425 matches
-
poliției e convins cè acest incident va reprezenta pentru el o lecție și cè pe viitor, va fi mai prudent și atent cu numerele imaginare! Șeful poliției rostește numere imaginare ca si cum ar fi spus cu femeile, adicè, cu un ton insinuant, amuzat și vesel, Da, sè trèiți! rèspunde recrutul Matei cu mâna la chipiu, Apoi, șeful poliției îmi mèrturisește cè, în ciuda intervențiilor din poliție, a presiunilor politice sau a rugèminților unor persoane cunoscute, nu era deloc convins sè intervinè în cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
parcă le dăduseși cu flit, așa bâzâiau. — Gândește-te că a fost de cinci ori Însurat! — Cinci neveste costă prea mult, chiar și la situația lui de-acolo! — Victor spune că nu e Însurat, dar trăiește cu cineva cu care (insinuant) În toate privințele se Înțelege... — La vârsta lui, nu prea Înțeleg, de ce ai nevoie să te Înțelegi cu cineva În toate privințele? — La vârsta lui, acolo, te rog să mă crezi că se poate trăi foarte comod și confortabil singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
centrul. Dar poate că vârsta mă Împinge să văd peste tot degradarea și plictiseala și pentru voi altfel arată chiar și cea mai banală călătorie... * — Vreți să spuneți, domnule profesor, că aceasta a fost o călătorie banală? Vocea tânărul sună insinuant, dar el nu-și ridică ochii, toarnă mai departe, cu atenție, vinul de Chianti direct din micuța damigeană acoperită cu rafie Împletită În paharele de plastic, — A, nu! Orice aș putea să spun, dragul meu Antonio, dar nu și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-a născut în Franța, dar în prezent e nevoit să locuiască la Londra și... aiurea. Și-a păstrat însă spiritul francez, fidelitatea față de rege și încrederea în monarhie. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bula De insolentia Templariorum. Făcuseră legământ de sărăcie, dar se prezentau cu fastul unei caste aristocratice, cu acea aviditate a noii pături de negustori, cu cutezanța obraznică a unui corp de mușchetari. Nu peste mult timp se trece la șoapte insinuante: homosexuali, eretici, idolatri care adoră un cap bărbos ce nu se știe de unde vine, În nici un caz din panteonul unor adevărați credincioși; probabil că Împărtășesc tainele ismaeliților și au legături cu Asasinii Bătrânului de pe Munte. Filip și consilierii săi au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lui Mithra, Morfeu, din Samotrake și de la Eleusis și misterele naturale ale sexului viril, falusul, Lemnul Vieții, Cheia Științei, Bafomet, maiul, misterele naturale ale sexului feminin, Ceres, Cteis, Patera, Cybele, Astarteea”. Domnul Garamond se aplecă În față cu un surâs insinuant: „N-o să-i neglijați pe gnostici...” „Bineînțeles că nu, chiar dacă despre acest subiect mai aparte circulă multe lucruri de duzină, nu prea serioase. În orice caz, orice ocultism sănătos e o Gnoză”. „Asta spuneam și eu”, zise Garamond. „Și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fiecare zi pe fata aceea care mi se pare și acum frumoasă (am o poză de grup în care apare și ea), cu părul strâns la spate, punând în relief o frunte bombată, niște obraji cu gropițe, buze pline și insinuant zâmbitoare mereu și ochi negri, puțin cam proeminenți, cu o privire foarte caldă și totuși cumva ironică. De altfel nu o priveam niciodată drept în față și o evitam cât era posibil. Dar îi vedeam chipul, reflectat uneori în ferestre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întotdeauna fetele se gândeau, când răspundeau la oracol, chiar la băiatul care le plăcea, uneori se amuzau să-și găsească un "client" dintre repetenți sau inși mai șleampeți, ca să se poată distra și cei care asistau. Oricum, jocul avea ceva insinuant, meandric, care te emoționa ca și gajurile; într-una dintre zilele lungi de la sfârșitul clasei a opta oracolul îl făcea Petruța ,o fata negricioasă și foarte vioaie, un fel de subretă care, fără să aibă un prieten, le mijlocea celorlalte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
O admir enorm și mă excită: totul, carnea, ca și sufletul. Am surprins ceva nou în ea. Vorbeam cu Lilu și i-am spus că voi repeta anumite lucruri, auzite de la ea, soțului. ― Și ce îmi va putea face? întrebă insinuant Lilu. ― Știu eu, nu mă pricep în lupte conjugale, am răspuns ― O va pedepsi, într-un fel sau altul, accentuă Maitreyi și repetă cuvintele, râzând, când am rămas singuri. Așadar, și ea știe?... De altfel, mi-a mărturisit că ar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Notă. Nu înțelegeam nimic, firește!)" " Seara, la masă, d-na Sen se plânge că o chem încă "doamnă", iar nu "mamă", cum e obiceiul în India. Are o blândețe sfântă și comunicativă, o inocență deconcertantă. O iubesc. Se fac comentarii insinuante. Mantu cere să-l numesc "unchi", iar Lilu "tanti", deși nu are decât 17 ani. Mă amuz. Problema Maitreyiei. Dintr-un nimic ne-am supărat (de altfel, aceasta ni se întîmplă de două ori pe zi), și a încercat tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au îndemnat atunci la o descătușare, la o nouă experiență. Poate nici eu nu le înțeleg. Poate. Jenia își hotărâse plecarea într-o luni dimineața și trimisese chiar vorbă la Ranikhet pentru hamal. Cu trei zile mai înainte devenise foarte insinuantă, profitând de multe vorbe inocente ale mele ca să râdă cu înțeles, plîngîndu-se că renunță la o viață pe care nu o cunoaște, că n-ar vrea decât o singură experiență, căci nimic nu merită să fie repetat în dragoste etc.
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a răspuns. M-am apropiat de ea, i-am luat mlinile, am întrebat-o din nou, i-am strâns brațul. Tăcea întruna. Și atunci mi-am apropiat fața mai mult, răsuflarea mea aproape de gura ei, întrebînd-o tot mai încet, mai insinuant. A oftat o dată lung, a închis ochii și și-a încolăcit brațele de umerii mei, sărutîndu-mă pe buze, mușcător, sălbatec. Am avut o ciudată bucurie când m-am dus să zăvoresc ușa. S-ar părea că cele ce-am scris
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să înțelegi că nu te-am contrazis : da, chiar cred că mulțimea noastră poate fi dusă într-o direcție contrară dorințelor ei... — Poate chiar a și început a fi dusă ? Chipul tânărului Ialomițeanu s-a luminat de un zâmbet dulce, insinuant. — He-he, râde Profesorul, punându-și la loc ochelarii pe nas. He-he, n-o lua așa... Nu făceam nicio aluzie la Brătianu ! Nu făceam, te rog să mă crezi, nicio aluzie la momentul actual și nici nu profețeam peste cincizeci de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nefericit ai putut fi în acea seară ! Avea o rochie cu dantele, o parură complicată în superbul ei păr, iar convingerea că este irezistibilă îi dădea în mod special un aer languros, ispititor. O făcea să se poarte încă mai insinuant... La început te grizaseși numai privind-o, apoi însă, în ultimele ore ale seratei, nu mai făcuseși nimic altceva decât să bei. Profesorul Mironescu îți arunca priviri mustrătoare când întindeai mâna spre pahar, dar ai avut clipe când nu ți-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lucrul ăsta, Gabriel? Nu, răspunse Gabriel, roșind din nou. — N-ai citit în gazetă? — Da, dar părea un asemenea nonsens, n-am înțeles nimic, nici măcar n-am încercat să... Ar trebui să încerci să înțelegi lucrurile, îi spuse George, zâmbind insinuant. Gabriel răspunse un „Da“, timid. — Rozanov era mâniat foc pe Tom, mi-a scris o scrisoare în legătură cu asta. — Rozanov ți-a scris despre mine? întrebă Tom. — Da. Era de părere că te-ai purtat mizerabil. Se referea la petrecerea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
făcut câțiva pași, cu grijă ca să nu mă trădez, și am ciulit urechile. O pală de vânt m-a ajurat și ea să aud melodia, care m-a tulburat și mai rău. Era aceeași melodie, când șerpuitoare și tristă, rând insinuantă și provocatoare, izbucnind în strigăte de ură, pe care o cunoșteam foarte bine. Uneori, îmblînzitorii se opreau, lovind cobra neascultătoare cu bățul. Aveau mâinile și picioarele înfășurate în cârpe groase, probabil ca să nu fie mușcați. Unul dintre ei plătise cu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
n-o să vă vină să credeți, din disperare am dus încet fluierul la gură și, încercînd să imit melodia pe care o auzisem, ascultând și vântul, am început să cânt. Cântecul era mai degrabă trist, nu reușeam să scot accentele insinuante pe care le auzisem la îmblînzitori, dar se pare că, oricum, el își făcea efectul. Cele două cobre s-au trezit de-a binelea, au ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mirați. ― Regret, dar nu pot primi. ― De ce? Doar n-ai nici o obligație. ― Nu ies niciodată singură noaptea. ― Dacă-i vorba de asta. s-a rezolvat: te conduc eu. ― Nu-i mai bine să oferi biletul unui coleg? m-a întrebat insinuant, privindu-mă țintă, în ochi. ― Nu, pentru că prefer farmecul persoanei d-tale, i-am replicat cu îndrăzneala mea obișnuită. ― Eu când mă duc la teatru o fac numai pentru piesă. Nu-mi displăcu riposta, Dar nu eram omul care să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant doctorul. ― Să punem o inscripție pe scară: aici a căzut contesa din cauza... unui pas greșit! sugera Iliuță. ...Ce-i drept pe mansardiștii noștri cam greu să-i întreacă cineva în răutăți. Seara, când am umblat la cutia cu scrisori (fiecare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îmbrățișam, o sărutam. Toate astea mi se păreau așa de ireale, de parcă s-ar fi petrecut în alt veac undeva departe, în cea mai frumoasă dintre cele 1001 de nopți. ― Mâine n-ai decât să bați toba, mi-a spus, insinuant. Am lăsat-o brusc din brațe. Reproșul ei mă durea. Cum îi venise să mă învinovățească de atâta josnicie? Aș fi putut să-i jur că niciodată nu voi da pe față taina noastră, dar am socotit că îndatorirea de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Sia orișicând, dar își aducea regulat aminte de ea când avea nevoie să viziteze pe "cucoana Lina". Cu toate că descoperise sursa asta de subsidii, Lică avea și oarecari ocupații. Primise o propunere de agent-voiajor pentru stofe. Poseda calitățile cerute: era prezentabil, insinuant, glumeț, abil să laude marfa, și, după o noapte trecută în tren, era tot firesc și bine dispus. Își mărise astfel eîmpul de activitate cu provincia, dar nu era capabil să persevereze. Lucra numai pe poftă și la răstimpuri. Un
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
aerul ei sălbatic, cu pantalonii ei murdari și atît de lipiți de corp, Îi apăru Înaintea ochilor stricînd efectul frazei, cuvintele lui Își pierdură forța pe măsură ce le pronunța și se pierdură tulburi În zgomotul motorului. — Darling de Altamira, stărui el, insinuant și prefăcîndu-se gelos, deși nu era cazul; din nou cuvintele lui dispărură Înghițite de răgetul nocturn al Jaguarului. — Darling de Neanderthal, Îi dădu o replică zdrobitoare Susan, cu o aluzie vădită la suedeza adolescentă; apoi se Întoarse să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Era ciudată ca un oximoron lingvistic. -Ai venit singur la petrecere? Îl întrebă ea. -Deocamdată, răspunse el. -Pot să rămân la tine peste noapte? -Bineînțeles că da! Au zâmbit amândoi cu complicitate. -Dar n-o să-ți fac nimic, preciză Codrin insinuant. Voia să fie liniștită în privința lui și părea să se fi convins că nu-i va face nimic. -De acord! Îi aruncă o privire de femeie care știe multe, dând fericită din cap și intră în baie. Deschise apoi ușa
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
cuprins teama. Mă gândeam: ce rol joacă acum? Ridică brusc privirea spre mine. -Și ție ți-a fost bine? Te-ai întâlnit cu fosta...? -Nu. Nici vorbă. Ți-am mai spus: totul s-a terminat. Ochii ei violet-cenușiu mă priveau insinuant, bănuitori. Tonul glasului ei deveni din ce în ce mai sec. Pe neașteptate, s-a îndreptat încet spre capătul colonadei, cu privirea pierdută în depărtare. M-am apropiat ușor de ea: -Nu vrei să ne sărutăm? am întrebat-o. -Și să te mai și
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
care o făcea. TÎnărul răspunse binevoitor și fără să se enerveze. Își dădea seama că este stors În chip nemilos, dar glasul muribundului era atît de convingător, de prietenos și de blînd, atitudinea sa atît de curtenitoare, de amabilă, de insinuantă, zîmbetul său atît de luminos și de cuceritor, avînd totodată o ușoară nuanță de istovire deloc dezagreabilă, Încît răspunsurile parcă veneau de la sine. TÎnărul este american, nu-i așa?... Da. Și de cît timp e plecat În străinătate... de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]