1,132 matches
-
fiecare funcționând aproape independent), acesta pune în scenă un ritual, în esența lui, parodic. Este una dintre puținele ocazii când Ivănescu renunță temporar la propria voce, împrumutând, postiș, o alta, aparținând, totuși, unui concurent direct. A doua secvență capătă chiar inflexiuni vag sentimentale: „dar când coboară în fața noastră, de pe treptele/ mult prea înalte,/ o femeie cu trupul zvâcnindu-i de o flacără neagră/ urcându-i pe față, și arzându-i apoi în păr,/ și ni se strecoară printre degetele ridicate/ în fața
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
până acum. Romanul este un exercițiu de mers pe sârmă la o mare înălțime, numai că sârma a fost înlocuită de nervii întinși la maximum ai cititorului, care urmărește totul cu sufletul la gură.“ The New York Times Book Review „Acest roman cu inflexiuni de mătase izbutește să transforme o piesă de mobilier într-un simbol al spaimei și al catharsisului, pe care îl primim și îl dăruim, la rândul nostru, celor dragi.“ The Wall Street Journal * Un birou ce pare să fi aparținut
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
-o în egală măsură interpreta și coregraful. Sigur că un cronicar de dans este sensibil, cu prioritate, la expresia corpului în mișcare, bucurându-se însă din plin și de tot ceea ce îi dăruiesc actorii, cei care croiesc un personaj prin inflexiunile vocii, susținute de întreaga lor prezență scenică. Dintre aceștia, Rodica Mandache, interpreta lui Mary Desti, prietena Isadorei, este o altă actriță care colaborează de mai mult timp cu Răzvan Mazilu, putând să coborâm în timp până la piesa lui Tennessee Williams
Oricine poate dansa dacă ascultă melodia cu sufletul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4716_a_6041]
-
Ragaiev (singurul personaj din roman care are un nume) fusese dezamăgită de viață și că nimic din ce-și propusese nu-i reușise. Protagonistul, el însuși dezamăgit de toate, va stabili cu moarta o relație ideală, îi va recunoaște frumusețea, inflexiunea asiată a ochilor transmisă băiatului, vizibilă și în fotografia ștearsă de care am pomenit, dar mai ales frumusețea sufletului acelei anonime în care va crede de-acum încolo ca într-un ideal. Acest insolit cuplu, ce va căpăta valoare de
Expiere și renaștere by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4957_a_6282]
-
există o chemare mai subtilă, un sunet inaudibil pentru ceilalți, o lucoare aparte, o invizibilă chemare. Abia când acest tânăr va muri înecat, fără ca trupul să-i fie adus la mal, poți reface firul călătoriei și devin sesizabile punctele de inflexiune, momentele unde printr-un anumit unghi al camerei regizorul sugerează invizibila prezență a morții pe traseul destinal. Regizorul se joacă atât de bine în registrul frivolității, al lejerității și al unei văratice bucurii de viață încât notele grave strecurate pe
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
și brut pentru că nu seamănă cu limba literară. Dezacordul dintre subiect și predicat, cuvintele deformate regional («Mă doare picerele, maică», zicea câte o bătrână), primitivismul vocabulelor «dă» și «pă», dar mai ales diferențele de accent, repezeala discursului, naivitatea «mexicană» a inflexiunilor mă uimeau și mă încântau când eram copil. Unde unii ar fi văzut caricatură, eu vedeam expresivitate și forță. Nimic nu-mi plăcea mai mult decât să casc gura la cei mari, la mama și surorile ei, când se adunau
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
Gabriel Dimisianu Răspândite mai întâi prin reviste, convorbirile lui Gheorghe Grigurcu cu Dora Pavel, poeta, prozatoarea și eseista clujeană, au apărut anul trecut și în carte sub un titlu cu inflexiuni patetice: O provocare adresată destinului. Sunt texte saturate de sensuri, de idei, comunicând toate prin teme, prin tehnicile argumentă rii, prin stil. Toate formează un corp, nelăsând să se simtă că au fost redactate în momente diferite, pe parcursul aproape al
Opera]iunea Grigurcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5875_a_7200]
-
vorbești sub dicteu divin, ori ești filozof și recunoști că vorbești din capriciul imaginației, caz în care valabilitatea spuselor tale nu trece dincolo de tine. Așadar, Blaga stă sub bănuiala de a-și fi născocit un sistem agnostic încărcat cu fermecătoare inflexiuni poetice, dar care e lipsit cu totul de clarviziune metafizică. Din acest motiv, sub pretextul ridicării unui edificiu speculativ, Blaga bate cîmpii cu talent pe seama unui Dumnezeu în care nici el nu crede. În a doua ipostază, Stăniloae intră în
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
spun, Cezar Braia, deși știu că nu obligația mea de a-l spune îl făcea să mă someze, avea plăcerea să scotocească după ceva, o justificare a „devianței” mele, și tocmai o fi găsit-o în intonația mea, la așa inflexiuni vocale, așa comportament, glasul meu stîrnește de cînd mă știu curiozitatea celor care mi-l aud, de ce sînt eu răgușit, le-am explicat tuturor, de zeci de ori, așa a fost el de cînd sînt eu pe lume. Bun, bun
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
cel puțin din punct de vedere stilistic, nu se deosebește cu nimic de cărțile unor Jonathan Safran Foer, Nicole Krauss, Bret Easton Willies, Daid Foster Wallace sau Douglas Coupland. Din fericire, traducerea lui Adrian Buz este excepțională, redând fidel toate inflexiunile și nesiguranțele vocii narative în căutare de succes. Opera sfâșietoare a unui geniu năucitor este o carte suficient de stranie încât să genereze infinite probleme în încadrarea ei. Ar putea părea un roman (un Bildungsoman american mai precis) dacă scriitorul
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
personaj prin gesticulație, ticuri, manieră, expresivitate lingvistică etc. Hitchcock-ul interpretat de el articulează cuvintele ca în fața unui logoped, ele primesc forma buzelor, în timp ce restul chipului rămâne litificat precum o mască. E ca și cum Hopkins ar sculpta sunetul care trebuie să primească inflexiunea potrivită prețiozității vocabularului întrebuințat. Actorul care i-a jucat într-un mod extraordinar pe Picasso și Nixon își alege cu atenție instrumentele actoricești. Inclusiv grimasele încearcă să ne redea o personalitate în care inteligența cea mai vie și mai acidă
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
ficționantă a tot ce aude și înregistrează. O aventură personală (descoperirea jocului de golf și aprofundarea lui) îi sugerează o posibilă arhitectură epică. Vocea guturală („E ceva cu vocea ei. Ușor răgușită, amestec de blândețe și de fermitate”) și cu inflexiuni discret ironice sare de la persoana întâi la a treia și interpretează, cu egală dexteritate, personajele cărții, fie că e vorba de un copil cu părinții plecați la lucru în străinătate, de o bunică gesticulând după noime din altă lume, de
Parcursuri și relaționări by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3655_a_4980]
-
Moarte de om. Chiar dacă Hitchens nu s-a clătinat sub efectul advers al citostaticelor - ulcerații, căderea părului, scăderea în greutate, pierderea memoriei - ce l-a doborît psihic a fost pierderea vocii. Din timbrul vorbitorului versat care stăpînea o sală prin inflexiuni tenorice nu a mai rămas decît gîjîitul șuierat al unui glas ce nu mai putea articula sunetele, moment în care melioristul, abandonînd rațiunea, a pus capăt jurnalului, așteptînd „întunericul, necunoscutul și moartea“. Nu s-a rugat și nu a cerut
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
supună unei inteligențe sigure de ea și aptă să controleze, pînă la urmă, totul. Această explozie de vitalitate țanțoșă deturnată spiritual explică pesemne forma de seducție, redutabilă, de care beneficia Dragomir. Dacă la acest portret adăugăm o privire albastră cu inflexiuni metalice, ne putem imagina ce a însemnat prezența sa vreme de doi ani într-o Germanie cvasigolită de populația masculină. Printre fotografiile păstrate se află două portrete executate „artistic“ (Kunst-Photo, Lemberg, Akademiestrasse 12), înfățișînd o frumusețe feminină gen Ingrid Bergman
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
era slab, mărunt de statură, cu un cap mic și pielea pergamentoasă. Avea mîini fine, pe care și le trecea pe rînd prin părul mereu rebel, din cauza vîrtejului pe care acesta îl făcea chiar deasupra frunții. Impresionantă era privirea: cu inflexiuni metalice și cu aparența de extremă duritate, mai ales atunci cînd Dragomir vorbea pe firul unei demonstrații, concentrîndu-se și uitîndu-se oarecum înlăuntrul său, contaminat de severitatea însăși a gîndului pe care îl desfășura. Niciodată pînă atunci nu văzusem în ochii
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
că zăpezile de altă dată sunt pe veci pierdute. Uneori sonul poemelor sale este unul baladesc, chiar și atunci când temele abordate fac parte din cea mai banală realitate. O replică rostită pe o terasă capătă în lirica lui Emil Brumaru inflexiuni din François Villon: , Nu Carmen de la Ronda, ci de la ,Cireșica",/ Bătută-n cur de-un scaun cu scândurele tari/ Și-n cap de-un soare moale. Mi-a zis: ŤE o nimica/ Să fii poet când puța o ai doar
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
ne dea prin contrast confortul interior al progresului. Civilizația și cultura, în sens larg, se dispun mai degrabă pe celălalt talger al balanței bucureștene și românești, în dreptul unui deceniu (1925-1935) aproape neverosimil prin viteza edificării și modernizării societății autohtone. Nici o inflexiune sămănătorist-tradiționalistă, cu perceperea Capitalei ca o Sodomă înghițind și batjocorind destine, nu apare în desenul pe cât de curat, pe atât de coerent al Ioanei Pârvulescu. Dimpotrivă, orașul ,răsfoit" cu dragoste și atenție distributivă are un avânt al dezvoltării cuceritor la
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
de vină a lui Eliade și Cioran, deriva lor ideologică dinspre finalul epocii interbelice, regăsită în clar în Anii '30. Extrema dreaptă românească (1995) de Zigu Ornea și în alte surse bibliografice. El nu apără, deci, ceea ce este de neapărat: inflexiunile extremiste din tinerețea celor doi autori. Dar nici nu le prelungește, abuziv, asupra întregii lor personalități și activități, ca o umbră malefică pe care orice fragment scris de Eliade sau Cioran ar lăsa-o pe hârtie. Ce-ar mai fi
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
să constate în anii '60 că ,s-a terminat o dată cu litera A și am ajuns și la litera B" (Blaga, Barbu, Bacovia). În fine, comutând discuția din acest plan onomastic într-unul simbolic, Alexandru George va ajunge la echivalări și inflexiuni relativ surprinzătoare pentru cei care-i cunosc raționalismul critic, tonul mai ,uscat" și ironic al comentariului. Lectorul tras de urechi în primul paragraf al cărții se răzbună printr-un surâs atunci când parcurge următoarele fraze, dorite lămuritoare: ,Pentru cel care poate
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
mult mai grave asupra celor din jur decât oricare alt sindrom?" (p. 46). Etc. Cinicul pare, în mod curios, lipsit de armele ironiei, blazatul și scârbitul de viață participă intens la experiențe comune, considerate fundamentale și livrate ca atare cititorului. Inflexiunile copilărești ale vocii și conștiinței protagonistului se observă și mai bine din relatarea unor episoade din anii liceului. Ar fi fost de așteptat ca monstrul amoral care spune ,eu" să se inflameze mai puțin sau deloc la amintirea unor secvențe
Bestia de la Ploiești by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10984_a_12309]
-
s-au putut observa unele fenomene care ar trebui să le dea de gândit spiritelor lucide din partid, dacă există așa ceva. în primul rând alunecarea spre stilul de grosolănie specific ,României Mari" prin vocabularul utilizat și prin stridențele verbale și inflexiunile vocii. Iar acest lucru a putut fi constatat și la persoane care aveau o comportare demnă, logică și elegantă, câtă vreme nu s-au înregimentat în partidul de-și zice social-democrat. Cu mulți ani în urmă, Ion Frunzetti, constatând modificarea
Alergie la portocaliu by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10834_a_12159]
-
ale simbolismului francez, prin valorificarea sentimentelor și emoțiilor (Baudelaire), prin corelări terestru-astral (Mallarmé) sau imagini sinestezice (Verlaine), în multe dintre poeziile acestui volum (Sfârșit de poveste, Fructul luminii, Primenire, Peisaj autumnal etc.). În plăcerea de a reînvia mitologicul, resimțim: fie inflexiuni tipic baladești: „hei, calule, calule, cu ochii verzi, / cât de trăsniți mai eram împreună...”, precum un „Pegas cu aripi de foc...” (Hei, calule...), calul solar și uranian, vizualizat ca protector, reverberație a unor vibrații tainice; fie sonorități de litanie euharistică
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
climax. Dacă în primele versificări din acest recent ciclu, tonalitățile liricului sunt grave, de o sobrietate profund sensibilă, accentuând o stare de melancolie, cu învăluiri aureolate de mister, poezia de final, Nebunul vânt, impresionează prin tonalitatea imnică, cu învăluiri și inflexiuni energetice purtătoare de mesaj (nebunul vânt „... se oprea prin vechi vitralii / sărutând timid obrazul lunii...”, „plonjând”, „dunărind...”), anticipând, am crede, o posibilă nouă abordare, degajată, sensibil-optimistă, noi reverberații și sclipiri ale poeticului. Avem a reține că sinteza, bine cizelată, a
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
rând, la nivel formal, avem de-a face cu un demers insolit și care de regulă se evită - traducerea dintr-o altă limbă decât cea în care a fost scris originalul. La orice traducere, foarte mult din carte se pierde, inflexiunile dispar, stilul scriitorului este imposibil de redat unu la unu, darămite la o carte tradusă după o altă traducere. Din punct de vedere editorial, situația este pe undeva explicabilă, pentru că sinologii români străluciți sunt puțini, iar problemele financiare ale editurilor
Despre comunism, fără încrâncenare by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3993_a_5318]
-
întâlnite de marinar în peregrinările sale. Mai mult de-atât, Pandora e, fie și cronologic, deschizătoarea de pluton: „Ea apare din primele casete ale Baladei, întrupând eternul ideal feminin, surprins în plină ecloziune, cu ingenuitatea și elanurile ei idealiste, cu inflexiunile și abandonurile sale. De-a lungul experiențelor, o vedem evoluând puțin câte puțin, devenind o femeie matură, hotărâtă, lipsită de ezitări. E suficient de echilibrată încât să se opună pulsiunilor sentimentului, rezistând atracției exercitatate asupra ei de farmecul lui Corto
Iubitele lui Corto Maltese (5) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4160_a_5485]