483 matches
-
în timp, până azi, dacă e să luăm în seamă ultima argumentație susținută de Ion Filipciuc și care atribuie articolul cu pricina lui Gr. H. Grandea (Dar autoarea sintezei nu se mai încurcă și cu această nouă ipoteză, menită a inflama spiritele în rândul istoricilor literari pasionați de dezlegarea enigmelor). Sunt luate în considerare apoi comentariile unor Petre Grădișteanu, Duiliu Zamfirescu, ale canonicului blăjan Alexandru Grama, firește scandalul provocat de atitudinea, mai mult decât de epigrama, lui Al. Macedonski în tocmai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
De fapt ce înseamnă prestigiul? De la autoritate și reputație la stimă, faimă, influență... E greu însă să atingi această înălțime. Totul se clădește pe temeinicie. Dar într-o lume în care parcă tot ceea ce ar trebui să fie normal se inflamează, se irită, mediocritatea și emfaza privesc cu superioritate în jur, virtuțile se ascund. Le-o fi rușine să iasă pe stradă. Să se răfuiască ele cu impostorii, semidocții, incompetenții? La ce folos! Tocmai cu cei care par a fi de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
târziu pentru puterile sale de a-l lua În „stăpânire”, a-l susține, a-l forma la rândul lui, a-l nutri și a-i da propria-i imagine, propriul „relief”. Sunt convins că generațiile mai tinere, citind aceste rânduri „inflamate de un romantism depășit” sau de un „patriotism de școală, belferesc, depășit”, vor zâmbi, ei, care au devenit acum voiajori internaționali și care nu dau multe parale nici pe „unitatea națională”, nici pe „România” și, și mai puțin, pe noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu erau luați în evidență, iar cei ce răspundeau chestionarelor conscriptorilor, diminuau aceste cifre. Avem și conscripții oficiale întocmite de români, din ordinul celor doi episcopi uniți Inochentie Micu Klein și Petru Paul Aron, în 1733, cu scopul de a inflama cifrele, a arăta un număr cât mai mare de credincioși în scopul câștigării drepturilor și favorurilor promise de împărat. A rezultat atunci, pentru toată Țara Făgărașului, un număr de 32o50 suflete, pentru ca la conscripția oficialităților, din 1750 numărul românilor de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
la Închisoare cunoscându-se faptul că În era comunistă nu exista În justiția românească PREZUMȚIA DE NEVINOVĂȚIE!! o. Se pun În mișcare „sufleurii” Cu toate că activitatea infracțională pe plan politic a preotului Sofianu nu fusese nici pe departe de natură a inflama În așa hal spiritele instituției degetelor sfărâmate În Îndoitura ușii, totuși cadrele erau mai decise ca niciodată să termine „Afacerea Sofianu” care le stătea exact ca un măr al lui Adam supradimensionat În gât. Formal și absolut lamentabil din punctul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de stat în străinătate, eram încă interesat de ce se întâmpla în România și citeam zilnic ziarele pe Internet sau urmăream streamingul emisiunilor de știri. Apoi am re ușit să mă distanțez cu adevărat. Privite de departe, toate lucru rile care inflamează presa de la București și nasc dezbateri peste dezbateri își capătă exact dimensiunea reală. Adică sunt minuscule și derizorii. A urmat un an întreg în care nu m au mai interesat furtunile din paharul cu apă dâmbovițean. Țin minte că, în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
slăbiciune pentru demagogi și întotdea una are grijă de ei, să le facă un viitor. (2011) Până unde se poate ajunge Cât am stat departe de țară, realizând cât de mici și de ridicole se văd de la distanță vedetele care inflamează peisajul dâmbovițean, miam jurat în barbă că, în momentul în care o sămi reiau rubrica despre televiziune, nu o sămi mai pierd timpul cu ele. Ce rost are să ridiculizezi ceva ce este de la sine ridicol? Ajuns în București, însă, mam
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
la un sprijin, un ajutor, o „complicitate pozitivă”! Cei mai mulți simt că le fuge cumva pământul de sub picioare și-și apără „vechiul” punct de vedere, „vechea credință” cu „mâinile și picioarele”: dintr-un profitabil și calm schimb de idei, spiritele se inflamează, ochii se aprind, stratul, vai, subțire al intelectului va fi iute zgâriat de accentele violente ale afectului, ale vanității rănite, „auzul”, „vederea” se vor Închide, se vor astupa automat, ca niște valve și „forțele interne” se vor concentra, ca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
fericită a situației politice: nici sub cardinalii obtuzi și discreționari ai Renașterii, sub capriciilor ducilor Italiei sau a statelor germane sau sub ohrana brutală a țarilor, sub interdicțiile Bisericii, ale oricărei Biserici, de Răsărit sau de Apus! El, acel tânăr inflamat de idei, de pasiune creatoare, de glorie - da, de glorie și, dacă În secole revolute gloriile militare erau cele care Îi animau pe tineri, apoi au fost cele științifice și artistice, care le-au servit ca modele. Eliade, Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
numai o viziune profetică a viitorului poate uni prezentul și trecutul într-o mișcare spirituală completă"37. Marx și Lenin sunt și ei "profeți" în felul lor, versiunea secularizată, apostaziată a tandemului Moise-Aaron. Și ei au stârnit o mișcare, au inflamat și agitat oamenii, dar nu cu puterea Duhului, ci cu himera ideologiei, a utopiei sociale pe care au încercat s-o impună prin orice mijloace. Consecințele acestei "profeții" mincinoase le știm. Ele ne-au învățat, încă o dată, că a discerne
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
stabilit-o exclusiv băștinașii, persoanele intacte. Că doar e ținutul lor, e limba lor. Iar modul lor de a vedea lucrurile s-a transformat într-un consens general, pe careprobabil că nimic nu-l mai poate zdruncina: Ochiul Străin se inflamează la contactul cu țara străină. Iată o idee utilă, ce le permite în chip amiabil celor intacți să nu-i mai ia în seamă pe străini. Iar când cel vătămat caută totuși să le explice și altfel Privirea sa, ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
totuși să le explice și altfel Privirea sa, ei i-o retează scurt: „Haida de!“. Fiindcă se tem ca nu cumva să afle câte sfărâmături și cioburi aduce cu sine un asemenea om în universul lor ordonat. Ochiul Străin se inflamează la contactul cu țara străină - în ideea asta mai e cuprinsă și speranța că Privirea va dispărea o dată ce se va fi obișnuit cu noua țară. Cum eu una mă ocup și cu scrisul, mi s-aatribuit Privirea Străină printr-o dublă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l dorea. Scriitorul vroia explozii de bombe. Scriitorul dorea o înfrângere olimpiană. Scriitorul nutrea nostalgia mitului și legendei și coincidenței și flăcărilor. Scriitorul îl vroia pe Patrick Bateman înapoi în viața noastră. Scriitorul spera că toată această oroare mă va inflama. Eram în situația în care tot ceea ce dorea scriitorul mă umplea de remușcări. Credeam cu inocență în metaforă, dar în acest moment scriitorul mă descuraja în mod activ. Existau acum două strategii contrare vizavi de situația curentă. Însă scriitorul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
îi este firea: delăsător, șperțar, disprețuitor cu tot ce nu seamănă a învârteală și a furtișag. Dar cetățeanului trebuie să-i ceri să fie cetățean măcar în măsura în care se arată extrem de mândru de a fi urmașul lui Traian și Decebal. Ne inflamăm în chestiuni meschine sau marginale, dar facem pe morții în păpușoi când locomotiva dezastrelor trece șuierând prin gospodăria noastră. Nici o grupare, fie ea intelectuală, fie pretins implicată în problemele țării nu dă vreun semn că ar avea vreo responsabilitate pentru
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
spun că pentru noi, cei din Est, care am trăit oroarea comunismului pe pielea noastră, contează enorm și atitudinea morală a unui intelectual ca Sartre, care a cauționat într-un fel crimele comunismului... Mă opresc însă, pentru că simt că mă inflamez și nu e cazul. Las ca discuțiile să „curgă” și pe alte subiecte. Noroc că în compartiment mai sunt și alți convorbitori în vervă. Annie îmi dă câteva proze, din care îi promit să traduc pentru Contrafort. Fatos Kongoli îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de anul viitor, adaug, ștergându-mi ochelarii cu o batistă pe care am scos-o din buzunarul blugilor și aplecându-mi privirea. Sper din suflet ca mama, ostenită fiind, să nu observe coșul care mi-a crescut ca un cucui inflamat în frunte (fruntea care încă mă doare de la lovitura de aseară) și iar să mă bată la cap cu mersul la doctor! Mă și văd așteptând plină de nervi printre mulți copii, ca un cocostârc golaș și trist aplecându-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca un musafir răsfățat ori ca un turist în vacanță. Primele zile au trecut cu mărunțișuri: voia să vadă, voia să știe tot. Iar curiozitatea lui a stârnit suspiciune în jur. În plus, înțepăturile de pe gât au început să se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Chiar din prima săptămână s-a chinuit să-l oprească, să-l facă să lase din mână firul de busuioc pe care îl rupsese, dar n-a fost chip. Se încordase cu disperare până ce țâșnise afară pe cele două orificii inflamate de pe gâtul lui bătrân. Arăta ca o bucată de gheață care începe să se topească, cu aceeași formă de fluture diform și uriaș. Și-așa a aflat că poate să iasă când vrea. Descoperirea aceasta l-a înveselit la culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu frumosu', să chemi, dreacu', un doctor. Că al'fel, să moară nepoatile mele, dă nu te fac dă reanimare direct." "Care-i problema, domnu'?", se implică în discuție cel în costum alb, sesizând că lucrurile sunt pe cale să se inflameze în mod periculos. Problema e că am avut un necaz și d-aia am venit la spital, nu că n-aveam ce face. Am nevoie dă un doctor. Mata ești doctor?" "Sunt, dar nu din acela de care îți trebuie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mare. ă Boria. ă Da, da. Într-adevăr. Îți amintești că ți-am atrase atenția asupra absenței leziunilor din jurul gâtului. Faptul m-a făcut în mod natural suspicios. Când am examinat plămânii, am observat că, deși păreau sănătoși, parenchimul era inflamat. și apoi, când am ajuns să testez conținutul stomacului... ă Peste ce ai dat? îl întrerupse Porfiri cu interes. ă Votcă. O căruță de votcă. De unde și mirosul, bineînțeles. ă Ce fel de miros? ă Miros de acid cianhidric. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Bisturiul doctorului tăie în deschiderea întunecată și eliberă ultimele rămășițe de țesut. Osul pieptului fu astfel scoas și așezat pe masa cealaltă. ă Dacă îmi amintesc bine, doctore, ai menționat că în cazul administratorului, Boria, țesutul ce acoperea plămânii fusese inflamat. Acest fapt, cred, că te-a făcut să avansezi posibilitatea otrăvirii. Mă întreb dacă este la fel și la acest cadavru? ă O să ne uităm, Porfiri Petrovici. Din fericire pentru dumneata, eu urmez metoda Virchow. Doctorul Pervoiedov trase bisturiul deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
puteam să mă desprind și să mă duc la fereastră. În timp ce zăceam neajutorat, un infirmier a intrat și a strigat la mine: - Am auzit că ne faci numai necazuri! Unul dintre doctori a spus că spatele mi‑era atât de inflamat Încât semăna cu un foc de pădure văzut de sus. Am fost Înfășurat În bandaje. Aveam senzația că mă găsesc Într‑un tramvai aglomerat și că sunt Îmbrâncit din spate și mă Înăbuș. Mă rugam să fiu lăsat să cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
care ocoliseră pe altă stradă Îngustă. Deși comandantul Îi prevenise strict să nu deschidă focul fără ordin, când ajunseră la colțul intersecției, soldații surescitați Începură, dintr-o dată, să tragă prin ceață. Când simțiră mirosul fumului de pulbere, spiritele li se inflamară și mai mult, Împotriva propriei voințe. Chiar și soldații care mai participaseră la bătălii puteau trece printr-o asemenea situație, Înainte de a reuși să se controleze complet. — Hei! Se aud cornurile și gongurile. A Început la Templul Honno. — A Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Șeful tău e copleșit de responsabilități și are multe probleme pe cap. Trebuie să-l Înțelegi. Sigur nu e așa de grav. - Îți spun eu că are ceva cu mine. - Le vezi mereu pe toate În negru. Liniștește-te, te inflamezi din orice! - Acum tot eu sunt de vină. Hai, lasă! Nu vreau să-mi stric cheful de tot. Răspunsul B: - Nimic nu poate fi mai rău decât să ai un șef care nu știe cum să se impună. Ce imbecil
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
narative și diverse portretizări satirice. Dorind doar să demonstreze ideea de „destrămare”, naratorul, subiectiv și plin de o umoare neagră, stupefiat de caracterul larvar al existenței semenilor săi, se lansează uneori în diatribe dure, într-o exprimare când familiar-vulgară, când inflamată de sarcasm, de un retorism patetic, mai degrabă specific gazetăriei decât genului epic. Tot cu substrat autobiografic, Ziduri între vii (1996) ,o „poveste care nu e roman” sau un „roman care nu e o poveste”, cum își subintitulează autorul scrierea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288176_a_289505]