270 matches
-
pierde în expresia și jocurile „ființei” de-o clipă a individualului, rămâne pradă patologiei metaforei, nesfârșitei metaforizări. Fenomenul cuprinde o întinsă arie a poeziei, din anumite zone și epoci, este aproape generalizat datorită absenței unei conștiințe critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
fericirii, ale îngrijorării, capacitatea de a scurtcircuita un întreg parcurs văzând realmente, nu imaginându-mi, trecutul și viitorul copiilor mei în instantaneul de pe covor, toate acestea declanșaseră un tip de sedimentare care avea să se cunoască în scrisul meu concret, intelectiv, abia peste câțiva ani. Din păcate pentru autenticitatea mea scriitoricească, nu mă număr printre oamenii care susțin că n-ar putea să trăiască fără literatură, fără scris : bogăția vieții, ficțiunile ei care-ți permit să trăiești de mai multe ori
Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Așa, conjunctural văzând lucrurile, unele din cele spuse de dvs. își au partea lor de vină în subțierea publicului. Există (și nu doar de-acum) o respingere de principiu, aș zice a contemporaneității. Publicul e precaut, economicos cu eforturile sale intelective și așteaptă, de regulă, o validare mai temeinică decât cea pe care o poate face critica la zi. Așteaptă, cum s-ar zice, să treacă literatura contemporană și abia apoi s-o citească (în breviar, în ce mai rămâne din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
-au anii..... Bolnav in al meu suflet etc. unde are loc eliberarea în spațiile abisale ale interiorității noastre aflată ea însăși, prin esență, în pururea mișcare. Un continuum spațio-temporal de mare mobilitate cu nesfârșită extindere inducând o mișcare sufletească și intelectivă de profund patetism desfășoară poezia Dintre sute de catarge, mișcare fără oprire din cauza dramaticei irezolvabilității spirituale " Nențeles rămâne gândul/ Ce-și străbate cânturile,/ Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
încântare a sufletului și a spiritului. Aceasta pentru că este o meditație asupra valorii existenței, unită cu nostalgia unui alte formule de viață, așa cum apare expresiv în Melancolie. Poezia Strigoii, deși pune în temă moartea, biruitoare până la urmă, cosmicitatea viziunii, forța intelectivă a acestei viziuni: învingerea morții de către sublimitatea iubirii de dincolo, din postviață totul ne înalță emoțional, spiritual deasupra stihiei negative, Albia modelatoare a liricii lui Rabindranath Tagore a fost diada din viziunea Indiei pe de o parte panteismul, ideea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
în mers continuu. L-am simțit, a trecut prin mine, m-a absorbit în acea clipă: am fost el. Notă. Termenul de "transposibil" a fost utilizat după trei decenii de fenomenologul Henri Maldiney pentru a defini cunoașterea transcendentală, superioară celei intelective (Emmanuel Lévinas, Totalitate și infinit, ed. Polirom, 1999, p. 286). Este prin urmare vorba de un concept gnoseologic (analog "ochiului transcendental", discutat în cartea de față), și nu onto-axiologic precum transposibilul din concepția noastră. H. Maldiney utilizează de asemenea termenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
d) nivelul cultural; e) securitatea psihologică; f) securitatea personală g) spiritul vremii h) „ miturile dinamice ” ca expresie a dorințelor umane colective (Ana Stoica-Constantin, 2004, pp. 158-159) Carmen Crețu prezintă factorii care influențează evoluția fenomenului creației: A. Factori psihologici 1. Factori intelectivi a) gândirea divergentă b) gândirea convergentă c) stilul perceptiv 2. Factori nonintelectivi ( de personalitate) a) Motivația b) Afectivitatea c) Imaginea de sine d) Sistemul atitudinal B. Factori biologici 1. Ereditatea 2. Vârsta C. Factori externi a) Mediul socio-cultural b) Familia
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
condiții educative:nivelul de pregătire al profesorului; - influența predecesorilor, mediul ambiant, a profesorului, a școlii. (A., Cosmovici, Luminița Iacob, 1987, pp. 21-23) Consultând literatura de specialitate, considerăm că următorii factori care influențează evoluția fenomenului creației: A. Factori psihologici I. Factori intelectivi 1. Imaginația 2. Gândirea cu factorul ei general inteligență 3. Stilul perceptiv II. Aptitudini speciale III. Factori nonintelectuali ( de personalitate) 1. Sistemul atitudinal 2. Motivația 3. Afectivitatea 4. Temperamentul 5. Caracterul B. Factori biologici 1. Ereditatea 2. Sănătatea mentală / fizică
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
Factori biologici 1. Ereditatea 2. Sănătatea mentală / fizică C. Factori externi 1. Condiții educative în mediul școlar și familial 2. Condiții socio-economice și culturale II .2. Factori care condiționează creativitatea II .2.1 Factori psihologici II .2.1.1 Factori intelectivi A. Imaginația Imaginația - proces psihic al cărui rezultat este obținerea unor reacții, fenomene psihice noi în plan cognitiv, afectiv sau motor. (A., Cosmovici, 1996, p. 36) Imaginația prezintă următoarele însușiri care pot fi considerate drept principalele caracteristici ale creativității: 1
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
de texte și a receptorului de texte, printr-o similitudine de etape urmate de fiecare. Vorbim, firește, de un autor model și de un cititor model, care nu presupun și eventualele excepții demne de a fi luate în considerare. Munca intelectivă a cititorului, în receptarea unei opere literare, este cercetată în amănunt de profesorul Jesús Martínez del Castillo 129, care se sprijină, în studiile sale, "pe două versante teoretice fundamentale: perspectiva filosofică a lui Ortega y Gasset și teoria lingvistică a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
cercetează un fapt cunoscut deja, acela că "ființa umană nu se mulțumește cu trăirea sensibilă a intuițiilor sale (esteză sau complex de esteze 131), ci ea realizează senzațiile și le traduce într-un limbaj interpretabil nu în mod sensibil, ci intelectiv, (...) cunoașterea umană fiind o decompoziție, analiză sau abstracție (...)"132. Dintr-o altă perspectivă, Maria Conti îi atribuie scriitorului și capacitatea de cunoaștere productivă a realului, atribuindu-i posibilitatea dea ieși din gramatica viziunii, condiționată de ansamblul de percepții și de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
texte, printr-o similitudine de etape urmate de fiecare. Vorbim, firește, de un autor model și de un cititor model, care nu presupun și eventualele excepții demne de a fi luate în considerare. Considerând-o de majoră actualitate, această muncă intelectivă de deconstrucție prin reconstrucție, pornind de la problema suspendării alterității în poezie, ca urmare a scopului poeziei de a se comunica pentru a se comunica și nu pentru a comunica ceva, o punem în relație cu neomodernismul, curent literar artistic, situat
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
două volume, Risipele ființei (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2005) și Drumul spre Efes (Editura Alfa, Iași, 2008). În textele concepute ca scrisori sau fragmente testamentare lăsate fiului (Întâlnire, Obsesie, Sonată pentru fiul meu), această opțiune de transfer până la urmă intelectiv se justifică întrutotul. Referințe critice (selectiv): Ioan Holban, Salonul refuzaților, 1993; Simion Bărbulescu, în "Convorbiri Literare", nr. 3, 1998; Bogdan Ulmu, în "Cronica", nr. 1, 1998; Constantin Dram, Lumi narative, 1998; Simion Bărbulescu, în "Contemporanul", nr. 2, 2000; Constantin Dram
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
determinat de specificul bio-psiho-cronologic: forța fizică, capacități intelectuale crescute etc. La vârsta adultă sunt săvârșite infracțiuni care cer mai multă prudență și experiență de viață. Perspectiva psihologică de analiză a delincvenței, încearcă să explice în ce măsură omul dispune de o capacitate intelectivă, afectivă, volitivă, capabilă să mențină un echilibru între satisfacerea necesităților gen nevoi, aspirații, interese și mijloacele legitime de realizare a acestora. Pentru definirea delincveței în unele analize teoretice centrarea se realizează pe conceptul de imaturitate socială, care generează comportamentul delincvent
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
ale delincvenței își au sursa în,,interioritatea ființei umane". Se consideră că interioritatea reacțiilor emoționale primare (frica, mânia, atracția sexuală și posesivă puternică), este posibil să genereze un comportament violent. La nivelul personalității din perspectivă psihologică, se consideră că imaturitatea intelectivă și afectivă generează comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă (intelectuală) se înțelege o capacitate redusă pentru stabilirea unui raport relațional între câștiguri și pierderi în cazul proiectării și realizării unui act delincvent (analiza beneficiului și a sancțiunii posibile). 2.3. Tipologii
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
umane". Se consideră că interioritatea reacțiilor emoționale primare (frica, mânia, atracția sexuală și posesivă puternică), este posibil să genereze un comportament violent. La nivelul personalității din perspectivă psihologică, se consideră că imaturitatea intelectivă și afectivă generează comportamentul delincvent. Prin imaturitate intelectivă (intelectuală) se înțelege o capacitate redusă pentru stabilirea unui raport relațional între câștiguri și pierderi în cazul proiectării și realizării unui act delincvent (analiza beneficiului și a sancțiunii posibile). 2.3. Tipologii psihologice ale infractorilor După cum reiese din "teoriile comportamentului
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
faptelor comise de delincvenți este extrem de semnificativ a se ține seama de gradul de sănătate psihică a individului cu scopul de a stabili nivelul de responsabilitate intelectuală și volitivă (prezența / lipsa discernământului) a acestuia în momentul săvârșirii actului delincvent. Aspectul intelectiv reprezintă gradul de conștientizare al persoanei asupra pericolul social al faptei comise, transgresarea normelor sociale și a urmărilor produse. Aspectul volitiv constă în procesul de pregătire a infracțiunii de către delincvent în vederea atingerii unor scopuri sau interese bine delimitate. Din perspectivă
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
urmărilor produse. Aspectul volitiv constă în procesul de pregătire a infracțiunii de către delincvent în vederea atingerii unor scopuri sau interese bine delimitate. Din perspectivă juridică răspunderea penală pentru delictul săvârșit, prevăzut de legea penală reprezintă o capacitate psihologică atât sub aspect intelectiv cât și volutiv (Dragomirescu, 1976, p. 71). În absența implicării conștientizate a celor două aspecte (intelectiv și volitiv) în plan psihologic ne aflăm în fața unei incapacități psihofizice, iar în plan juridic a unei iresponsabilități sau a lipsei de răspundere penală
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
scopuri sau interese bine delimitate. Din perspectivă juridică răspunderea penală pentru delictul săvârșit, prevăzut de legea penală reprezintă o capacitate psihologică atât sub aspect intelectiv cât și volutiv (Dragomirescu, 1976, p. 71). În absența implicării conștientizate a celor două aspecte (intelectiv și volitiv) în plan psihologic ne aflăm în fața unei incapacități psihofizice, iar în plan juridic a unei iresponsabilități sau a lipsei de răspundere penală, ambele prevăzute în legea penală. Este evident că incapacitatea psihofizică se constată extrajudiciar. Investigația pentru stabilirea
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
absolut, născut din dialectica vizibil/invizibil; 2. Imaginea-model este reprezentarea logică a realității; 3. Imaginea-fantomă, ca reprezentare psihică, aparține domeniului memoriei, visului, halucinației; 4. Imaginea poetică imprimă creației umane valențe retorice și estetice. Liant ontologic între latura senzorială și capacitatea intelectivă a naturii umane 6, imaginea, ca fenomen complex, dezvăluie nevoia omului, din toate timpurile, de a-și imagina multiple fețe ale lumii percepute. Astfel, imaginația a fost definită ca "facultatea pe care o are spiritul de a produce imagini" 7
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
se cer a fi actualizate. CÎnd Însă nu ne limităm să actualizăm doar aceste energii sau potențialități virtuale, ci căutăm, În plus, să le supunem unei continue transformări, unei neîncetate primeniri, pentru a le face capabile de a crea structuri intelective și afective surprinzătoare prin frumusețea și eficiența lor, atunci putem spune că nu ne trăim doar destinul, ci ni-l și creăm. * „Singura ofensă pe care n-o poți pedepsi, e discursul funebru.” (N. Iorga) Momentul Înmormîntării este, cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
propriu-zisă, la colaborarea eficientă cu viața) - „Drumul spre centru”, p. 64. Reflecțiunea lui L. Blaga este fidelă, de fapt, concepției lui despre „cunoaștere”, dezvoltată În „Trilogia cunoașterii”: „cunoașterea paradisiacă, prin care misterul este parțial relevat cu sprijinul rațiunii, al facultății intelective, și cunoașterea luciferică, prin care tainele realității Înconjurătoare sînt intensificate cu ajutorul imaginației poetice. Rațiunea umană nu poate, așadar, cunoaște totul, pentru că lumea În Întregul ei rămîne o uimitoare „corolă de minuni”, ce Închide semnificații neștiute sau neînțelese Încă. Intuiție, fler
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
este un produs mediatic, fiind asociat cu valorizarea excesivă a notorietății, devenită un apanaj al accesului la micul ecran și al formării percepției publice, exercită o puternică influență asupra modului în care copiii și adolescenții își structurează categoriile perceptive și intelective asupra actorilor sociali și a raportului dintre diferitele domenii ale experienței sociale și culturale. Structurile de construire și de difuzare a sistemelor de semnificare a faptelor, realităților, actorilor, evenimentelor, personajelor publice nu mai sunt dominate de școală și familie, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
în folosirea limbii, oferind sugestii pentru multiplicarea posibilităților ei și transformarea unor virtualități în fapte actualizate și în realități. Fără îndoială, funcția expresivă reprezintă manifestarea subiectivă a vorbitorului, dar nu numai în formă sentimentală sau volitivă, ci și în formă intelectivă și rațională. Funcția expresivă a limbii nu se manifestă, cum se crede de obicei, numai în opera artistică, ci și în vorbirea obișnuită. Astfel, în răspunsurile posibile la o întrebare banală precum: Mergi la plajă ? aceeași informație poate fi redată
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Amiel, atent să capteze absolut totul, revenind de două sau mai multe ori pe zi la carnetul de Însemnări ori detașarea antiseptică a lui Baudelaire, de a nu lăsa În pagină nimic altceva decât rezultatul arderii intense a procesului strict intelectiv), doar jurnalul care problematizează poate radiografia relația complicată dintre ficțiune și realitate. Interdicția magică E extrem de greu de stabilit În ce măsură un autor de jurnale intime Începe să scrie având de gând să spună adevărul și numai adevărul. Că pactul sincerității
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]