244 matches
-
acțiune"59. Critica emisă de Bârsănescu indica, de fapt, contrariul efectelor pe care organizarea liberală a învățământului secundar interbelic ar fi trebuit să le producă: liceul nu orienta absolvenții spre societate, ci era conceput într-un sens eminamente individualist. Dezvoltarea intelectualistă pe care se axase învățământul secundar dinainte de război se menținea deci și în noua concepție, deși adaptarea învățământului la noile realități fusese una dintre coordonatele reformei. În ipostaza de creator de idei și valori culturale, intelectualul interbelic român devenise exponent
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
se simt „la ei―, din punctul lor de vedere. Folosirea unor forme organice indică lipsa simetriei În percepția spațiului de către copii; un fenomen natural, generat de esența calităților spațiale În relația cu factorii emoționali, copiii neputând fi acuzați de poziții „intelectualiste―. Tocmai faptul că realizarea acestor forme se produce instinctiv, dă valoare rezultatului. Un alt element foarte interesant este apariția unei intenții de structurare a spațiului, de diferențiere spațiotemporală și, implicit, de conexiune spațială. Cele două celule spațiale din acest experiment
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
Șoimaru, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu și Pompiliu Constantinescu. Publicație de elită, revista propune și promovează intelectualismul ca formulă ideologică și estetică: „Obiectul preocupărilor noastre îl formează o problematică a cunoașterii autonomă de finalități utilitare”; „zodia severă sub care apărem este intelectualistă”(1/1928). Este menționată „categoria intelectului”, opusă transcendentului divin, care definește demersul întreprins aici: „«Kalende» speră într-o reacțiune lucidă, abstrasă rezolut insondabilului, iar noi credem că din această poziție ni se revelă însuși sensul demnității omenești.” În acest context
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287699_a_289028]
-
elitistă". Ca atare, de va fi tânjit după succes, ca un veritabil scriitor profesionist, amfitrionul de la Sburătorul n-avea cum să disprețuiască literatura "de consum", și cu atât mai puțin melodrama, acestei specii desuete încercând să-i imprime deliberat nuanțele "intelectualiste" ale modernismului promovat teoretic. De aceea, dacă "valoarea estetică" a literaturii lovinesciene nu ne (mai) satisface, să ne gândim că există întotdeauna, până și în cele mai neizbutite opere literare, ceva cu mult mai adânc decât literatura însăși. Altminteri, Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Vladimir Streinu. „Simpatia” nu exclude și publicarea unor poeți vetuști, de „concepție”, ca D. Nanu sau A. Toma, sau a unui debutant ca Zaharia Stancu, mai înrudit cu ceea ce avea să fie lirica htonică, tradiționalistă, decât cu poezia simbolistă și intelectualistă. Până în 1925, A. l. și a. își precizase doar caracterul „mozaicat”, eclectic, recrutându-și colaboratorii oarecum la întâmplare, astfel că alături de „poporanistul” I. Agârbiceanu publică și „modernistul” F. Aderca. Nu avea o cronică literară sistematică, sarcina recenzării cărților fiind lăsată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
contemporane; în ciuda efervescenței academice din jurul scrierilor sale. În paragrafele din cărțile sale, Foucault propune o gândire a cunoașterii din trecut într-o manieră originală și personală. Ceea ce obosește în cărțile sale, ceea ce îi sperie pe cei cu trăiri intelectuale sau intelectualiste, care au încercat să-l citească, nu sunt atât problematizările sale de sorginte teoretic-istorică, nu sunt problemele pe care Foucault le analizează și le ridică pe un fond de cunoaștere istorică, ci însăși maniera sa de a filosofa dintr-o
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și al vieții acestor simboluri, ei simt nevoia de "un dumnezeu" (adică o Autoritate Supremă, care să le confere un climat de securitate mentală în fața diverselor "amenințări", așa cum Hitler a jucat acest rol pentru Heidegger!). Ayatollahul gândirii lor... Problema predicării intelectualiste și problema "dumnezeului", simțit ca o necesitate de Heidegger, nu ne conduc decât spre aceeași problemă de fond: principiul reprezentării (în politică) și (în cunoaștere). Nevoia de ocrotire și nevoia de securitate sunt profund exploatate de politicianul modern în propagandele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
aparte spre noi posibilități de a problematiza, spre tot atâtea posibilități de discurs, dincolo de fascinația lingvistică modernă. Politicile de mâine nu se vor mai institui pe un soi de autoritarism al Cuvântului Ales, de care se cramponează elitele moderne. Tradiția intelectualistă (despre care vorbea Popper) și tradiția politică a celor ce au dreptul la cuvânt prin obediență față de partide politice și față de regimuri de guvernare și printr-un fals lustru elitist de a spune despre trecut, istorie, memorie! au dreptul la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei societăți. Ele se autosatisfac cu atacuri nihiliste și gratuite, instrumenta lizate de grupuri de interese și de un "criticism" haotic și impotent pentru o perspectivă a pluralizării cunoașterii. Totodată, aceste elemente intelectuale se autoflagelează cu un soi de verbiaj intelectualist pentru a obține "cât mai multe efecte" negativizante, conform unei retorici naziste. În cazul acestor intelectuali (români) distructivi, invidioși și nihiliști îl regăsim pe Goebbels prin celebra sa butadă: "Noi nu vorbim pentru a spune ceva, ci pentru a obține
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a trecut dincolo de subiectele puse în dezbatere pentru a deschide o multitudine de posibilități de a crea discursuri. Cu siguranță, Foucault a pierdut enorm de mult la capitolul audiență, impact social din cauza limbajului său codificat, original și abstract, elitist și intelectualist. Nu știu în ce măsură cei care au scris despre Foucault îl fac mai pe înțelesul unui public mare. Evident că nu-l fac! De asemenea, este mai greu de citit un studiu scris de un Hayden White despre Foucault, decât ceea ce
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în mod arbitrar printr-un "limbaj științific", avem de a face cu instrumentalizări politice! Critica foucauldiană îi vizează îndeosebi pe practicienii științelor sociale moderne (psihiatri, psihologi, juriști, toti cei cu radical Psiho-, personalul din instituțiile ce se ocupă de oamenii-probleme, intelectualiștii). Toată această lume ce acordă asistență sufletelor bolnave este criticată istoric și existențial de către Foucault, cu scopul de a-și revizui practica. Ineficiența normelor psihologice și psihiatrice, a celor juridice, precum și practica psihiatrică, juridică sunt de regândit, iar Foucault oferă
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în lumea modernă ar fi bine să o privim într-un raport mutual cu politica fricii și a terorii. Pe fondul unei îndoctrinări, al unui servilism și al unei lașități intelectuale au fost posibile și Auschwitz-ul, și Gulagul. În fățărnicia intelectualistă, elitistă se află condițiile (de producere) ale nazismului și ale comunismului. "Elita" (a se citi intelocrația și Curțile intelectuale) este ticăloasă în profunzimea dezvoltării ei istorice. Toți acei intelectuali, unii cu o gândire remarcabilă și foarte bine instruiți, care au
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a omului superior și nobil în raport cu ceilalți. Tot acest "elitism" fățarnic, cinic și iresponsabil, promovat și în societatea românească de după 1990, este de aruncat în lada de gunoi a istoriei. De ce? Pentru că nu este altceva decât un rasism tehnocratic și intelectualist în cadrul aceleiași națiuni. Omul "superior" e dezastrul civilizației noastre. Elita oficială este anticivică și antiumană pentru că tratează omul, cunoașterea și societatea după o falsă superioritate de gândire promovată de abstracționismul filosofic și cultural modern unde oamenii devin "funcții", "numere", "operații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
problemele sale, cu practicile sale. Ceea ce a atacat Foucault este un anume soi de intelectual tezist, conformist, servilist și instrumentalizator, pe producțiile căruia se susține regimul politic modern al cunoașterii-putere. La fel ca Nietzsche și Popper, Foucault a atacat tradiția intelectualistă contemporană care produce, prin intermediul instituțiilor de învățământ superior, intelectualul-funcție al puterii-cunoaștere. Un soi de gânditor interesat, care produce suport teoretic pentru acțiunile politicienilor, la fel cum Hegel a oferit suport teoretic pentru Bismarck prin opera sa, aceea a unei Germanii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Ceea ce îi unește pe White și Foucault în emplotment-ul lor față de modul lingvistic al cunoașterii moderne este ostilitatea și respingerea "reperelor binare" cu care ne-a obișnuit lumea intelectuală modernă: interpretare-interpret (Schleiermacher); semn-semnificant (Saussure); analiză-analizant (Lacan); explicat-explicant (Hempel). Aceste scheme intelectualiste, chiar dacă ordonează cunoașterea umanistă prin reducție și simplificare după o logică primară și vizibilă, au drept finalitate crearea unor clișee de interpretare în raport cu dinamica vieții și a istoriei. Logica și retorica sunt pentru texte și pentru gândire coerentă. Acțiunile și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
efect secundar al consecventei terapii prin șoc, la care ne supune prin farsele sale debusolante. Explicații teoretice ale acestui tip de comic se găsesc la Kant, la Freud, la T. Todorov și în studii consacrate analizei discursului. Astfel, conform teoriei intelectualiste a contrastului, inauguată de Kant, confruntarea cu anormalitatea, perceperea absurdului provoacă o încordare a spiritului, urmată de o mișcare de "siderare lumină", de "sens în non-sens" care generează râsul 125. T. Todorov identifică "dincoace de râs" un stadiu al "siderării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Încercând să ascundă schematismul, lipsa de conținut sufletesc a acestor personaje, unii scriitori introduc scene care să «umanizaze» personajele, să le apropie artificial de cititori. Neavând destulă încredere în marele izvor de artă care este realitatea, manifestând încă o poziție intelectualistă față de viață, unii autori apelează la procedee ale literaturii decadente, burgheze, deformând astfel fizionomia oamenilor noi. În poemul lui Baconsky Noapte în flăcări, publicat în Viața românească nr. 12 din decembrie 1951, muncitorul Stoian, unul dintre eroii centrali, nu trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și emancipat, înclinat cu intermitențe, dar fără exces, și către corelări mai generale, cu vagi ecouri lirice și uneori chiar metafizice. Foarte semnificativă pentru preferințele criticului este și selecția numelor care îl interesează. El se îndreaptă mai ales către scriitorii intelectualiști și problematici, iar în privința criticilor, desi diversitatea și numărul lor sunt mai mari, arată predilecție celor care îi provoacă reacții mai vii și mai semnificative pentru propria viziune teoretică, acordând o atenție la fel de susținută și spiritelor constructive, și celor analitice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
și de unire contemplativă cu divinitatea. În același timp, filozoful nu admite că rugăciunile i-ar putea influența pe zei, nici că ar putea să se substituie purificării morale și intelectuale. b) Porphyrios (cca 232-300 d.Hr.) Fundamentele etice și intelectualiste ale religiozității plotiniene au exercitat o influență hotărâtoare și profundă asupra discipolului și continuatorului, al cărui iter cultural și spiritual arată, de altfel, că implicarea În pestrițul humus al religiozității antice târzii era mai puternică. Autor cu o producție literară
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]