333 matches
-
poți să-mi spui? Tu, Juan Lucas. Tu, Juan Lucas. Susan veni pînă În bucătărie ca să-i anunțe că ieșea În oraș cu domnul Juan Lucas și că o să se Întoarcă tîrziu, nu veneau la masă. Abraham trase un fum insolent din țigară, treaba lor, nici nu-și dau seama ce pierd, treaba ei, care poate că-l pierde pe don Juan În seara asta, el se ține mult mai bine. Susan nu băgă de seamă obrăznicia și mai dădu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În ropote de aplauze, lac de sudoare, Învăluită În hohotul de rîs al Vlăjganului, În picioare, aplaudîndu-l Împreună cu ceilalți pe baterist care se dezlipea de banana lui uriașă și venea În Întîmpinarea ei, ca să mulțumească Împreună pentru aclamațiile și strigătele insolente ale bețivilor și clienților care băuseră cîteva pahare bune. CÎteva femei au crezut că ăsta era În sfîrșit sfîrșitul, dar numai pentru că nu le văzuseră pe fete: de Îndată ce au dispărut bateristul și femeia păcătoasă, Își făcură apariția cu o insolență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
practic, grupul de votanți. În ceea ce privește imaginarul lingvistic într-un discurs, problema este foarte complexă. Un exemplu elocvent pentru studiul imaginarului lingvistic în cadrul discursului public îl constituie marele Arghezi care a încălcat toate tabu-urile lingvistice ale limbii române, ca pamfletar insolent, dar foarte pictural. Arghezi este, probabil, cel mai incendiar și inventiv ironist român, cu neînchipuite nuanțe de limbă, îmbogățită cu fantezie grotescă și sporită cu absurd. Imaginarul lingvistic arghezian este de multe ori extrem de violent, mai ales în publicistica sa
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
dintre ei era scund, de vreo douăzeci și șapte de ani, cu părul cârlionțat și aproape negru, cu ochi cenușii, mici, dar arzători. Nasul îi era lat și turtit, fața cu obrajii proeminenți; buzele lui subțiri schițau necontenit un surâs insolent, ironic și chiar răutăcios; însă fruntea îi era înaltă și bine făcută, înfrumusețând partea de jos a feței, conturată într-un mod cam lipsit de distincție. Pe chipul lui, deosebit de bătătoare la ochi era paloarea ca de mort, care conferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o ființă măreață și neprețuită - o ființă care, singură, făcea cât natura întreagă, cât toate legile ei, cât tot pământul, care, poate, n-a fost creat decât pentru apariția acestei ființe! Prin intermediul tabloului se exprimă tocmai înțelesul acestei forțe tenebroase, insolente și stupid-eterne, căreia i se supune totul, iar acest înțeles ți se transmite pe deplin. Oamenii care-l înconjoară pe mort, dintre care nu e prezent nici unul în tablou, ar fi trebuit să simtă o tristețe și o panică îngrozitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fiu, În creația poetica, Ioanid Romanescu În ,,Poetul” din ,,Călătorul profund” semnat Alexandru Malin Tăcu, subliniază: ,,Ca unul care cunoaște creațiile amândurora, sunt În măsură să spun că Sandu Tăcu Malin, cel atât de repede și tragic dispărut, avea o insolenta aparte (nu doar specifică vârstei) În abordarea temelor, un nonconformism extrem (cum, de fapt, Îi stă bine oricărui artist ,,gata să deranjeze”). De altfel, spre finalul existenței sale, Malin recunoaște (fără să adreseze vre-un reproș cuiva): ,, Școala această de
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
de tip tovărășesc, care i-a scurtat viața tânărului de 17 ani”. Poetul Malin Tăcu stârnise deja interesul unor oameni de cultură ai Iașului: Ioanid Romanescu, Ioan Holban, Lucian Vasiliu, Liviu Antonesei. Ioanid Romanescu scria: ,,Sandu Malin Tăcu avea o insolenta aparte (nu doar specifică vârstei) În abordarea temelor, un nonconformism extrem (cum, de fapt, Îi stă bine oricărui artist «gata să deranjeze)”, iar Liviu Antonesei, redactorul volumului ,,Călătorul profund”, consideră că ,,la 14-15 ani, Alexandru Malin Tăcu era deja un
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
în care a purtat pălărie și s-a simțit prost, douăzeci și trei de ani în care a făcut eforturi să se ridice din mlaștina originii sale, i se ridică în gât. Îl fac să se înece văzând figura aceea insolentă, aerul de cerșetor. — Ia-ți labele murdare de pe mine, nătărăule! Băiatul se dă un pas înapoi. Harry se uită la el, speriat. Ceea ce i se pare cumplit este tocmai faptul că au același sânge. Poate că Harry a avut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
venit să-l ia pe Bobby pentru cea de a doua rundă a meciului. Când îi aude vocea, femeia întoarce capul și pentru un moment Bobby se uită în ochii ei. Ea îi întoarce privirea cu o figură splendid de insolentă, fără să clipească, nici măcar a apreciere. Pretty Bobby nu este obișnuit să fie tratat cu atâta indiferență. Cu un gest deliberat, femeia îi întoarce spatele și-și conduce însoțitorul înăuntru. În runda a doua, Flanagan și Philips sunt bătuți măr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
folosind cuvinte precum escapadă, scandalos și vrând nevrând. Orice interacțiune cu Fotse ar fi trebuit sancționată de el, le spune. El este conducătorul expediției și nu vrea să i se conteste autoritatea. De cealaltă parte a vetrei se aude râsul insolent al lui Marchant. Furios pentru că nu are ce face, Chapel se întoarce spre Jonathan. — În ceea ce te privește, am crezut că te-ai apucat de ceea ce aveai de făcut, i se adresează cu asprime. Nu crezi că este timpul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a udat de tot caldarâmul. N-ai zice că am venit tocmai din sud. Mă fut: nus aici pentru vreme și În plus e destul de cald În curul unei curve. Brusc mă trezesc pe alee În mijlocul acelorași tipi mongoloizi și insolenți, pe care i-am văzut și mai devreme, care fac glume și zbiară. Îl lovesc pe șest În coaste pe unul dintre ei iar el Își pierde respirația și se apleacă pe când eu Îmi croiesc drum prin mulțime, strecurându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
se urcă sângele-n cap când ești În fața unui pichet sau la un meci important, având bastonul și scutul, iar toate forțele de ordine ale statului sunt În spatele tău și tu ești surescitat gata fiind să bați nemernici bulangii și insolenți, care pun la Îndoială lucrurile cu clonțu lor mare și atitudinea lor răutăcioasă, până când devin o masă amorfă și suferindă așa cum atât de mult o merită. Trăim Într-o societate magnifică. Îi urăsc pe toți, partea aia a clasei muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
privit focul bătând din aripă, ultimele flăcări micșorându-se, deformându-se, luptând încă pentru a se ține drepte și în sfârșit dispărând. Am văzut atunci privirea lui Clămence, ochii și surâsul ei. I-am văzut pântecul. Mi-am văzut fericirea insolentă și am văzut chipul lui Belle de jour, nu moartă și înecată, ci așa cum o văzusem prima oară, vie și îmbujorată și proaspătă ca grâul necopt, în aceeași sală, umblând printre mese și aducându-le băutorilor stacane cu vin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deosebi o fondantă de o acadea. Și nici prin cap nu-mi trece să merg la spectacol fără fond... ― Julien nu este de capul lui aici! i-o tăie Ledoulx. O să-l pun eu la punct și pe acest valet insolent. Da, da!... Iar tu, madame, ești cu totul inconștientă! Interesele Franței sunt în joc, iar tu... tu te gândești doar la... la... ― La dispoziția dumneavoastră, Excelență! Julien aștepta în ușa dormitorului, pe jumătate întors, ca să nu vadă goliciunea contesei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
încredere, chiar dacă atunci, la croitor, nu mi s-a părut prea entuziasmat... Să fi fost croitorul? Exclus! E deja verificat. Nu înțelege o boabă din limba rusă. Doar dacă... Ia stai!... Acum îmi amintesc. Mai era acolo și tânărul acela insolent care tuna și fulgera împotriva mea și a ofițerilor mei... Să fie vreo legătură între el și văduvă?) Kutuzov o urmă preocupat pe Nanone în cabina ei. Era sau nu era agent? ― Mă simt flatat, daragaia maia! Probabil că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
a chibzuit. - Nu-i o idee rea. - Urcă! Jill, fă-i loc și Amory Îți va zâmbi dulce. Amory se așeză, cam Înghesuit, pe bancheta din spate, lângă o blondă epatantă, rujată cu purpuriu. - Hello, Doug Fairbanks, a susurat ea insolentă. Te plimbi ca să faci mișcare sau ca să agăți pe cineva? - Număram valurile, i-a răspuns serios Amory. Mă Înnebunesc după statistici. - Nu mă lua peste picior, Doug. Au ajuns pe o stradă laterală necirculată și Alec a oprit mașina la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prim-ministrului general Averescu, ministrului Cultelor și ministrului Dori Popovici. Bineînțeles, atacurile care veneau din toate părțile sunt numeroase. Însă Nectarie a răspuns fiecăruia, mai întâi printr-o scrisoare publicată, printre care spunea: „noi ne-am deprins a suferi purtări insolente chiar și din partea unor oameni ce-i credeam cu educație și-i iertăm pe toți și rugăm pe bunul Dumnezeu să-și aducă aminte de toți aceștia, cărora cel necurat, le-a sădit ură și vrăjmășie în sufletul lor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
ca și cum ele nu ar fi În stare să facă așa ceva. Ele sunt niște zeități iar eu aș fi ultima lepră a societății, și asta mă doare enorm de mult...”. Un alt aspect care trezește nemulțumirea Karinei este legat de ofertele insolente ale clienților care, În schimbul unor sume de bani, au pretenția de a dispune ad libitum de corpul ei: „... hai că Îți dau 500€ și mergi cu mine În seara asta pentru 2 ore... a venit băiatul unui foarte cunoscut om
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
înainte și viraj la dreapta sau la stânga. Aveam însă o îndoială: n-oi fi văzut bine! Poate că acolo săgeata drept înainte o fi fost desființată. Pe această îndoială individul predă actele mele milițianului, se întoarce și, arătîndu-mi un spate insolent și un balans țâfnos al fundului, o ia spre mașină, se urcă și demarează în trombă mare. Rămân cu milițianul, care schimba imperturbabil culorile semaforului. ― Bine, zic, dar eu știam că la Piața Eminescu indicatorul arată două săgeți: înainte și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
că, în calitate de locțiitor al directorului, avea datoria de a veghea că ședința să se desfășoare într-o atmosferă demnă și civilizată. - Domnule Kent, i se adresă Meader, șeful subsecției de botanică, nu înțeleg cum poți tolera o remarcă atât de insolentă. - Foarte bine, ridicați-vă în apărarea drepturilor voastre! exclamă Grosvenor. Universul e în pericol de moarte, dar voi trebuie să vă păstrați sentimentul demnității. McCann, care tăcuse până atunci, i se adresă arheologului, pe un ton stânjenit: - Korita, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Și totuși, tema cecității personale nu m-a intimidat de tot. În Epistolar, schimb feminin de scrisori Între inițialele onomastice E și A, partea a doua din volumul de poeme Grația Dizgrația, am pus În gura a două domnișoare, una insolentă și altitudinară, alta iscoditoare și receptivă, speculații asupra personajului Ruba, care „e ceva șef pe acolo, pe la ei / la orbi“ și care ține să recruteze voci feminine, ceea ce, la urma urmei, Înseamnă tot femei, „pentru nu știu ce fel de studio de-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
la suflet, și s-a mutat la oraș, În strada Engels, la fiica ei Viorica și la ginerele Alexandru Ținca. Ăștia aveau o casă lungă, după cum spunea unchiul Sandu care fără ironie nu putea respira. Mușca de predilecție din bizareriile insolente, din automatismele și din capcanele de limbaj. Adora calambururile: „Auzi, dom’le! Sadat la Golda Meir! Păi, de ce să se dea la ea?“ Casa se Întindea Într-adevăr de-a latul curții, deși, dacă analizai inginerește, putea fi situată și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
un vâlvoi creț, oxigenat violent și așa de înalt incit întrecea fețișoara boțită. Plimba rochii de bal de o goliciune fără nici o impudoare pe corpul ei absent și care astfel puteau amăgi clientela, și în vîlvoiul aprins al părului, aureola insolentă a unor egrete imense. Sau dispărea în circumferința rigidă a volanelor crinolinate, pe vreun model de stil, cu fruntea legată strâns în vreo bandeletă lată, care-i făcea un cap bolnav. . . Credeai că nu va putea purta pălărie niciodată și
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se dovedi a fi un individ de pe lista lui Blayney, cu cei două sute de susținători din cămăruța din dos. Iar Gosseyn, care se dusese drept la biroul acestuia, stătea acum în picioare, ușor nedumerit, privind la trupul mătăhălos și figura insolentă a lui Gorrold. Pentru că nu era frumos să transferi dodecimal o persoană așa de subțire îmbrăcată, în zona aceea înghețată... de-acolo. În timp ce căuta în minte alte posibilități, Gosseyn spuse cu amabilitate: - Președintele Blayney m-a rugat să vorbesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
atunci cînd zîmbea, Își Înclina capul Într-o parte și cum degetele ei se jucau cu un inel care părea o ghirlandă de safire. — CÎți ani ai? a Întrebat ea. — Aproape unsprezece, am răspuns. Dar dumneavoastră? Clara a rîs dinaintea insolentei mele inocențe. — Aproape de două ori pe atît, Însă nu-i totuși cazul să-mi spui dumneavoastră. — Păreți mai tînără, am remarcat eu, intuind că asta putea fi o bună ieșire pentru indiscreția mea. Atunci o să am Încredere În tine, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]