526 matches
-
voi mai putea spune că am fost ajutat numai de ai mei, deoarece am primit din bugetul școlii 3 un ajutor de 250 de franci, cu care voi ajunge cu bine la capăt. Chiar fără ei, ar fi fost o ingratitudine de care nu mă simt capabil să mă arăt nemulțumit, mai ales înaintea domniei voastre, la care am găsit totdeauna ascultare și sprijin. După o mai atentă cercetare a materialului de la Simancas am constatat că rapoartele de la Constantinopol, dacă există
Din corespondența lui Alexandru Ciorănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4783_a_6108]
-
locul unde se afla sicriul cu osemintele lui Despot. „Lângă grădina mănăstirii (din Suceava) într-un vechi cimitir“a descoperit mormântul domnitorului. Pe capacul sicriului se găsea o inscripție în limba latină: "Johanes Jacobus Heraclides basilicus despota dominus, regni Moldaviae, ingratitudine nefada, proditus miserime trucidatus interit nonis novembris mdlxiii r.i.p. (requiescat in pace)", în traducere, „Principele regesc Ioan Iacob Heraclidul, despotul, domnitorul Moldovei, sfârșește prin infamă recunoștință și trădare, omorât în mod de tot lamentabil la 9 noiembrie 1563
Despot Vodă () [Corola-website/Science/299212_a_300541]
-
luați cu împrumut și nerestituiți. Transfer - extorcările de fonduri la edituri și instituții. Transfer - contractele frauduloase și manoperele bănești. Transfer - abandonul odraslei sale, abandon folosit practic și speculat literar. Transfer - fuga duioșilor părinți în diaspora expedientelor disperate. Transfer - înșelăciunile, prefăcătoria, ingratitudinea, schimbarea la față, hohotul cinic al trădătorului, evlavia de comandă a mironositului. Și, firește, Transfer trebuie să fi fost și furtul focului sacru de către Prometeu, pentru ca Transfer să se numească și faptul că, nemaiavând deocamdată ce fura, Petru Dumitriu își
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
soroc”). Un termen de prescripție de 30 de ani era stabilit pentru acțiunile derivând din contractul de împrumut, de depozit și de sechestru, precum și din succesiuni. Termene mai scurte erau cel de un an pentru acțiunea în revocarea donației pentru ingratitudine și pentru acțiunea derivând din contractul de mandat, precum și cel de 6 luni pentru acțiunile derivând din contractul de locațiune.
Termen (drept) () [Corola-website/Science/305735_a_307064]
-
fie supravegheat, avertizase Hikogoro. Supunându-l la presiuni ori de câte ori putea, Hikogoro plănuia distrugerea lui Nobunaga. Guvernatorul Castelului Kiyosu, Shina Yoshimune, și fiul său, Yoshikane, îl susțineau pe Nobunaga. Când a descoperit acest lucru, Hikogoro a exclamat furios: — Ce lecție de ingratitudine! Și a ordonat executarea guvernatorului. Yoshikane a fugit la Nobunaga, care l-a ascuns în Castelul Nagoya. În aceeași zi, Nobunaga și-a condus trupele într-un atac contra Castelului Kiyosu, însuflețindu-și oamenii cu strigătul de luptă: — Pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nu e el unchiul meu și unul dintre bătrânii clanului? Ce ideea e asta, să abandoneze câmpul de luptă și să fugă fără permisiunea mea? Și toți ceilalți. Nu fac decât să-mi spurc gura, vorbind despre asemenea infidelități și ingratitudini! Revoltându-se împotriva cerului și a omenirii, Katsuyori ar fi făcut mai bine să simtă față de el însuși acea ranchiună. În mod normal, nu era chiar atât de slab de minte. Însă nici chiar un om cu cu curaj cutremurător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
întoarse calul în loc și în același moment expresia de pe chipul lui reveni la normal. Vasalilor din jur le inspira un sentiment de încredere; era convins că avea să compenseze cu vârf și îndesat acea pierdere. În timp ce discutau cu vehemență despre ingratitudinea lui Shonyu, deplorau lașitatea atacului prin surprindere și amenințau să-l învețe o lecție pe următorul câmp de luptă, Ieyasu nu părea să-i audă. Zâmbind tcut, își întoarse calul înapoi spre Kiyosu. Pe drumul de înapoiere, îl întâlniră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
margine în lumea asta și chiar dreptul celui mai tare trebuie încă să se razime pe o umbră oarecare de rațiune și de morală. Sîntem siguri că diplomația rusească o va înțelege în cele din urmă. Cât pentru cuvântul de ingratitudine pe care corespondentul Nordului" îl strecoară la sfârșitul articolului său, sânt {EminescuOpX 51} multe de zis în privința aceasta. Nu negăm îndatoririle ce avem către Rusia, când acum vreo cincizeci de ani ea a făcut să reînvieze privilegiurile noastre călcate în
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
juridică a țării, credința ei în {EminescuOpX 263} dreptate e adânc rănită, orice spirit onest e indignat de procedarea evreilor, cari răsplătesc ospitalitatea ce li s-a dat în țara aceasta, fără ca ei s-o merite, prin cea mai neagră ingratitudine, atârnând cestiunea lor ca o sabie a lui Damocle asupra creștetului nostru. Puterile europene însă au o scuză. Îndată ce am pune cestiunea pe acest tărâm, ne-ar putea răspunde: "De ce v-ați înfierbînta oare atâta, când vedem că în țara
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Centrului, dar știm că acele primejdii, odi nioară cel puțin, erau agravate în mod esențial prin traduceri din nemțește, a căror perfidă dibăcie consista tocmai în trebuința ce au de-a fi ele înșile traduse în românește. E o neagră ingratitudine din partea "Presei" de a-și renega astfel pe unui din cei mai productivi scriitori ai ei. "Ș-apoi cine face această imputare? " întreabă "Presa". "Un ziar, adică "Timpul", care este dat în antrepriză unui domn Weiss". Firma Thiel et Weiss
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
o resimțea pentru o trupă de actori din epocă (trupa Lupescu). Alături de grupul de saltimbanci, Conta, intrat în pielea sufleurului, va bate țara timp de doi ani, fără a mai da pe acasă și fără a simți vreo remușcare pentru ingratitudinea filială. O coincidență tulbure face ca peste trei ani la aceeași escapadă sub coviltir actoricesc să se dedea un tînăr cu porniri poetice, care semna cu numele de Eminescu și în a cărui minte plicticoșenia uceniciei școlărești putea fi părăsită
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
De aceea au exploatat cu multă îndemânare greșelile comise de Stere, reușind să mobilizeze împotriva lui toate resentimentele opiniei publice. Într-o clipă au fost uitate toate meritele pe care le avea Stere. Burghezimea română a înțeles să plătească cu ingratitudine serviciile pe care el le-a adus cauzei naționale. Țărănimea, pentru emanciparea căreia a luptat din răsputeri cu condeiul, cuvântul și fapta, n-a știut să facă zid în jurul celui mai aprig și destoinic susținător al ei. Doar basarabenii au
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
cele mai penibile spectacole pe care le-a oferit democrația română. Această ispravă a politicienilor a avut însă urmări din cele mai fericite. Ea a dat literaturii pe romancierul Stere. Pentru acest dar așa de prețios literatura română e recunoscătoare ingratitudinii țărăniștilor. La întoarcere se stabilește la Iași unde-și face studiile la Facultatea de drept. În 1897 susține teza de licență, în 1901 începe cariera de pedagog de la gradul de profesor suplinitor iar în 1913 a fost ales rector. În
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
nu ezista nici o resursă, în care viitorul era amenințat prin falimentul lui Strousberg, ca d. Catargiu, care a venit a așeza dinastia și Constituțiunea, a regula afacerea Strousberg, a plăti datoriele și a regula finanțele, să fi fost dezgustat văzând ingratitudinea în toate părțile și să lase să-i cază din mână frânele guvernului, aceasta se înțelege. Ca d. general Florescu, organizatorul și părintele armatei române, chemat la guvern ca să împace urele pe nedrept ațâțate, să se fi dezgustat văzîndu-se lipsit
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de vorbe pe care au făcut-o de treizeci de ani încoace. Astăzi, când acești oameni, ridicați prin condei, și încă prin prost condei, au ajuns a lua inițiativa unor acte precum este încoronarea regelui româniei, e desigur o neagră ingratitudine către trecutul lor dacă, în distribuțiunea locurilor care s-a prevăzut pentru spectatori la actul încoronării, presa a fost cu desăvârșire uitată! [23 aprilie 1881] ["CEEA CE LI SE PARE CURIOS... Ceea ce li se pare curios patrioților e ca Adunarea să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
alegeri pentru Reichstag. După cum aflăm, principele cancelar s-ar fi rostit că e sătul de-a forma ținta pentru toată răutatea, înjosirea, calomnia și pizmașa suspiciune pe care-o produce un popor de patruzeci și cinci de milioane de oameni. Ingratitudinea evreilor, cari au a mulțumi tocmai politicei lui de stat egalitatea lor de drepturi, [î]l supără mai puțin decât împrejurarea ca marea majoritate a presei germane [î]l dușmănește în privire politică și personală, calomniază intențiile sale și că
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
E prea adevărat că lucrurile au ajuns la noi mai departe decât în Franța, unde zeci de ani de serviciu credincios pentru stat se 'ncheie c-o condamnare pentru plata de cheltuieli de judecată, ca la d. Roustan, și că ingratitudinea cea mai neagră așteaptă pe omul datoriei, pensiile reversibile însă pe fanarioții cari din conspirație și trădare și-au făcut o meserie. Toate acestea sunt adevărate, precum e adevărat că tot ce e sterp ca inteligență și viermănos ca morală
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
aceea a independenței statului român. Nici aceasta n-a venit ex abrupto, în mod fragmentar, ca din senin, ci, ca toate tendențele adevărate, a fost pururea prezentă și întunecată numai uneori de nevoile momentului. Ar fi un act de adâncă ingratitudine către strămoșii noștri dacă ne-am închipui că cu noi se începe lumea în genere și România îndeosebi, că numai noi am fost capabili a avea instinctul neatârnării, când, la dreptul vorbind, n-am făcut decât a mănținea cu mult
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aceea a independenței statului român. Nici aceasta n-a venit ex abrupto, în mod fragmentar, ca din senin, ci, ca toate tendențele adevărate, a fost pururea prezentă și întunecată numai uneori de nevoile momentului. Ar fi un act de adâncă ingratitudine către strămoșii noștri dacă ne-am închipui că cu noi se începe lumea în genere și România îndeosebi, că numai noi am fost capabili a avea instinctul neatârnării, când, la dreptul vorbind, n-am făcut decât a mănținea cu mult
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
1877 a fost singură-singurică când masele oștirilor rusești se rostogoleau spre granițele sale; ea s-a văzut nevoită să încheie vestita convențiune din aprilie și să-și deie contingentul unui năvălitor heterogen; ea a trebuit să primească cea mai îndrăzneață ingratitudine pentru că la Plevna cu sângele său a scăpat pe ruși de pieire. Atari esperiențe nu le poate dori bucuros pentru a doua oară un stat june și cu vitalitate; el se simte a fi un ic, nu însă un grăunte
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
în armată, de acela care, după un lung interval de decădere a instituției militare în țară, a ridicat cele dentîi tabere, a dispus executarea celor dentîi manevre. Consiliar întru ale armatei a doi domnitori consecutivi, generalul Florescu, deși atins de ingratitudinea coteriilor politice din țară, deși asistând la o comedie politică în care vede advocați și postulanți judecîndu-i prin gazete și discursuri parlamentare opera, are totuși satisfacțiunea oricărui cetățean mare, aceea de-a-și vedea realizată ideea generoasă a întregei sale vieți
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
vorba ne previne exegetul, folosind toate sursele la îndemână de un veritabil plan maiorescian care nu excludea "sechestrarea" lui Eminescu, acea "arestare mascată" (Călin L. Cernăianu) ori detenție politică (D. Vatamaniuc), poetul fiind considerat irecuperabil de mentorul junimist. De unde și "ingratitudinea" de care se va plânge, repetat, Maiorescu. Cabala antieminesciană viza anihilarea ziaristului, trăitor "între lupi", cel care reușise "să se pună rău cu toată lumea" și care își impunea drept normă de viață adevărul (lucr. cit., p. 211). Incursiunea în epocă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
zilele trecute, m-am reîntâlnit cu el, pe lângă Restaurantul "Dealul Mare ". Omul, culant, m-a invitat înăuntru (Haideți, dom' doctor, la una mică, se poate, doar mă știți de la balamuc, că io sunt nebun liniștit, bre!), plângându-se și înjurând ingratitudinea Guvernului, care îi jecmănise și lui stipendia anticipată, pe caz de boală. Evident că l-am refuzat! Pacientul de la nr. 3 se prezintă și el mai bine. De altfel, S.N. a părăsit spitalul cel dintâi. Tânăr și viguros, acesta a
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
speță!). Critica făcută de Philodemos politicului i-ar fi bucurat pe cinici sau pe cirenaici: implicându-te în această activitate, îți pierzi sufletul, liniștea, seninătatea. Invidia plebei, discreditarea politicienilor în ochii cetățenilor, situațiile riscante când te afli în fața mulțimilor înfierbântate, ingratitudinea supușilor, expunerea la umilințe - angajamentul public nu generează decât neajunsuri și riscuri. Philodemos mai pune și de la dânsul: oamenii politici nu prețuiesc mai mult decât niște magi, iar victimele lor - decât boii căsăpiți în măcelării... Bilanțul nu-i strălucit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
liberalităților Donațiile între soți în timpul căsătoriei sunt revocabile, ca și cele făcute înainte de încheierea căsătoriei, în condițiile dreptului comun, astfel că, dacă hotărârea de divorț ar indica vina vreunuia din soți, ar putea constitui un mijloc de probă pentru dovedirea ingratitudinii ( art.937 C. civ.) IV.10. Divorțul prin acordul soților a) Reglementare legală Desfacerea căsătoriei prin acordul soților, (art.38, alin.2 C.fam., modificat prin Legea nr.59/1993),este posibilă în următoarele condiții: > până la data cererii de divorț
[Corola-publishinghouse/Science/1532_a_2830]