602 matches
-
băgau În seamă pe soldați, de parcă ar fi fost la fel de invizibili ca și mine. Sau Îi pândeau precum pisicile? Sunt soldați, spuse Walter. Nu aveți de ce să vă faceți griji. Vă pot asigura că nu au mai fost probleme cu insurgenții de mult timp. Această zonă - cea mai mare parte a sudului statului Shan, de fapt - a fost cândva o zonă roșie, zona fierbinte unde aveau loc confruntări cu rebelii, iar pe atunci turiștii nu aveau voie aici. Acum a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a sudului statului Shan, de fapt - a fost cândva o zonă roșie, zona fierbinte unde aveau loc confruntări cu rebelii, iar pe atunci turiștii nu aveau voie aici. Acum a fost declarată zonă albă, ceea ce Înseamnă că e perfect sigură. Insurgenții s-au refugiat sus, În munți. Nu au mai rămas mulți, iar cei care au rămas sunt inofensivi. Le e teamă să se arate. Și au și de ce, Își spuse În gând Pată Neagră. — Și atunci ce e cu puștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să se arate. Și au și de ce, Își spuse În gând Pată Neagră. — Și atunci ce e cu puștile? Întrebă Moff. Walter râse scurt. — Ca să le reamintească oamenilor să-și plătească impozitele. Aceasta e cea mai recentă sperietoare. —Ce sunt insurgenții? o Întrebă Esmé pe Marlena care era În barca alăturată. Am observat că Pată Neagră asculta foarte atent, uitându-se când la fiică, când la mamă. —Rebeli, explică Marlena. Oameni care sunt Împotriva guvernului. Și e rău sau bine? Marlena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
facă griji o punea pe Wendy pe gânduri. De fiecare dată când văzuse poliția militară, i se făcuse frică la gândul că i se citea pe fața vinovată faptul că avea o misiune secretă și că o vor lua drept insurgent american. Nici gând să poată vorbi cu cineva cu toți nenorociții ăia În preajmă. Nu că cineva ar fi vorbit engleză, oricum. Îi șopti lui Wyatt că Îi era cam somn și că poate ar vrea să rămână la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În căutarea lor cu elicopterul să-l poată repera. Dar cum să vadă ei când trec avioane pe deasupra, când ei de-abia vedeau cerul printre copaci? Și de ce ar crede piloții că semnalele provin de la ei și nu de la armele insurgenților? Într-un final, au decis să aprindă focuri zi și noapte În tabără și să facă vălătuci de fum ușor reperabili. Grupul i se adresă lui Pată Neagră, cerându-i să-i mobilizeze pe cei din trib și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ar trebui să-și facă griji. Până acum, nici unul dintre oamenii deportați nu a depus vreo plângere, nici măcar unul. De fapt, nu s-a mai auzit nimic de ei. În timp ce erau transportați, după cum a relatat ulterior un raport militar sec, insurgenții din triburile de munte, cunoscuți la un moment dat drept Armata Domnului, au evadat și s-au Înecat În urma gestului nechibzuit de a sări În apele Învolburate ale unui râu. Prietenii mei americani au fost distruși când au primit aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
case ale morții; înființează cantine pentru săraci, îmbărbătează pretutindeni populația. Și e întotdeauna îndrăzneț, spontan. Când află că se pregătește răpirea lui cu prilejul unei serbări și sechestrarea într-un fort, dă ordin șoferului să-l ducă la fort în mijlocul insurgenților, care înmărmuresc văzîndu-l și începe să glumească, ironic, chiar cu cel care trebuia să-l păzească într-o anumită celulă. Când se anunță greva generală a Uniunii Muncitorilor, Sidonio organizează o paradă a întregii garnizoane cu zi mai înainte, invitând
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o mișcare atât de lipsită de sens ca retragerea spre Monsanto. Părăsind Lisabona, militaro-monarhiștii renunțau la singura lor șansă de izbândă. Toate încercările revoluționare debutaseră, cum era și firesc, prin cucerirea Rotondei și atacul asupra centrului Lisabonei. Depărtîndu-se de Capitală, insurgenții și-au ales singuri locul unde trebuiau să capituleze. Căci Lisabona rămâne la dispoziția agitatorilor. Bătrânul tribun Antonio José de Almeida retrăiește ceasurile lui de înaltă fervoare republicană. Formidabilul lui glas răsună pretutindeni: "La arme, cetățeni!". Sunt înarmați studenții, muncitorii
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
într-adevăr salvată, nu atât prin abilitatea și eroismul cetățenilor lui Antonio José, cât prin haosul ce domnea la Monsanto și Porto ca și prin greșeli de intuiție politică, de tactică militară și chiar de propagandă, pe care le fac insurgenții. Aleg, la Monsanto, o poziție care nu putea fi apărată. Artileria lor numeroasă nu le folosește la nimic, pentru că nu putea fi așezată în bătaie și nu avea muniții. Le lipsește infanteria. Dar, ceea ce le lipsește îndeosebi, e spiritul ofensiv
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Theofilo Duarte că a fost trădat. Deși aproape totul e pierdut, se revoltă împotriva lui Relvas și organizează, în Nord, un centru de rezistență militară. Poate că totuși ar mai fi putut dobândi ceva, dacă ar fi trecut de partea insurgenților din Porto; dar Guvernul, temîndu-se de marele său prestigiu și îndoindu-se dacă ar putea înăbuși această nouă și neprevăzută răscoală militară, îl invită pe Duarte la Lisabona, Relvas dîndu-și cuvântul de onoare că va fi liber să se întoarcă
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Couceiro izbutesc să treacă frontiera spaniolă. Dar ceilalți, zecile de mii de tineri care crezuseră în Sidonio Paes sau în Don Manuel, sunt arestați. La 4 martie 1919 iau ființă, printr-un decret special, tribunalele militare menite să judece pe insurgenți. Procesele încep la 26 mai și durează mai mult de un an. Un număr considerabil de insurgenți sunt condamnați la temniță grea și degradare. Sunt, totuși, cei mai fericiți - pentru că au scăpat cu viață... *** Încercarea de restaurare regalistă din ianuarie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Paes sau în Don Manuel, sunt arestați. La 4 martie 1919 iau ființă, printr-un decret special, tribunalele militare menite să judece pe insurgenți. Procesele încep la 26 mai și durează mai mult de un an. Un număr considerabil de insurgenți sunt condamnați la temniță grea și degradare. Sunt, totuși, cei mai fericiți - pentru că au scăpat cu viață... *** Încercarea de restaurare regalistă din ianuarie 1919 n-a reprezentat numai o serie de gafe, din punct de vedere militar; a fost și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
treacă spre Rotondă artileria și trupele insurgente. Impresa da Manha amintește cuvintele lui Danton: "De l'audace! De l'audace! Toutjours de l'audace!" La ora 9 dimineața, un ofițer al gărzilor republicane comunică ministrului de Finanțe pactul gărzilor cu insurgenții. La ora 10, Granjo se duce la cartierul general al Gărzii și, de acolo, scrie Președintelui Republicii informîndu-l că, neputând stăpâni revolta, își înaintează demisia. Președintele Antonio Jose de Almeida i-o primește, lăudând "nobila sa purtare". Și Granjo se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Almeida i-o primește, lăudând "nobila sa purtare". Și Granjo se întoarce acasă, frecîndu-și mâinile că "și-a îndeplinit datoria" și "a evitat vărsarea de sânge între frați!" Nu aceeași părere o aveau însă și anumite elemente extremiste ale insurgenților. Casa ex-președintelui de Consiliu e înconjurată, iar Granjo, îngrijorat, caută adăpost la un vecin, marele său adversar politic, Cunha Leal. Acesta îl primește mărinimos, iar când o patrulă revoluționară se prezintă și-l cere pe Granjo, asigurîndu-l că au ordin
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
numai impunătoarea manifestație care are loc a doua zi îl împiedică s-o facă. Întâmplările tragice din noaptea de 19 octombrie au rămas până astăzi învăluite în mister. Este semnificativ faptul că cel dintâi lucru pe care l-au făcut insurgenții a fost să elibereze din închisoare pe asasinul lui Sidonio Paes. Totul ne îndeamnă să credem că Dinte de Aur și ceata lui n-au lucrat din propria lor inițiativă. Documentele publicate în această privința lasă să se întrevadă o
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
aflaseră la timp orarul insurecției, sau poate pentru că fusese la mijloc o trădare - o bună parte din regimentele care trebuiau - să se răscoale, nu apar la Rotondă. Lupta începe totuși și după o rezistență înverșunată, cu pierderi de ambele părți, insurgenții se predau. Șefii sunt închiși în fortul din Elvas, iar starea marțială e declarată în Lisabona. Lovitura de la 18 aprilie 1925 este primul simptom al intervenției în câmpul politicii portugheze a unei noi forțe: armata. De acum înainte toate grupările
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
starea marțială e declarată în Lisabona. Lovitura de la 18 aprilie 1925 este primul simptom al intervenției în câmpul politicii portugheze a unei noi forțe: armata. De acum înainte toate grupările politice vor trebui să țină seama de această forță. Programul insurgenților era destul de vag, dar se simțea, înapoia formulelor programatice, voința de a pune capăt stării de lucruri existente și, în același timp, setea de a răzbuna insultele pe care le aduseseră necontenit armatei guvernele demagogice de la moartea lui Sidonio Paes
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de Cordes în rândurile insurgente, juriul e constituit din ofițeri de același grad, sub președinția generalului Alberto Ilharsco și având ca procuror pe generalul Oscar Carmona. Toate încercările lui Antonio Maria de Silva de a smulge juriului o condamnare a insurgenților se lovesc de dârzenia generalilor. Departe de a însemna o victorie pentru Guvern, așa cum sperase de Silva, procesul șefilor militari - care are loc în ziua de 27 septembrie la Școala Navală, se transformă într-o răsunătoare biruință a revoluționarilor. Acuzații
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de mulți, încît îndrăznesc să se răscoale. Este celebra insurecție din aprilie 1931, începută în insula Madeira, care ia Guvernului o lună de zile pentru a o înăbuși. Este un adevărat război civil; un vas de luptă e scufundat de insurgenți, guvernul e silit să trimită necontenit contingente noi, debarcările se fac sub focul artileriei. La 26 august al aceluiași an, revoluția izbucnește la Lisabona. Durează o singură zi, dar a fost una din cele mai sălbatice, și curge din belșug
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
secțiuni ale posterității special autorizate pentru a citi documente relevante ale securității guvernului englez. Va conține, de asemenea, o concluzie definitivă și finală asupra incidentului de la Fatehpur și, nu trebuie să mai spunem, incorectă din toate punctele de vedere. Prezența insurgenților înarmați în pădure, încercarea de asasinat politic, eroismul nesăbuit și tragic al unor ofițeri englezi; nimic din toate acestea nu este strict adevărat. O excepție este răgetul. Toate sursele sunt de acord că răgetul s-a auzit primul. Pran îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
zdrobesc cu tancurile revoluția maghiară pe străzile Budapestei, Parisul clocotea de indignare scandând vehement: Libertate Ungariei și Sovieticii sunt asasini. În același Paris revoluționar știut, zeci de mii de tineri francezi voiau să se înroleze voluntar și să lupte alături de insurgenții maghiari, apoi răzmerițele se vor muta dintr-o capitală în alta. A trebuit să mai treacă 12 ani până la Praga și alți 20 până s-a aprins flacăra și la Moscova. Autoarea afirmă textual în privința acestui moment: „Nu numai noi
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cu stilul Art Deco al anilor ’20 - este moderat, eclectic și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic” insurgent, au un caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja mort și îngropat, iar futurismul se afla (în Italia) în plin proces de oficializare. Abia Integral tinde să realizeze o „integrare” specifică a tendințelor avangardiste deja existente, încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de versuri îndrăznețe, pe cari nimeni nu vrea să mi-l editeze”. Oprim aici lista exemplelor. E foarte probabil că Vinea se străduiește să dea impresia că ține pasul cu noutatea extremă și plusează. Cum? Construindu-și o imagine de insurgent nepublicabil în țară, foarte aproape în fapt de poza unui dandy avangardist. În ce-l privește pe Marcel Iancu, desenul pe care Vinea mărturisește a-l fi arătat lui Arghezi este un afiș pentru o seară Dada consacrată poeziei negrilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui Arghezi este un afiș pentru o seară Dada consacrată poeziei negrilor. Afișul va fi folosit mai tîrziu drept copertă pentru un număr din Contimporanul... Abstracție făcînd de simpatia pentru Tzara și Iancu, Vinea îi tratează cu destul dispreț pe insurgenții de la Cabaret Voltaire. Doar textele directorului revistei (poetul și dramaturgul german Hugo Ball) par a-i fi lăsat o excelentă impresie, dovadă această însemnare: „HUG BALL SCRIE FRUMOS ȘI VIRGIN HUG BALL E BĂIAT DEȘTEPT. HUGO BALL E BĂIAT SIMPATIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
pianul printre etaje/și vocea doctorului Martin/în salt mortal/Copiii dreg castele de pietriș/Sfinții iar o pornesc pe jos/Curcubeul leagă orașele...”, Stimmung-ul imaginilor elaborate fiind preferat dicteului. Poemele mai radicale formal și tematic sînt postdatate: cel mai „insurgent” (deși doar în aparență) este mult-comentatul „Cosmopolis“, inclus în majoritatea antologiilor noastre de avangardă („...Danț îndîrjit al vremii care moare”), „Subiect“, datat „1916” (anul debutului Dada), pornește de la „pretextul” comentării revistei Cabaret Voltaire: „Emmy Hennings a scris:/«fata pescarului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]