437 matches
-
personală - concomitent lingvistică și prozodică. A dorit să fie prețuit în societatea înaltă, să fie iubit de cucoane, dar nu și-a închipuit nici o clipă că instrumentul poetic forjat în acest scop avea să folosească după el întregii literaturi române. Ingenuitatea cu care a procedat la această capitală reformă uimește cu adevărat abia astăzi. Nu a căutat faimă literară, cu atît mai puțin postumă (aceasta trebuie să-i fi fost absolut indiferentă): a dobîndit-o însă în mod natural și pentru totdeauna
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
mână. Combinația de tragedie antică și modernitate, limpezimea exprimării, stilul perfect egal al narațiunii (Irina Egli"filmează" totul rece, impersonal, nu sugerează verdicte morale, nu se străduiește, ca atâția alții, să-și conducă cititorii spre o teză preconcepută), o anumită ingenuitate perversă în abordarea unor teme vechi de când lumea, dar mereu născătoare de scandal (descrierea cu multă seninătate a incestului, îi va oripila, cu siguranță, pe mulți, nu neapărat foarte pudibonzi), fac din acest roman o reușită și explică succesul său
Tragedia antică reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10192_a_11517]
-
mesaj spiritual, în absența oricărui dezmăț retoric sau a vreunei iconografii denotativ-ecleziale, Florin Mitroi a lăsat totul pe seama posterității. A unei posterități pe care nimeni nu o poate încă evalua sub raportul generozității, dar care nu lasă nici un dubiu în ceea ce privește ingenuitatea. Posteritatea lui Mitroi continuă să aibă două caracteristici indiscutabile: este precoce și virgină. Celei dintîi nu i se poate nimeni împotrivi, iar pe cea de-a doua nu știu dacă sîntem destul de pregătiți să o administrăm cum se cuvine. Multă
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
lor poți întâlni doar versuri bune, nu și poezii... Rămâne, deci, în sarcina viitorului monograf să decodeze rețeaua amplă de referințe livrești ale poeziei lui Emil Brumaru și să descrie în termeni critici procesul prin care livrescul se transformă în ingenuitate. Deocamdată, să consemnăm că volumul de corespondență - în special epistolele către Lucian Raicu, Șerban Foarță, Radu Petrescu și Florin Mugur - oferă indicii solide în această direcție. Solide și, aș adăuga, contrariante: poetul este mare cititor de... proză, de clasici ruși
Un mărturisitor impenitent by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4075_a_5400]
-
la patru/ cîștigă de obicei/ cel care se joacă mai bine cu moartea/ așa te gîndeai/ cîștigă doar cel care se joacă" (ibidem). Sub același unghi moral, lirismul lui Valeriu Mircea Popa își dezvăluie însă și o latură demoniacă. Semnalele ingenuității alternează cu cele ale unui cinism ce se complace în sine, mizantropic, printr-o extensie a dezamăgirii ființei, printr-o extrapolare a subiectului asupra celorlalți. Jocul devine indolent, golit de umanitatea sensibilă, mecanizat în libertatea sa care nu consfințește decît
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
63). Nu trimiterile înalt culturale dau farmec acestor secvențe (cu atât mai mult cu cât sunt atât de evidente încât sunt la îndemâna oricui), ci capacitatea lui Coșovei de a se scutura de ele, de a le privi cu o imposibilă ingenuitate, ca pe niște simple combinații de silabe apărute de nicăieri și ducânduse spre nicăieri. Ceea ce e încântător pe spații mici. (Și, se înțelege, întrun volum de o sută de pagini, asemenea sclipiri abundă.) Din păcate, luat ca întreg, și Jurnalul
Sunt și eu un june by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3961_a_5286]
-
pe neașteptate, solemn și limpede, în germană: Ich war ein großer Frauenjäger, uitîndu-se țintă la Simone Boué și Friedgard Thoma, care rîd printre lacrimi. Enunțul sau "Am fost un mare vînător de fuste" nu e deloc inexact. Cu acuități și ingenuități copilărești, el este un fel de Don Juan, dar altfel decît Stavroghin, favoritul sau. Cioran ilustrează acel tip de donjuanism despre care se spune că își are forță de atracție paradoxala tocmai în caracteristicile care, aparent, ar fi contrare donjuanismului
Vînătorul de fuste by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/14721_a_16046]
-
la urmă, structurală, întrucît masca ajunge a se lipi de chip în mod definitiv, simularea voluptuoasă a degradării și asprimea lexicală făurind o a doua natură. Ar fi o eroare astfel să-l căutăm pe "autenticul" Alexandru Mușina exclusiv în ingenuitatea sa originară, rămasă ca un singur braț al ecuației. Poetul de acest gen e la fel de reprezentat moralmente și de aspectul său "secund", inadaptabil și insurgent, provocator cu program. Nostalgia serafică nu dobîndește drepturi superioare demonizării. Cele două fețe ale plăsmuirii
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ca niște neoane uzate/ Nervii actinici.// În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Ei trăseseră husa peste oraș și se culcaseră./ Numai eu priveam luna, ca o rană/ Pe trupul unui proaspăt bărbat" (Intersecție marcată). Real care nu e doar refuzat în numele ingenuității native, al purității "anilor puțini", ci și acceptat, asimilat, cu o luciferică satisfacție, ființei lăuntrice. Pătrunzînd în bolgia unui pragmatism al vîrstei mature, autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
evadez. Eram străină de preocupările soțului meu, cum spuneam, de parcă am fi trăit la distanțe kilometrice unul de celălalt. Nu comunicam decât în limita necesităților diurne sau nocturne, a obligațiilor familiale obișnuite, pe care mi le îndeplineam rămasă într-o ingenuitate împărtășită caietului meu. Paginile caietului le umpleam cu tot ce visam în lungile ceasuri petrecute alături de soțul meu cufundat într-un somn reparator. Viața galopa în anii aceia atât de bogați în evenimente, dar trecând pe lângă mine, ocolindu-mă, lipsită
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
povestește memorialistul -, ofițerul ar fi obținut ordinul în cauză falsificîndu-și dosarul!) Insistent la extrem pe lîngă critic, nu însă în chip expres ca să-i smulgă vreo apreciere literară favorabilă, îl determină să facă un gest greu de imaginat, mărturisit cu ingenuitate, anume „să-i comunice pe cale ierarhică neputința în care șseț aflșăț de a-l mai primi la șelț” șs.m.ț. La fel s-ar fi comportat ofițerul-scriitor, după ce și-a tipărit cărțile, cu librarii, cărora le-ar fi inspirat
O figură din insectarul lui E. Lovinescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Imaginative/13323_a_14648]
-
impune regulile rigide de comportament, opacitățile mentale. Abia ieșită în lume, poeta ținea să se asigure, înainte de toate, că e posibilă menținerea suplă a potențialului originar de sensibilitate, că-i este îngăduit să păstreze intacte antenele receptivității, inclusiv zestrea de ingenuitate, în pofida adversităților ivite. Încă la 26 decembrie 1928, lua măsuri preventive ca să nu risipească nimic din experiențele precoce acumulate: „Închin acest caiet sufletului meu de acum și mai cu seamă celuilalt, al copilăriei. Aci îmi voi scrie toate bucățile în
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
versuri, vechi de exact patru decenii, dar nealterate în mesajul lor revendicativ. Aveau atunci o încărcătură oarecum programatică, de vreme ce se intitulau Schiță pe zăbale rupte (la reluare, li s-a zis 39,5 grade - temperatură de alertă pentru corp). Alături de ingenuități de tipul „să-ncui soarele-n sâni“, păstrate întocmai, în tiparul versurilor pătrund zvonuri de răzmeriță împotriva calapoadelor anchilozate ale existenței, contestări când mai domoale („Să n-ai nici un gând călcat pe dungă“), când ușor hazlii („Să te strâmbi după
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
cronologic și doar pe alocuri după tonalitatea lor, versurile oferă o imagine unitară a unei pluridecenale creații lirice; unitară, și datorită faptului că nu au fost incluse cele marcate de realismul socialist, renegate de altfel din 1956 de scriitoare, odată cu ingenuitățile ideologice de pînă atunci. Este o antologie de autor, după ce, timp de o jumătate de secol, Nina Cassian figură doar în florilegii colective. Primului dintre acestea, din 1961 (datorat lui Mario De Micheli și lui Dragoș Vrânceanu), i-au urmat
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
ce și cum scriu și subliniază că „avem datoria să ne supraveghem pe noi înșine și pe confrații noștri”), îi ridiculizează pe scriitorii care „scriu într-o suburbie a Parisului” și spune că sînt condamnați de istorie, își dezvăluie cu ingenuitate metoda literar-istorică care trunchiază cu bună știință adevărul istoric și psihologic în numele unui sens marxist al istorie („Îmi trebuie tipul omului politic conservator de pe la 1880? Voi lua impulsivitatea, violența și aroganța lui Nicu Filipescu; voi lăsa ceea ce era jovial și
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
muzeu din România prin faptul că nu este un muzeu didactic, nu este un muzeu care încearcă să îți bage cu de-a sila informații în minte, ci un muzeu care mizează foarte mult pe frumusețea obiectului tradițional și pe ingenuitatea lui. Aceste demers al muzeografiei, care a fost preluat de Irina Nicolau, Horia Bernea, Georgeta Roșu încă de la începutul anilor ’90, pe urmele muzeografiei practicate de Alexandru Tzigara-Samurcaș, este unul foarte dificil. Muzeografia înseamnă, înainte de orice, creativitate. Simpla posesie a
Virgil Nițulescu, directorul MTR: Televiziunea transmite mesaje distorsionate asupra tradițiilor culturale () [Corola-journal/Journalistic/22689_a_24014]
-
cred că mijloacele de informare în masă din România sunt cele mai bune transmițătoare ale tradițiilor culturale românești. Ele se transmit mai degrabă prin mijloace neconvenționale, neelectronice, pentru asta însă este nevoie de un foarte mare grad de sinceritate, de ingenuitate. Este nevoie ca oamenii să accepte faptul că nu este normal să existe o doză atât de mare de comercial în ceea ce transmit ei. Asta este un lucru foarte greu de obținut. Cel mai bun exemplu, Paștele și Crăciunul, ambele
Virgil Nițulescu, directorul MTR: Televiziunea transmite mesaje distorsionate asupra tradițiilor culturale () [Corola-journal/Journalistic/22689_a_24014]
-
de refuz și neînțelegereť (Jurnal de critic, p. 166), comparația e revelatoare pentru ce vrea să spună despre diversele stiluri critice". Ion Bogdan Lefter se silește a-și păstra capacitatea de înțelegere la cota unei lucidități ce respinge rutina, neexcluzînd ingenuitatea mirării, mirabila scînteie a surprizei. Drept care înregistrează nu o dată paradoxalele reacții ale unor critici ce emit reflecții în răspăr cu contextul mai mult ori mai puțin arid al scrisului lor: Ciudată mai e, uneori, și istoria lucrurilor! I-a fost
Trei decenii de critică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12257_a_13582]
-
transluciditatea discursului transpare monstruozitatea temei care l-a alimentat. Astfel că utopiei comuniste i se răspunde cu o antiutopie, care se compune din factorii negativi ai reprobării sensibile, în tiparele unei scriituri pe măsură. Imaginile dobîndesc alura unor replici intransigente, ingenuitatea lezată trece în refuzul moralmente gradat. Scepticismul devine năvodul amplu în care este cuprinsă existența curentă, demonizată ca o frivolitate în chiar elementele sale prozaic-vitale: "Unii fac gimnastică suedeză/ unii nu mai pot trăi fără saună/ unii aleargă 7 kilometri
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
mă seduceau de departe. Cedam. Mă duceam. Le-am iubit la nebunie.” „Există Dumnezeu? Ce se întâmplă după moarte?” - întrebări de adolescent și în același timp întrebările de la care au pornit întemeietorii de curente de gândire - sunt formulate cu simulata ingenuitate a copilandrului de Jean d’Ormesson, care cunoaște totuși (și citează) toate răspunsurile filosofilor. „Autorul”, cum se autonumește, declară, că fiind „crescut în religia catolică și în același timp într-un spirit de toleranță laică”, „este agnostic. Nu știe. Ar
Un boier al minții by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5907_a_7232]
-
a ceea ce "nu ți se întîmplă niciodată în viață" și nu știi ce-a fost: crimă, rețea de droguri... V. S.: M-a frapat la Ovidiu al dumitale, exact invers celor care s-au declarat lezați de înjurăturile din film, ingenuitatea aproape angelică a personajului, care se rușinează ca o domnișoară cînd îl aude dimineața pe Ivanov vorbind porcos, care își face cruce cînd dubița trece pe lîngă o biserică... C.P.: Reflecția asupra compromisului, asta am vrut și sper că am
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
dureri. / șoptesc sau plîng. iubi-Te-voi. / dintr-un vas curge puțină lumină. Și nici o ușă”. Totul e scăldat în atmosfera paradiziacă a prunciei. Într-un fel, poetul se copilărește prin meșteșugul său, copilărindu-se încă o dată prin cufundarea în ingenuitatea credin- ței. Grație unei identificări isusiace, se închipuie hrănit dintru început cu ipostazele logosului: „eram copil hrănit cu numele din limba mamei,/ pe vremea primului om. în tăcerea viitorului, / în dezmărginire, încolțeau cărțile din spinii / cuvintelor”. Viața lăuntrică, materie primă
Poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5654_a_6979]
-
o asemenea vârstă și descoperirea lumii în care într-un fel sau altul trebuie să se integreze. Aparent, un roman scris ușurel, îmbibat de farmecul oralității și al unui limbaj pitoresc și colorat, Azi ca mâine și poimâine cucerește prin ingenuitatea confesiunii și prin cruzimea judecăților privind tot ce se află în jur: tatăl absent și mama neajutorată, grupul închis al imigranților ce amintește de un trib, deși trăiește într-o metropolă (exemplul convingător îl dă tanti Zohra), asistenți sociali și
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
a alunecat spre sociologie. Toate se întâmplă. Trebuie recunoscut însă că profesorul Gusti, personaj deconcertant dar eficient, reușise să adune în jurul său spirite remarcabile, între care Mircea Vulcănescu, fenomen unic, universal dotat, care reunea, ca un înger enciclopedic, erudiția și ingenuitatea și care se pregătise pentru orice, în afară de un sfârșit tragic. Aceasta avea să fie și soarta lui Anton, victimă a Istoriei, a acestei desfășurări demoniace căreia doar naivii sau cei șireți îi atribuie un sens. Nimic nu îl predispunea la
Anton Golopenția - Rapsodia epistolară by Mihaela Albu () [Corola-journal/Journalistic/2717_a_4042]
-
prin tușe de o sensibilitate și de o forță afectivă ieșite din comun. Sub acest enorm impact sufletesc, geometria devine imponderabilă și fremătătoare, în vreme ce tonul și gestul, aparent diafane și vibratile, capătă masă, volum și pondere gravitațională. Amestec contradictoriu de ingenuitate și premeditare, de vigoare și de fragilitate, de realitate nemijlocită și de coduri culturale bine filtrate, manifestîndu-se în spațiul unei pure plasticități, dar mereu bîntuită de o epică subliminală, pe jumătate feerică, pe jumătate metafizică, pictura Danielei Chirion, cel puțin
Sinele și lumea în pictura Danielei Chirion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9065_a_10390]