419 matches
-
sublimate. Nu mă deranjează strip-tease-ul verbal dintre blocuri pentru că ar veni în contradicție cu cine știe ce reflecție morală (asta-i treaba poliției), ci pentru că o parte din energia investită aici n-a slujit în nici un fel argumentării (nu justificării) acestei investiții. Insolență, O.K., dar nu oarbă și cerșetoare, ci în numele unei idei care să o ghideze, să o glorifice și să o stimuleze. Blocajul, de pildă, în descrierea obsesiv-repetitivă a dedesubtului erotic nu numai că nu favorizează, dar chiar compromite cunoașterea
Emancipare cu preț redus by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16779_a_18104]
-
Fecioara care ghearele-și/ Chircea și în enigme prorocea! Nicolae Ionel dezvoltă ideea și insistă asupra orgoliului regelui care ajunge să se creadă invincibil, aidoma zeilor. Mai devreme sau mai târziu, toate celelalte personaje îi reproșează lui Oedip trufia și insolența față de cei de sus. Când cumnatul lui cere socoteală cerului pentru nenorocirile cetății, Creon caută să-l domolească amintindu-i nimicnicia condiției de muritor: îi atrage atenția că riscă o pedeapsă cumplită pentru nesocotirea locului menit oamenilor în univers (Ai
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
al limbii române, ediția a opta, 1930), „îndrăzneală, cutezanță obraznică” (I.A. Candrea, Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea Românească”, 1931). Nota negativă e stabilă și deosebește tupeul de îndrăzneală și de cutezanță: e totuși mai slabă decât în cuvintele obrăznicie, nerușinare, insolență sau impertinență. Dintre dicționarele generale curente, DEX și Noul dicționar universal (NDU, 2006) reiau definiția clasică, prin sinonime („îndrăzneală, cutezanță care întrece limita cuvenită; obrăznicie, impertinență”; „îndrăzneală insolentă, nerușinare, impertinență”), iar Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI 2007) cuprinde în plus un
Tupeu by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5668_a_6993]
-
poezie la ora actuală). La antipodul irepresibilei expansiuni pe care o vădește "Nicolae Magnificul", Lucian Vasiliu ilustrează o retragere, un reflux intimizant. D-sa trece pe portativul avangardist poezia delicată a lucrurilor, ŕ la Petre Stoica. Rezultă un melanj de insolențe și timidități, de avînturi și căderi în sine, conturînd fizionomia unui sentimental și introspectiv ce-a apucat, în mod imprevizibil, pe calea hazardului: "stam pe o bancă în parc miram lumea dansam puțin cu cîte o femeie/ întrețineam public noțiunea
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
mai știe nici de nume, nici de creație. La fel de bucuroși au fost și colegii săi de generație, între timp rutinați până la irecuperabil. De lumea politică nu mai vorbesc: Andrei Șerban nu se mulțumea să monteze spectacole extraordinare, ci avea nemaiauzita insolență să-și dea cu părerea și despre ce ar fi trebuit să se întâmple în societatea românească! Așa că experiența s-a încheiat în mod previzibil. La unison, actori, regizori, politicieni, jurnaliști și-au adus aminte că Andrei Șerban n-a
Andrei Șerban ca eșec by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3940_a_5265]
-
de metafora insolită și rupturile discursive, dând un ușor aer ermetic poemelor propuse “traducerii”. O stare de tensiune abia comprimată, care e și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul meu semen numărul 1, / azi nu te primesc în pat / pentru că plouă / și vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor prețioase, ce decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
clientelar în instituții fictive, în proiecte mimetice, născute din semidoctism și complexe culturale netratate la vreme, în care Cântarea României renaște sub înfățișarea noilor ofensive ale culturii de masă, un amestec bizar de americanism periferic, de manelism interlop și de insolență analfabeto-narcomană, în care oamenii de afaceri sînt complet dezorientați în relația cu bunurile simbolice și cad victimă impostorilor de tot felul și nenumăraților colportori de falsuri, în care fosile ale proletcultismului și tot felul de specialiști improvizați sînt consultați cu
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
de agregare (s.a.), dandysmul presupune segregarea (s.a.). Nu să faci parte dintr-un clan, ci, dimpotrivă, să te desprinzi de el, să contrazici și să nu fii conformist. Deci nu a reduce umil o distanță, ci a o spori cu insolență" (p. 55; vezi și p. 237). Combinație de eseistică (la limita prozei) și istorie (literară), Dandysmul. O istorie este o carte superbă și o pledoarie indirectă pentru dreptul de a fi diferit de ceilalți. Alteritatea poate irita, poate șoca, poate
Cavalerii dreptului la diferență by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12731_a_14056]
-
ziselor “discuții libere” regizate de Domnia Sa la Consiliul Culturii. Ca atare, el și-a arogat măreața sarcină de custode a moștenirii spirituale a lui Octavian Goga, patronând cu seninătate olimpiană toate edițiile și toate întreprinderile editoriale consacrate acestui scriitor, având insolența să tipărească unele din ele chiar atunci când, după 1990, rolul său de critic literar era demult încheiat, tipărindu-le după același calapod și cu aceeași informație deja depășită. Mai grav este că I.D. Bălan reușește să compromită cu o suavă
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
îl constituie ardelenii, portretizați memorabil de Al. Cistelecan. Virgil Podoabă, Aurel Pantea și Alexandru Vlad, balansați între bibliografie și biografia strictă, devin adevărate personaje, proiectate și exploatate ca atare. Iar Nicoleta Sălcudeanu, cu cronicile ei rele, de fapt "galante", cu insolențele sale "cordiale", e o imagine în oglindă a lui Cistelecan însuși. Și pentru unul, și pentru celălalt (colegi, ani buni, în redacția revistei "Vatra"), critica este o formă de creație și un mod flexibil de personalizare. O dialectică fină de
Marca inteligenței by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8675_a_10000]
-
liderii maghiari, atât în România, cât și în Ungaria, nu renunță la politica lor revanșardă. Ei deplâng în continuare tragedia Trianonului, vor autonomie teritorială în Ținutul Secuiesc, ridică monumente dedicate unor criminali de război [...] Domnule Ștefan J. Fay, în fața acestor insolențe, nu trebuie să mai avem nicio reținere în publicarea lucrării Dvs, care ar trebui tipărită în tiraj de masă [•]" 3. Acum vreo paisprezece ani, mă aflam întâmplător în compania lui Octavian Paler, care vorbea cu multă amărăciune despre „transformarea poporului
De amicitia by Anamaria Beligan () [Corola-journal/Journalistic/6493_a_7818]
-
și Hugo. Cronica la Mizerabilii e scrisă à contre coeur. Cu adevărat, nu i-a plăcut romanul, pe care, în corespondența privată l-a blamat pentru ecumenismul dulceag. Unei amabilități hugoliene (jungamus extras), Baudelaire îi răspunde, in petto, cu oarecare insolență: „Asta, cred eu, nu înseamnă doar să ne strângem reciproc mâinile. Înseamnă și «să ne unim mâinile pentru a salva neamul omenesc. Dar mie mi se rupe de neamul omenesc, iar el nu și-a dat seama de asta»” (p.
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
școală, sărbătorind, cu fiecare ocazie, racolarea cîte unui prozelit. Originalitatea lui e dictatorială, sacrosanctă. Orgoliul lui, cu cît e mai profund, cu atît mai mult roade, ca unul dintre acei acizi ce curăță rana, devorînd însă țesuturile, ori ca o insolență a vanității îmbrăcată în haine de sărbătoare. Oglindă prea apropiată, în care nu vede altceva decît pe el însuși, misionarul a ocupat mare parte dintre fotoliile de protocol ale muzicii savante, de la cele ale unui Leoninus și Perotinus, pînă la
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
cu ocazia vizitei shogunului, Kira aduce un luptător gigantic și invincibil, căruia trebuie să i se opună campionul lui Asano. Deoarece acesta este vrăjit, Kai îi ia locul. Deghizarea lui este revelată în timpul luptei și corcitura este pedepsită aspru pentru insolența ei. În timpul nopții, Asano însuși este vrăjit și îl atacă pe Kira. Gestul îl aduce în dizgrația shogunului, care-i cere să-și facă seppuku. Samuraii săi devini ronini, iar domeniul îi este încredințat spre administrare lui Kira, care urmează
Cei 47 de ronini (roman) () [Corola-website/Science/333264_a_334593]
-
boierești, l-a provocat la duel pe fostul prefect Ernest Vârnav. Balș era vicepreședinte al Camerei Deputaților și redactor la ziarul Partidului Conservator ,Epoca". La o soirée în casa doamnei Zoe Sturdza, Vârnav și-a permis să-l contrazică ,cu insolență" pe Balș. Duelul s-a desfășurat într-un loc mai tainic, la Cimitirul Bellu. Balș a fost ușor rănit cu floreta, iar protagoniștii s-au împăcat ,pe teren" (,Voința Națională", 28 aug. 1888). Dueluri cu motivații ridicole au continuat și
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
traseist, fluctuând între programe și proiecte doctrinare în funcție de particularitățile stilistice ale partiturilor pe care le abordează. Nimic ostentativ, de paradă în conduita sa. Ca și cum vanitatea nu s-ar îmbrăca niciodată în haine de sărbătoare, ci în zdrențe menite să alunge insolența ori pe acel uzurpator barbar, care pretinde totul, ne iertând nimic, bănuind întotdeauna, pedepsind fără limită și care nu vrea să vadă decât captivi în jurul lui și să pronunțe numai sentințe. Nici măcar acum, la șaizeci și cinci de ani Voicu Enăchescu nu
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8172_a_9497]
-
renegocierile nu au decurs așa cum și-ar fi dorit Oana, scrie click.ro. Cu un salariu de aproximativ 2.000 de euro lunar, care nu a "suferit" modificări în decursul anilor, jurnalista s-a gândit că nu ar face o "insolență" dacă ar cere câteva sute de euro în plus. S-a lovit însă de refuzul mai marilor din Intact. Supărată, Oana Frigescu a hotărât să plece, considerând nedreaptă reacția acestora. Oana Frigescu, a prezentat vineri ultimul buletin de știri la
De ce ar fi plecat Oana Frigescu de la Antena 1 by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/80420_a_81745]
-
ne devasta cămara, spre a ne masacra în dormitoare. Poliția, justiția veghează. Iar când eternii cârtitori au clamat că directorul Bibliotecii Naționale nu era măcar vinovat - ceea ce este exclus - am priceput cât de jos a căzut opoziția, aceea care cu insolență, imprudență, și deocamdată cu impunitate, a rupt-o definitiv cu comunismul. O dată ce cu cătușe au fost purtați Gheorghe Brătianu, Mircea Vulcănescu, doctorul Voiculescu o tradiție există și sunt îndreptățite speranțe că asemenea umiliri de intelectuali vor continua, spre încântarea maselor
O mie și o sută de pisici sălbatice by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14397_a_15722]
-
filozofie empirică, Bacon, John Locke... Când și ultima bătaie se pierde în cerul radios, culmea, senin!, în aerul umed mirosind a larg de ocean și îndrăzneală, parfumul acestei națiuni,... mă gândesc și la orgoliu și la umor, la umorul până la insolență, ce-i face, de pildă, pe vânzătorii de ziare ai Londrei să strige în gura mare pe străzile învăluite în ceață... Continentul în ceață!... Atenție. Europa azi se află în ceață! Ca și cum ar fi vorba de un eveniment care pe
Orologiul Londrei (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9474_a_10799]
-
și azi cu inconștiență, e numit "fascismul roșu". Tirania face ca intelectualii să nu-și mai găsească locul nici măcar în calitate, vorba lui Zarifopol, de "muncitori decorativi". La procesul lui Rusakov (o înscenare odioasă în stil sovietic) se vociferează cu insolență de către acuzatori: Nu avem nevoie de intelectuali în U.R.S.S." (s.m.) în schimb, e cultivat asasinatul, marele dezamăgit Panait Istrati ajungând la concluzia, ca și autorul Registrului ideilor gingașe, că mult lăudatul comunism pe care o bună parte a proletariatului
Comunismul și intelectualii by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8620_a_9945]
-
specifice muzicii culte. Ca să nu mai vorbim că produsele de tip happening nu s-ar fi născut fără vituperațiile futuriste ale lui Marinetti, fără non- sensul poetic al dadaiștilor ori fără hotărârea suprarealiștilor de a-și asuma inconștientul grație insolenței și stranietății. Așa s-a ajuns la acele evenimente live radicale prin natura lor, care comportă o receptivitate proprie culturii pop față de imediat și efemer. În orice caz, muzica pop, happeningul ori performance-ul, dar și creațiile savante contribuie din plin
Bi-polaritatea by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
iubi, chiar în cel mai înalt sens al cuvântului, a dori înseamnă întotdeauna a depinde, adică a fi sclavul dorinței tale". Brummell nu era un libertin, el a știut să se sustragă pasiunii amoroase iar "victoriile sale au avut întotdeauna insolența nepăsării". Și dacă se lăsa uneori răsfățat de emoție, atunci o căuta "pe fundul paharelor, mai intensă, tulburătoare, clocotitoare". Fascinația pe care o provoca se datora mai puțin trăsăturilor fizice și mai mult expresiei pe care o afișa. "S-a
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
dar avea o capacitate extraordinară de a crea audiență, dobândind astfel alura de vedetă pop a literaturii acelei perioade. Succesul romanelor românești Prins și Dulce ca mierea... se datora suculenței limbajului, respirației neobișnuit de ample a unei generații "fără idealuri", insolenței frapante a scrierii la adresa regimului comunist. Ele au fost adevărate bestseller-uri ale literaturii române contemporane. Ele au fost citite ca "un imn", ca "un manifest" al generației tinere. Mai multe elemente textuale (energetismul de inspirație americană, formula de jurnal
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
proiectează nefavorabil pe cadranul percepției comune. Dar există și un ridicol (înscenat, e drept) al solitudinii pe care-l ilustrează cinicul: „El se raportează, joacă rolul ridicolului spre a-l arăta ca într-o oglindă altora. Șochează, dezvelindu-l cu insolență, îngroșînd, devalorizînd. El încearcă o terapeutică, îndemnîndu-l pe celălalt la cunoașterea de sine împotriva oricăror convenții”. Din punct de vedere psihologic, Traian Ștef distinge două ramuri ale ridicolului, una beningnă, alta malignă: „În primul caz omul încearcă să iasă din
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
de aceeași culoare - verde parcă. Toate, însă, de drept. Aflai că sunt ale unui prieten care i le lăsase în custodie. - Dacă îți trebuie vreo carte, ți-o împrumut, condescinse prozatorul. - Nu împrumut cărți decât de la proprietarul lor, răspunsesem cu insolența tinereții. - Ai dreptate, acceptase romancierul. într-o altă încăpere, pe un alt perete trona un mare portret al lui Eminescu, în culori roz-albastre și postură de luceafăr, iar sub acesta se afla o candelă aprinsă. - E de Grant, ne comunicase
Autoportretul unui critic by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12084_a_13409]