334 matches
-
interne cu organizare în keiretsu. De asemenea, instituționaliștii au identificat un grup semnificativ de susținători ai vocației de putere civilă în interiorul Japoniei (Nye, 1992, p. 108; Inoguchi și Jain, 1997, pp. 3-4; vezi și Tadokoro, 1994, p. 1013). Totuși, interpretarea instituționalistă a schimbărilor interne din Japonia întâmpină o limitare crucială: susținerea unei strategii a puterii civile oferă direct avantaje conservatorilor care se opun schimbării fundamentale din politica externă japoneză. După cum notează Pyle, diplomații postbelici au pus accent pe angajamentul față de scopurile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relației cu China pornind de la alianța de securitate cu SUA. Îngrijorătoare pentru Japonia este mai ales distanțarea graduală a Chinei de poziția anterioară, aceea de acceptare a MST, ca fiind răul mai mic (Drifte, 2003, pp. 162-173). Astfel, o interpretare instituționalistă a direcției de evoluție a politicii externe japoneze este contradictorie în sine. Orice încercare de a dezvolta Japonia ca putere civilă descurajează activ adoptarea unei orientări internaționaliste, pe care o astfel de strategie urmărește să o realizeze. A treia interpretare
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Este important să luăm în considerare posibilitatea ca apariția școlii "națiunii normale" să reprezinte o reacție la presiunile din sistemul internațional. Aceasta implică o a treia interpretare a surselor internaționale ale schimbărilor interne din Japonia după 1989, care contracarează interpretările instituționalistă și neorealistă. Într-adevăr, există numeroase lucrări prescriptive despre politica externă japoneză post-Război Rece, în care se afirmă că dezbaterea dintre neorealiști și susținătorii rolului de putere civilă a creat o falsă dihotomie. Chestiunea critică identificată în aceste lucrări este
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
rusești în Asia de Est. Prin urmare, perioada sfârșitului Războiului Rece a ridicat întrebări importante cu privire la rolul viitor al Chinei în sistemul internațional, după aceste schimbări majore. În capitolul de față vom aplica cele trei modele ale relațiilor internaționale neorealist, instituționalist și liberal pentru a analiza strategiile adoptate de China în perioada 1989-1999. În baza acestei discuții vom concluziona cu privire la tipul reacției Chinei față de sfârșitul Războiului Rece, și la opțiunile ei strategice în sistemul internațional emergent. Neorealismul Waltz, Layne și Mearsheimer
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu alte state din sistemul internațional s-au schimbat în funcție de capacitățile ei relative, iar atitudinile față de intervenție și regimul de non-proliferare, precum și față de includerea în OMC indică tipare de comportament care pot fi asociate cu predicțiile neorealiste. Instituționalismul Potrivit teoriei instituționaliste, instituțiile internaționale pot dobândi o valoare instrumentală pentru state. În anumite condiții, statele vor fi încurajate să instituționalizeze aspecte ale interrelaționărilor lor, atunci când acest lucru facilitează urmărirea intereselor naționale. Totuși, când instituționalizarea impune costuri nete statelor, cerându-le un grad
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Segal, 1994, pp. 34-52; Robinson, 1998, pp. 204-210). Mai mult, spre deosebire de Europa, Asia de Est nu a moștenit din perioada Războiului Rece regimuri internaționale bine dezvoltate pe o diversitate de arii tematice (Buzan și Segal, 1994, pp. 15-17). Într-adevăr, instituționaliștii recunosc ei înșiși că se poate afirma că între multe state asiatice nu există tipare complexe ale interdependenței economice și instituționale. Joseph Nye, în calitate de Asistent al Secretarului Apărării în 1995, a recomandat ca SUA să-și mențină poziția militară avansată
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Est, Nye sugerează că aceasta poate oferi unele dintre precondițiile necesare ca instituțiile internaționale să dobândească valoare pentru state precum China (Office for International Security Affairs, 1995; vezi și Nye, 1995). Unele aspecte ale strategiilor Chinei pot fi supuse interpretării instituționaliste. Instituționaliștii au identificat dovezi potrivit cărora China și-a temperat semnificativ comportamentul internațional, chiar și sub aspecte esențiale ale strategiilor sale de securitate. Există semne că RPC tolerează tratatul de securitate dintre SUA și Japonia pentru că acesta îngrădește extinderea rolului
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Nye sugerează că aceasta poate oferi unele dintre precondițiile necesare ca instituțiile internaționale să dobândească valoare pentru state precum China (Office for International Security Affairs, 1995; vezi și Nye, 1995). Unele aspecte ale strategiilor Chinei pot fi supuse interpretării instituționaliste. Instituționaliștii au identificat dovezi potrivit cărora China și-a temperat semnificativ comportamentul internațional, chiar și sub aspecte esențiale ale strategiilor sale de securitate. Există semne că RPC tolerează tratatul de securitate dintre SUA și Japonia pentru că acesta îngrădește extinderea rolului militar
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
aduce stabilitate. Atât timp cât SUA își exercită puterea astfel încât alte țări (inclusiv China) beneficiază în continuare de influența lor stabilizatoare ... probabil că nici o țară sau coaliție nu o va contesta" (Nye, 1997, p. 77; vezi și Christensen, 2001; Christensen, 2003). Astfel, instituționaliștii ar putea afirma că MST a temperat comportamentul Chinei și i-a transformat semnificativ așteptările de securitate. De asemenea, instituționaliștii pot afirma că MST înseamnă că recursul Chinei la forță pentru a rezolva dispute regionale implică riscuri majore. Gallagher aplică
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
că nici o țară sau coaliție nu o va contesta" (Nye, 1997, p. 77; vezi și Christensen, 2001; Christensen, 2003). Astfel, instituționaliștii ar putea afirma că MST a temperat comportamentul Chinei și i-a transformat semnificativ așteptările de securitate. De asemenea, instituționaliștii pot afirma că MST înseamnă că recursul Chinei la forță pentru a rezolva dispute regionale implică riscuri majore. Gallagher aplică această logică în cazul disputei privitoare la Insulele Spratly. Segal concluzionează, în urma opțiunii Chinei de a nu recurge la amenințările
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
și de investițiile cu Taiwan. Invadarea sau instituirea unei blocade împotriva Taiwanului ar prezenta și riscuri militare foarte mari, dată fiind prezența militară americană (Nye, 1997, pp. 75-77; Roy, 1998b, pp. 205-206; vezi și Shinn, 1996, p. 75). Prin urmare, instituționaliștii ar putea minimiza importanța caracterului tot mai asertiv al Chinei în Asia de Est. Implicarea Chinei în aranjamente de securitate multilaterale regionale poate fi utilizată pentru susținerea pretențiilor instituționaliste. În acest sens, notabilă este participarea Chinei ca membru fondator al
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1998b, pp. 205-206; vezi și Shinn, 1996, p. 75). Prin urmare, instituționaliștii ar putea minimiza importanța caracterului tot mai asertiv al Chinei în Asia de Est. Implicarea Chinei în aranjamente de securitate multilaterale regionale poate fi utilizată pentru susținerea pretențiilor instituționaliste. În acest sens, notabilă este participarea Chinei ca membru fondator al ARF începând cu 1993 (Yahuda, 1996a, p. 215). China folosește ARF ca pe o instituție cu caracter pur consultativ (Garrett și Glaser, 1994, p. 21). Cu toate acestea, Foot
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
impune constrângeri asupra acțiunilor internaționale ale Chinei, întrucât cresc gradual costurile de imagine asociate cu încălcarea normelor incipiente sau cu un comportament obstrucționist. Astfel, există semne că ARF moderează așteptările strategice ale Chinei, chiar dacă într-un grad limitat. De asemenea, instituționaliștii ar putea construi contraargumente la afirmațiile neorealiste privind folosirea regimului de non-proliferare de către China. NPT poate reduce probabilitatea ca vecinii Chinei să achiziționeze arme nucleare, astfel reducând nevoia Chinei de a descuraja (Garrett și Glaser, 1995, p. 76). În ceea ce privește MTCR
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
109; vezi și Wallerstein, 1996, p. 64). Un astfel de comportament reflectă recunoașterea tacită a normelor MTCR. Aderarea Chinei la Tratatul de Interzicere Totală a Testelor Nucleare (CTBT) în iunie 1996 poate să ofere dovezi și mai puternice în favoarea predicțiilor instituționaliste. În timp ce China a desfășurat un test nuclear în 1995, acceptarea unui CTBT de nivel zero i-a înghețat capacitățile nucleare. Comentatorii explică acceptarea de către China a CTBT prin referire la faptul că acesta prevede "câștiguri de securitate ... într-o interzicere
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
teoriei neorealiste, Carpenter sugerează că orice încercare de a bloca India în CTBT a impulsionat India să elimine decalajul dintre capacitățile sale nucleare și cele chineze (Carpenter, 1998, pp. 2-3). Așadar, aderarea Chinei la Tratat este notabilă dintr-o perspectivă instituționalistă, mai ales dacă îi respectă prevederile în continuare, în lumina ultimelor evoluții (Gill, 2001, p. 261). În cele din urmă, pe parcursul anilor 1990 China a făcut adaptări importante la normele principalelor regimuri economice internaționale. În 1994 și 1996 China a
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
cu SUA, care garanta accesul bilateral pe piață, și prin care se angaja să abordeze majoritatea chestiunilor dificile legate de accederea în OMC (Pearson, 1999, p. 337). De asemenea, implicarea Chinei în APEC începând cu 1991 oferă dovezi în favoarea predicțiilor instituționaliste. Pe lângă faptul că îi crește statutul, China consideră că APEC este un mijloc pentru urmărirea obiectivelor de accedere în OMC, și mai ales un mijloc prin care să preseze SUA cu privire la non-discriminare. Angajamentele APEC "sunt mai puțin specifice decât în
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mod implicit (Funabashi, 1994, p. 44; Yahuda, 1996a, p. 215). Faptul că în anii 1990 China s-a folosit din plin de normele regimurilor economice internaționale și s-a adaptat la ele poate fi interpretat ca venind în sprijinul predicțiilor instituționaliste referitoare la comportamentul ei. Totuși, în ansamblu, trebuie făcute câteva observații generale cu privire la punctele tari ale interpretării instituționaliste a strategiilor Chinei după Războiul Rece. Susținerea instituționalismului se bazează pe argumentul negativ potrivit căruia, deși China se comportă tot mai asertiv
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
folosit din plin de normele regimurilor economice internaționale și s-a adaptat la ele poate fi interpretat ca venind în sprijinul predicțiilor instituționaliste referitoare la comportamentul ei. Totuși, în ansamblu, trebuie făcute câteva observații generale cu privire la punctele tari ale interpretării instituționaliste a strategiilor Chinei după Războiul Rece. Susținerea instituționalismului se bazează pe argumentul negativ potrivit căruia, deși China se comportă tot mai asertiv, acest fapt este moderat de cadrele instituționale. Așa cum s-a discutat, există dovezi conform cărora instituțiile internaționale afectează aspecte
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
relativ sau absolut al Chinei, așa cum sugerează neorealismul și instituționalismul. După cum concluzionează Beylerian și Canivet, preocuparea reală a regimului chinez în anii 1990 nu a vizat statutul, ci identitatea (Beylerian și Canivet, 1997, p. 222). Astfel, spre deosebire de alternativele neorealiste și instituționaliste, realismul identității surprinde clar modul distinct prin care politica externă chineză reflectă complexitatea relației dintre autoritatea internă a regimului și mediul extern. În linii mari, predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
predicțiile modelului liberal cu privire la strategiile Chinei după Războiul Rece pot fi convingătoare. Aceasta nu înseamnă că China și-a conturat un set în general liberal, de preferințe strategice. În schimb, comportamentul Chinei în politica externă trece dincolo de predicțiile neorealiste și instituționaliste datorită influenței puternice a preferințelor sale strategice asupra comportamentului în plan extern. Comportamentul diplomatic realist al Chinei apare din cauza particularității elitei conducătoare: ea depinde profund de beneficiile interdependenței și, concomitent, se teme de consecințele acesteia. Conceptul de realism al identității
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a discuțiilor despre opțiunile politice ale Chinei în sistemul internațional după Războiul Rece. Această dezbatere se referă la felul în care SUA și Occidentul, în general, ar trebui să întrețină relații cu o "Chină în afirmare". Școala implicării urmează logica instituționalistă atunci când susține includerea Chinei în regimurile internaționale, cu scopul de a maximiza integrarea ei lină în ordinea internațională. Prin contrast, școala îngrădirii urmează neorealismul atunci când consideră că un conflict cu China este probabil, în contextul capacităților ei în creștere. Acești
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
urmărit atât să integreze prăbușirea Uniunii Sovietice într-o concepție asupra tendințelor istorice generale din sistemul internațional, cât și să genereze o agendă de cercetare asupra naturii ordinii post-Război Rece, mai vastă decât cea produsă în urma dezbaterilor dintre neorealiști și instituționaliști. Apoi am examinat studiile de caz ale politicii externe a unor state importante în perioada dintre 1989 și 1999, în lumina modelelor teoretice. Studierea reacțiilor acestor țări față de sfârșitul Războiului Rece a indicat tendințe empirice din sistemul internațional emergent. Concluziile
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
nu acordă suficientă atenție posibilității ca perspectivele asupra sistemului internațional stabilite în timpul Războiului Rece să fi fost pur și simplu prea limitate pentru a surprinde în mod adecvat tendințele istorice generale din interiorul acestuia. Limitările dezbaterilor dintre realiștii structurali și instituționaliști sunt, de asemenea, reflectate în programul de cercetare propus de ei pentru perioada post-Război Rece. Dezbaterile dintre aceste școli sugerează că încercările de rafinare a modelelor raționaliste au produs cea mai bogată agendă de cercetare din domeniu după Războiul Rece
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
îngust, cu consecința că exclude arii importante de cercetare. De exemplu, realiștii arată că în Asia de Est există candidați la statutul de putere majoră, dar tiparele interdependenței economice și instituționale rămân subdezvoltate. În lipsa precondițiilor pentru schimbări pașnice, identificate de instituționaliști, predicțiile realiste despre instabilitatea în creștere din această regiune după Războiul Rece rămân necontestate. Keohane recunoaște că sfârșitul Războiului Rece a adăugat o dialectică între teorie și practică la dialectica dintre școlile concurente (Keohane, 1993, p. 297). Cu toate acestea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
această regiune după Războiul Rece rămân necontestate. Keohane recunoaște că sfârșitul Războiului Rece a adăugat o dialectică între teorie și practică la dialectica dintre școlile concurente (Keohane, 1993, p. 297). Cu toate acestea, programul de cercetare propus de realiști și instituționaliști implică în mod clar faptul că teoriile sistemului internațional stabilite în timpul Războiului Rece nu trebuie să fie revizuite fundamental în lumina evoluțiilor din politica internațională a anilor 1990. William Wohlforth a încercat să reformuleze modelul neorealist astfel încât să-l adapteze
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]