3,659 matches
-
care nu e tocmai subțirica, și m-am temut că Franzen, în jurul căruia se construiește deja un cult în America, să nu fi început să abuzeze de răbdarea cititorului (așa cum mi s-a părut că a făcut Pamuk cu Muzeul inocentei, lucru care mi l-a îndepărtat întrucâtva de la suflet). Apoi, am citit chiar în drum spre State astă-toamnă How to be alone, colecția de eseuri ale lui Franzen (mulțumesc, Cristina!) și cele două care tratează despre starea românului american (Why
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]
-
dar avem de-a face, desigur, cu un tip particular de mimesis, înțeles nu atât ca reprezentare fidelă a realului preexistent, cât mai cu seamă ca mimare, simulare și modalitate implicită de ... stimulare a capacității noastre de cititori prea puțin inocenți, de a pătrunde în felurite lumi ficționale, unde suntem atrași să jucăm diverse jocuri ale închipuirii. Într-o poezie se vorbește despre un animal ciudat, coborât parcă din bestiariile medievale, un "pisicâine" care îl acompaniază pe v.înnopteanu pe câmpul
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
parcă pentru a arăta că unele stări de lucruri imaginabile ar putea fi de fapt imposibile, iar unele lumi posibile s-ar situa dincolo de capacitatea noastră de concepere. Dintr-o altă poezie, tot la fel, aflăm un fapt cu totul inocent: v.înnopteanu l-a întâlnit într-o zi pe "vorbitorele pisifone". Și autorul nu se întreabă nici o clipă cum de acest animal ciudat vorbește. El trece la etimologie; ne oferă, bunăoară, explicații în privința denumirii științifice a "pisifonelui" (termenul provine din
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
Emil Brumaru Mai ții minte, , Acel an de vis și glorii, Cînd făceai cu sînii cheta Prin tavernele candorii? Aveai cea mai inocentă Coapsă din întreg orașul, Presărată fin cu creta De mult dulce pătimașul Detectiv Emil Brumaru Ce-ți înnobila chiloții, Bosumflați la fund, cu harul, Chiflicind toți cașaloții Și-ți spărgea naiv poșetă Cu pitaci și trupu-n zorii... Mai ții minte
Cuchineta by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11558_a_12883]
-
departe Și coboară raza dinspre steaua rece, Cu uitarea-n lacrimi, printre clipe sparte, Tu să fii aceea care mă petrece Păcatul schimbării în ficații întâmplării E cuibărit viermele păcatului, Puritatea e o stare anormală Și imposibilă; Numai moartea e inocentă; Regula lumii e abaterea, Ieșirea din rând, Pofta greșelii, Ca un izvor de mântuire; Schimbarea care-aduce ploaie, Și umple câmpul de zăpadă Și sparge spațiul și-l îndoaie Și face stelele să cadă, Schimbarea oarbă, fără cale, Din trup de
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
și statut de narator. Chiar dacă nu se întîmplă nimic extraordinar (sau poate tocmai din acest motiv), orice mică întîmplare este privită ca fiind de domeniul senzaționalului; totul îl uimește pe naratorul personaj și totul îl amuză, privirea lui este mereu inocentă, deși nu lipsită de luciditate. Ceea ce îl determină să se apuce de scris este întîlnirea cu un fost secretar de partid care urma să îi facă dosarul de primire în PCR. Pînă să se ajungă însă la acest episod, se
De-a rîsu'-plînsu' by Florentina Hojbotă () [Corola-journal/Imaginative/11180_a_12505]
-
dunăreanul Iosef Hechter devine, la nici 20 de ani, dîmbovițeanul Mihail Sebastian, student la Drept și condeier incisiv la Cuvîntul, alături de Perpessicius, Ion Vinea, Camil Petrescu și Mircea Eliade. Ceea ce impresionează este maturitatea cu care impune clarificări: Nu există confuzii inocente. Toate sînt corupătoare." - va nota el, exigent și memorabil, în ciuda faptului că se declarase din capul locului un adversar al "formulelor fericite". Anii petrecuți în Franța pentru pregătirea doctoratului în Drept adaugă un definitiv accent european culturii sale, oricum de
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11703_a_13028]
-
mai nebuni decât el. Cineva, Mona parcă, a propus cu glasul ei de vrăbiuță alergată de un uliu: Omenire, ce ziceți de o baie în mare?!... Cornel, adolescentul întârziat, care-și lăsase barbă ca să pară mai matur, s-a mirat inocent: Dar în București nu există mare! Ana-Cristina l-a fixat cu o privire dojenitoare: frumușel, zvelt, bine crescut, inteligent, dar previzibil, cu o gândire mult prea terre-ŕ-terre. De aceea n-avea nici o șansă cuplul lor, Ana-Cristina știa că nu va
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de nădragi, vai de izmenele noastre de netrebnici - și vă număr pe degete și, pentru întîia oară, la o chestiune românească , nu-mi ajung degetele mele, de la mîinile mele proprii și personale, ca să vă înregistrez pe voi, minunatele, căscatele, sublimele, inocentele, grozavele, dragele de voi, aiuritelor și minunatelor - mă opresc aici, ca să nu mă podidească plînsul de bătrînețe. Așa că - pe curînd, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
ca să nu mă podidească plînsul de bătrînețe. Așa că - pe curînd, Paul Între timp eu nu am trecut de partea dușmanului, dar Paul a pornit războiul împotriva tuturor și n-a mai rămas nimic din ce credea el despre minunatele, aiuritele, inocentele. Asta nu m-a împiedicat ca în toamna lui 2003, cînd am fost invitată pentru o lectură la "Maison de la Poésie", să-i telefonez. Am început prin a-i spune că știu că nu vrea să mai vadă pe nimeni
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
sale "băcăonice" unde recicla în registru ironic sentimentalul kitsch al cîntecelor de lume și de mahala. Dar nu lumea acestora, derizorie și agramată, era ținta ironiei tînărului poet nonconformist și iconoclast, cu tot aerul său "îngeresc". Ceea ce viza el, deloc inocent, era prejudecata persistentă (în pofida gesticulației avangardei), a poeziei sublime, cu limbajul ei postromantic, "deliricizată" într-o manieră șocantă, ca într-o primă Ars poetica stănesciană, datată 11 martie 1955, pentru a cărei poantă finală l-ar putea invidia orice dezinhibat
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
pentru a fi reluate într-o formă substanțial îmbunătățită. Un ton hipersensibil acompaniază aceste versuri. Succesiunea anotimpurilor vieții este resimțită cu deosebită acuitate emotiva. Trăirea existenței în clipa, iată dictonul adecvat multor texte ce privilegiază o formă aparte de autenticism. Inocentă, atât de stenica, nu dispare nici atunci când sunt amintite efectele în general erodante ale timpului: "Nu-i adevărat,/ anii nu sunt o povară/ și, chiar dacă ar fi,/ se va găsi cineva/ să mă ajute să-i car./ Alerg împărțind zâmbete
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
Constantin Brâncuși) În această zi specială, să nu uităm de copilul din noi, dar mai ales să nu-i uităm pe copiii din viața noastră, să-i îmbrățișăm cu căldură și să le oferim mici bucurii, spre încântarea sufletelor lor inocente. La mulți ani, copilărie! La mulți ani, copii de pretutindeni! Referință Bibliografică: „Copilăria este inima tuturor vârstelor” / Elena Glodean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1613, Anul V, 01 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Glodean : Toate Drepturile
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
fost mai ieri nimic nu mai este. Și acum cu gândul la vremuri de mult apuse mă înfior. Mă înfior de plăceri și aduceri aminte, Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte, Ce de năzbâtii făceam,o Doamne! Cu inocentă și rele și bune. Și cea cu părul bălai și ochi de mărgean Mi-apare în minte că întâiași dată. În rochia ei de școlărită,de la ore chiuleam, Pe sub plopi și castani,fără să știm,hoinăream. Mă așez pe o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
a fost mai ieri nimic nu mai este.Si acum cu gândul la vremuri de mult apusema infior.Ma înfior de plăceri și aduceri aminte,Cum ne jucăm cu toții,pe strada...în curte,Ce de năzbâtii făceam,o Doamne!Cu inocentă și rele și bune.Si cea cu părul bălai și ochi de margeanMi-apare în minte că întâiași data.In rochia ei de școlărită,de la ore chiuleam,Pe sub plopi și castani,fără să știm,hoinaream.Ma așez pe o bancă în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380686_a_382015]
-
să o dăruim, numai să fie cineva care să o primească cu brațele deschise. Iubesc toate începuturile fiindcă totul este altfel și pentru că totul îți pare posibil. Ca oameni maturi și chiar vârstnici, putem să retrăim momente încărcate de farmecul inocent al copilăriei, să uităm de griji și de necazuri. E o mare binefacere să uităm de tot ce e în jurul nostru, să nu ne intereseze dacă e luni sau marți, să uitiăm ce vârstă avem, inima să ne bată mai
ORICE ÎNCEPUT E O PRIMĂVARĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380792_a_382121]
-
Aici este diferența și marea asemănare, draga mea! Dac-am putea reține emoțiile am fi cei mai bogați oameni, dar ele sunt ca penele desprinse din penajul unei păsări! Cândva i-ai spus: - Știi ce găsesc în tine, iubito? O inocentă maturitate! Timpul trece și tu te verși, la fel de repede, spre râul acela mare. Sufletul tău se uită pe marginea lui cum curge. Iubesc inocenta maturitate; văd simplitatea ce n-o poate nimeni opri. Să atingi toate treptele! Nu există limite
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
desprinse din penajul unei păsări! Cândva i-ai spus: - Știi ce găsesc în tine, iubito? O inocentă maturitate! Timpul trece și tu te verși, la fel de repede, spre râul acela mare. Sufletul tău se uită pe marginea lui cum curge. Iubesc inocenta maturitate; văd simplitatea ce n-o poate nimeni opri. Să atingi toate treptele! Nu există limite! Iubește, îndrăznește, cântă, slăvește! Iluzile sunt ale noastre, ale tuturor! O trecere prin lume, un semn de carte, amurguri, trăiri, neastâmpăr, surplus de căutări
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
Sunt un vers, o iubire, o strigare, Restul îl împart, bucuros de mirare, N-am alt suflet de rezervă,nu pot, Ți-l dărui cu rană cu tot, Doar pe al tău îl văd, deseori, valsând, Mări străbați pe-nserari inocente curgând. -Bună ziua, adorato, mă tulburi, Unde ești, ce mai faci,când te bucuri? Păcatele le-am lăsat într-un foc Mânate de tristeți, ce mai joc, Dușmănii printre lupte rebele Ale iubirii nebune în tăcerile grele, Rădăcini într-un
TORENȚI DE IUBIRE ARD ÎN RÂNDURI de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380821_a_382150]
-
trecutului. Sub ochii mei. Gesturi minimale, expresii-mască, plăcerea de a spune un text, de a tatona, acasă la Ionesco, reacția noastră. Dincolo de orice, mi s-a părut că emoția a fost cea în care ne-am dat întîlnire viciați și inocenți, profesioniști și amatori, cu background sau fără. Înaintea spectacolului, orașul era cuprins de o teribilă agitație și amenințat de furtună. La ieșire, ludicul din noi, transferat din geniul lui Ionesco și din dăruirea trupei de la Theatre de la Huchette potolise ifosele
Trecut prezent prezent trecut by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10242_a_11567]
-
personalități care aveau să-mi determine cariera și experiența teologică. Aveam din familie o decentă și minimă educație ortodoxă, o icoană în casă la care mama se închina seara și la diverse sărbători sau evenimente importante, sărbătoream în felul nostru inocent, împreună cu toți copiii satului, marile sărbători creștine, mai cu seamă Crăciunul, Anul Nou, Sf. Vasile, Boboteaza, Floriile, Învierea, mergeam cu colindatul în Ajunul Crăciunului, cu Steaua (pentru Viclei eram prea mic) în noaptea Crăciunului și în următoarele nopți, cu Sorcova
Îndrumătorul meu spiritual, canonizat - Gheorghe Calciu Dumitreasa. In: Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
a stârnit un uriaș scandal, consacrându-l ca pe unul dintre cei mai originali scriitori ai momentului. Îi vor urma Mângâieri străine (1981, nominalizat la Booker Prize), Copilul furat (1987, pentru care i s-a decernat Whitbread Prize for Fiction), Inocentul (1990), Câinii negri (1992), Durabila iubire (1997), Amsterdam (1998, distins cu Booker Prize) și Ispășire (2001, pentru care i s-au acordat premii internaționale de prestigiu, precum W.H. Smith Literary Award, National Book Critics Circle Award, Los Angeles Times
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
Într-un articol publicat în anul 1978 în revista "Viața Românească", Mircea Martin notează: "Orice literatură a depășit astăzi, dacă nu în totalitatea cazurilor individuale, cel puțin în ansamblul ei, creația spontanee. Chiar și în literaturile foarte tinere, numărul scriitorilor inocenți, netrecuți prin cultură, este în scădere. Scriitorul modern este prin excelență conștient, lucid, el își premeditează de departe efectele, își programează opera" (p. 36). În continuare, referindu-se la poezia celei mai tinere generații - repet, ne aflăm în anul 1978
Critica anilor 80 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10367_a_11692]
-
dai? Îmi făgăduiești?" Zeci de ani mai tîrziu, la Paris, în fața coanei Frosa Văcărescu, paralizată în fotelul ei, dar ageră la minte ca în floarea tinereții, mi-am adus aminte de poșta amoroasă menită să-i strice căsnicia și de inocenta mea complicitate în "complotul" ce fusese pus la cale. Ienăchiță Văcărescu nu divorțase, dar murise; murise și Maria Bîscoveanu, după ce se căsătorise cu Mitică Ollănescu (Ascanio) și-l îngropase. Și-am repetat și eu în gînd cu Eclesiastul: Vanitas Vanitatum
Ce lume... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10360_a_11685]
-
ți-i altoiește), însă circumscrierea serioasă a problemei ar fi impus o altă abordare. Relația simetrică ar fi fost, cred, cu maghiarul care scoate, la rândul lui, panglici naționaliste pe gură și răgușește întru autonomia Ardealului - iar nu cu copii inocenți și tineri amorezați. Analiza clișeelor, șabloanelor, etnostereotipiilor riscă să devină ea însăși o colecție de clișee (pe invers), câtă vreme ratează sau ocolește probleme importante, ținând de esența ființei naționale, de fibra ei. Chiar exemplul lui Radu Pavel Gheo dovedește
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]