913 matches
-
general. Prin urmare, limbajul determinat intențional decupează conceptual părți din realitatea socială pe care ulterior le integrează În construcții teoretice mai ample numite „ontologii”. Orice instituție socială, orice fapt social sau orice act social nu sunt posibile În afara unei conștiințe intenționale care Își traduce ulterior intenționalitatea prin diverse acte de limbaj. Evident, În această categorie intră și tandemul medic-pacient a cărui stare intențională nu poate fi pusă la Îndoială, fiind exprimată prin limbaj specific care să permită recunoașterea colectivă a acestei
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
numite „ontologii”. Orice instituție socială, orice fapt social sau orice act social nu sunt posibile În afara unei conștiințe intenționale care Își traduce ulterior intenționalitatea prin diverse acte de limbaj. Evident, În această categorie intră și tandemul medic-pacient a cărui stare intențională nu poate fi pusă la Îndoială, fiind exprimată prin limbaj specific care să permită recunoașterea colectivă a acestei forme particulare de existență socială. Dar ce este spirit și spiritualitate ? În Dicționar universal ilustrat al limbii române (10p.228;229) se
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
vedere, semnalul va fi orice element purtător de informație, cu condiția ca acesta să fi fost produs în mod deliberat de cineva care se așteaptă ca acesta să fie înțeles ca atare. Vom spune că este vorba de un indice intențional. Spre deosebire de indicele non intențional, care nu este exclus din procesele de comunicare, dar care nici nu este necesar acestora, semnalul joacă aici un rol fundamental. Nu există comunicare deplină fără semnal. De exemplu, cuvintele constituie semnale, cu ajutorul cărora informațiile sunt
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
orice element purtător de informație, cu condiția ca acesta să fi fost produs în mod deliberat de cineva care se așteaptă ca acesta să fie înțeles ca atare. Vom spune că este vorba de un indice intențional. Spre deosebire de indicele non intențional, care nu este exclus din procesele de comunicare, dar care nici nu este necesar acestora, semnalul joacă aici un rol fundamental. Nu există comunicare deplină fără semnal. De exemplu, cuvintele constituie semnale, cu ajutorul cărora informațiile sunt transmise. 1.2.4
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
trece intenționat cu vederea alte probleme din relatarea lui Garnham, ca de exemplu ignorarea apariției și dăinuirii controversei publice din sectorul dominat de piață al mass media tipărite sau audiovizuale sau întrebarea dacă "o politică rațională și universalistă" descria țelul intențional sau practica propriu-zisă ale serviciului public de difuziune, la apogeul său. Mă voi concentra, în schimb, asupra dificultăților enorme întîmpinate de serviciul public de audiovizual contemporan și, deci, asupra pericolului de a încerca să legăm soarta idealului sferei publice de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
filosof, psiholog și teolog german, studiază pe Aristotel și empirismul. El introduce conceptul intenționalității ca fenomen mintal ce apare în discuții sub forma de "vorbind despre" și care este momentul în care fenomenul mintal devine fenomen fizic, ambele reprezentând "obiectul intențional". Orice părere sau dorință are un obiect "intențional" în mintea omului. Proprietatea de a fi "intențional" este cheia diferenței dintre fenomenul mintal și cel fizic (care nu are intenția la origine, ci, doar una derivată. Referitor la percepție, o consideră
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
și empirismul. El introduce conceptul intenționalității ca fenomen mintal ce apare în discuții sub forma de "vorbind despre" și care este momentul în care fenomenul mintal devine fenomen fizic, ambele reprezentând "obiectul intențional". Orice părere sau dorință are un obiect "intențional" în mintea omului. Proprietatea de a fi "intențional" este cheia diferenței dintre fenomenul mintal și cel fizic (care nu are intenția la origine, ci, doar una derivată. Referitor la percepție, o consideră eronată, reamintind "noumena lui Kant". Scrie cartea Psychologie
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
mintal ce apare în discuții sub forma de "vorbind despre" și care este momentul în care fenomenul mintal devine fenomen fizic, ambele reprezentând "obiectul intențional". Orice părere sau dorință are un obiect "intențional" în mintea omului. Proprietatea de a fi "intențional" este cheia diferenței dintre fenomenul mintal și cel fizic (care nu are intenția la origine, ci, doar una derivată. Referitor la percepție, o consideră eronată, reamintind "noumena lui Kant". Scrie cartea Psychologie vom Empirischen Standpunkte ("Psihologia din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
comunica, a rezolva probleme, a folosi văzul și auzul rezudual, a alege. Obiectivul principal este creșterea toleranței copilului la stimulare, ceea ce permite accesul la o varietate și intensitate crescută a stimulilor. Comunicarea se poate realiza la nivel functional, preintențional și intențional sau poate ajunge la nivel lingvistic. Majoritatea copiilor cu surdocecitate nu dezvoltă comunicarea simbolică, astfel încât scopul final al intervenției fiind doar extinderea formelor nonsimbolice de comunicare, necesare pentru dezvoltarea relațiilor sociale. Dezvoltarea comunicării depinde de abilitatea copilului de a percepe
Importan?a dezvolt?rii comunic?rii la copilul cu surdocecitate by Gabriela Gherman () [Corola-publishinghouse/Science/84055_a_85380]
-
are peste 400 definiții (Humphreys și Einstein, 2004), cele mai multe fiind centrate pe mecanismul de activare și susținere a efortului pentru îndeplinirea unor dorințe sau scopuri. Beck (2004, p. 25) propune distincția între definiții de tip "regulator" și definiții de tip "intențional", considerând că sursa divergenței definițiilor este dată de diferențele fundamentale dintre aceste două abordări. Prima vede motivația ca un demers de (re)stabilire a homeostaziei și își are originea în tradiția biologistă. Cea de-a doua se întemeiază pe natura
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
măsură studiul acțiunii, teoriile moderne centrându-se pe relația dintre acțiuni, credințe, valori și scopuri. Mitchell (1982, p. 81) identifică patru elemente comune definițiilor motivației. Motivația este văzută ca un fenomen individual, afirmându-se unicitatea acesteia. Motivația are un caracter intențional, altfel spus ea poate fi controlată de om (angajat). În al treilea rând motivația este multifațetată, cu două componente esențiale: activarea (energizarea) și direcționarea (alegerea) comportamentului. Și nu în ultimul rând, definițiile motivației urmăresc realizarea de predicții cu privire la comportament. În
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
motivația pentru muncă (diferența specifică). Mitchell (1982) încearcă delimitarea sferei de acțiune a celor două concepte și afirmă necesitatea distincției dintre sistemul motivației (motivația în muncă) care este impus din exterior și motivația văzută ca un fenomen cognitiv, individual și intențional. Golu (1974, p. 267) face distincția dintre motivația socială a muncii și motivația muncii: "motivația socială a muncii este una externă, contextuală, generată de factorii adăugați la muncă", în timp ce "motivația muncii este una funcțională, generată de însăși relația dintre muncitor
by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
uneori cu pareză totală sau parțială de nerv oculomotor. Este considerat patognomonic pentru leziunile lamei cvadrigeminale. Pot apare, de asemenea, midriază, spasm de convergență, modificări pupilare, nistagmus. Compromiterea pedunculului cerebelos superior se poate manifesta prin ataxie și dismetrie, hipotonie, tremor intențional. c. Tulburările endocrine apar mai frecvent la copii si sunt caracterizate prin diabet insipid, pubertate precoce (frecvent la băieții cu germinom sau coricarcinom datorită efectelor LH-like ale B-hCG secretată în LCR), amenoree, retard staturo-ponderal. Tulburările endocrine pot apare consecutiv dezvoltării
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
regulile de constituire care dau naștere faptelor sociale sunt posibile numai în măsura în care există o intenționalitate colectivă. Aceasta înseamnă nu doar că, în cadrul social, oamenii au, de regulă, un comportament cooperant, ci și că ei au atitudini reciproce față de anumite stări intenționale, precum sunt credințele, dorințele sau intențiile. Searle acceptă că putem vorbi și de existența unei intenționalități individuale, dar accentuează asupra ideii că intenționalitatea colectivă nu poate fi redusă la cea individuală. Avem de-a face, astfel, cu o respingere a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
colective. Suntem departe, după cum se poate observa, de concepția modernilor, care plasau întregul social în jurul ideii de individ. Nu intenționalitatea individuală este punctul de plecare al constituirii realității sociale. Dimpotrivă, intenționalitatea individului nu este decât o parte a corpus-ului intențional colectiv și nu ar putea exista în absența acestuia din urmă. Și tocmai pentru că realitatea poate fi interpretată ca un produs al intenționalității colective, ca un proiect social, reiese din nou rolul pozitiv pe care ideologia îl joacă în acest
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sociale. După cum se poate observa, analiza interpretativă a ideologiei pleacă de la o analiză a semnificațiilor formelor simbolice vehiculate în cadrul societății organizate politic. Mai importantă este însă trecerea în revistă a caracteristicilor acestor forme simbolice încărcate ideo-logic394. Astfel, ele sunt sunt intenționale, adică pot fi folosite, în mod deliberat, în anumite scopuri. Păstrând principalul criteriu de negativitate al ideologiei, decurge că scopul principal este dat de instituirea unor relații de dominație. În al doilea rând, formele simbolice se caracterizează prin convenționalism. În
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
faptul că o bună corelație a mișcărilor degetelor mâinii (registrul particular) conține elementul de spontaneitate al talentului (cenzurat prin tracul inhibiției, dar potențat prin uitarea de sine). Studiul teoretic al secvențialității mișcărilor nu poate conduce la succesul execuției, deoarece conștiința intențională a subiectului ia forma a două dispoziții: intenționalitatea focală și intenționalitatea subsidiară 1. Conștiința focală se aplică unor obiecte epistemice izolate, privite „în-sine”, deci scurtcircuitate semantic în raport cu totalitatea. În actul contemplației focale, nici unul dintre obiectele cunoașterii nu este integrat deja
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unitatea sintetică, dar și indeterminarea formală a înțelegerii. Acest fond tacit coincide cu dimensiunea aperceptivă a conștiinței 2, oferind printr-o „vagă și subtilă aluzie” ritmul și calitatea comprehensiunii. Dacă Polayni tematizează caracterul nespecificabil al conștiinței, Husserl evocă nedeterminarea orizontului intențional al acesteia 3. Prin urmare, cunoașterea euristică nu este integral categorială. Arhitectonica cunoașterii propusă de Imm. Kant în Critica rațiunii pure nu poate sta în picioare. Polanyi leagă eșecul proiectului fundaționist al modernității, care mizase pe algoritmul deducției până la un
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
orizontul de transcendență al conștiinței. Orice apariție convertită într-o imagine indică un conținut, iar nu actul invizibil prin care donația ajunge o irefragabilă prezență 2. Fragilitatea ivirii e neutralizată în deschisul unui orizont mundan de semnificație: orizontul înseamnă determinare intențională, iar semnificația evocă deja un conținut. Esența manifestării fuge, alunecă și se ascunde într-un acel ceva deja manifestat. Așa cum pentru Heidegger ființa e sufocată de aglomerația ființărilor disponibile privirii, pentru Henry verticalitatea unitară a apariției e blocată în tripla
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1. Altfel spus, orice fenomen proiectat în lume e pasibil de o dublă identificare: lectura concentrată asupra actului efectiv de apariție, care demundaneizează fenomenul și, respectiv, lectura fixată asupra conținutului apariției, care pune masca lumii în fața fenomenului, livrându-l conștiinței intenționale într-un raport de exterioritate imediat falsificabil 2. Lucrul fardează fenomenul. Lumina conștiinței e mai degrabă o „penumbră” care cade peste apariția originară în domeniul fenomenalității (numită de Henry „autoapariție”). Fenomenul nu este, în nici un caz, identic cu subiectul apariției
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
să oculteze faptul „că șceva, cinevaț apare” (actul fenomenal), nu permite sesizarea relației fundamentale dintre „adevăr”, „manifestare” și „viață”. Această orbire se datorează modului în care conștiința se proiectează „regal” asupra lumii, saturând cu intuiții empirice orizonturi deschise de semnificații intenționale. Adevărata „reducție transcendentală” atinge pentru Henry rădăcinile mișcării ordonatoare a intenționalității, lăsând dezvăluirea acelui principiu fundamental care dă seamă atât de unitatea fenomenologică a conștiinței, cât și a lumii, simultan. Spre deosebire de Husserl (cel din „Krisis”), pentru Michel Henry nu viața
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
verifică nuanțele cele mai fine ale experienței. Henry caută de fapt materia fenomenologică ce poate da seama de momentul impresiei originare (când începutul unei percepții radicale coincide cu sfârșitul). Privită ca simplă saturare „hyletică” venită ca răspuns la o provocare intențională, impresia „este smulsă din situl ei originar pentru a fi aruncată asupra obiectului”, deci aparența care distruge apariția, fenomenul care opacizează fenomenalitatea. Pentru R. Descartes modelul gândirii (cogitatio) a fost tot sensibilitatea (îndoiala și certitudinea nu sunt acte ale gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
agenți secundum formăm, et non secundum materiam. Et per hunc modum, sensus recipit formăm sine materia, quia alterius modi esse habet formă în sensu, et în re sensibili. Nam în re sensibili habet esse naturale, în sensu autem habet esse intenționale et spirituale (Sent. De anim., lib. 2, l. 24, n. 2a4). Trebuie spus, așadar, ca, desi toți cei care receptează [formele] receptează de la un agent, există totuși o diferență în modul de receptare. Căci formă care este receptata în receptor
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
În acest mod, simțul receptează formă fără materie, pentru că forma are un mod diferit de a fi în simt și în obiectul sensibil. Fiindcă în obiectul sensibil are un mod natural de a fi, iar în simt are un mod intențional și spiritual. Relevante pentru demersul de față sunt următoarele idei ce se desprind din pasajul citat: (1) receptorul poate recepta formă în același mod în care aceasta este în el sau într-un mod diferit; (2) o formă poate avea
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
să și o altă formă va deveni un cunoscător se deosebește de un non-cunoscator prin aceea că deține pe langă formă să și o altă formă, care este receptata fără materia inițială a obiectului și are în cunoscător un mod intențional de a fi. Dacă diferența dintre a recepta forma unui obiect împreună cu materia lui și a o recepta fără această materie este ușor de înțeles, rămâne totuși de clarificat care este sensul receptării intenționale a unei forme. Pentru această îmi
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]