318 matches
-
confortul clasificărilor disjunctive și statice, după ce le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine cu atît mai adecvată față de subiectul de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
le va fi asimilat, desigur, beneficiul cognitiv. Ea devine cu atît mai adecvată față de subiectul de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă, în țesătura lui, ceva din bogăția
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
de care se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă, în țesătura lui, ceva din bogăția de nesistematizat a misterului. Or, gîndirea de tip apofatic fie ea tradițională sau modernă se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
se ocupă cu cît îi înțelege mai riguros de neînțelesul, de-necuprinsul (incomprehensibilitatea), care se revarsă peste inteligibil. Peste, în sensul că depășește inteligibilul, că e dincolo de el, desigur. Dar totodată în sensul că misterul se revarsă asupra inteligibilului, că inteligibilul își are rădăcina în acest mister, de unde își primește posibilitatea de a fi, și că el reflectă, în țesătura lui, ceva din bogăția de nesistematizat a misterului. Or, gîndirea de tip apofatic fie ea tradițională sau modernă se orientează spre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
obținerii titlului de Doctor of Philosophy. În primul text, articulam, la cerere, propria mea viziune epistemologică în ce privește domeniul Științelor comunicării, în al cărui studiu mă angajasem. Textul al doilea constituia o interpretare a propriilor mele teze, astfel încât ele să devină inteligibile publicului meu de atunci: comisia doctorală, alcătuită din cinci membri, trei specialiști pe domeniul Științelor comunicării, unul venind dinspre pop cultura americană și un profesor de filosofie. Cum scriam în alt context 64, acele texte au devenit parte din teza
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cu alte semnificații pentru fiecare personaj, ca și mitul însuși". Studiind problema numelor proprii din nuvela În curte la Dionis, Sabina Fânaru afirmă că, datorită caracterului motivat al numelui, personajul este plasat într-un univers originar, aflat "sub semnul semnificativului, inteligibilului și al adevărului". Numele de familie au funcție de identificare și de depășire a cotidianului, precum și de evocare, convertind înțelesul lingvistic denotativ în înțeles logic, argumentativ și sensul în semnificație de gradul al doilea. Astfel "desemnatul din planul real este absorbit
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
același radical (nucleul mitic al numelui) care desemnează soarele stă la baza celor două cuvinte, a antroponimului și a sărbătorii, pe care le regăsim alăturate în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). Pentru Matei Călinescu numele personajelor din Noaptea de Sânziene devin inteligibile prin utilizarea mitologiei solstițiale, iar faptul că numele personajului feminin din acest roman este purtat și de eroina din Nuntă în Cer este interpretat ca semnificativ 37. Personajul feminin al poveștii lui Mavrodin vine din cealaltă poveste, a lui Hasnaș
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și epistemologică pentru ca de-abia ulterior să devină centrul preocupărilor de retorică și stilistică poetică și implicit de estetică"219. Ceea ce este specific interpretării indiene este înțelegerea metaforei ca "singurul mijloc de trecere de la individual la universal, de la sensibil la inteligibil"220, de la multiplu (discontinuitate) la unitate, altfel spus, mijlocul ce operează "trecerea dintre două mari planuri antinomice"221. În această interpretare, simbolul este o realitate subsumată categoriei largi a metaforicului. Aspectul antinomic al metaforicului a fost înțeles în gândirea europeană
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
false, fiindcă timpul și spațiul, ca și divizarea materiei sunt valabile numai pentru lumea fenomenală, nu și pentru în-sinele fenomenelor. Celelalte două antinomii 275 sunt amândouă adevărate, însă nu pe același plan. Tezele sunt valabile pentru lucrul în sine, pentru inteligibil, iar antitezele pentru fenomen sau sensibil. Nu voi dezbate aici nici rezolvarea kantiană a antinomiilor, nici corectitudinea acesteia. Ceea ce mă interesează este statutul antinomiilor și finalitatea pe care întâlnirea cu antinomicul o are în gândirea filosofului german. Iar acest lucru
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
o deplasare către transcendent, un salt dinspre realitatea empirică către transcendentul sacru. De la accepțiile religioase ale metaforei s-a trecut apoi, fără o etapă intermediară estetică, la valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost interpretate ca acte metaforice, astfel încât metafora a fost interpretată mai general ca trecere de la sensibil la inteligibil. "În această trecere, însă, ...sunt implicate diverse tipuri de paradoxii, ceea ce deschide o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
valorizarea epistemologică, ontologică și metafizică. Toate trecerile dintre planuri antinomice, de la sensibil la inteligibil, de la individual la universal, de la unu la multiplu, au fost interpretate ca acte metaforice, astfel încât metafora a fost interpretată mai general ca trecere de la sensibil la inteligibil. "În această trecere, însă, ...sunt implicate diverse tipuri de paradoxii, ceea ce deschide o înțelegere asupra relației dintre metaforă, simbol și antinomic"389. Metafora opera trecerea dintre două planuri antinomice și totodată unirea acestora, constituindu-se într-o structură paradoxală. Această
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fie multiplul, dar nu poate vedea că Unul poate fi în același timp Multiplu. Principiul de simplicitate fie separă ceea ce este legat (disjuncție), fie unifică ceea ce este divers (reducție)"837. Gândirea simplificatoare operează prin idealizare (expresie a credinței că numai inteligibilul este real), prin raționalizare (expresie a obsesiei de a închide realitate în ordinea și coerența unui sistem) și normalizare (eliminarea a tot ceea ce este straniu, nedeductibil, misterios)838. Știința clasică, susține gânditorul francez, se articulează pe această paradigmă simplificatoare și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
pp. 229-230. 247 Jeanne Hersch, op. cit., p. 13. 248 Ei pot fi considerați emblematici pentru ceea ce a însemnat nașterea filosofiei în Grecia antică. Conceptul lor de existență sau ființă este reprezentativ pentru cotitura filosofică a gândirii, pentru orientarea ei spre inteligibil și absolut. Ființa autentică, pe care filosofia vrea să o surprindă și să o reveleze, dincolo de natură, nu este supranaturalul mitic; ea este o realitate de un cu totul alt ordin: abstracția pură, identitatea cu sine, însuși principiul gândirii raționale
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sau ovalul inimii După Platon, există trei genuri: ceea ce devine, lumea devenirii sau a còpiilor perceptibile (sensibilul); modelul după a cărui asemănare ceea ce devine se naște, forma identică cu sine, nenăscută, pe care nu o percepem, ci doar o gândim (inteligibilul); cea în care are loc devenirea, locul veșnic ce "dă loc de așezare tuturor celor ce se nasc, putând fi conceput fără ajutorul simțurilor, printr-un fel de raționament hibrid (...). El este de bună seamă cel pe care îl vedem
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ia naștere în lucrul pe care îl imaginează, ci în altceva, într-o existență care nu e nici a ei nici a lucrului, întipărindu-și forma în receptacolul care dă loc acestei nașteri. Este un al treilea gen intermediar, între inteligibil și sensibil, un pre-originar sau un inaparent prin sine, dincolo de opoziția dintre model și copie, văzut ca în vis și care nu poate fi gândit decât printr-un raționament "hibrid"18. Aici are natura diafanului nu imaginea ca atare, ci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
plin de forțele sau potențele imaginilor posibile, puse în mișcare de sufletul invizibil al lumii, început divin al universului vizibil 19. Cât despre raționamentul hibrid care l-ar putea gândi, un fel de contemplare mixtă, la limita dintre rațiune (a inteligibilului) și percepție (a sensibilului), l-am putea echivala cu intuiția eidetică a înțelegerii albe, cea care întrezărește imaginea întrupată poetal (încarnare a logosului) în mediul transparent al posibilului semnificabil. Între pământ și aștri se înalță, așadar, o liră miriacordă, un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
-și ispășească singură, fără putință de mântuire, păcatul existenței lumești 13. Uitarea însă e gândul însuși, paradoxala conlucrare dintre ceea ce nu mai e în prezentul percepției imediate și un cogitabil care, imprezentabil fiind, doar așa este: gândit în absență, în inteligibilul sensibil al unei prezențe. Dacă gândul acesta devine trup, aceasta pentru că el trebuie să se manifeste în formă vizibilă, într-un obiect fenomenal. Trupul gândului nu e o imagine, ci chiar imaginea vie a semnificabilului, precum vizibilul în care se
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
precum vizibilul în care se revelează invizibilul 14: "M-au uitat frunzele/ adumbrindu-mă/ până când nevăzutul/ mi-a devenit văzut". Atât gândirea, cât și umbrirea sunt procese în desfășurare; deși uitarea vine din orizonturi opuse, însemnând o dublă reducție din partea inteligibilului ("m-a uitat Dumnezeu") și a sensibilului ("m-au uitat frunzele"), acțiunea ei e complementară, conducând la o sensibilizare a eului, care primește un trup, respectiv a divinului, care devine vizibil. Când sensibilul e pus în paranteză, inteligibilul se sensibilizează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
reducție din partea inteligibilului ("m-a uitat Dumnezeu") și a sensibilului ("m-au uitat frunzele"), acțiunea ei e complementară, conducând la o sensibilizare a eului, care primește un trup, respectiv a divinului, care devine vizibil. Când sensibilul e pus în paranteză, inteligibilul se sensibilizează, apare în locul părăsit de lume. În ambele cazuri uitarea se absolutizează, se golește de propriu-i obiect, până când dispariția acestuia dobândește forma unei stranii apariții: trupul văzut ieșit la lumină din noaptea uitării de lume. Și în această
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
văzut decât imaginea îndepărtată a unui cineva care iese din nevăzut, aduce cu sine lumina? Eclipsarea eului care o însoțește pe cea a lumii declanșează subtilul proces prin care dispariția exteriorității sensibile, aparente, implică actul complementar al apariției sensibile a inteligibilului, fenomenalizarea sa în chiar forma părăsită de imaginea obiectului empiric. Dar sensibilul nu dispare decât în datele sale exterior contingente; el e încărcat cu o nouă semnificație, diafanizat până la dispariție pentru a putea fi reînvestit cu o valoare care abia
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
răsfrânt, cu prețul dizolvării întâlnirii înseși? Un răstimp al neînceputului al cărui conținut e gol, atunci "când nu știu dar fulgeră/ totul și fețele tale/ se aprind de înc-o lumină/ mai veche". Nu știm ce vedem, dar fulgeră totul 16. Inteligibilul nu suferă aici nicio amputare; semnificatul nu e diminuat în preeminența sensibilului. Nu e destul că fulgeră totul, că fețele imaginii se aprind și luminează? Căci nimic nu fulgeră prin sine; totul străfulgeră în golul răsfrânt, într-o lumină mai
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transferului, a meta- ferenței 4. De aceea, pe de o parte, într-o lume în care totul este meta-ferență, adică transfer de sens, fiecare ființă (eveniment, fenomen) stă "pentru altceva": "cuvântul metaforizează realul, aparența simbolizează esența, fenomenalul simbolizează numenalul, sensibilul inteligibilul, partea întregul"5. Pe de altă parte însă, apariția transferului pune lumea dată, așa cum este ea văzută, în starea transparenței, "corijează aparența lumii printr-o transparență (...) care pune în lumină Unul, fără să desființeze Multiplul"6. Corecția aceasta este o
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înainte de a prezenta problemele care vor fi abordate în procesul de sfătuire, este important să subliniem, pentru medicii care vor să realizeze sfatul genetic, câteva idei. în acest proces, abilitatea de comunicare este esențială. Medicul trebuie să prezinte lucrurile clar, inteligibil (adaptându-se la nivelul de percepție al pacientului), cu simpatie și înțelegere pentru situația dificilă în care se găsește, ținând cont de problemele psihologice și factorii emoționali care pot influența dialogul. Atmosfera trebuie să fie agreabilă, iar timpul suficient pentru
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
a mai spus, această funcție a limbii nu trebuie redusă numai la poezie (după cum nici poezia nu poate fi redusă numai la funcția poetică). Constă "în aceea că pune în evidență latura palpabilă a semnelor lingvistice, adâncind opoziția fundamentală dintre inteligibil și perceptibil, dintre semnul lingvistic ca mijloc de cunoaștere inteligibilă și obiectele realității de referință" (I. Iordan, V. Robu, 1978: 68). Funcția poetică nu poate fi cercetată izolat. Asociată cu funcția de comunicare, funcția poetică direcționează mesajul lingvistic considerat în
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
s-a extins ulterior și în zonele neprotestante, dar el nu a putut fi inițiat în comunitățile catoli-ce, unde cunoașterea Bibliei este nulă și astfel de aluzii nu pot fi înțelese. Aici, ca și la popoarele ortodoxe, acestea au devenit inteligibile mai tîrziu, îndeosebi cînd au fost inserate în operele literare scrise în zonele protestante, răspîndindu-se astfel prin contact cultural. Sub acest aspect, protestantismul a produs un fenomen asemănător aceluia din comunitatea antică grecească, în care erau constante aluziile la mitologie
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]