279 matches
-
poate înțelege, orbită fiind de conștiința datoriei sale imperiale. Oamenii-leopard sunt custozii tradiției pe care o revelă lui Corto, atunci când acesta se află în pragul lumii de dincolo, rănit mortal de sergent și de complicele său. Supraviețuirea lui Corto este ininteligibilă în termenii rațiuni carteziene. Ea este darul oferit lui Corto de cei care văd în marinarul cu cercel în ureche o punte între lumile visului, unit cu Africa ascunsă și parte a ei, până la capăt. Fără a fi african, el
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
care reușește să combine simplitatea narațiunii cu decupajul decadent și cinematografic. Pe câmpul abandonat dintre liniile italiană și engleză, Pietro Bronzi și Melrose contemplă urmele trecutului care se duce, spre a nu se mai întoarce niciodată. Fideli unui ritual cavaleresc ininteligibil celor care nu aparțin acestei specii de semizei înaripați, ei primesc ves tea sfârșitului păcii cu stoicismul celor care trăiesc în preajma morții odată cu fiecare decolare de pe aerodrom. Eliberat de iubirea pe care Luciana i-a refuzat-o, Pietro devine, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Iar Mamba, șamanul pe care Milton Cato îl întâlnește în caravana bură, este deținătoarea cheilor cu care se pot deschide porțile visului și morții. Ca și Shamael și Cush, Mamba poruncește elementelor și poate ucide cu incantațiile sale. Ceea ce sună ininteligibil europenilor este vocea Africii, voce care duce mai departe tainele orașelor pierdute. O punte se întinde între punctele imaginarului african al lui Pratt - dezertorul englez se îndreaptă spre cetățile pe care le convoacă și Ann de la jungle, pornind dinspre estul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
s-ar fi interpus un zid de sticlă. Un zid prin care putea observa aceste patrule și aceste sacrificii care semănau cu toate celelalte, un zid de sticlă dincolo de care se afla o viață ce i se părea străină și ininteligibilă ca un roman pe care nu mai avea răbdarea să îl ducă până la capăt. Dacă ar fi întins mâna, peste câmpul desfigurat de gloanțe și de obuze, ar fi putut să atingă poate nisipul plajei pe care Rasputin îl așteptase
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Editorial, 1974). L-am tradus după versiunea Jean Cassou din Mercure de France, art. cit., p. 28, și l-am inclus în text deoarece în lipsa lui următorul paragraf care începe cu „Și oare nu vor fi având nițică dreptate?“ devine ininteligibil. Vezi Don Quijote, II, 44. „a Pirineului cenușă verde“. „mult Ocean și ape-o mână-adună“. „de sânge voci și sânge sunt din suflet“. „Nu-i surdă marea; erudiția-nșeală“. Așa-numita generație de la ‘27 (Pedro Salinas, Jorge Guillén, Rafael Alberti, Federico
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
grupul În care se amestecase Omar Khayyam o privire iscoditoare, neliniștită, oarecum bănuitoare. Nezărindu-i, se pare, pe cei pe care-i căuta, și-a cabrat brusc bidiviul, a tras scurt de frâu și s-a Îndepărtat bombănind niște fraze ininteligibile. Țeapăn pe iapa sa neagră, n-a mai surâs și n-a mai schițat nici cel mai mic răspuns la ovațiile repetate ale miilor de cetățeni care se Înghesuiseră din zori să-i salute trecerea; unii agitau În vânt Înscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
stăpînului lor, iar acesta a Încercat să angajeze o discuție cu el. Neobținînd nici un răspuns inteligibil, a chemat mai mulți interpreți care i-au adresat satirului Întrebări În limbi diferite. Interpreții n-au fost mai norocoși. Interlocutorul lor emitea sunete ininteligibile În care se amestecau un nechezat de cal și un behăit de berbec. PÎnă la urmă Sylla i-a dat drumul tulburat. Dacă toate aceste lucruri contradictorii sînt adevărate, Ortega y Gasset se grăbea acceptînd ideea că tot sîngele elenic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
născut În Fălticeni. Firește, Înlocuind autor, cu actor. Printre alți invitați, a apărut, de două ori, marele impresar al perioadei interbelice, Gabi Michăilescu. Era insuportabil la privit și ascultat! Era În ultima stare de degradare fizică, arăta cumplit și vorbea ininteligibil!...(o idee uimitoare au avut cei care au realizat evocarea cinematografică: de-a ignora tot ce au scris teatrologii despre Birlic! Nu-i cușer!). Citesc o listă a actorilor cu funcții politice Între anii 1948 și 1989. Sunt omisiuni flagrante
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
impresiile soției lui, care lucidă, urmărea reprezentația cu atenție. Florin Tornea scria rar, și numai În revista Teatrul, unde era angajat. Avea o manie : fiecare articol pe care-l viza (ca redactor șef-adjunct) era rescris de el pînă la limita ininteligibilului! Hm... Exactă, sinceră, camaradă, cu umor și nonconformism, scria Florica Ichim - care a rămas, se pare, penultima mohicană, și pe care o admir fiindcă reușește să publice Teatrul azi, gazetă excelentă, de ținută. Dinu Kivu, marele meu prieten, critic de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
fine, după ce Stela Popescu s-a chinuit să condenseze multele ei scene cu interpretul beat al lui Verșinin, În final actorul, Îndopat cu cafele, părea că s-a trezit. Numai că declarația pe care trebuia s-o facă Mașei, aproape ininteligibilă, a făcut-o ...Olgăi! Publicul, vorba autorului cărții, a crezut...că așa e piesa! Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte recentă, publicată de el la editura SemnE : Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite, ori doar
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
nu poți, o să vezi cum îți vine textul automat în minte dacă intri în poveste și... ești), televizorul, niște rafturi cu CD-urile, casete video cu piesele în care jucaseră cei doi, Maestrul (scrisese pe marginea casetei, cu pixul, aproape ininteligibil, numele personajului și al piesei: Hamlet, Hamlet; Trigorin, Pescărușul; Revizorul, Revizorul; Miroiu, Steaua fără nume; Woland, Maestrul și Margareta; Baronul, Bubnov, Azilul de noapte; Don Quijote, Don Quijote; Romeo, Romeo și Julieta; Oberon, Visul unei nopți de vară; Bufonul, Malvolio, A douăsprezecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ori amândouă, nu mi-am putut da seama. Oricum nu era o expresie prea drăguță. ― Atât de rău a fost? am vrut eu să știu. ― E aici, a șoptit ea. M-am Încruntat la ea. ― Cine? ―Damian, murmură repede, aproape ininteligibil. Brusc, tot aerul din Încăpere păru să dispară. Am inspirat cu greu. ― E imposibil. ― Nimic nu e imposibil, mă corectă o siluetă Întunecată de la capătul culoarului. Bianca dispăru de lângă mine Înainte să apuc să mă dezmeticesc. Creierul Încă Îmi spunea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
mai zis prietenul acesta al meu, că uneori cele aduse în discuție de mine, sunt pervers de acide și pentru asta Băsescu & Boc, ar trebui să mă bată, pardon, la fundul gol. Că la mine criticarea opoziției este absentă, necunoscută, ininteligibilă și invizibilă. Și tot chestii din acestea, a dat pe goarnă, încât simțeam cum tot entuziasmul meu, de curată sorginte curat proletară, dotat cu atribute precum: dârz și hotărât, începe să se evapore. Însă noroc, de și mai vechiul meu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
istorializează și se esențializează de fiecare dată în Ipseitatea unui individ și sub forma acestuia. Faptul că suntem astfel, iar nu indivizi empirici, câteva fragmente ale universului obiectiv legate de acesta potrivit unor conexiuni multiple, meniți aceluiași destin orb, la fel de ininteligibili ca și el, ci, dimpotrivă, ființe vii ce încearcă sentimentul de sine și, astfel, fiecare pentru sine, lenta mutație a dorinței suferinde în înfăptuirea deplină în care Ființa începe a se simți pe sine în simpla bucurie a faptului de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
reprezintă de fapt Coproprierea originară a Corpului și a Pământului în sânul vieții. Pe de altă parte, în calitate de reprezentare a sa, ea o deteriorează grav prin faptul că: 1) trăgând acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea elemente disparate, "cauza", "efectul", "mijloacele", "scopul", "relația" lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acțiunea în afara mediului său ontologic propriu, o face în sine ininteligibilă; 2) sfărâmând unitatea internă a desfășurării imanente a corpului organic, ea proiectează în exterioritatea reprezentării, ca tot atâtea elemente disparate, "cauza", "efectul", "mijloacele", "scopul", "relația" lor devenită ea însăși ininteligibilă, adică categoriile gândirii raționale în poziția și locul celor ale Corpului. Totuși, dacă o astfel de concepție asupra tehnicii se revelează astăzi ca funciarmente improprie, nu este numai din cauză că ea operează deplasarea praxisului din locul înfăptuirii sale reale în cel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
cedează locul unei dezvoltări tehnice autonome și care tinde să controleze procesul de producție în ansamblul său, ordonându-l și organizându-l după bunul său plac. În așa fel încât 3) individul este confruntat cu o transcendență din ce în ce mai opacă și ininteligibilă. Pe de-o parte, ansamblul medierilor prin care se înfăptuiește procesul material de producție potrivit modalităților prefigurate ale diviziunii muncii i se impune acesteia ca o totalitate imensă aflată în fața sa și în sânul căreia trebuie să i se găsească
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
mine, destinul va isca un foarte mare artist, de o factură cu totul controversabilă... Ceea ce scriu acum, este, la rândul său, controversabil... Viitorul profet al Artei ce-l... trâmbițez eu, va fi, desigur, una după alta: Strălucitor. Desăvârșit. Modest. Fantast. Ininteligibil în ușurința sa. Posibil de a fi tras, de către critica rigidă și acefală, din vremea sa, prin țărâna amară a batjocurii... Puțini vor înțelege că darul cu care va fi... marcat acel domn... va produce o mutație... finală în lumea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
el un sac de calorii. Îmi continuam deci binefacerile. Și, dinspre partea aceasta, așadar, totul era bine... Până azi după-amiază, când Răposatul îmi răsare, din nou, înainte. Se fâțâie iritat pe terasă. Și mormăie și plescăie și mi se adresează ininteligibil, de nu am putut să mă înțeleg în nici o limbă omenească cu el. Iată deci de ce v-am chemat! Să cercetăm și să pătrundem împreună motivele pentru care era Dânsul, azi după-amiază, atât de nemulțumit!... Apăsară comutatorul sufrageriei și întrerupătoarele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă ininteligibilă. Vultur-în-Zbor i-a cântat în strună: — Continuă. Spune-mi cine este. — Păi, dragule, c’est la Femme-Crampon. Femeia crampon. Sau, cum ai zice tu, Bătrâna Mării! Băbătia în carne și oase! Se ținea cu mâinile de burtă de atâta voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și urme de vărsat o brăzdau, dar ochii îi erau puternici și nu aveau în ei nici o urmă de mânie sau uimire. Priveau de-a dreptul prin Vultur-în-Zbor, ca și când el n-ar fi fost acolo. Cutremurat, acesta mormăi niște scuze ininteligibile și se retrase până la poartă, până la drum și până lângă Virgil, care își reluă mersul alături de el. S-au îndepărtat de fața împietrită de la fereastră și Vultur-în-Zbor a descoperit că-i tremurau mâinile. Ochii aceia făcuseră totul: ei îi spuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trecut toate nădușelile de groază, descoperind umbra acelei ființe diforme și cocoșate micșorîndu-se tremurătoare prin jocul flăcărilor pe Înaltul perete de stîncă al peșterii presărate din loc În loc cu stalactite, cu capul aplecat deasupra unei cărți și murmurînd mereu cuvinte ininteligibile care sunau ca niște formule magice. Afară - nopțile calde ecuatoriale, cu cerul micșorat de stelele ce păreau mai tangibile aici decît În oricare altă parte a globului sau furtunile furioase care făceau vîntul să mugească, Îndurerat că se izbește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
i-a pus-o din nou În mîini. Dădură la o parte vîsla și Îi dădură să bea o Înghițitură de apă, așteptînd să-și recupereze mințile și să-și vină În fire, dar el continuă să-și urle cîntecul ininteligibil, fără să se oprească nici o clipă toată ziua și noaptea următoare. În sfîrșit, În zori, Iguana Oberlus scoase unul dintre pistoalele pe care le ținea la adăpost de umezeală și i-l puse la tîmplă, ducîndu-și poruncitor degetul la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar teama mă făcea să tremur și, în vreme ce repetam în gând numele iar și iar, buzele murmurau ceva ininteligibil. — Mmm, mm-mmm. Încercam să nu mă gândesc la podea, încercam să nu mă gândesc la suprafața plată și solidă care putea ceda sub mine, și la faptul că puteam să fiu tras în adâncul apelor. — Mmm, mmm-mmmm. O mână mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
memiatici, căci Herenik (1979) suspectează o proiecție subautină chiar și în datele rezultate în urma observării directe. Pentru a calcula lipsa de precizie datorată constantei Backland, trebuie să... Am dat din nou paginile, dar următoarele trei sau patru secțiuni erau la fel de ininteligibile, așa că m-am întors la fotografia lui Randle. Ce dracu cauți tu aici? Ce înseamnă asta? Fața ei îmi zâmbi, fără să-mi răspundă, nefiind altceva decât un miliard de punctișoare tipografice. Am închis cartea cu un pocnet. Ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]