308 matches
-
praful pe care a scris degetul cel gol al lui Dumnezeu, dar nu citesc nimic în el și, necitind nimic, nu visează. Nu citesc nimic nici în verdeața câmpului. Căci nu te-ai oprit oare niciodată, cititorule, la acea clipă insondabilă și poetică din aceeași Evanghelie a patra (Ioan, 6, 10), unde ni se povestește că pe Isus îl urma o mare mulțime dincolo de lacul Tiberiadei, de Galileea, și trebuia să caute pâine pentru toți, și nu aveau bani destui, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pentru noi un gust rusesc, cu toate că un rus va spune că termenul său e nicevism; nihilism a fost numit cel rusesc. Nihil e însă un cuvânt latinesc. Al nostru, cel spaniol, ar fi mai bine să se numească nadism, de la insondabila noastră vocabulă: nada. Nada, care inițial a însemnat cosa nada sau născută, adică: tot, a ajuns să însemne, ca și francezul rien, de la rem - lucru - și ca personne - non-lucrul, non-totul, nimicul. De la plenitudinea ființei s-a trecut la golirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
perfect, care este, pentru el, sinonim cu Prima Regulă de Viață. Și de ce scriu aici despre muncitorul român, veți Întreba. Pentru că de la o vreme am intrat În strîns contact cu el, am devenit intimi, ne uităm Împreună la enigmele coreene insondabile ale motorului automobilului meu, la bivol, pentru că el este un simbol al luptei noastre nesfîrșite pentru neatîrnare, și, cum am rămas nesfîrșiți și neatîrnați, ar rezulta la prima vedere că sîntem la pămînt, pămîntul de vis și de neînchipuit al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu trebuia s-o fac, doar sînt scriitor, ăștia trebuie să sufere, să mănînce pesmeți, să poarte o singură pijama, violet, să aibă cearcăne, nu aveam voie să fiu interesat de bani, am fost și-acum mă aflu Într-o insondabilă groapă de potențial iar mîna aia Întinsă mi s-a transformat În gheară, parcă-s pinguin. Cum spune și Confucius: confuzia nu este un lucru bun. Așa că de-aia Îmi vine uneori să las baltă totul, să beau În stil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
poporului: o familie muncitorească (Fane, Lucreția și copiii) se zbate-n blînd definitiv dereglata tranziție care de la o vreme a dobîndit Înălțimi uluitoare tocmai pe niște plaiuri cu oameni plați, domoli, cu o frică moderată și pașnică de Dumnezeu și insondabil, Înălțimi identice cu cele ale cărților scriitoarelor de limbă engleză unde se descrie pe larg orgasmul miresei. De aici neînțelegeri, necazuri, ochi bulbucați, zbierete și politică. Aflăm dintr-o suflare că Fane a fost anchetat de securitate și bătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mitocan universal, ce trece agitat pe fundalul noii Moscove mafiote și dezolante ca după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă, de vreo trei ori, să i-l cînte, taximetristul ascultîndu-l c-un ochi Închis de efort și fum de țigară și sfîrșind invariabil prin a nu da doi bani pe-o asemenea muzică care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceaiul gata, privind ceasul, poate deschizînd ușa din față pentru a se uita neliniștit În josul străzii... Încă o dată, Își dădu seama că Duncan Îl urmărește. Își Întoarse capul, și privirile li se Întîlniră. Fraser zîmbi și spuse: — Uitasem cît de insondabil ești, Pearce. Cred că m-am obișnuit cu tipi care nu fac altceva decît să trăncănească. Îmi pare rău, zise Duncan. Am putea merge, dacă vrei. — Pentru Dumnezeu, n-am vrut să zic asta! Doar că - ei, dar tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
adevăr În birt gălăgia era În toi, se simțea lipsa patronului. Noi rămaserăm În turn, și, deodată, - de necrezut - contemplarăm veacurile civilizației pînă la mari depărtări, se vedea Regatul Parților, priveam spre Suza, Persepolis, Ecbatana, tu trezit ca din memorii insondabile Îmi arătai cu degetul, În zare, drumul lui Alexandru Macedon, expediții la care tu Însuți, spuneai, c-ai participat. Se refăceau timpuri, imperii, civilizații, se prăbușeau unele, se Înălțau altele, și toate se vedeau de aici din Turnul din Pisa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ei se adânci, nu-mi răspunse. Îmi plăcea cum mânca, într-o totală absență, deși poftă avea. Tot așa își goli paharul. Numai când își aprinse a nu știu câta țigare, degetele ei deveniră vag nervoase, semn că gândirea ei insondabilă era la pândă și că masca ei cu senzuale buze trase în jos se mișca, sub presiunea unui enorm interes, unei ascuțite curiozități. Ce poate fi? mă întrebai. Bineînțeles, rânjii în sinea mea, cuvântul gringalet, la care adăugasem tău, adică
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
niciodată vreo carte bazată pe ideea asta." "Ba da, e nouă, fiindcă are în vedere ceea ce a descoperit știința în acest veac, și nu știau idealiștii secolelor trecute. Ce este asta, materie? Masa asta la care stăm e un vid insondabil, în care zbîrmie cu viteze halucinante electronii în jurul nucleelor. Și crezi că asta e tot? Și crezi că asta e materie?" Este, râse Matilda, până nu se face putregai. Pe urmă nu mai știu ce este, dar nu pot să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în ființa ta și cât de adânc este ea împletită cu bucuria de a trăi, bucurie care până atunci crezuseși că e autonomă și nu poate fi alungată de nimic. Nu e o suferință, ci o cădere într-un abis insondabil .Cuvintele des rostite de Nimeni: "viața nu mai avea pentru mine nici un rost", și care până atunci ți se păruseră incredibile (cum să nu mai aibă viața nici un rost? e suficient să privești cerul! Îți spui fără să bănuiești în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine în fotoliu, acum înțeleg de ce dormi tu pe brânci; după cum am auzit că începeți să visați încă din burta mamei (aveți visuri, ce frumos! cum or fi ele, când voi nu știți nimic? de unde vă vin, din ce amintiri insondabile și ale cui? Poate chiar ale mamei, care visează și ea și vi le transmite prin sufletul ei? Sau poate ale tatei, prin ceea ce ai tu de la mine? Sau de undeva din îndepărtări imemoriale?), tot așa, la aproape patru ani
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu gândul că un copil al tău nu mai e al tău. Și adăugai: tot nu te-ai învățat cu acest adevăr indestructibil?'' Se uită la mine și avui sentimentul că tot ceea ce e într-o ființă umană nedeterminat și insondabil se urcase la suprafață și fierbea. Mi se transmise net o senzație de neliniște, ca în fața unei primejdii nedefinite, dar iminente. Nu eram pregătit să-i fac față, fusesem fericit în această săptămână cât lipsise, îmi aminteam că totuși gândul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a semenilor mei, așa cum îmi apăruse ea mie, dar și altora, viață de cobai ai divinității, care experimenta pe noi (și nu se știa dacă și pentru noi sau doar pentru altă lume, la asta urma să răspund) legi bizare, insondabile, amenințări misterioase, transformări rapide care aruncau în aer vechi credințe și structuri naturale, alături de mituri barbare și primitive care învolburau oceanul uman, ocean până în acest secol atât de liniștit. Tema intră în mintea mea în ebuliție și după câtva timp
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trăiești, să nu faci economie!" "Economie la ce?" "La una, la alta, la bani, la orice. Nu așa, bunico?" "Și la minte!" adăugă ea. Asta chiar n-o înțelesei nici eu, ori era prea subtil, ori era o înțelepciune populară insondabilă. Nici bunicul nu vedea cum ar putea cineva să facă economie cu propria-i minte. "Să nu te menajezi, adică, zise el, să-ți pui mintea la contribuție? Asta vrei să spui, fă?"' Ea negă cu degetul foarte energic: " Am
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
învinuirile mele că nu fusese, zădărnici acea reânviere și mă făcu să descopăr că eu iubisem pe nesincera aceea, care mă fermeca, și nu pe sincera asta fără vocație: nu mai știa să fie fascinantă. Sursa misterului unui suflet e insondabilă. Sinceritatea poate ameți mult mai tare decât falsul mister al minciunii, dar exercițiul seducției ei nu se făcuse pe sinceritate și era prea târziu, adică era prea bătrână acum ca să se schimbe. Iar să continui eu ca mai înainte nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
miracole și lei au cunoscut-o întotdeauna” - citim în Radiografie. Sunt termeni ce indică o îndepărtare a poetului de acea futuristă (și constructivistă) „distrugere a eului din literatură”, de-subiectivizare și obiectivare a verbului - și o reorientare spre realitatea profundă, insondabilă a eului. „Neliniștea față de necunoscut”, “întunericul din el șartistulț sau din afară” își fac tot mai mult loc în scrisul militantului. Starea firească a poetului e definită acum ca așteptare a revelației, tensiune spre misterul lăuntric sau exterior, - „invizibilul”; iar
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
recunoaște în această Istorie critică oricât de fragmentar realizată, o propensiune romantică a unui spirit creator, aflat într-o continuă efervescență, împinsă până la ,,marea dramă intimă care i-a rupt resorturile sufletești, aruncându-l în încercări disperate de a sonda insondabilul, de a cunoaște incognoscibilul’’ (Al. Zub). O dorință de cunoaștere și o imensă putere de cuprindere, impulsuri romantice din care se deduc, nu fără temei, acele intuiții predictive ale istoriei manifestate în diferitele ei registre de existență, cu pasiunea pentru
Intui?ii romantice ?i accente critice ?n opera istoriografic? a lui B.P. Hasdeu by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83578_a_84903]
-
Istorie critică oricât de fragmentar realizată, o propensiune romantică a unui spirit creator, aflat într-o continuă efervescență, împinsă până la marea dramă intimă care i-a rupt resorturile Accente istoriografice 88 sufletești, aruncându-l în încercări disperate de a sonda insondabilul, de a cunoaște incognoscibilul (Al. Zub). O dorință de cunoaștere și o imensă putere de cuprindere, impulsuri romantice din care se deduc, nu fără temei, acele intuiții predictive ale istoriei manifestate în diferitele ei registre de existență, cu pasiunea pentru
INTUIȚII ROMANTICE ŞI ACCENTE CRITICE ÎN OPERA ISTORIOGRAFICĂ A LUI B.P. HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1726]
-
revelate, în timp ce teologia apofatică mărturisește neputința cunoașterii religioase, fixând o limită riguroasă prin chiar utilizarea noțiunilor de infinit și nenăscut. Astfel, în jurul abisului intradivin există un cerc de tăcere. Nu este vorba de o imposibilitate logică, umană, ci de profunzimea insondabilă a ființei dumnezeiești; întunericul inerent credinței protejează taina de nepătruns a proximității lui Dumnezeu. Teoria palamită este elocventă în privința decelării cu acuitate a misticii ortodoxe. Este mistica paradoxală a întunericului dumnezeiesc, rază a luminii sale. De la stadiul cunoașterii umane, Sfântul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
esenței lucrurilor ca ființe create faptul că cunoașterea lor nu poate fi epuizată de un intelect finit, deoarece cauza acestei abilitări de a cunoaște (luminozitatea, vizibilitatea) are în același timp cu necesitate drept efect aceea de a face aceste lucruri insondabile". Dacă așa stau lucrurile, atunci tomismul Sf. Toma este poate mai aproape de gândirea Capadocienilor decât de tomismul eclectic al teologiilor secolului al XVII-lea. 5 Pr. Rafail Noica, Cultura Duhului, Alba-Iulia, Editura Reîntregirea, 2002, pp. 28-29: Unde duce cultura cuvântului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
credințele populare capabile să fascineze și să inspire. Într adevăr satul românesc Brusturi, în care s-a dezvoltat o școală de pictură naivă, în a cărei construcție Rodica Nicodin își află un binemeritat loc, păstrează încă în adâncul său zăcăminte insondabile care sânt trezite și înfățișate ochilor noștri în sclipirea uluitoare a culorilor de pe pânză.”( Ioan Meițoiu - Stare de dor. Poeți și pictori țărani, Ed. Sport - Turism, București 1983, pag. 251). Nicola Nicolae Pictor Localitatea: Târgu Jiu, județul Gorj Studii: Muncitor
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
credințele populare capabile să fascineze și să inspire. Într-adevăr satul românesc Brusturi, în care s-a dezvoltat o școală de pictură naivă, în a cărei construcție Rodica Nicodin își află un binemeritat loc, păstrează încă în adâncul său zăcăminte insondabile care sânt trezite și înfățișate ochilor noștri în sclipirea uluitoare a culorilor de pe pânză.”( Ioan Meițoiu - Stare de dor. Poeți și pictori țărani, Ed. Sport - Turism, București 1983, pag. 251). Nicola Nicolae Pictor Localitatea: Târgu Jiu, județul Gorj Studii: Muncitor
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
când, pur și simplu, nu sunteți În stare de a zâmbi, o prerogativă doar a noastră, a humanoizilor! - bine, ai să spui, la ce-mi folosește, cum spui, nemurirea dacă mi-ai retras frica, spaima adâncă și religioasă față de profunzimile insondabile ale puterii mele? Ce-mi dai cu o mână Îmi iei, obraznic, cu celelalte două... ha, ha!” ... Se poate, se poate! Dar... ce mă intrigă la Mata, Zeule, este faptul, cum să spun, că... nu pari a fi Îmbătrânit! Și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
Codreanu cu o sintagmă fericită din titlul unei cărți) și, într-o totală libertate, a vedea susul ca adânc și adâncul ca înălțime, golul ca plin de mister și de Dumnezeu și plinul ca o curgere a indefinitului și a insondabilului, pândit mereu de Nimeni și de Nimic. Astfel, predispoziția heracliteană nativă a poetului se debarasează de complexele extremelor gândirii tari a modernității, regăsindu-se ontologic, cum demonstrează Theodor Codreanu, în gândirea slabă a transmodernismului. Gândul refuză aderența ideologică, înaintând, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]