834 matches
-
una din principalele gene candidate pentru insulinorezsitență și, implicit, pentru T2DM. Gena IR este localizată pe cromozomul 19p13.2-13.1 și are aproximativ 150 kbp. Mutații ale genei IR au putut fi indentificate în unele sindroame genetice rare, însoțite de insulinorezistență extremă, printre care Leprechaunism-ul, Sindromul Rabson-Mendenhall și Sindromul de Insulinorezistență de tip A. Se pare că în majoritatea cazurilor este vorba de mutații homozigote, deși au fost descrise și unele cazuri de pacienți heterozigoți cu Sindrom de insulinorezistență tip A
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
T2DM. Gena IR este localizată pe cromozomul 19p13.2-13.1 și are aproximativ 150 kbp. Mutații ale genei IR au putut fi indentificate în unele sindroame genetice rare, însoțite de insulinorezistență extremă, printre care Leprechaunism-ul, Sindromul Rabson-Mendenhall și Sindromul de Insulinorezistență de tip A. Se pare că în majoritatea cazurilor este vorba de mutații homozigote, deși au fost descrise și unele cazuri de pacienți heterozigoți cu Sindrom de insulinorezistență tip A [87]. Mai recent [56], a fost descris un model de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
însoțite de insulinorezistență extremă, printre care Leprechaunism-ul, Sindromul Rabson-Mendenhall și Sindromul de Insulinorezistență de tip A. Se pare că în majoritatea cazurilor este vorba de mutații homozigote, deși au fost descrise și unele cazuri de pacienți heterozigoți cu Sindrom de insulinorezistență tip A [87]. Mai recent [56], a fost descris un model de transmitere autozomal dominantă a sindromului de insulinorezistență de tip A în urma unei mutații la nivelul genei IR, asociată cu reducerea situsurilor de legare a insulinei. În ceea ce privește implicarea mutațiilor
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
în majoritatea cazurilor este vorba de mutații homozigote, deși au fost descrise și unele cazuri de pacienți heterozigoți cu Sindrom de insulinorezistență tip A [87]. Mai recent [56], a fost descris un model de transmitere autozomal dominantă a sindromului de insulinorezistență de tip A în urma unei mutații la nivelul genei IR, asociată cu reducerea situsurilor de legare a insulinei. În ceea ce privește implicarea mutațiilor genei IR în patogenia T2DM, a fost raportată o asociere a unui polimorfism de tip RFLP (SstI), alelele de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
a fost însă reconfirmată ulterior. De asemenea studiile pe familii cu T2DM nu au putut stabili existența asociere-ului între diferite polimorfisme ale genei IR și T2DM. În concluzie, deși unele mutații ale IR se pot asocia cu sindroame de insulinorezistență extremă, gena IR nu pare a juca un rol important în susceptibilitatatea genetică pentru T2DM în populația generală. Proteinele IRS reprezintă principalul substrat al receptorului insulinic. Ele funcționează ca niște proteine de andocare care pot lega multiple proteine cu rol
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
au sugerat existența asociației alelei 972Arg cu T2DM [3]. Ulterior au fost efectuate mai multe studii pe loturi de rude sănătoase ale pacienților cu T2DM, unele dintre acestea (dar nu toate) stabilind existența unei asociații între alela 972Arg și prezența insulinorezistenței [58]. Ulterior s-a arătat că polimorfismul Gly972Arg se asociează și cu obezitatea, iar la pacienții obezi, alela 972Arg este puternic asociată cu parametri metabolici caracteristici sindromului de insulinorezistență [10]. Mai recent s-a dovedit că la purtătorii alelei 972Arg
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
nu toate) stabilind existența unei asociații între alela 972Arg și prezența insulinorezistenței [58]. Ulterior s-a arătat că polimorfismul Gly972Arg se asociează și cu obezitatea, iar la pacienții obezi, alela 972Arg este puternic asociată cu parametri metabolici caracteristici sindromului de insulinorezistență [10]. Mai recent s-a dovedit că la purtătorii alelei 972Arg, celulele beta au un conținut scăzut de insulină, un număr redus de granule secretorii mature și o capacitate insulinosecretorie redusă [58]. Astfel, această mutație ar putea fi implicată în
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Mai recent s-a dovedit că la purtătorii alelei 972Arg, celulele beta au un conținut scăzut de insulină, un număr redus de granule secretorii mature și o capacitate insulinosecretorie redusă [58]. Astfel, această mutație ar putea fi implicată în apariția insulinorezistenței dar și a unui defect insulinosecretor, putând contribui la predispoziția crescută pentru T2DM a purtătorilor. A fost descris și un polimorfism al genei IRS2 (substituția glicină-aspartat în poziția 1057) dar acesta nu s-a dovedit a fi asociat cu T2DM
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
inozitol-3 fosfat. Au fost descrise unele mutații ale genei pentru subunitatea reglatorie p85 a PI3-K. Astfel schimbarea nucleotidică din poziția 1020 a genei și care antrenează substituția metioninei cu izoleucină în lanțul proteic s-a dovedit a fi asociată cu insulinorezistența la subiecții homozigoți pentru această mutație [41]. Lipoprotein lipaza este o enzimă hidrolitică activă la nivelul endoteliului vascular și reprezintă enzima limitantă de viteză pentru clearance-ul din circulație al lipoproteinelor bogate în trigliceride, atât VLDL cât și chilomicroni. Gena lipoprotein
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
o enzimă hidrolitică activă la nivelul endoteliului vascular și reprezintă enzima limitantă de viteză pentru clearance-ul din circulație al lipoproteinelor bogate în trigliceride, atât VLDL cât și chilomicroni. Gena lipoprotein lipazei a fost studiată mai ales drept genă candidată pentru insulinorezistență. Au fost descrise mai multe polimorfisme de tip RFLP ale acestei gene. Prezența polimorfismului indus de situsul de restricție HindIII la subiecții diabetici a fost semnificativ corelat cu niveluri mai ridicate ale insulinemiei à jeun [75]. Aceasta sugerează că polimorfismele
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
RFLP ale acestei gene. Prezența polimorfismului indus de situsul de restricție HindIII la subiecții diabetici a fost semnificativ corelat cu niveluri mai ridicate ale insulinemiei à jeun [75]. Aceasta sugerează că polimorfismele LPL ar putea juca un rol în apariția insulinorezistenței și, prin aceasta, la dezvoltarea T2DM. Date mai noi [60] sugerează asocierea variantelor genetice ale LPL cu prezența și severitatea microalbuminuriei la pacienții cu T2DM, indiferent de influența lor asupra profilului lipidic. Prin rolul lor important, atât în formarea cât
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
plus față de PPAR?1. Au fost descrise și analizate mai multe mutații ale genelor PPAR?. Astfel, au fost descrise două mutații la nivelul domeniului de fixare a ligandului al genei PPAR?: Pro467Leu și Val290Met. Trei familii purtătoare ale acestor mutații prezentau insulinorezistență severă, T2DM cu debut la vârstă mică și hipertensiune [11]. Mult mai frecvent în populația generală și mai amplu studiat este polimorfismul Pro12Ala al genei PPAR-?2. Purtătorii variantei Ala12 prezintă se pare un BMI mai scăzut, risc mai mic de
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
aproximativ 1.5% din totalul cazurilor de diabet zaharat din populația generală [15]. Mecanismele fiziopatologice care stau la baza apariției diabetului mitocondrial nu sunt complet elucidate dar ar putea implica afectarea secreției de insulină, glucotoxicitate, distrugere de celule beta și insulinorezistență [15]. Deoarece fosforilarea oxidativă producătoare de ATP de la nivelul mitocondriilor este esențială pentru secreția de insulină ca răspuns la stimulul glicemic, afectarea răspunsului insulinosecretor la glucoză reprezintă se pare factorul patogenic major din mecanismul hiperglicemiei din diabetul mitocondrial [96]. Este
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
nivelul genei receptorului ?3 adrenergic a fost descrisă recent o mutație non-sens C/T la nivelul exonului 2 care duce la înlocuirea Triptofanului din poziția 64 cu Arginina - Trp64Arg. [91,93] Purtătorii mutației prezintă un grad cescut de obezitate androidă, insulinorezistență și hipertensiune arterială comparativ cu homozigoții wild type Trp64Trp [93]. De asemenea purtătorii homozigoți ai mutației (Arg64Arg) prezintă o vârstă mai mică la debutul diabetului zaharat [91,93]. În plus, purtătorii mutației prezintă o tendință crescută de creștere în greutate
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
în greutate și o frecvență sporită a obezității morbide [22]. Este interesant de notat că mai recent, alela 64Arg a fost asociată și cu insulinemie à jeun crescută și nivel crescut al AGL plasmatici, ambele elemente importante ale sindromului de insulinorezistență [18]. Același grup suedez a descris și asocierea cu T2DM a unui polimorfism Gln27Glu al genei receptorului ?2 adrenergic. Toate aceste date susțin rolul receptorului ? adrenergic în etiologia insulinorezistenței și, prin aceasta, a T2DM. Proteinele de decuplare (Uncoupling Proteins
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
crescut al AGL plasmatici, ambele elemente importante ale sindromului de insulinorezistență [18]. Același grup suedez a descris și asocierea cu T2DM a unui polimorfism Gln27Glu al genei receptorului ?2 adrenergic. Toate aceste date susțin rolul receptorului ? adrenergic în etiologia insulinorezistenței și, prin aceasta, a T2DM. Proteinele de decuplare (Uncoupling Proteins - UCP) sunt proteine mitocondriale cu rol în transportul transmembranar. Ele au o importanță deosebită în reglarea metabolismului energetic, realizând decuplarea fosforilării oxidative de la nivel mitocondrial, cu disiparea consecutivă a energiei
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
7kb. În această regiune a cromozomului 11au fost de altfel identificați mai mulți markeri asociați cu obezitatea și T2DM la șoareci. Recent a fost descrisă asocierea unor polimorfisme ale genei UCP2 cu T2DM la o populație de origine indiană prezentând insulinorezistență severă [19]. Mai multe mutații ale genei UCP3 au fost descrise ca fiind asociate cu T2DM. Astfel, asociația unor polimorfisme ale UCP3 cu T2DM la subiecți cu obezitate severă a fost descrisă în populația din Franța [69]. Un alt polimorfism
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
interes crescând adipocitului în ceea ce privește funcțiile sale de adevărată „celulă endocrină”. Nu vom reveni aici asupra semnificației funcționale a peptidelor hormonale adipocitare care includ printre altele leptina, TNF?, adiponectina și rezistina. Amintim doar că toate acestea au fost implicate în patogeneza insulinorezistenței și prin aceasta ele sunt candidate importante pentru susceptibilitatea genetică T2DM. Studiul genei TNF? a dus la identificarea unui polimorfism -308 G/A la nivelul promotorului, polimorfism care se pare că este asociat cu obezitatea (mai ales la femei) și
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
prin aceasta ele sunt candidate importante pentru susceptibilitatea genetică T2DM. Studiul genei TNF? a dus la identificarea unui polimorfism -308 G/A la nivelul promotorului, polimorfism care se pare că este asociat cu obezitatea (mai ales la femei) și cu insulinorezistența [44]. Gena adiponectinei localizată pe cromozomul 3q27, face parte dintre cele a căror expresie adipocitară este reglată prin intermediul PPAR?. Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
cu insulinorezistența [44]. Gena adiponectinei localizată pe cromozomul 3q27, face parte dintre cele a căror expresie adipocitară este reglată prin intermediul PPAR?. Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85]. Astfel, alela G a substituției 45 T/G din exonul 2 crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
Un studiu recent a arătat că un polimorfism al genei adiponectinei poate conferi risc de apariție a obezității și insulinorezistenței [85]. Astfel, alela G a substituției 45 T/G din exonul 2 crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
crește moderat riscul de apariție a obezității și insulinorezistenței în cazul subiecților fără risc familial de T2DM [85]. Ulterior aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip 45T/276G care este un mult mai bun predictor al insulinorezistenței decât fiecare polimorfism luat în parte [64]. Și mai recent (iulie 2002), un grup de cercetători japonezi a descris un alt
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
aceste date au fost confirmate, descriindu-se chiar un alt polimorfism 276 G/T, pentru care alela G este asociată cu insulinorezistența [64]. A fost descris chiar și un haplotip 45T/276G care este un mult mai bun predictor al insulinorezistenței decât fiecare polimorfism luat în parte [64]. Și mai recent (iulie 2002), un grup de cercetători japonezi a descris un alt polimorfism - Ile164Tre la nivelul exonului 3. Pentru acesta, alela 164Tre s-a dovedit a fi asociată cu T2DM, studiu
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92235_a_92730]
-
obezi: obezitatea abdominală (așa zis androidă, centrală) cu cele două componente, viscerală și subcutană, și obezitatea gluteofemurală (așa zis ginoidă). Stabilirea tipului de obezitate a pacienților are o importanță clinică majoră. Astfel, obezitatea centrală este un factor determinant puternic al insulinorezistenței și se asociază cu un risc crescut de ateroscleroză, diabet zaharat, dislipidemie, hipertensiune și cancer. Chiar și indivizii cu un IMC normal dar cu un raport crescut între masa adipocitară centrală și periferică sunt insulinorezistenți (30). Studii numeroase au găsit
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
cu rol antilipolitic. Expresia înalt crescută în adipocitele viscerale a exonului 11 ce codifică o isoformă a receptorului insulinic explică efectul antilipolitic insulinic redus în aceste adipocite, secundar afinității scăzute a receptorului (59). Răspunsul scăzut al IRS-1 contribuie suplimentar la insulinorezistența și lipoliza crescută din adipocitele viscerale (52). La normoponderali, la nivelul depozitul adipos omental există o relație directă între intensitatea lipolizei catecolaminin-mediată și cantitatea de receptori β1/ β2, cu afinitate normală a acestora și răspuns lipolitic normal la agoniștii ce
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]