392 matches
-
hotărârii manifestanților, fu silit să bată în retragere. Repede se sui în careta care-l aștepta la poartă. După el studenții vociferau și amenințau, i s-au aruncat cu plesnitori în caretă, i s-au lipit pe spatele trăsurii afișe injurioase! După ce d-rul a plecat în fugă, poliția, înștiințată, veni în forță și ocupă curtea spitalului. Noi, studenții din agitație, țineam cartierul general la cafeneaua Regală, instalată sub hotel Regal, în colțul str. Regale cu str. Academiei. Era o mare cafenea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Vadim putea fi scos din joc cu dosarul Ăsta. Era important pentru că tabăra noastră anticomunistă era deci‑ mată de aceste atacuri imunde ale lui Vadim Tudor - cele de azi ale Antenei 3 trebuie să spun că sunt nimic față de atacurile injurioase ale lui Vadim ; erau absolut îngro‑ zitoare. V.A. : Și așa a ajuns în 2000 în finala pentru prezidenți‑ ale. A.M.P. : Exact. Era extrem de periculos ca la o elită alter‑ nativă slabă și nenorocită să îl mai ai și
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
puțin au fost motivele pentru care, până la moartea sa tragică survenită în noaptea cutremurului din 4 martie ’77, persoana sa era pusă de unii, mai ales de foști tovarăși de detențiune, sub semnul întrebării (Goma, la adresa lui, necruțând nici unul dintre epitetele injurioase ce-i stau la îndemână!Ă: faptul că, imediat după eliberare, în timp ce alți foști deținuți nu erau primiți în „câmpul muncii” sau erau obligați să accepte sarcinile cele mai grosolane, Ivasiuc a fost angajat la Serviciul de Presă al Ambasadei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
arabilor din Haifa, provocând moartea sau rănirea a circa cincizeci de persoane..." Dacă înlocuiești "muftiu" cu "șef rabin" și "polițist britanic" cu "polițist israelian", ai impresia că citești Jerusalem Post sau Palestinian Times din această dimineață. Nu există niciun termen injurios antisemit care să nu fi fost întrebuințat în înfruntările șefilor israelieni în timpul războiului de eliberare (jidan, Shylock, nazist etc.) Nici ocupanți prin firea lucrurilor, nici persecutați ereditari. Roata se învârte. Eadem sunt semper omnia. "Toate sunt întotdeauna la fel": sunt
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
publicului. Altul apăru jos la ușă; maiorul Dumitrescu, de la biroul păcii, înaintă și-i strânse mâna, apoi, întorcându se la lume, dete cuvântul lui de onoare că nu au venit francezi în Athénée Palace; fluierăturile se înmulțeau, [ca] și apostrofele injurioase. Pia Danielo polu, pierzându-și timiditatea, îi strigă: „Rușine, domnule, ca un ofițer român în uniformă să dea mâna cu vrăjmașul înaintea noastră!“ El, foarte supărat: „Mai bine te-ai duce acasă, domnișoară!“ Mackensen, dus la masă pe ușa din
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și martorilor. Ceea ce nu împiedică pe Principele Nicolae să călătorească cu Principesa, Alteță Regală și s-o prezinte ca soție legitimă. Din când în când soseau în București, se ivea o scenă furtunoasă între cei doi frați, nu numai vorbe injurioase, dar și fapte violente, apoi perechea Nicolae pleca din nou în străinătate, obținând câteva milioane care se topeau ca prin minune. E d’a capo col stesso movimento. Nu se mai mira nimeni, devenise o stare cronică. În primăvara anului
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bolnavilor privarea de mâncare, faptele fiind descrise textual astfel: "alienații când devin furioși se pun în bașcă, uneori și în cămașa de forță, dar niciodată nu li se dă calmante. Dacă un alienat în furia lui ar fi adresat cuvinte injurioase cuiva sau ar fi fost agresiv, se trimite la bașcă și în aceeași zi nu i se permite a i se da mâncare; acest fapt s-a întâmplat fiind eu de față și a trebuit să interzic eu, cu autoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
îndoială sinceritatea, devotamentul real față de o idee, de o țară și de un popor, a tuturor acestor intelectuali de excepție sau să proclame că aceștia «trăiesc într-o lașitate constantă» ne vom permite și noi, nu pe baza unor prezumții injurioase, ci în lumina contradicțiilor și inadvertențelor semnalate anterior, ca și acelora asupra cărora vom insista în continuare, să ne îndoim de sinceritatea susținerilor dramaturgului, care prin programul său politic nu cinstește un nume de cea mai adâncă vibrație românească. Pentru că
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
nu profesa încă teoriile cu care a cucerit această popularitate. Iar tineretul care se ridica avea și el altă ținută, altă atitudine în fața vieții, alte credințe și alte idealuri decât cel de azi. Astfel manifestația n-avea nimic agresiv: nici măcar injurios. Ce departe suntem de timpurile acele! De unde vine porecla aceasta de "porumbei"? Cine a născocit-o? Cine a întrebuințat-o pentru prima dată? Nu știu. Nici articolul din "Era nouă" intitulat Porumbeii, care mi-a evocat toate câte le-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
asupra lor. * Pe când eram copil, la Piatra, una din distracțiile băieților de seama mea era de a face farse jidanilor: de a-i trage de barbă, de a arunca în ei cu pietre, de a le adresa cuvinte urâte și injurioase... Jocul era plin de riscuri, pentru că excitând, în micile suflete, impulziuni tulburi, de origine îndepărtată și obscură, el degenera ușor în acte de violență și de cruzime. Mi-aduc aminte că într-o seară de "iluminații", cu ocazia unei sărbători
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
id="(194, pp. 75-77)"/>. Exemple de „desplăcute tratarisiri” aplicate evreilor, de „glume și chiar brutalități ale gloatelor” erau veșnicele distracții ale găști- lor de derbedei, care Încercau să facă diverse „farse jidanilor”. Printre acestea - În afară de bătaie, aruncare cu pietre, strigăte injurioase -, la mare preț erau trasul evreilor de barbă sau de perciuni și aruncarea de bucăți de smoală moale și cleioasă În bărbile lor (cum Își amintește despre propria-i copilărie, petrecută la Piatra-Neamț, Eugen Herovanu În volumul Orașul amintirilor, București
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(905)"/>, iar pentru bărbați - femeile <endnote id="(83, p. 107)"/>. Pentru evreu, românul este „valah Împuțit” (În idiș, Vulăh schtink). Este drept că această expresie răsturnată este atestată mai rar și este folosită ca o replică simetrică la expresia injurioasă „jidan Împuțit”. Pentru ungur, nu doar evreul pute și este murdar (büdös/koszos zsidó), ci și românul (büdös/koszos oláh) <endnote id="(3, p. 64)"/>. Un sondaj de opinie efectuat În 1998 În Transilvania a arătat faptul că stereotipuri similare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
fi stăpânit de Diavol (care degajă, la rândul lui, foetor Diabolicus), pentru că ar fi predestinat iadului, pentru că ar fi asociat porcului (ultima motivație operează mai ales În Europa Occidentală ; <endnote id="cf. 4, pp. 119 sq."/ De aici provin apelative injurioase, de genul „jidan Împuțit” <endnote id="(vezi nota 626)"/>, dar și producții pseudo- folclorice moderne, virulent antisemite, de genul : „Jidanii, cum am dezvoltat,/ Din scârnă de câine s-au format,/ De aceea corpul le miroase greu,/ De aceea au fața
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de a justifica interdicția culinară de care am vorbit. Este În acest caz și o identificare paradoxală a evreului cu animalul tabu alimentar, o identificare depreciativă, care s-a materializat În multe alte forme. Este vorba, de pildă, de apelativul injurios maran (din castilianul marrano = „porc” ; din arab. mahram = „interzis”), folosit În spațiul iberic la adresa evreilor convertiți la creștinism. În spațiul german, trebuie amintită icono grafia repulsivă - mai ales din secolele XVI- XVIII - care Îl repre zintă pe evreu venerând și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
icono grafia repulsivă - mai ales din secolele XVI- XVIII - care Îl repre zintă pe evreu venerând și călărind o scroafă (Judensau), sugându-i laptele și ingurgitându-i excrementele <endnote id="(28 și 4, pp. 113-119, și ilustrațiile 10-14)"/>, dar și injurioasa expresie populară Judenschwein („porc de evreu”). Într-un cântec nazist, Cristos Însuși este taxat astfel : „Nu vrem să fim creștini,/ Isus a fost un porc de evreu” (Wir wollen keine Christen sein,/ Denn Christ war ein Judenschwein) <endnote id="(569
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Întotdeauna, Moses Schwarzfeld l-a contrazis pe Vasile Alecsandri, susținând că „nicăirea ca În Germania nu e [mai] familiar acest «Hep, hep»” și că - fără să excludă „un substrat istoric, un sens primitiv” - este probabil vorba de „o simplă exclamație injurioasă”, căreia „Îi lipsește Înțelesul imediat” (3, p. 11). Candrea considera În 1895 că „Hep, hep, hep e o Înjurătură adresată evreului, foarte familiară nu numai românilor, dar Încă tuturor popoarelor germane” (773). În 1888, M. Schwarzfeld Încerca să afle - de la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Istorie a Imaginarului și Colegiul Noua Europă, București, 1999, pp. 57-92. 625. Într-adevăr, pentru români, neamțul este „cârnățar”, italianul este „broscar”, grecul este „măslinar” sau „plăcintar” (773) etc., iar pentru străini românul este „mămăligar”. 626. Apropo de apelativul injurios „jidan Împuțit”, sunt În posesia unui document semnificativ : sentința Într-un dosar penal oarecare, nr. 16395/2000, dată În ședința publică din 15 noiembrie 2000 la Judecătoria din Timișoara. Îi mulțumesc publicistului Boris Marian Mehr pentru procurarea acestui document aparent
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lui Crispi, care fusese locotenentul supus al Berlinului, iar în ochii compatrioților doar un nefericit de om care a greșit în aventura abisiniană 44, punea capăt, pe de altă parte, incidentelor armate de la frontieră, vexațiilor vamale și articolelor de presă injurioase la adresa Franței. Barrère găsea printr-o serie de acorduri ce reglementau pozițiile respective privind emigrarea și colonizarea un teren mai bun pentru a semăna și a face să prindă rădăcini grăunțele unei destinderi, preludiu al unor răsturnări ulterioare. Regele Umberto
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
afaceri în persoană a venit a doua zi să-și exprime ușurarea față de gestul nostru, care va fi o bună lecție dată la Ballplatz, mărturisindu-ne că intervenise de două ori la Viena, pentru a susține că o asemenea atitudine injurioasă era inacceptabilă... Evident, o parte din vină aparținea statelor care suportau aceste jigniri fără a reacționa, cînd situația le-ar fi permis, cum era cazul României, o atitudine fermă, întrucît eram aliați, iar numărul baionetelor românești avea greutate în balanța
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
memorandumul maghiar, redactat de el, se recunoștea preponderența numerică a elementului românesc în Transilvania, dar acești români, pentru a legitima dominația de la Budapesta, erau calificați drept "rasă inferioară". În replica delegației românești am obținut să refuzăm a discuta această alegație injurioasă, mărginindu-ne, în această chestiune, să "lăsăm cuvîntul aliaților noștri"... În afara acestei scăpări verbale supărătoare, nobilul conte era curtoazia însăși; făcînd în fața mea figură de patriot resemnat la sacrificiile cerute de înfrîngere, îmi repeta: "De acum încolo România și Ungaria
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
măiestrie din acest instrument. Soțul ei, mereu agitat și adesea capricios, își imagina că poate să stabilească ceva durabil cu fascismul și cum presa încă nu-și începuse seria de insulte ("Tevere" abia debuta în această direcție, fără ca, prin desene injurioase, să "scuipe" asupra Franței... ), Jouvenel își închipuia că Franța ar putea avea la Roma un punct de sprijin solid. Dar pentru a-l avea, cu dragă inimă ar fi aruncat mult lest, în detrimentul multor țări, iar colegii din Mica Antantă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la sala Slătineanu, cât și amenințarea domnitorului cu revoluția poporului spre a-l sili să abdice, avea o origină mai depărtată. După căderea cabinetului Ion Brătianu la 1868, în contra domnitorului s-a pornit o campanie vehementă și de multe ori injurioasă; cu încetul domnitorul devenea tot mai nepopular.6 Oarecare evenimente au contribuit ca această nepopularitate să prindă rădăcini. Să ne întoarcem dar înapoi, aruncând o privire asupra situației și întâmplărilor politice. În anul 1870 legenda cuzistă nu se stinsese încă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
mărgini numai la rolul de spectatoare nepăsătoare, deoarece amândouă țările au același interes d-a se libera de suveranitatea Turciei“ - Memoriile, vol. VIII, p. 43). 62. Cetinje, capitala principatului Muntenegru. 63. În ianuarie 1876, pentru canțonetele sale, care conțineau „espresiuni injurioase în contra domnitorului și a guvernului“, lui I.D. Ionescu i s-a interzis de către autorități la Hotel Dacia, într-o sală de jos, în tovărășia unui cântăreț francez, anume Charles Valtier, și a unei tinere cântărețe numită Seraphine, mai târziu o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de seară; nr. 102, 5/17 mai 1877, p. 2996 și urm.). susțin Missail, Kogălniceanu și Ion Brătianu. Convențiunea e votată cu 79 bile albe contra 25.41 În urma acestui vot, Nicolae Blaremberg își dă demisiunea din Cameră, întrebuințând expresii injurioase pentru Adunare. Demisia e primită cu 63 voturi contra 31.42 Bucureștiul este în fierbere. Se fac rechizițiuni de cai pe picior mare, se rechiziționează alimente, în mai toate casele femeile fac scamă și o predă Crucii Roșii. Ziarele anunță
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
se numea Consiliu de Coroană, care trebuia să salveze prestigiul terfelit al regelui. Toți oamenii cu cap citeau printre rânduri și vedeau cine era adevăratul vinovat de tot ce se întâmplase și comentau fără nici o teamă pe stradă, având cuvinte injurioase la adresa monarhului corupt și venal. în Brașov începuseră niște mari manifestații de protest contra cedărilor teritoriale, în fața Corpului de Armată Brașov. Acestea se încerca să fie captate de agitatori comuniști, prin discursuri patriotarde și prin sugerarea ideii că singura forță
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]