413 matches
-
pe acela asumat al lui Urmuz - au mers, mai tîrziu, reprezentanții Școlii de la Tîrgoviște: Mircea Horia Simionescu în tetralogia Ingeniosul bine temperat, Radu Petrescu în estetizanta Sinucidere din Grădina Botanică... Cu adevărat, obsesiile autorului sînt falsificarea tradiției, clișeul poluant; nu insolența blasfemică, nu violența, nu scatologicul plebeu sînt armele cu care caută a le „combate”, ci libertatea umoristică - estetică în ultimă instanță - de a jongla cu convențiile, cu locurile comune ale tradiției culturale. Costin a mai publicat la Contimporanul și „notițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
peste jumătate de ceas aveam să iau trenul, iar mai târziu să mă-ntâlnesc cu nevastă-mea. Deodată, venind din fundul clasei, am auzit vocea lui Ben: „Ai principiul morții În cap, ho, moșule!...” Vorbise tare, dar nu era o insolență propriu-zisă, tonul lui avea chiar ceva admirativ. Niciodată n-am Înțeles bine dacă fraza aceea era adresată lui Baudelaire sau mie; În fond, luat ca un comentariu de text, nici nu era rău. Cum-necum, trebuia să intervin. Am spus simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ar fi preferat să râd de el, să‑l zeflemisesc că scuipa și i se scurgeau balele și‑i tremurau mâinile de stângăcie și febrilitate. El se delecta cu comediile bufe, cu gagurile răsuflate ale vodevilurilor, cu observațiile usturătoare, cu insolențele și hazul grosolan. Așa Încât n‑a fost deloc impresionat de amabilitatea mea prostească, de firava, liberala mea Încercare de hai‑să‑vedem‑și‑partea‑cea‑bună. Abe nu punea preț pe amabilitate. Când un student nu se conforma criteriilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
90 la sută) dar și o mică doză de invenție (de zece la sută). Ultima întrebare pe care i-o punea în general doamna Warnotte, înainte de a-i înmîna cheia, avea în mod constant ceva jucăuș, chiar o umbră de insolență dacă nu de ironie. Bernard gusta însă din plin aceste improvizații bine dozate, iar în decursul anilor notase cu regularitate în carnetele sale întrebările noi inventate de doamna Warnotte. „Cum faceți, Bernard, că aduceți soarele cu dumneavoastră de fiecare dată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
unguri. Compatrioți, vă mulțumim pentru ura voastră seculară și ardem de nerăbdare după ocaziunea în care să v-o mulțumim astfel încît s-o țineți minte pentru eternitate. Cât pentru patria ce voi o numiți maghiară, cată să aibă cineva insolența unui ungur pentru de-a o mai numi astfel - cât pentru noi cată să aibă cineva innoranța unui Roessler, care ne face imigrați, astfel însă încît cei imigrați să fie 10 milioane, iar cei din izvorul emigrărei numai 800. 000
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pentru de-a o mai numi astfel - cât pentru noi cată să aibă cineva innoranța unui Roessler, care ne face imigrați, astfel însă încît cei imigrați să fie 10 milioane, iar cei din izvorul emigrărei numai 800. 000. În fine, insolență ungurească sau innoranță pedantă nemțească; una din două e de trebuință pentru ficțiunile mari ale imperiului unguresc și a nimicniciei românilor. Și ce-au adus peste Transilvania cu scâlciatele lor idei? Moartea cea oarbă care-i secera cu miile și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete a la miniute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare dictat anume de Signora Lume - sub nume însă Monsignorul culegător de tipografie Destin are insolență a pune ce vrea Domnia - sa, ce-i plesnește prin cap Domniei - sale, nu ce i se dictează. {EminescuOpVII 317} Așa d. e. doamna Lume dictează: Ms. Destin scrie: D-nu PETRICĂ MOFT PETRICĂ Compte MOFT /E/ farsor en gros et
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să nu cedeze complet? În urma maltratărilor dure, mulți arestați au trecut prin infernul deznădejdii. Mare parte dintre ei au rezistat însă, prin solidaritate, prin credință, prin viclenie (s-au prefăcut că au cedat în fața anchetatorilor) sau chiar prin revoltă și insolență în fața celor care îi agresau fizic și psihic. Nu puțini au fost cei care mai întâi au încercat să-și păcălească anchetatorii și să-i manipuleze, chiar dacă au fost descoperiți ulterior. Gavrilă Filichi, a cărui mărturie este cea mai amplă
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
se dădea senzația că vor fi mai apoi lichidate prin împușcare. Au fost femei care au relatat atmosfera vulgară în care, indiferent de sex, arestații erau amenințați că vor fi „futuți” (insist în a nota cuvântul ca atare nu din insolență lingvistică, ci pentru a puncta atmosfera voit grobiană care domina spațiile de anchetă și detenție) - sensul era de lichidați, exterminați, dar formula se dorea în mod intenționat a fi licențioasă (mărturia Eugeniei László, 1998). De aceleași torturi dure vor avea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
medievalilor, nici transfigurarea impresionistă a modernilor nu mai revendică vreo actualitate. Sub semnătura lui J. Pollock, de pildă, sublimul marchează refuzul încremenirii formelor și visul depășirii perpetue a oricărei limitări. În pictură, expresionismul abstract refuză constrângerile clasice ale frumosului de dragul insolenței creative. Pietatea în fața ființei dispare mai ales muzical, atunci când atonalitatea promulgă politica absurdă a scindării sonore. Ca o umbră nedefinită a sacrului care, într-o lume aplatizată, a renunțat la orice camuflare, sublimul cultivă disproporția arhitecturală, monstruosul geometric și ludicul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1780. Deschiderea Începe, dar, la primul dintre Văcărești prin Încercarea de a pune ordine În albia limbii. Nu putem zice: a crea o limbă, pentru că Ienăchiță nu se gîndește pe sine decît ca un dregător În lumea gramaticii. N-are insolența, superbia geniului care vrea să recreeze totul vrea numai să ferească pe alții de greșeală și să Îndrepte proastele obiceiuri ale vorbirii. Artist, totuși, În fundul sufletului său, nu Împinge rigorile sale morale și scriptuale pînă la despotism. Lasă și plăcerii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o strategie la mijloc și strategia constă În răsturnarea raporturilor reale dintre subiect și obiect. Subiectul (seducătorul) se constituie În victimă potențială, În timp ce adevăratei victime (obiectul erotic) i se atribuie puteri dominatoare. Don Juan leapădă, la porțile orientului, teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit. Pentru a ajunge mai repede la țintă trebuie să apuce pe calea umilinței de sine. Nu există, adevărat, un rege Marc (marele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
decît cînd vîlvătăile focului sînt mai mari și chinurile mai adînci”. „Judecind cu miturile propuse de Denis de Rougemont, Conachi este un Don Juan care se ia drept un Tristan”. Un Don Juan care „leapădă la porțile Orientului teribila lui insolență. Nu i-ar sluji la nimic. Pentru a cîștiga, el trebuie să se identifice cu un Tristan năpăstuit”. Conachi instaurează „tirania ochilor În poezia română” și creează „o Întreagă mitologie a suspinului” („LÎngă suspin, se află, tovarăș nedespărțit, oftatul”). Cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca Figaro, nu știe nici pe cine să înțeleagă, nici în ce parte să o ia. Cele o sută de mii de guri ale presei și ale tribunei îi strigă în același timp: Organizați munca și muncitorii. Extirpați egoismul. Reprimați insolența și tirania capitalului. Faceți experiențe asupra bălegarului și asupra ouălor. Brăzdați țara de căi ferate. Irigați câmpiile. Împăduriți munții. Fondați ferme-model. Fondați ateliere armonioase. Colonizați Algeria. Alăptați copiii. Instruiți tineretul. Ajutați bătrânii. Trimiteți la țară locuitorii orașelor. Ponderați profiturile tuturor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a fost cauza indirectă, deși principală, care i-a făcut pre români să primească tăcând, cu o rezistență mai mult pasivă, umilirea dualismului. Al treilea mod e cel mai simplu, deși cel mai greu și mai nedrept. Ți-arogi cu insolență drepturile altuia și te susții în proprietatea lor prin puterea brută, proprie ori străină. Să cercetăm aceste trei puncte, unul după altul, și să vedem dacă vreunul din ele poate fi rațiunea atitudinei escepțiunale a ungurilor din Austria, atitudine ce
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
cu ocazia zilei mele de naștere și vă interzic în mod deschis să faceți același lucru. Să trăiești decenii de-a rândul o existență, așa cum a fost și mai este a mea de trăit, este privit de dumneavoastră ca o insolență, pe care împotriva tuturor mi-am permis-o și mi-o mai permit încă... și anume, fără să mă gândesc, cum poate ați gândi dumneavoastră, dacă ați putea gândi. Sigur că dintotdeauna ați avut chef să cercetați gospodăria lui Grollfeuer
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
reprezintă mereu pe Apollo În splendoarea unei tinereți veșnice, În vreme ce Dionysos prezintă felurite și multiple Înfățișări. În concluzie, primului dintre acești doi zei i se atribuie statornicia și o seriozitate fără cusur; celuilalt, dimpotrivă, un caracter inegal, amestec de umor, insolență și de nebunie. Este denumit«zeul strigătului șevoheț, veșnic Însoțit de femei pe care le inspiră, deosebit de mândru de cinstirile cu care ele Îl Încoronează În delirul lor». (C) Nu este greșit să punem În evidență pentru fiecare dintre acești
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Cioran... Dar astea sunt vorbe între și pentru prieteni, răbufniri de moment, care nu mai pot schimba nimic. Ceea ce va rămâne înregistrat la acest capitol este faptul că nimeni nu a avut curajul și demnitatea să spună „nu”. Măcar din insolență, sau pentru a face o figură mai bună la public. Scenariul în care se înscriu „medaliștii”, unii dintre ei fără să bănuiască rolul ce le-a fost distribuit, este acela al aprobării, al consimțirii, al simpatiei, al lobby-ului, al
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
au cunoscut În copilărie sau adolescență o fază caracterială, se constată faptul că, În numeroase cazuri, delincvența juvenilă este precedată de tulburări de caracter care apoi, prin cronicizare, se fixează În structura caracterului elevilor respectivi. Astfel de trăsături, care exprimă insolența, voluntarismul afectiv, opoziția față de Încercările educative ale adulților se obiectivează, evident, În diferite reacții și acte predelictuale care, apoi, prin cronicizare, se structurează În personalitatea tînărului, dînd naștere la ceea ce se cheamă un caracter deficitar. II. Unele particularități ale personalității
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]
-
partidul acum la putere îi place să-și închipuie că a fost și existent, și valoros, și autodeterminant"62. Romanul lui Călinescu deschide drumul către viitorul dezgheț cultural, dar în anii următori, autorul lui corectează prin câteva cronici dedicate partidului, insolența de a fi scris o operă fără propagandă în conținut. În urma cronicilor nefavorabile, G. Călinescu realizează că, pentru a beneficia de atenție și onoruri, trebuie să se ocupe și de omul "nou". "Cum totuși lui Călinescu îi place să facă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
inclasabil: nici frivol (deși deschis facilităților), nici vizitat de mister și obsedat de inefabil. Calificativul "gouailleur", aplicat ironistului de către Al. Piru (Poezia românească contemporană), e departe de a i se potrivi, căci în franceză gouailleur e totuna cu grosier, cu insolență și vulgaritate în vreme ce la Sorescu acționează constant o inteligență fină. Cerul, marea, natura în sine, bestiarul nu confiscă atenția; erosul, pus între paranteze, tinde vădit spre galanterie: "Câte păsări o fi stricat / Cerul / Până să-ți nimerească mersul / Atât de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
putere și autoritate. Trăsătura de caracter întreține, poate, o legătură foarte îndepărtată cu dorința abderitană de a se elibera de temeri și angoase: să presupunem așadar dorința unei terapii materialiste de a crea o suveranitate inoxidabilă, chiar și cu prețul insolenței cinice. Astfel, în prezența lui Nicocreon din Salamina, un tiran din Cipru care amenință să-l pedepsească pentru șotiile sale punând să fie zdrobit într-o piuă, Anaxarh răspunde că satrapul poate să-l condamne la o asemenea pedeapsă, dar
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
cum se comportă trupul și nervii lui Cioran atunci când sunt ținuți în frâu? „Ori de câte ori îmi stăpânesc o criză de furie sunt fericit, triumf literalmente, dar furia înăbușită se răzbună și mă chinuie în ascuns” (I, 114). La frizer, revoltat de „insolența” nevestei frizerului, simte cum „i se urcă sângele la cap”. „Dar, o spune în continuare Cioran, contrar obiceiului meu, am tăcut. Acest triumf asupră-mi a fost atât de neașteptat că mi-a produs o mare satisfacție” (I, 295-296). La
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neputința de a suporta anonimatul, Cioran e conștient că în spatele violenților stă lipsa de încredere în ei înșiși. Fragilitatea aceasta, de nebănuit poate la acel Cioran al tinereții care-i ataca pe toți, cu o artă studiată a scandalului și insolenței, e unul dintre resorturile de care trebuie să se țină seama. „Orice om care se înfierbântă și ridică glasul trădează, spune Cioran, o lipsă de încredere în sine” (I, 255). Altundeva: „Fondul disperării este îndoiala de sine” (I, 15) sau
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să-l întâlnească. Cioran îi trimite un răspuns violent. Peste ceva vreme, notează: „Sorana a răspuns la scrisoarea mea. Răspunsul ei e cum nu se poate mai nobil. A înțeles că sunt nefericit, văzând și simțind ce era fals în insolența mea, în refuzul meu de a o vedea” (II, 328). Până și lacrimile, la Cioran, sunt „agresive” (III, 183). Nefericirea, dar, poate, chiar frica provoacă accesele de „nervozitate apocaliptică”. După ce citise undeva că Nero ar fi fost „personificarea cruzimii”, Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]