3,018 matches
-
a motivului noctambulului, din anterioarele Taxi Driver și After Hours, injectată cu morfina serenității spirituale și a efectelor vizuale (nicicînd mai hodoronc-tronc ca aici). Scorsese nu a fost singurul "rateu de prestigiu" din program. The Loss of Sexual Innocence (Pierderea inocenței sexuale) de Mike Figgis a fost, în ciuda unui titlu-șoc și a cîtorva imagini "lucrate", o pierdere de vreme atît pentru spectatorul inocent, cît și pentru Rossy De Palma, pusă să traverseze cadrul, oarbă și mînată de un cîine. Iar Angela
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
necunoscută a universului. O față îndoliată, contorsionată de remușcări și nespus de tristă. Scrisoarea lui Shoko, cu mărturisirea a ceea ce a aflat din jurnal, e suprapusă peste descrierea morții mamei, a priveghiului și înmormîntării. Doliul devine astfel semn al pierderii inocenței, a încrederii în lume și al trezirii la o realitate compusă din minciuni și înșelătorie. Starea pe care o încearcă Shoko în fața acestui univers brusc nou este de tristețe. Scriindu-i unchiului ei ce a aflat, ea recunoaște, aproape mirată
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
materialele costumelor, pînă la decorul multifuncțional și la luminile ravisante. Florin Zamfirescu și Marius Stănescu - cuplul cel ciudat - dezvoltă povestea mai mult tehnic și mai puțin emoțional. Florin Zamfirescu merge mult mai tare pe povestea de iubire în sine, accentuînd inocența în fața unei "femei" orientale cu alte mijloace de seducție, amețit de esențele tari și insinuante, necunoscute, care-i trezesc și-i provoacă simțurile. Pare, într-un fel, că șocul în fața momentului dezvăluirilor nu are greutatea așteptată în interpretare. Reacțiile sînt
Feminin-masculin by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17337_a_18662]
-
de starurile vieții publice. La ce să te mai aștepți, când noii demisionari țărăniști au fost calificați de către cei rămași drept un simplu "lest"?! Miezul tare al țărăniștilor, condus de Ion Diaconescu, un bătrânel ce mimează la perfecție zăpăceala și inocența (doar spre a le compensa, cu asupra de măsură, prin sistemul delegării lăcomiei către șleahta "nepoților") a mai eliminat o ciozvârtă din ceea ce se iluziona a fi unitatea de monolit coposiană. Nu cred, nici pe departe, că țărăniștii plecați sunt
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
mai mult cu cât, probabil ca foarte mulți dintre cei exasperați de "realizările" deocamdată dezolante ale societății noastre, sunt în permanență ispitit să probez în oglindă, la raionul de recuzită postrevoluționară, blana lupului care poftește la frăgezimea de ied a inocenței atotacuzatoare. Că mie, personal, lașitățile mărturisite de domnul Funeriu îmi par întrucâtva exagerate nu are nici o importanță, importantă este doar valoarea lor subiectivă - or pentru domnia-sa ele fac cât cele trei deziceri ale lui Petru din noaptea trădării. Iată
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
determinate ori ca tipologie, pictorul deplasează interesul pe atmosferă, pe cadrul idilic și feeric și pe un etnografism pe jumătate convențional, pe jumătate documentar. Există în aceste lucrări un rousseau-ism tardiv și provincial, un mod, cam naiv, de a afirma inocența originară a lumii rurale, bucuriile ei autarhice, nepervertite încă de impactul cu mecanismele
Camil Ressu, la o nouă lectură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17395_a_18720]
-
romanului - tenebrosul romantic al lui Vania Dumșa și moartea Olguței aparțin, cel puțin până la un punct, acestui registru. Finalul din Între vânturi e marcat de cehovianism. Sfârșitul Medelenilor amintește de extincția livezii de vișini. Bercale/ Lopahin maculează un teritoriu al inocenței, și ceea ce dispare e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
doi boschetari se visează gangsteri sperînd să scoată un profit consistent de pe urma unui cadavru pe care încearcă să-l restituie familiei. Familia însă se dovedește prea puțin interesată de soarta fiului, preocupată de rigide conveniențe ce-i maschează viciile. În inocența lor, naivitate și agitație mentală, vagabonzii sînt infinit mai umani decît cei doi soți cu morgă aristocratică, înghețați într-o perversă urîțenie sufletească. Debutantul Viaceslav Vutcariov a propus o soluție scenografică în "trei dimensiuni" - un pat suprapus plus un frigider
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
care nu gesticulează baroc, nu peripatetizează graseiat, nu conduce organizații, organisme și cluburi, nu zace împăiat prin fotolii academice și, mai ales, nu trage narcisiac cu ochiul să vadă cum intră subit în convulsii camerele de luat vederi și pixurile inocențe ale diverselor specii de gazetari cînd el își face teatral apariția prin cîte o sală (evident, civico-apolitică) de conferințe. Angajamentul său public, prevalent în spațiul fenomenului artistic, este unul ferm, viguros prin moralitate și prin profesionalism și, în mod exemplar
Un adolescent: Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17972_a_19297]
-
cine sunt adevărații șicanatori și hărțuitori? Cei care au decis - târziu, foarte târziu - să-i ceară socoteală insului fără scupule și fără Dumnezeu care i-a târât prin toate noroaiele, mințind cu nerușinare și inventând crime, spurcând fără discriminare femei inocențe și bărbați ireproșabili și care a coborât discursul la nivelul celui mai dezgustător rasism, sau chiar această emanație cosmarescă a ceea ce poporul român are mai respingător? Cât despre seria de minciuni care burdușesc publicațiile conduse de Vadim, ca și propriile
Glicemia de partid si de stat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17997_a_19322]
-
îmbolnăvit grav de amărăciune și disperare. Aici nu mai este vorba de o incompatibilitate de gusturi. Depășim cu totul zona valorii, a nuanțelor - ar fi o impietate și să le pomenim - și sîntem azvîrliți nu doar în spațiul simplei inutilități, inocențe, docila în mediocritatea ei, ci pe moșia prostului gust (pe toate planurile), a vulgarității înspăimîntătoare, a unui amatorism pe care și Casele de Cultură lupta să-l mascheze. O stridenta rușinoasă s-a lățit cît tot ecranul în replici, în
Călcîiul lui Ahile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18120_a_19445]
-
Constantin Țoiu Unul din secretele sale, prințesa i le dezvăluie treptat lui d'Arthez, ăn timp ce ea joacă rolul femeii inocențe, victima și sclava. Maică-sa, după ce a trăit cu ducele de Maufrigneuse, i-o dă pe fiică-sa anca abea la ănceputurile adolescenței, fostului ei amant, care nu o iubește iar ea va naște un băiat, pe Georges, - mama, fără
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
o lumină crudă, ireala scalda doar momentele an care se ănfăptuieste crimă. Costumele (Krisztina Nagy) creează ambianța nobil-războinică printr-un negru copleșitor: albul mantalei lui Duncan al izolează că victima, nu este semnul unei imaculări morale. Nu toate victimele sunt inocențe. an drumul ei spre nebunie, lady Macbeth introduce alte pete de culoare, dar contrastul puternic al negrului de doliu este giulgiul roșu, dominând scenă ăncoronării, moment care exprimă sintetic tragedia: triumful este al unor personaje fără față, solemnitatea victoriei prevestește
Superstitii si preziceri by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17470_a_18795]
-
trec, poezia rămâne. Importantă cu adevărat pentru destinul postum al operei stănesciene este, ca și an cazul lui Eminescu, nu atât judecată de situare an istoria formelor și formulelor literare (care face acum substanță efemera a unei noi și deloc inocențe certe ăntre moderni și postmoderni), cât relevanță adevărului că Nichita Stănescu se arătă a fi prin poezia să, dincolo de prejudecăți și an afară mitologiei vremii, subiectul unei aventuri lirice majore și obiectul unei experiențe poetice fundamentale, ceea ce dă versurilor sale
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
notificînd dramatic: „Nu plec nu rămîn vai mie sînt un animal rănit/ cu viața atîrnînd între nu și nu”, Ion Cocora caută în fapt „un pretext de supraviețuire”. E un hedonist cu episoade de criză, care se complace între molestarea inocenței și o parodie a contemplației, nu o dată cu note puternic zeflemitoare. O robustețe nativă funcționează precum un resort constant al asociațiilor: „alerg pe o frînghie între mine și mine ca între două angoase/ ca între două limbi cea pe care o
Poezia existenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2506_a_3831]
-
Nichita fiind, ni se spune, el însuși un mare bârfitor -, și multă afecțiune discretă, și fidelitate de bun prieten. Strălucitor ca personalitate, risipitor cu banii - mulți - pe care-i lua din scris și din compromisurile de nevoie, deschis și cu inocențe de copil, mare băutor de vodcă și iubitor de femei - pe care le cucerea ușor cu vorba (nemergând mai departe, ni se spune) -, Nichita Stănescu e înfățișat de Agopian cu sinceritatea și tandrețea unui prieten. Către final, măcinat de boala
Amintirile unui scriitor în communism by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2430_a_3755]
-
a debutat de curând cu o subțire plachetă de versuri pusă, în pas cu vremea, sub titlu „americănesc”, Return to innocence (Casa de Pariuri Literare, 2014). El ar fi sunat bine și în românește, mai ales că un soi de „inocență” pigmentată din când în când ironic, emană de la fiecare - proaspătă - pagină. Dar poate că apelul la noua lingua franca are și un mic substrat ironic, dată fiind relativitatea noilor raportări la o realitate supusă din start unor mutații genetice disimulate
Debutul unui poet: Virgil Botnaru by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2383_a_3708]
-
deceniu nouă” (cu alte motivații decât în societatea de consum, reprezentările televizuale ale realității devin tot mai mult „simulacre” ori „simulări”). De altfel, o imagine de la începuturile televiziunii noastre (emisiunea de revelion din ’58), prezintă „figura zâmbitoare și de-o inocență desăvârșită” a unui băiețel gol, simbolică în contextul trecerii într-un nou an (Alexandru Matei o resemantizează ca mise en abîme, simbol al unei televiziuni „burgheze”, libere, inexistente ca fenomen de masă). Aceasta ar putea fi considerată, metaforic, chipul sistemului
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
cercetări, de pildă, despre copiii din Montevideo),4) sau citata, despre România, de francezul G. Milhès, redactor, și laoțianul H. L. Duc (fotografiile lui sunt excepțional de "bulversante", cu copii ieșind din canale sau țintuindu-te cu ochi adânci de o inocență chinuită). Constatare: sintagma "enfants de la rue" apare șí înainte de 1989, dar aproape toate cărțile prezintă situații din multe țări africane, Asia (India) și din America de Sud - Brazilia, Montevideo - și sunt din anii '90 (pentru că a crescut enorm populația Globului, iar mijloacele
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
remedii// Ce vrei, ce vrei, băltoacă de sînge/ Pe care presară cenușă Domnul?" (Tumul). O existență lîncedă își boltește asupra poetului cerul derizoriu. Pomposul ritual poetic e dat la o parte pentru a face loc ritualului neliniștitor al lucrurilor înseși. Inocența se rezumă la o floare ivită din mlaștina degradării unanime: În clipa cînd ieșeam să cumpăr/ ceva pîine ceva unt ceva detergent/ am vrut să opresc radioul/ dar mi-am zis lasă și lucrurile/ în absența noastră au plăceri estetice
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
mai reacționar decît marxismul însuși. Presupoziția cu pricina este că marxismul își trage vitalitatea lui spectrală din putreziciunea capitalismului. Comparația explicită cu Hamlet ("E ceva putred în Danemarca") nu ne lasă nici o îndoială în această privință. Derrida pariază, cu sfîntă inocență, în ultimul deceniu al secolului XX, pe documentația lui Marx însuși la Capitalul care s-a dovedit însă a fi nu doar depășită la vremea ei, dar tendențioasă și falsă, căci se baza pe statistici referitoare la Anglia capitalistă a
Despre strigoi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16745_a_18070]
-
apreciați ca o epocă "în care cartea românească a fost uzurpată din tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel de inocență paranoică le șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați să făurească o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
tronul ei, stuchită fiind de fundamentaliștii de alba-neagra și înlocuită fiind de sandre roze pe sub fuste". O habituală confuzie între "roșii" și "albi" e menită, desigur, a discredita inocența istoriei, atîta cîtă mai e: "O stare paranoică, un fel de inocență paranoică le șoptește tuturor acestor cavaleri roșii și albi că ei sînt destinați să făurească o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului". Cum să aspirăm la libertate, cînd magnificul concept are o nouă istorie, întru folosul și îndestularea poporului
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
XX. Precum Tristan Tzara sau Ionesco, Cugler s-a născut într-adevăr în România, mixtură în care se unesc moștenirile latină și slavă, claritatea și profunzimea patetică. Aceste rădăcini hrănesc poveștile sale de exilat, aceste narațiuni în care se întrepătrund inocența și zbuciumul, lăsînd un loc prin care pătrunde lumina ironiei..." Este evident că scriitorul, ajutat de discreția absolută care îi înconjurase existența pînă la moarte, devine treptat un mit, pe care presa peruană îl adoptă și-l nutrește bucuroasă; în
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
se desparte atît de Mestrovici cît și de Paciurea și se întîlnește, pe căi întortocheate, și poate chiar de pe poziții adverse, cu Marian Zidaru. Obiectul artistic își pierde libertarea lăuntrică și firescul manifestării, își pierde statutul și își pierde chiar inocența, dar într-un alt fel decît o face, de pildă, în postmodernism. Forma nici nu se maturizează pînă la a fi conștientă de sine, de propriile-i strategii de construcție și de consum, dar, în același timp, ea nu mai
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]