313 matches
-
Cel care i-a plătit știa el ce știa... Într-un anumit fel, asta ar fi rezolvat chestiunea. — Îmi pare rău că nu vă pot Împărtăși regretul, Excelență. — Îmi dau seama... Privirea ministrului se schimbase: acum era mai dură, mai insondabilă. E adevărat ce se spune, că acum câteva zile i-ai salvat viața unui anume călător englez pe care un camarad de-al dumitale era gata să-l omoare? Alarmă. Fuga la arme În răpăit de tobe și stridențe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceva din excitație are de traversat craniul, ajutând copilul să înceapă să vorbească. Capitolul IV Acum când sufletul lui Apolodoro este format, grație frecțiilor auriculare, ale anfioxus-ului psihic, acum a venit să locuiască în orașul nostru, după spusa lui Carrascal, insondabilul filosof, don Fulgencio. Don Fulgencio Entrambosmares e un om intrat în vârstă și ieșit din iluzii, cu privire ștearsă care pare că se pierde în infinit din cauza puținătății vederii asupra întregului, cu atitudine liniștită și de cuvânt cu care subliniază
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ele dau socoteală, acolo rămase, cum în fiecare perete rămân urmele umbrelor tuturor trecătorilor care odată s-au proiectat pe el. Ceea ce lipsește este un reactiv puternic pentru a le activa. Tot ce ne intră prin simțuri rămâne în marele insondabil subconștient; acolo trăiește lumea toată, acolo întreg trecutul, acolo se află de asemenea părinții noștri și părinții părinților noștri și părinții acestora, în serie fără sfârșit... Cum? Da, lasă-mă să visez. Nu moștenim de la părinții noștri trăsături ale feței
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
femeia sa, apoi, exclamă chinuit: Fiul meu! Auzindu-l, se ridică Materia și apropiindu-se de Formă îi prinde capul, îl strânge între palmele convulsive, îi sărută fruntea arzândă și-i strigă din inimă: "Fiul meu!" Mamă! geme din adâncurile insondabile sărmanul pedagog și cade leșinat în brațele femeii. Dragostea învinsese. EPILOG Prima mea intenție atunci când am început să scriu acest roman a fost să-l public pe cheltuiala mea și pe propriul meu risc, cum am făcut-o, desigur cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
noapte ar fi șușotit mai mult cu soția sa, înainte de a adormi. De asemenea, pe toți îi mustră conștiința, pentru că toate persoanele care figurează în povestirea mea adevărată au, mai mult sau mai puțin, conștiință capabilă de remușcări. În ceea ce privește pe insondabilul don Fulgencio, cine este capabil să contabilizeze vârtejul de idei pe care catastrofalul său discipol i le-a cauzat? Știm că meditează mereu serios dacă adevăratul moment metadramatic nu este cel al morții. Și acum, amintindu-și ultima întrevedere pe
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
care mă anunță că îmi lipsesc încă pe atâtea, adică abia am ajuns la jumătatea acestui epilog. Am lăsat ieri, ca prevedere, finalul la pagina 18, pentru a vorbi despre efectul pe care moartea lui Apolodoro l-a produs asupra insondabilului don Fulgencio, și, înainte de a mă ocupa de el, am vorbit de efectul produs asupra Petrillei și l-am lăsat așa pentru a intercala între paginile 18 și 19 câte mai trebuie să fie. Și acum, pentru a acoperi acest
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
impact cu misterele ultime, evident, fără ambiția vană de-a le dezlega, însă cu cîștigul poetic al revelării unor ambiguități tulburătoare, a unor complexități bulversante. în nevăzut bîntuie puteri demoniace, uneori cu neputință de disociat de cele divine. La etajele insondabile ale existenței, binele și răul par a se întîlni, a se mixa în pasta unei ininteligibilități din punctul de vedere al intelectului uman, ca și a confuziei afective derivate, pe care instanțele oraculare nu sînt capabile a le limpezi. Așa
Ethosul Anei Blandiana by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12087_a_13412]
-
ar trebui să ne zbatem, asemeni somonilor, în susul torentului de cerneală care formează buclele vieților noastre, să navigam înapoi, către primele pagini, prima frază, primul cuvânt, prima literă și să suim în fine, prin penița de aur dumnezeiesc, în rezervorul insondabil al harului, acolo unde se află, adormite, toate poveștile. Mă-ntorc acum, lăsând în urmă bilioane de manuscrise întrolocate unul într-altul, toate străpunse de numele tău, Victor, aici, acum, în locul acesta, ca de vârful unui ac înroșit, sau ca și cum
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și de oglinzi, și că aveam să rămân acolo mereu. Am intrat în scara noastră, pe al cărei perete cutiile de scrisori se-nșirau pe trei rânduri, am descuiat-o pe-a părinților mei și am găsit-o, ca-ntotdeauna, insondabil de adâncă, plină cu zeci, sute de scrisori de toate mărimile, unele legate cu panglicuțe decolorate, din altele ieșind, prin hârtia putredă a plicurilor, decupaje din ziare, cu poze ce nu mai puteau fi înțelese, toate amestecate cu dosare și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de jeturile incandescente, casa se ridica încet către cer, ivind din pământ fundații prelungi și însoțită ca o meduză de franjurile cablurilor electrice și ale țevilor de canalizare. Măreață și singuratică, plutea zvâcnind deasupra orașului până ce se topea în adâncul insondabil al bolții, între primele stele. A doua zi casa era iarăși la locul ei, ca și Soile, ca și Herman, care, strângând în pumni mereu aceleași două bare de fier forjat, o privea, așteptând momentul în care ea avea să
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lipsa totală de expresie a acestuia. „în cincisprezece zile, m-a bătut o singură dată“ îi spusese Lidania. Și, într-adevăr, după cum stăteau lucrurile, era chiar mult. Deja îi venea greu să creadă că războinicul acela cu chip sever și insondabil ar fi avut din când în când nevoie de o femeie. Era, fără îndoială, un om încă energic: pieptul puternic și bicepșii masivi se reliefau prin bluza de in, și totuși, chiar dacă țeasta rasă îl făcea probabil să pară mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica se adresează, prin creier, fiziologiei. Muzică frumoasă nu există: ea nu este "reprezentare". Muzica ori nu e nimic, ori ține de sublim, ca tot ce zguduie adâncurile insondabile ale ființei noastre, ca tot ce exagerează durerea de-a trăi. De aceea, orice muzică, chiar și un vals, dacă mișcă profund, e tristă. VARIA 1. Un prieten cu adevărat, dar cu adevărat bun e acela pe careîl cauți în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
exprima. Pictura și sculptura sunt frumoase pentru că se adresează, prin forme, creierului. Muzica se adresează, prin creier, fiziologiei. Muzică frumoasă nu există: ea nu este "reprezentare". Muzica ori nu e nimic, ori ține de sublim, ca tot ce zguduie adâncurile insondabile ale ființei noastre, ca tot ce exagerează durerea de a trăi. De aceea orice muzică, chiar și un vals, dacă mișcă profund, e tristă... Dar asta e filozofia celor patruzeci de ani ai tăi, flămânzi de cei douăzeci ai ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Tu citești o carte obscură, ai luat-o mai mult pentru titlu și ai plimbat-o în poșetă pe la serviciu. Cartea se numește Adâncuri și ți-ai imaginat că nu poate fi decât profundă. Sigur că e vorba despre adâncurile insondabile ale unei femei, îți spun sarcastic că, de obicei, autorii care scriu despre aceste adâncuri nu prea au cu ce să le sondeze. Eu am terminat, de fapt am înghițit două cărți pe care mi le-ai împrumutat săptămâna trecută
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
provocat și cel de-al treilea infarct de miocard, trăgând-o după sine la un an, pe mama, care nu a putut suporta două sentințe: despărțirea și singurătatea. Doresc astăzi să-mi regăsesc și să reconstitui trăirile cufundate-n hăurile insondabile ale sufletului și ale universului meu interior, transformându-le în exprimări alese după canoane proprii, care să dea o descriere cât mai originală. Încerc să stabilesc un raport echilibrat între sentimente și rațiune, din confruntarea cărora să rezulte scânteia provocatoare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
deschis, se întindea golful Enno. Domnul vieții și al morții plutea peste ape în tăcuta lui măreție. Lam simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil întro privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
ceea ce nu este nicăieri în afară. Divinul este conștiința secretului împărtășit. Adevărul secretului este că ceea ce el deține nu poate fi, prin natura lui, transmisibil. Chiar dacă vreau să-l comunic, un secret nu se lasă expus; el are un fond insondabil de decență. În secret, divinul îi apare omului drept conștiință că „cuiva în lume îi pasă de mine“. Ceea ce simt eu nimeni nu poate simți, dar dumnezeu poate ști ceea ce simt. Și eu mă adresez lui și îl simt prezent
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
prin ei, și nu sunt, atunci, decât felul în care ei apar, fugitiv și șters, în trecutul meu, în loc ca ei să treacă prin mine. Și s-ar putea ca aceste două forme reversibile de mișcare să țină de procesul insondabil prin care trecutul ajunge în prezent sau se îndepărtează de el - adică de realitatea organică prin care trecutul își constituie singur, în timp, un organism cu metabolism propriu, o moară, o uzină, o industrie... Flux și reflux, în adâncuri, memoria
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o facultate excepțională și validarea ei nu se poate face ― de către cei ce nu au parte de ea (și aceștia dau regula) ― decât printr-o acceptare binevoitoare ce nu are nevoie de dovezi. Acea mână de oameni aleși (după criteriul insondabil al grației) fac o experiență care nu e decât a lor, pătrunzând pe teritoriul lucrurilor pe care îndeobște nu le vedem ― și tocmai aceasta este revelația ― pe când ceilalți trebuie să creadă ceea ce primii, grație revelației, au văzut și ceea ce nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Îi aduc mai aproape de locul unde poetul Petrarca a avut geniul de a lega amintirea unei iubiri de permanența unui peisaj. Puteți avea deplină Încredere În tata că a găsit pe dată comparațiile potrivite Între celebrul izvor, cu adîncul lui insondabil, și acțiunea Duhului Sfînt asupra prezentului și viitorului cuplului. Mai exista Încă, Înainte de război, o puternică industrie a hîrtiei la Fontaine-de-Vaucluse. Unele datau de pe vremea instalării papilor În comitatul Venaissin și furnizaseră hîrtie tipografilor Sanctității Sale. Mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
eu voie să ucid o mamă ?”, „A lovit ea sau n-a lovit ?”, „Am ucis-o eu pe drept ?” - trădează o îndoială cercetătoare, ruptura echilibrului lăuntric și conflictul (p. 323). Tragedia depășește mitul prin adâncirea raportului dintre om și voința insondabilă de care el depinde (p. 323). Personajul legendar împlinea orbește voința soartei. Eroul tragic opune rezistență forței străine și se definește ca entitate de sine stătătoare, care preia întreaga răspundere a actului, săvârșind liber crima (p. 324). El știe că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Îi mai plasă o monedă. — Fii binecuvîntat. Ospătarul dădu din cap respectuos și se Îndreptă spre masa urmăritorului nostru spre a-i preda mesajul. CÎnd auzi ordinele, santinelei i se descompuse figura. Rămase cincisprezece secunde la masă, zbătîndu-se Între forțe insondabile, iar apoi se avîntă În galop În stradă. Fermín nu se deranjă nici să clipească. În alte Împrejurări aș fi savurat episodul, Însă În acea seară eram incapabil să-mi iau gîndul de la Bea. — Daniel, revino cu picioarele pe pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Era același individ care ne urmărise pe Fermín și pe mine, același care mă ținuse În timp ce Fumero Îl snopea pe prietenul meu În fața azilului Santa Lucía, același care mă supraveghease cu două seri În urmă. Îmi aruncă o privire goală, insondabilă. I-am ieșit În cale lui Fumero, adunîndu-mi tot calmul pe care eram În stare să-l simulez. Inspectorul avea ochii injectați de sînge. O julitură recentă Îi traversa obrazul stîng, tivit cu sînge uscat. — Unde-i? — Ce anume? Fumero
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ceaiul gata, privind ceasul, poate deschizînd ușa din față pentru a se uita neliniștit În josul străzii... Încă o dată, Își dădu seama că Duncan Îl urmărește. Își Întoarse capul, și privirile li se Întîlniră. Fraser zîmbi și spuse: — Uitasem cît de insondabil ești, Pearce. Cred că m-am obișnuit cu tipi care nu fac altceva decît să trăncănească. Îmi pare rău, zise Duncan. Am putea merge, dacă vrei. — Pentru Dumnezeu, n-am vrut să zic asta! Doar că - ei, dar tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
teama îmi ridică un nod în gât, nu pot să mai înghit bucățica de croissant mestecată, densă și compactă ca flegma, el este bolnav, este bolnav, a sosit boala și l-a luat la ea, îl târâie în adâncurile sale insondabile. Înghit repede și restul de cafea și plec de acolo în fugă, ajung într-un suflet înapoi în salon, Udi încă doarme, însă prizonierul se foiește în patul său, hai, fii bună, eliberează-mă, îmi șoptește el cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]