei cu nasul lipit de geam. ― Ce s-a îmtâmplat? zise Ripley apărând de la celălalt capăt al coridorului. Am auzit un apel pe un difuzor branșat. ― Ascultai? Dallas o măsură curios. Ea se strâmbă. ― Altceva nu e de făcut pe navă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se adresă lui Ash:) Așadar? ― Kane! Privește-l atent. În întregime. Dallas își concentră atenția asupra lui Kane, îi cercetă corpul și reobservă ce voia să-i arate Ash. Adică nu văzu nimic. ― Creatura a plecat! O rapidă inspecție a infirmeriei prin geam nu dădu nici un rezultat. Kane zăcea pe platformă. Pieptul se ridica și cobora în mod regulat. Părea să respire normal și fără efort în ciuda dispariției vietății. Fața-i era acoperită de puncte negre. ― Străinul a depus ceva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că ofițerul științific era cel mai chibzuit. ― Sunt amprente, nu bube. Cred că sunt amprentele ventuze, adăugă Ash. În rest, Kane nu arată a fi suferit în urma acestei experiențe. ― Experiență care poate că nu s-a terminat, interveni Ripley. Ușa infirmeriei este blindată. Creatura e înăuntru. Voia să inspire încredere deși frica pusese stăpânire pe ea. Creatura înfiorătoare o paraliza doar când se gândea la ea. ― Nu putem să deschidem ușa, zise Ash gânditor. În nici un caz nu trebuie să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
stăpânire pe ea. Creatura înfiorătoare o paraliza doar când se gândea la ea. ― Nu putem să deschidem ușa, zise Ash gânditor. În nici un caz nu trebuie să o lăsăm să scape prin navă. ― Absolut de acord, zise Ripley inspectând podeaua infirmeriei. N-avem cum s-o prindem sau s-o ucidem de la distanță. ― Când am încercat să o desprindem de fața lui Kane, interveni Dallas, am tăiat-o și rănit-o. Poate că dacă nu-i mai facem rău, nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vreți. Eu stau la ușă. ― Sunt de părere că merită osteneala, zise Ash dezlipindu-se de geamul despărțitor. Este un specimen unic. Cu siguranță va fi nevoie să-l capturăm viu și intact. Apăsă pe tasta de comandă pentru deschiderea ușii. Infirmeria era locul adecvat pentru un lucru atât de neobișnuit. Pereții aveau blindaj dublu, iar datorită sasurilor, era compartimentul cel mai ermetic al lui Nostromo. Blindajul lunecă silențios pe câțiva centimetri. Ash se uită la Dallas care dădu din cap. Ash
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-i fu la îndemână ― un lighean de oțel. Reluându-și căutările, își zise că nu-i era greu creaturii să treacă prin arma asta improvizată. Dar contactul cu oțelul rece în mâini era totuși reconfortant. Ash inspectă extremitatea opusă a infirmeriei. Iar Ripley începu să se simtă ridicol în fața ușii. Deși temătoare, făcu câțiva pași înainte, șovăi, apoi se hotărî să privească sub platforma pe care era întins Kane, gândind că vietatea se agățase acolo. Cu toți mușchii încordați, gata să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fi bine, nu-ți face griji. Dacă mai aflu ceva sau dacă starea generală a lui Kane se schimbă ușor, te voi chema imediat. ― Ne-am înțeles, zise Dallas. (Apoi, către Ripley:) Hai să bem cafeaua aia. Ușa blindată a infirmeriei glisă tăcută în urma lor. Cele două siluete se îndepărtară în direcția pasarele, lăsându-l pe Kane în grija "autodocului", și pe acesta în grija lui Ash. 8 Cafeaua le desfătă stomacul, nu creierul. În jurul lor, Nostromo funcționa, nepăsător la soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu mult timp în urmă, fusese atât de rigidă. Cu picioarele atârnând pe brațele fotoliilor, își recăpătau pofta de viață. Pe pasarelă, Lambert punea punct verificărilor navigației înainte de a-și oferi un răgaz bine meritat. Ash ajunsese din nou la infirmerie și-și reluase veghea lângă corpul nemișcat al colegului său. Parker înghiți o gură de ceai fierbinte, scoase mitocănește un suspin de satisfacție și propuse cu obișnuita-i nedelicatețe: ― Cel mai bine e să-l punem pe Kane într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
scaun, cu urechile ciulite. ― O modificare? Serioasă? ― Ar fi mai simplu să veniți să vedeți. Se repeziră cu toții spre coridor, lăsând pe masă ceștile cu cafeaua aburindă. Prin mintea lui Dallas treceau tot soiul de vedenii groaznice în timp ce alerga spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență leproasă crescând pe trupul putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră în sfârșit la infirmerie, răsuflând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
spre infirmerie, urmat de ceilalți. Ce efecte secundare produsese maladia inoculată de către creatură lui Kane? Dallas văzu un ghem de mici falange cenușii, ochiul unic sau vreo excrescență leproasă crescând pe trupul putrezit al nenorocitului Kane. Ajunseră în sfârșit la infirmerie, răsuflând din greu. Nici urmă de ciorchini osoși, chirciți pe pereți, nici de tumoare pe anatomia "execului". Ash nu mințise când afirmase că apăruse o schimbare substanțială în starea lui. Ofițerul executant era așezat pe platformă cu ochii deschiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
o adusese la bord, această jivină pietrificată care zăcea înfășurată în tubul ei. ― Sunt întrutotul de acord cu acest program, zise cu însuflețire Kane. Sunt atât de amețit și obosit încât m-aș lipi și de congelatoare. (Se uită la infirmerie cu ochi rătăciți.) Dar deocamdată mi-e o foame de lup, zise el mângâindu-și burta. E mai bine să intri acolo ghiftuit, că și-așa nu-i prea ușor să ieșim. ― Nu văd nici un inconvenient. (Dallas își zise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-o împotriva mea? Este jignitor! Spune-mi unul! ― Ascultă, lucrăm amândoi pentru aceeași companie... Dallas schimbă tactica. Deoarece acuzațiile directe dăduseră chix, va încerca să-l mai înmoaie pe Ash, s-o ia pe coarda camaraderiei. Își zise că atmosfera infirmeriei îi făcea foarte pararanoic, pe el, Dallas. Era, evident, mai simplu să arunci răspunderea dramei în cârca unuia cu care putea discuta, ca Ash, mai lesne decât în seama creaturii care se găsea în afara tuturor normelor admise. Ce tip ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în viață. ― Sigur? ― Da, foarte sigur! Tonul vocii nu era înșelător.) Dacă n-ai fi suferit presiunea din ultimele zile, ai fi și dumneata. Uită totul, și eu voi face la fel. ― Mda. Dallas făcu repede stânga-mprejur, ieși din infirmerie și se îndreptă cu pași mari spre pasarelă. Ash îl urmări din ochi. Tot felul de gânduri i se buluceau în creier. Rămase așa mai mult timp, nemișcat și apatic, apoi reveni la munca lui, la analizele lui. Muncesc prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai suport veșnicele insinuări ipocrite. M-am săturat să tot fiu acuzat. ― Nimeni nu te-a acuzat. ― Nu mai spune! Apoi tăcu. Ripley nu mai scoase nici un cuvânt o vreme. I-l arătă cu degetul pe Parker. ― Du-l la infirmerie și pune-l pe picioare. Om vedea după aceea dacă "autodocul" poate să-l ia în primire. Ash îi dădu o mână lui Parker, își trecu unul din brațele inginerului după umeri și-l ajută să parcurgă drumul la laborator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dureri de cap. Odată, "adormindu-l" cum aveam obiceiul, adică strîngîndu-l în brațe, presîndu-i capul în piept și apăsîndu-i jugularele, era cât pe-aci să nu-l mai putem trezi: zăcu leșinat jumătate de oră, până l-au dus la infirmerie. L-am mai văzut la vârsta de șaisprezece ani, în holul farmaciei Policlinicii 10 de pe Rozelor. Stăteam la rând să iau nu știu ce medicamente, când l-am văzut intrând. Rareori am simțit o mai puternică fascinație ca în acel moment; Traian
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
simt deodată foarte prost, cu toate prejudecățile mele care ies la iveală mult prea ușor. În fond, acești oameni pot să fie pur și simplu generoși și drăguți cu un străin. Almanahurile ar trebui să-mi fie de folos În infirmerie, unde ajung cu o răceală urîtă În urma partidei de fotbal și cîteva zile lenevesc, Încercînd să-mi repar moralul cu povestiri umoristice de vacanță. Dar În anul lui Dumnezeu 1989 umorul abia dacă mai e de găsit În astfel de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ani, nu se va mai putea face nimic. Ce dracu’ mă fac un an de zile ? Un an și patru luni!!! Dar ce dracu’ mă fac după ce plec de aici? Presupunînd că totuși am să mai plec vreodată... Măcar În infirmerie paturile nu sînt suprapuse, ba chiar au și un sistem de arcuri, ca orice pat de spital, iar saltelele sînt mult mai bune ca În dormitoare. Și nu sînt nevoit să stau toată ziua cu uniforma aia ca un șmirghel
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fac griji pentru propriul meu portofel, aflat În pantalonii de uniformă, În cuier, În timp ce el tace și privește visător tavanul. Am senzația că nu stomacul e problema lui, ci capul. Stăm și fumăm și ne jucăm cu cîinii, pe scările infirmeriei, un pavilion cenușiu ceva mai retras față de restul clădirilor. E dimineață, de dincolo de pîlcul de mesteceni răsună ropotele bocancilor, infirmierul vine și ne aduce micul dejun, deja obișnuitul ceai de zahăr ars, macaroane fierte pînă În pragul descompunerii și pîine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre apus e un pisc stîncos, iar Înspre răsărit se văd alte culmi de munți Îndepărtați, povîrnișuri, păduri. E incredibil cum s-a Înseninat deodată și s-a luminat totul În jur, vedem În sfîrșit unde sîntem. Din marginea clădirii infirmeriei se Întinde o pajiște mărginită de gardul de sîrmă ghimpată al unității, pe care s-au Împletit tufe de zmeură. Pajiștea e plină de brîndușe mov de toamnă. Mergem pînă la gard și dincolo de el e o pantă destul de abruptă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scrii acasă că te-ai retras la tratament În Elveția. RÎde. CÎinii vin după noi, se hîrjonesc și ni se freacă de picioare. Poate că nu e chiar o gură de rai, dar cam pe-acolo. E ultima seară În infirmerie, așa că scriu scrisori. Lui Nico Îi scriu fără chef, fără să știu ce vreau să-i spun, și treaba asta se vede. Așa că după ce mă căznesc să termin scrisoarea, o rup. Zilele de la Praga mi se Învîrt În cap și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e deasă, crudă, stră lucește. Piscul de munte din apropiere pare enorm, ai senzația că poți să pui mîna pe el. Cerul e neverosimil de senin și de albastru. De jur Împrejur, totul se vede aproape la fel de bine ca din spatele infirmeriei, doar că aici chiar nu mai e nimic care să-ți oprească privirea, departe e o noțiune ce ține de limitarea aparatului vizual uman. În foișorul de observație se află un binoclu puternic cu care Învățăm să observăm și să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Degetul mare de la mîna stîngă arată ca o prună, pe care stă cu greu lipit un plasture. Îl fac direct responsabil pe caporalul Portocală de o posibilă cangrenă, vindecabilă doar prin amputație; se sperie și mă lasă să merg la infirmerie, așa că o jumătate de zi scap de instrucție. Dar, ca să nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul cu cele două bidoane de aluminiu, urmînd să cer de la cantină și prînzul nostru. Unul din veterani trebuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scap de instrucție. Dar, ca să nu fac drumul degeaba, Îmi zice să iau cu mine și căruciorul cu cele două bidoane de aluminiu, urmînd să cer de la cantină și prînzul nostru. Unul din veterani trebuie să meargă și el la infirmerie, pentru că i s-au dislocat umerii. Amîndoi. Suferă de o chestie congenitală, e un diagnostic care sună destul de periculos, de care nu poate scăpa decît În urma unei operații complicate. Uneori, ambii umeri i se desfac din omoplați și brațele Îi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un obiect cu lumini roșii a trecut chiar pe deasupra pistei, lent, foarte jos, se vedeau detalii. Era noapte, una din santinele și-a părăsit postul de frică. Pur și simplu a făcut pe el de frică, l-au ținut În infirmerie pe calmante o săptămînă și nu știau cum să-l facă să nu vorbească despre ce-a pățit. RÎd toți, iar eu casc gura incredul, mi se pare că fac mișto de mine. În tren, Îl Întreb pe locotenent dacă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]