982 matches
-
medicina populară mai este numită bujor, limba cucului, iapa șarpelui, mâna Maicii Domnului, sculătoare sau mai recent Viagra românească. Tulpina plantei, ușor trunchiată și roșcată în partea ei superioară, poate avea o înălțime de 15 ... 65 cm. Florile cresc în inflorescență în formă de con, pot avea 1-1,5 cm, roz sau roșii cu pete purpurii dispuse simetric, înfloresc din iunie până în iulie. Frunzele au culoarea verde închis și pe fața superioară, au numeroase pete brune și sunt strânse în jurul tulpinii
Poroinic () [Corola-website/Science/329424_a_330753]
-
originalitatea, grația și frumusețea, de multe ori și numele speciei. Androceul este adesea redus la o singură stamină concrescută cu stigmatul, alcătuind un ginostem. Ovarul este inferior și tricarpelar. Ovulele sunt anatrope. Orhidaceele au fie flori solitare, fie grupate în inflorescențe racemoase. Florile orhideelor atrag insectele prin parfumul, forma și culoarea lor. Sunt specii care pot fi polenizate doar de o singură specie de insecte. P3+3 A1;2;5 Fructele sunt capsule. Semințele sunt mici și exalbuminate. Germinația nu poate
Orchidaceae () [Corola-website/Science/303425_a_304754]
-
ca indicator pH. Varza este plantă bianuală: în primul an vegetează, iar în al doilea an înflorește. Face parte din familia Crucifere, numită așa deoarece are floarea de tipul patru, cu elementele florale așezate în cruce. Florile sunt grupate în inflorescențe de culoare galbenă. Varza de Bruxelles ("Brassica oleracea gemmifera") are o tulpină înaltă și căpățână mică. De la această varză se consumă mugurii ce se formează la subsuoara frunzelor. Varza creață ("Brassica oleracea sabanda") are frunzele încrețite și căpățâna afânată. Varza
Varză () [Corola-website/Science/299085_a_300414]
-
Poaceae. Are tulpina înaltă și groasă, neramificată, care se numește popular "cocean", cu frunze lungi și ascuțite la vârf, aspre. Pe aceeași plantă se găsesc flori feminine și flori masculine pe aceeași tulpină. Florile masculine se găsesc în vârful tulpinii. Inflorescența este sub forma unui spic sau panicul. Florile feminine se găsesc la subsoara frunzelor. Deși unele varietăți de porumb pot crește până la 7 metri în înălțime, porumbul comercial este cultivat la o înălțime maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce
Porumb () [Corola-website/Science/299125_a_300454]
-
înălțime, porumbul comercial este cultivat la o înălțime maximă de 2,5 metri. Porumbul dulce este de obicei mai scurt decât varietățile de porumb de câmp. Frunzele sunt mari și liniare. Florile bărbătești sunt grupate în vârful tulpinei într-o inflorescență numită spic cumpus ramificat. Florile feminime se găsesc mai jos pe tulpină, grupate în inflorescență, numită știulete. Stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă care conține amidon, substanțe proteice și uleiuri. 100 g de
Porumb () [Corola-website/Science/299125_a_300454]
-
este de obicei mai scurt decât varietățile de porumb de câmp. Frunzele sunt mari și liniare. Florile bărbătești sunt grupate în vârful tulpinei într-o inflorescență numită spic cumpus ramificat. Florile feminime se găsesc mai jos pe tulpină, grupate în inflorescență, numită știulete. Stigmatul pistilului este foarte lung și formează mătasea porumbului. Fructul este o cariopsă care conține amidon, substanțe proteice și uleiuri. 100 g de porumb - 97 kcal. Conține multe hidrocarburi, amidon, albumine, foarte multe vitamine din grupa B, vitamina
Porumb () [Corola-website/Science/299125_a_300454]
-
se extrage solanina. Mult apreciate ca plante ornamentale sunt: petunia hibridă, tutunul de pădure ("Nicotiana silvestris"), regina nopții. Solanaceele sunt plante cu rădăcină pivotantă și tulpină ramificată. Frunzele lor sunt simple sau sectate, iar florile sunt solitare sau grupate în inflorescențe. Solanaceele prezintă unele caractere de superioritate în ceea ce privește alcătuirea florilor, ale căror petale sunt concrescute, iar dispunerea elementelor florale se face pe 4 cicluri. => 1..2..3..4 Flora României conține 31 de specii spontane și cultivate ce aparțin la 12
Solanacee () [Corola-website/Science/303426_a_304755]
-
mai mici. Tulpina și frunzele sunt lipicioase. Florile sunt grupate în antodii terminale, cu diametrul de 3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
3-5 cm, câte 20-50 la o plantă. Acestea au pe margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile tubuloase, din centrul inflorescenței, sunt fertile), de aceeași culoare că și cele ligulate sau maronii
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
margine flori ligulate, hermafrodite, fertile, 15-40 la populațiile locale și 60-500 la soiurile cu inflorescențe învolte (,bătute"). Procentul de flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile tubuloase, din centrul inflorescenței, sunt fertile), de aceeași culoare că și cele ligulate sau maronii. Polenizarea este alogama, entomofila. Fructele sunt achene curbate în formă
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
flori ligulate (care interesează în primul rând pentru valorificare) din întreaga inflorescența este între 20 și 45% în funcție de soi. În centrul inflorescenței se găsesc florile tubuloase, sterile (galbenele fac excepție de la regulă familiei Asteraceae la care florile tubuloase, din centrul inflorescenței, sunt fertile), de aceeași culoare că și cele ligulate sau maronii. Polenizarea este alogama, entomofila. Fructele sunt achene curbate în formă de secera sau barcă arcuita care formează niște inele (de unde și denumirea în limba germană “Ringelblume” = floare cu inele
Calendula () [Corola-website/Science/310184_a_311513]
-
arcuite și poartă frunze lungi, lanceolate sau ovale, de culoare verde-gri. Ele au o lungime de 3-6 cm și sunt fie singulare, dispuse alternativ opus, fie grupate în fascicule de până la trei. Cătina de garduri înflorește din iunie până în august. Inflorescența este compusă dintr-una sau mai multe flori, liliachii sau violete, grupate pe un pedicel de 1-2 cm. Florile, a căror corolă de aproximativ de 8-10 mm prezintă cinci petale, au formă de pâlnie și sunt hermafrodite. Fructul cărnos, roșu
Cătină de garduri () [Corola-website/Science/313563_a_314892]
-
creangă masculină pe o coroană feminină. Florile unisexuate, cele mascule sunt cilindrice, iar cele femele - oblonge. Înflorește în luna mai. Planta rodește numai de la vârsta de 7-9 ani. Fructul (duda) este compus din numeroase drupe false, mici, dispuse pe axul inflorescenței, care devine cărnos. Din multele specii de dud, cele mai răspândite sunt "dudul alb", originar din Japonia și China și "dudul negru", originar din Persia. În Europa, dudul a fost introdus în secolul al XII-lea. În România, el crește
Dud () [Corola-website/Science/304460_a_305789]
-
anuală, originară din India. Tulpina este dreaptă, înaltă de aproape un metru, sau chiar mai mult. La maturitate, tulpina de cânepă este lemnificată. Frunzele, mari, sunt împărțite în foliole lanceolate, cu marginea crestată. Florile, de culoare galben-verzuie, sunt grupate în inflorescențe asemănătoare cu un spic. Cânepa înflorește în lunile iulie și august, existând plante de cânepă femele și plante de cânepă masculine. Fructul este o nuculă brun-cenușie, netedă. Se extrag două tipuri principale de produse folosite ca droguri și anume marijuana
Cânepă indiană () [Corola-website/Science/310796_a_312125]
-
Valeriana ("Valeriana officinalis") este o specie de plante erbacee perene din familia "Valerianaceae". Mai este denumită și odolean, năvalnic, gușa-porumbelului sau iarba-pisicii. Tulpina crește până la o înălțime de 70—170 cm. Florile sunt roșii-liliachii până la albe, grupate într-o inflorescența umbeliforma. Înflorește în perioada iunie-august. Principalele substanțe active sunt: ulei volatil, acid izovalerianic și acid valerianic, alcaloizi (catinină, alfa-metil-pirilcetonă, valerianonă). Preparatele din rizom (ceai, tinctura, extract uscat), administrate intern și extern (băi), sunt indicate în stări de agitație, tulburări ale
Valeriană () [Corola-website/Science/306712_a_308041]
-
erau incluse clasic în familia "Scrophulariaceae" sunt transferate în familia "Plantaginaceae". le sunt plante ierbacee scunde, rareori arbustive semifrutescente, entomofile sau anemofile. Au tulpini scapiforme (excepție face "Plantago indica", cu tulpina ramificată și foliată), florifere, lipsite de frunze, terminate cu inflorescențe. Frunzele sunt de cele mai multe ori grupate în rozetă bazală din mijlocul căreia se ridică tulpina; cele tulpinale alterne (opuse), toate sunt simple, întregi sau divizate, sesile, fără stipele. Inflorescențele dispuse la vârful tulpinii sunt spiciforme (spic) sau capituliforme, pedunculate, rareori
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
cu tulpina ramificată și foliată), florifere, lipsite de frunze, terminate cu inflorescențe. Frunzele sunt de cele mai multe ori grupate în rozetă bazală din mijlocul căreia se ridică tulpina; cele tulpinale alterne (opuse), toate sunt simple, întregi sau divizate, sesile, fără stipele. Inflorescențele dispuse la vârful tulpinii sunt spiciforme (spic) sau capituliforme, pedunculate, rareori solitare, mai mult sau mai puțin alungite. Florile sunt mici, tubuloase, bisexuate (hermafrodite) sau unisexuate, actinomorfe sau ușor zigomorfe, tetraciclice, tetramere (tipul 4), cu învelișuri florale persistente, grupate în
Plantaginacee () [Corola-website/Science/303428_a_304757]
-
care cuprinde plante erbacee, rar la bază lemnoase, anuale, bianuale sau perene, răspândite în regiunile temperate și subtropicale din Europa, vestul Asiei, Orientul Mijlociu, America de Nord și Africa de Sud, majoritatea fiind mediteraneene. Frunze alterne, simple întregi sau divizate cu stipele foarte mici, denticuliforme. Inflorescența este un racem sau spic, terminală sau dispusă la subsuoara frunzelor. Flori bilateral simetrice (zigomorfe). Sepale 2-8. Petale neegale, în același număr cu sepalele sau lipsesc. Stamine 3-40. Ovar superior, 2-3 carpelar. Fruct capsulă. Flora României conține 6 specii, din
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
tuturor resedaceelor se găsește mirozina, o diastază care se întâlnește la toate speciile din familia crucifere. Frunze alterne, mai lungi decât late, simple, întregi sau mai mult sau mai puțin divizate. Stipele foarte mici sau reduse, denticuliforme (ca niște dințișori). Inflorescența este un racem piramidal sau spic, terminală sau dispusă la subțioara frunzelor. Flori spirociclice, bilateral simetrice (zigomorfe), de obicei bisexuate (hermafrodite). Formula florală K C; A G, mai frecventă K C AG. Caliciu dialisepal, din 2-8 sepale (de regulă 4-6
Resedacee () [Corola-website/Science/335239_a_336568]
-
ales în regiunile subtropicale și tropicale, mai puțin în cele cu climat temperat. Au frunze simple, de obicei opuse, nestipelate, adesea coriacee și sempervirescente. Florile sunt actinomorfe (cu simetrie radiară), hermafrodite (bisexuate), tetra- sau pentamere, gamosepale și gamopetale, grupate în inflorescențe cimoase. Caliciul este gamosepal, adânc, 5 (sau 4) fidat. Corolă este gamopetală, hipocrateriformă, campanulată sau infundibuliformă, cu 5 (4) lacinii, cu gâtul de regulă acoperit cu scvame. Androceul cu 4-5 stamine inserate aproape la mijlocul tubului corolei, anterele adesea cu conectiv
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
, sau floarea-de-colț, ("Leontopodium alpinum" Cass.) este o specie de plante erbacee, perene, din genul Leontopodium Cass., familia Asteraceae. Planta este lânat-tomentoasă, înaltă de 5 - 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase.. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
de 5 - 20 cm, cu inflorescențe compuse din capitule, înconjurate de numeroase bractee lungi, alb - argintii, lânos - păroase.. Dacă în România planta ajunge doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
doar până la înălțimea de maximum 20 cm, ea poate crește în alte țări până la 50 - 80 cm. Inflorescența este îmbrăcată cu frunze păroase, unele mai mari, altele mai mici și care iau forma unei steluțe.Aceasta este formată până la zece inflorescențe cu numeroase și minuscule flori, încadrate de 5-15 bactee albe, dispuse radiar, ce dau întregului ansamblu înfățișarea unei flori. Planta este acoperită cu peri catifelați, argintii, ce îi conferă o eleganță deosebită. Perioada de înflorire este iulie - august. Crește în
Floarea-reginei () [Corola-website/Science/306428_a_307757]
-
o plantă melifera. Frunzele" "verzi, sunt compuse din cinci frunze mici, ușor păroase pe partea inferioară, sunt așezate opus pe ramuri. Florile" "sunt albe cu pete gălbui, spre maturitate ele devin roșiatice, acestea sunt așezate în vârful ramurilor, grupate în inflorescențe mari, și apar în aprilie-mai. Fructul" "este o capsula cu înveliș verde spinos, care conține una sau două semințe turtite, de nuanță maroniu strălucitor" - "castanele" "-, înveliș care se deschide numai când castanele sunt coapte. Castanele sălbatice nu au codită, sunt
Castan sălbatic () [Corola-website/Science/306531_a_307860]
-
sunt mai mari și mai rotunde decât castanele comestibile, învelișul exterior are țepi mai rări și mai mici, castanele sălbatice nu sunt comestibile din cauza conținutului de -" esculina "-, o substanță toxică cu capacitatea de anticoagulant -. Florile se recoltează când jumătate din inflorescența este înflorita, - scoarță castanului sălbatic se recoltează primăvară, numai de pe ramurile tinere de până la 5 ani, castanele se recoltează toamnă când învelișul verde plin de ghimpi crapă, iar castanele coapte se desprind singure de pe crengi și cad în jurul copacului. Se
Castan sălbatic () [Corola-website/Science/306531_a_307860]