1,280 matches
-
înțelegem satisfacția cu viața pe care o ducem, atunci în analiza fericirii ar trebui să căutăm a analiza ce ne oferă și ce nu ne oferă satisfacție. Această permanentă și nebună căutare, poate fi o intensă sursă de nefericire și insatisfacție 8. Ne aflăm, datorită condiției noastre de ființă căutătoare, într-o continuă stare de posibilă neliniște și insatisfacție. Asta dacă, ființă rațională fiind, nu reușim o gestionare corectă a vieții noastre. Pentru că Mises nu are dreptate până la capăt. Oamenii au
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ce ne oferă și ce nu ne oferă satisfacție. Această permanentă și nebună căutare, poate fi o intensă sursă de nefericire și insatisfacție 8. Ne aflăm, datorită condiției noastre de ființă căutătoare, într-o continuă stare de posibilă neliniște și insatisfacție. Asta dacă, ființă rațională fiind, nu reușim o gestionare corectă a vieții noastre. Pentru că Mises nu are dreptate până la capăt. Oamenii au soluții și pot găsii soluții pentru ieșirea din acest posibil cerc vicios al neliniștii și degradării care-i
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
completează cu activități relaxante.Este binevenită dozarea orientativa a secvențelor scenariului didactic, precum și alternarea activității independente cu activitatea frontală la cele două clase. Este evidentă necesitatea proiectării În paralel a lecțiilor sau a activităților de Învățare. De multe ori trăim insatisfacția de a nu realiza Într-o oră de curs tot ce ne-am propus. Avem un reper pentru că proiectarea ulterioară să nu mai genereze o astfel de situație. Dacă derogarea a fost determinată de intervenția unor elevi pentru a dezlegă
Idei pentru învăţământul simultan by Creţu Mariana () [Corola-publishinghouse/Science/1212_a_1922]
-
cel mai mare de minori provin din familii organizate și aparent organizate, constatare ce infirmă concepția privind prevalența familiilor dezorganizate ca sursă majoră a minorilor infractori. Familiile de proveniență sunt însă de „tip deviant”, caracterizate prin acumulări de insuccese și insatisfacții, alterarea funcțiilor familiei, instaurarea unor stări tensionate, instabilitate afectivă între părinți, diminuarea sentimentelor de dragoste, fidelitate, atașament între părinți, ceea ce produce traume de natură psiho-afectivă și morală asupra copiilor. Astfel, cercetările lui I. Pitulescu (2000 pun în evidență că 68
Paradigma educaţiei fizice şi Sportului by Mihailescu Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1777_a_3169]
-
spațiu îngust de sociabilitate - satul, cartierul, blocul -, un tip de habitat ș.a.m.d.)7. La origine, „microistoria” a fost ceea ce s-ar putea numi o „disidență” istoriografică postmarxistă, apărută la finele anilor ’70 în Italia, ca urmare a aceleiași insatisfacții față de marile modele explicative, ce avea să-și facă loc, după numai câțiva ani, în Franța și Germania (Noiriel, 1998, pp. 110-112). Ca și istoria germană a vieții cotidiene de mai târziu, microistoria italiană era expresia aceleiași voințe de a
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
a adaptării la rău, cu beneficiile și riscurile sale de neocolit. Perspectiva unei schimbări de regim a fost - până în ultima clipă - cvasiinexistentă. În consecință, eram cu toții pregătiți pentru o cursă lungă, practic fără sfârșit. Un amestec de resemnare, sublimare a insatisfacțiilor, viclenie conjuncturală, melancolie și umor - aceasta era recuzita curentă a supraviețuirii noastre”. Tot el citează observațiile bine făcute ale lui Mihai Botez, pentru care supraviețuirea ar fi fost o artă, „chiar demnă, sub dictatura comunistă, combinând supunere bine calculată, criticism
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
familial și traiectorii sociale; 5. prietenii: criterii de recrutare, norme de reunire; distracții; invitații, mese; teme de discuție; 6. viața comunitară: cartierul, viața la bloc, vecinii; 7. structuri sociale: grupuri sociale integrate (sugestii: actori, milițieni, securiști); grupuri sociale marcate de insatisfacții (intelectuali, țărani); 8. practici culturale (cartea ca semn de distincție). Cu ajutorul studenților de la studii aprofundate și master 1, s-au realizat 46 de interviuri. În continuare, vom încerca să prezentăm principalele idei ce se desprind din analiza acestora. După o
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
oamenilor în ultimii ani ai lui Ceaușescu, sociologul Pavel Câmpeanu constată: „Dominată de goana după hrană, viața lor cotidiană, marcată în egală măsură de lipsa de căldură, de apă curentă, de electricitate, de detergenți etc., se desfășura în preajma limitei dintre insatisfacție și disperare. O mare parte din viața lor, ei și-o petreceau făcând coadă, cu speranța nesigură de a cumpăra un aliment pe care nu îl doreau și care, adeseori, se dovedea de nemâncat... Acumulate de-a lungul anilor, umilirile
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
industriale sau agrare ca având doar producție (Appadurai, 1986, pp. 8-9). El susține că ar trebui să existe o atenție sporită pentru „traiectoria totală de la producție, schimb/distribuție și consum” (Appadurai, 1986, p. 13). O altă critică a apărut din cauza insatisfacției crescânde față de dihotomiile ce separau grupurile privite doar prin prisma termenilor de societate/economie (statele-națiune, „modernitate” etc.) de grupurile ce aveau doar „cultură” (grupurile prestatale, „primitive”, „izolate” etc.). Atenția acordată consumului constituie astfel „un efort de a restaura dimensiunea culturală
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Dan Lungutc "Dan Lungu" În anii ’80 ai socialismului real din România, cozile reprezentau un fenomen cotidian, aproape banalizat. A sta la rând era un act obișnuit, încununat de bucuria succesului atunci când ajungeai să obții produsul dorit sau umbrit de insatisfacție în cazul ratării, dar prea puțin (cu excepții, firește) considerat un act anormal, revoltător. În distribuția rolurilor în familie, statul la coadă era gestionat cu grijă, căzând în principal, dar nu exclusiv în sarcina membrilor cu un stoc de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de a produce bunuri cât mai puține și de calitate cât mai slabă, tendință atenuată de nevoia actorilor sociali de a consuma pentru a putea produce (mijloace de producție) și de potențialul de revoltă al acestor actori în cazul acumulării insatisfacțiilor. La limită, explicația falimentului economic drept cauză a dezintegrării regimurilor socialiste de tip sovietic ar fi perfectă atât timp cât economia acestor regimuri nu ar fi putut asigura cantitatea de bunuri necesare supraviețuirii forței de muncă, ceea ce nu s-a întâmplat nici
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
acestor regimuri nu ar fi putut asigura cantitatea de bunuri necesare supraviețuirii forței de muncă, ceea ce nu s-a întâmplat nici în România și nici nicăieri în altă parte în blocul țărilor estice 1. Îndreptarea atenției către cauze legate de insatisfacția actorilor sociali nu scoate din joc factorul economic, ci doar deschide un evantai mult mai larg de posibilități în căutarea explicațiilor, insatisfacția cu privire la nivelul de trai fiind una dintre ele, poate chiar principala. O altă sursă a penuriei și, implicit
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
România și nici nicăieri în altă parte în blocul țărilor estice 1. Îndreptarea atenției către cauze legate de insatisfacția actorilor sociali nu scoate din joc factorul economic, ci doar deschide un evantai mult mai larg de posibilități în căutarea explicațiilor, insatisfacția cu privire la nivelul de trai fiind una dintre ele, poate chiar principala. O altă sursă a penuriei și, implicit, a proliferării cozilor, indirectă de această dată, este lipsa de performanță a întreprinderilor socialiste. Dacă slăbiciunea regimului pentru investițiile în industrie, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
1954, desființare precedată de faimoasa Plenară din 19-20 august 1953, când fuseseră reduse fondurile destinate investițiilor. Tot în 1981 s-a publicat și acel program de „alimentație rațională”5 elaborat la inițiativa lui Nicolae Ceaușescu, cu scopul de a scădea insatisfacția populației față de criza alimentară. În cazul României, stalinismul economic, adică subordonarea politică severă a logicii specifice câmpului, se asociază, atât în anii ’50, cât și în anii ’80, cu apariția crizelor de alimente, a raționalizării cu ajutorul cartelelor și cu proliferarea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
este că încrederea în persoanele care conduceau, mai ales în clanul Ceaușescu, era mult mai mică decât în instituții sau în ideologia comunistă. Acolo unde nu mai există încredere și nici interes (ca în cazul nomenclaturii), perceperea imoralității sistemului creează insatisfacție, dezgust și ostilitate sau revoltă, ce e mai mult decât lipsa de încredere, aspect asupra căruia nu m-am oprit deloc. Fenomenul cozii focalizează atenția asupra inechității distribuției bunurilor centralizate de sistem ca sursă a imoralității regimului, considerând că regimul
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
protestau împotriva funcționărimii comuniste care administra Valea Jiului și care profita cvasi„vampiric” de munca epuizantă a minerilor. Minerii intuiau astfel existența unei nomenclaturi birocratice (pe lângă cea politică și represivă reprezentată de PCR și Securitate), care era un alt factor de insatisfacție în ceea ce-i privea: funcționărimea respectivă (fără nici un risc de viață) beneficia financiar, în detrimentul salariilor cuvenite minerilor. Prin lozinca „Jos burghezia proletară!”, deși naiv, minerii din Valea Jiului ironizau comunismul prin chiar una dintre formulele demagogice și clișeele acestuia, și anume
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
declarat că munca pe care o prestau depășea modul cum era aceasta retribuită, iar 6 (27,3%) au acuzat incapacitatea profesională a celor care dețineau funcții de conducere. 10 (45,5%) dintre persoanele intervievate au afirmat că trăiau sentimente de insatisfacție și depresie legate de viața profesională, unele dintre acestea adăugând faptul că trăiau cu speranța de a ajunge cât mai repede la vârsta pensionării. De asemenea, pe parcursul defășurării activității profesionale până în 1989, 5 (22,7%) au afirmat că au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
prejudiciate la locul de muncă, în mod obișnuit prin: transferuri, concedieri, retribuție necorespunzătoare, retrogradări. Nedreptățile suferite la locul de muncă și excluderea din procesul de decizie instituțională marcau izolarea lor în cadrul colectivului de muncă și se asociau cu sentimente de insatisfacție profesională și depresie. Pentru a evita conflictele la locul de muncă și pentru a nu atrage și alte dezavantaje în afara celor existente, majoritatea persoanelor intervievate au recurs la un conformism aparent, prin atitudini de mimare a respectului și aprobării, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
dintre respondenți au declarat că sunt gata pentru o schimbare de carieră. Conform unui sondaj al CareerBuilder.com, aproape 4 din 10 angajați americani căutau noi oportunități de locuri de muncă în 2001. Aceste statistici indică un grad mare de insatisfacție față de locul de muncă. Pe de altă parte, este acceptabil și de dorit acum ca atunci când ești nefericit, plictisit sau neîmplinit pe plan profesional, să poți și să vrei să cauți altceva. În februarie 2001, revista Working Woman a publicat
[Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
de muncă. Începeți astăzi. După cum spunea și Jon, directorul de resurse umane, drumul spre găsirea locului de muncă potrivit nu este neapărat unul ușor. Tocmai de aceea, muți aleg să nu facă nimic pentru a elimina starea de nefericire sau insatisfacție. Nu vă lăsați inclus în rândul acestor persoane. Mai bine închideți ochii și imaginați-vă cum ar fi să fiți fericit și entuziasmat de munca dvs. Găsirea unei activități profesionale care să răspundă așteptărilor dvs. și să fie plină de
[Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
oamenilor în ultimii ani ai lui Ceaușescu, sociologul Pavel Câmpeanu constata: „ Dominată de goana după hrană, viața lor cotidiană, marcată în egală măsură de lipsa de căldură, de apă curentă, de electricitate, de detergenți etc., se desfășura în preajma limitei dintre insatisfacție și disperare. O mare parte din viața lor, ei și-o petreceau făcând coadă, cu speranța nesigură de a cumpăra un aliment pe care nu îl doreau și care, adeseori, se dovedea de nemâncat... Acumulate de-a lungul anilor, umilirile
Prelegeri academice by ADRIAN NECULAU () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92371]
-
o ierarhie ascendentă sau descendentă. 1.2. Teoria bifactorială a lui Herzberg (1959) Herzberg fusese interesat de atitudinile față de muncă așa cum se desprind ele din răspunsurile la chestionare. El constatase că răspunsurile variază dacă salariații sunt chestionați despre satisfacția sau insatisfacția lor. De asemenea, el a urmărit să identifice influența mediului social asupra răspunsurilor date de persoanele care completau chestionarul. Astfel, salariații pot să aibă atitudini favorabile față de bani, dar să nu îndrăznească să le declare, dacă acest lucru vine în
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
satisfacție sau o puternică nemulțumire față de locul lor de muncă lor actuală sau de unul ocupat anterior și să povestească apoi ce s-a întâmplat. El a analizat conținutul relatărilor. Analiza arată că factorii de satisfacție diferă de factorii de insatisfacție. Satisfacțiile sunt provocate de reușită, apreciere, munca însăși, responsabilități și avansare, adică de caracteristicile specifice sarcinii. Insatisfacțiile privesc elemente ale contextului: politica și administrarea firmei, comanda (aspectele tehnice), salariul, condițiile de muncă. Acești factori vor fi numiți "factori de igienă
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
și să povestească apoi ce s-a întâmplat. El a analizat conținutul relatărilor. Analiza arată că factorii de satisfacție diferă de factorii de insatisfacție. Satisfacțiile sunt provocate de reușită, apreciere, munca însăși, responsabilități și avansare, adică de caracteristicile specifice sarcinii. Insatisfacțiile privesc elemente ale contextului: politica și administrarea firmei, comanda (aspectele tehnice), salariul, condițiile de muncă. Acești factori vor fi numiți "factori de igienă", în timp ce aceia legați de conținutul sarcinii constituie "factori motivaționali". Independența între factorii de satisfacție și de insatisfacție
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
Insatisfacțiile privesc elemente ale contextului: politica și administrarea firmei, comanda (aspectele tehnice), salariul, condițiile de muncă. Acești factori vor fi numiți "factori de igienă", în timp ce aceia legați de conținutul sarcinii constituie "factori motivaționali". Independența între factorii de satisfacție și de insatisfacție va avea consecințe practice importante: dacă se ameliorează factorii de context (salariu), se va diminua insatisfacția fără a crește motivația. Dimpotrivă, dacă salariatului i se dau responsabilități, satisfacția și motivația vor crește. Lucrările lui Herzberg au provocat critici referitoare la
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]