518 matches
-
în cămășile de forță de la Mărcuța” (M. Dragomirescu, Critică, II, Editura Institutului de Literatură, 1928, p. 294). Sesizînd introducerea în textul final a unor puncte de vedere eretice față de propria poziție, coordonatorul l-a acuzat pe Emilian de „trădare” și „ingratitudine”. Ceea ce nu l-a împiedicat să îl propună, peste puțină vreme, drept succesor al său la Catedră... Într-o anchetă a revistei Licăriri (nr. 8-10, februarie 1931), Dragomirescu - căruia Marcel iancu îi va desena un expresiv portret - opina „în privința așa-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
scapă cumva de sub control și se aude sub forma unui suspin, care, la rîndul său, se transformă Într-un șir de suspine. Sar În picioare și fug În casă, fără să-mi pese că Linda pare Îngrozită (bănuiesc că din cauza ingratitudinii mele), iar Michael, furios (Dumnezeu știe din ce motiv). Dan, sărmanul meu Dan, arată pur și simplu complet pierdut. Înăuntru, mă calmez și, de la adăporul camerei mele de baie, prin fereastra deschisă, ascult fiece cuvînt care se rostește afară. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Isaac se prostise la bătrânețe, spunea ea și mirosea într-un fel pe care ea nu-l putea suporta. Uitase ce-i datora, pentru că nu făcuse ea bine când îl convinsese să-i dea binecuvântarea lui Iacob? Vorbea neîncetat despre ingratitudinea lui Isaac și despre cum suferise ea alături de el. Dar pentru mine nu era limpede ce anume făcuse exact bunicul meu. Mi se păruse blând și inofensiv atunci când venise în acele zile fierbinți, să se bucure de vântul răcoros care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi dorit să se lase pradă tăcerii abisale ce i se căscase în tot trupul, înstrăinându-l de sine însuși. Dar regele fusese generos cu el, îl ocrotise și îl apărase, iar a renunța ar fi fost un gest de ingratitudine. Ca și cum l-ar fi întrerupt cu cinci minute înainte, Ludovic 2 își reluă discursul de marțea trecută, lăsându-se purtat de tot felul de digresiuni și prea multe întrebări. Ce om ciudat! Atunci când conversația părea a fi deosebit de interesantă, îi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
client care intra și ieșea din prăvălie, se distra participând la actele altora. De vreo două ori se întîlni cu Smărăndache, care îl salută cuviincios ca totdeauna și se opri fără prudență. Era singurul care, nerăsplătit cu nimic, nu arăta ingratitudine. G. Călinescu Smărăndache îi rezumă, firește, lui Pomponescu toate micile evenimente, fără să-i împărtășească convingerea lui intimă, confirmată mai târziu de fapte, că Mișcarea nu se va mulțumi la simple demonstrații zgomotoase de stradă și că după o aparentă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a li se face binefaceri mai mari. Cine dă nu trebuie să-și amintească. Cine primește, nu trebuie niciodată să uite. Se poate ajunge la paradoxul conform căruia sunt servicii atât de mari, încât nu pot fi plătite decât cu ingratitudine sau după care recunoștința cea mai mare pe care ți-o poți dori de la unii oameni ar fi să nu-ți fie recunoscători. Când ai îndrăgit și respectat multă vreme numele unui nefericit, când în tainițele ascunse ale gândului ai
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
ne obligă să-i fim recunoscători, prin faptul că întrebuințează în avantajul lui starea de constrângere în care ne aflăm (Th. Mann). Lipsa recunoștinței rămâne condamnabilă indiferent de interpretări, de relațiile dintre binefăcător și miluit, intenții etc. "Urăsc în om ingratitudinea mai mult decât minciuna, trufia, pălăvrăgeala, beția sau orice alt viciu a cărui putreziciune sălășluiește în anemicul nostru sânge" (Shakespeare). Numeroase exemple pot fi date în legătură cu acest minunat crez care ar trebui să fie recunoștința totdeauna, dar care se manifestă
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
mamă a fost execrabil. Au lăsat-o să moară în sărăcie. Lucian Blaga l-a protejat pe Mihai Beniuc, dar infamii nu iartă niciodată un gest generos. În anii triumfului său comunist, Beniuc l-a lovit pe Blaga cu o ingratitudine exemplară. În cultura română există valori care ar fi meritat Premiul Nobel (Arghezi, Rebreanu, Blaga, Camil Petrescu), dar "dacă un român apucă să propună ceva, pe loc se găsește un altul să propună cu totul altceva și încă doi care
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
liberalităților Donațiile între soți în timpul căsătoriei sunt revocabile, ca și cele făcute înainte de încheierea căsătoriei, în condițiile dreptului comun, astfel că, dacă hotărârea de divorț ar indica vina vreunuia din soți, ar putea constitui un mijloc de probă pentru dovedirea ingratitudinii ( art.937 C. civ.) IV.10. Divorțul prin acordul soților a) Reglementare legală Desfacerea căsătoriei prin acordul soților, (art.38, alin.2 C.fam., modificat prin Legea nr.59/1993),este posibilă în următoarele condiții: > până la data cererii de divorț
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]
-
speță!). Critica făcută de Philodem politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodem mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - nu mai mult decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul, deloc
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
loc: „Am simțit întotdeauna nevoia imperioasă de a fi nedrept cu cei care au contat în viața mea, cu cei pe care i-am venerat. Dorința de a mă elibera, de a rupe lanțurile admirației. Nu-i vorba așadar de ingratitudine Ă ar fi într-adevăr prea simplu, ci despre năzuința de a mă regăsi, de a fi eu însumi. Și nu poți fi tu însuți decât în detrimentul idolilor tăi” (II, 288). Admirația nu lipsește nici acum din felul în care
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adapta tuturor mediilor cu un neegalat camelionism iar între camarazi juca comedia vulgarității, firea sa era mai înclinată către pierderea de vreme decît către lucru, în convorbire ducea familiaritatea pînă la nota trivială, crud pînă la neomenie, slobod pînă la ingratitudine, nerușinat pînă la cinism. Pentru a nu avea impresia că citează din Detractorii lui Caragiale, Cioculescu concede că scrisorile lui împrumută o ținută aleasă (ceea ce nu concordă deloc cu exprimările referitoare la N. Gane " Ieri am dejunat la Grand-Hotel cu
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
proces delicat și periculos. Protagoniștii săi sînt permanent prinși în capcana nisipurilor mișcătoare ale politicii. Ei își riscă viața și cariera cu fiecare pas, fiind mereu înconjurați de dușmani nevăzuți care se ascund în ungherele întunecate ale puterii de stat. Ingratitudinea multora dintre rivali și supuși ajunge să fie pînă la sfîrșit soarta lor. Cei mai înțelepți politicieni ai retragerii știu de la bun început că ar putea fi distruși pentru binele celorlalți. Problema legitimității lor provine, în parte, din faptul că
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
dezagreabilă să nu încerce să Oămurească ce este de făcut, ci să aștepte să se clarifice singură încurcătura”. Ca un bun psiholog, scriitoarea studiază stările contradictorii ale protagonistei, un suflet răvășit (de amintirea unei frumoase iubiri) și torturat de conștiința ingratitudinii față de soț, de Mihai, spirit superior, tandru, „discret și generos”, care o „adorăși pricepe natura ei sensibilă ca un seismograf care înregistra orice inflexiune în glas...” Acest portret este conturat, armonios, din reflecțiile celor dragi, care-o înconjoară cu dragoste
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
oficialitățile de la București 13. Era convins că românii erau înșelători și nu știau ce înseamnă recunoștința: "Elogiile așa cum se dau ele nu au nimic surprinzător la valahi. Este modul obișnuit de a acționa al moldo-valahilor, și când intră pe calea ingratitudinii, ei merg până la capăt. Această națiune nu merită omul care a făcut treaba. Cerând o Misiune franceză, nu a fost alt scop decât a lăsa să creadă că ea este demnă de acest lucru. Pentru a obține gratitudine de la această
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
feluri : unii care refuză să facă ceva și ceilalți care consideră că fac totul. Pentru imbecili îndoiala pare o blasfemie. Prostul este iremediabil ocupat. Imploră ajutor și orfanii care si-au ucis părinții. Imbecilul este imun la autocritică. Convinși de ingratitudinea posterității, unii poeți actuali și-au instalat deja bustul pe balcon ori în spălătorie. Nimeni nu imploră dispensă de prostie. Fără proști, ar sucomba și umoriștii. Ne-am obișnuit ca adevărul să miroasă a hoit. Troglodiții cred că numai mușchii
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
înseamnă că străzile și localurile publice sunt înțesate de antimonarhiști. Din cauza unei glume, am pierdut un prieten. Nu știu, ori gluma nu a fost de calitate, ori prietenul. De regulă, minciuna deschide balul imposturii. Desconsideră acum modestia, ca să poți suporta ingratitudinea posterității. Marea voluptate a omului e să - și domine semenii. Măcar câteva clipe. Mă tem că divorțul dintre om și violență nu va mai fi posibil. Intoleranța s - a cocoțat în toate topurile mapamondului. Ne cotonogim pe ruptelea. Nimeni nu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
a lucrărei de pământ, implică adeseori în sine nemulțămirea cu starea de agricultor, e o stare grată dar nemulțămitoare, pe când cugetarea cea grea a filozofiei, fără a-ți aduce onoare sau bani, se-ntîmplă să te mulțămească pe deplin cu toată ingratitudinea lucrărei. Mulțumire or nemulțumire sunt fenomene psicologice - grat și ingrat sunt cu desăvârșire etice -. Omul trebuie să fie mulțumit or nemulțumit involuntariu, astfel cum // trebuie să vadă pentru că vede, cum trebuie să fie pentru că este. Nu așa gratitudinea. Omul poate
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic și venit acolo fără vreo vrajbă personală a lui și numai în folosul Atrizilor: dintre care pe Agamemnon l-a mai umplut și de belșugul prăzilor dobândite de el. Dar reacția eroului, „mânia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
războinic, nici altfel („om fără rușine, hrăpăreț, trufaș și fricos“ și, pe deasupra, „ochi de câine și burduf de vin“ „care se mândrește că este întâiul în rang printre noi“), ci și a cărui purtare o socotea ca un semn de ingratitudine față de cineva ca el, cel dintâi războinic și venit acolo fără vreo vrajbă personală a lui și numai în folosul Atrizilor: dintre care pe Agamemnon l-a mai umplut și de belșugul prăzilor dobândite de el. Dar reacția eroului, „mânia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de pretutindeni. Nu se lasă contrazis deși contrazice pe alții, de exemplu pe Eustache, Colombo, Bindo, Silvius fostul său profesor. Galeniștii intraseră în panică. Vesal le observă slăbiciunea și inerția și scrie o carte în care combate infatuarea, ignoranța, comoditatea, ingratitudinea. Cât a stat în Spania a contribuit la renașterea medicinei iberice. Dar cum marile personalități creează animozități prin însăși prezența lor, e nevoit să plece și din Spania îndreptându-se spre Ierusalim ca medic și pelerin. Din cauza unui naufragiu moare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
supraviețuirii printr-o recalificare în sprijinul luptei de clasă, "slujind construirii României socialiste"22, dar care, în ciuda deghizării impuse din rațiuni politice, putea provoca dezastre asemenea unui cal troian. Academicianul post-mortem Caragiale își putea oricând trăda noii "amici", manifestându-și ingratitudinea printr-o ofensivă surprinzătoare îndreptată chiar împotriva celor care i-au făcut cinstea acordării distincției. Încă din 1962, Monica Lovinescu observa cu satisfacție efectul de bumerang al punctelor de suspensie inserate de cenzură și al răstălmacirilor care, în cazul lui
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și să Împlinească toate capriciile acestei reptile răsfățate, egoiste, corupte, nesățioase, ce te transformă Într-un vehicul al cărui rost este numai și numai să te facă să călătorești din femeie În femeie, pentru ca la urmă să te răsplătească cu ingratitudine. Ca și cum s-ar fi adresat unui copil neascultător, Fima spuse: —În regulă. Ai exact un minut să te hotărăști. Peste cincizeci și cinci de secunde În cap trag fermoarul și ies de-aici și nu-mi pasă, după aceea poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
continuu sub alte forme decît cele ale urii; de care se minunează și cel care o resimte, căci nu știe că suferă din cauza ei și nu-i descoperă rațiunea; și care are înfățișarea unei mari impietății sau a unei brutale ingratitudini față de învățători, de altminteri buni, pentru că au avut atîta grijă față de ucenicii lor, s-au folosit de atîtea cuvinte și le-au dăruit atîta iubire. 38. La începuturile Bisericii, divina Scriptură era singurul text de instruire populară și ecleziastică. Această
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
hohoti ironic, arătând cu degetul, spre feliile roșii de pe tăvi: Așa e, cum ai spus, Faraoane: Das ist für die Katze.9 Se pare că atât ar fi așteptat și ceilalți! Convivii de la Goldana se ridicară, lărmuind cu parapon și ingratitudine: Mai rămâneți sănătoși! cuvântară bărbații, cu aparentă bună-cuviință, morocănoși și grăbiți nevoie-mare, deși, până la asfințit, mai era vreme de petrecut. Vezi, Nicanor, cum faci cu Pepenoaica! Să te ascunzi cu ea în pivniță, precum bogătanii, să nu cumva să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]