281 matches
-
se discuta aprins. Nimeni nu apuca să spună ceva până la capăt, fiind întrerupt, contestat și contrazis cu înfrigurare. Unii spuneau că Burkeviț are dreptate, că războiul nu-i folosește nimănui, că, dimpotrivă, e ucigător, fiind convenabil doar pentru generali și intendenți. Alții afirmau că războiul e ceva eroic, că fără războaie n-ar fi fost nici Rusia, că n-are nici un rost să te smiorcăi, trebuie să lupți. Iar alții considerau că, deși războiul e un lucru îngrozitor, pe moment el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aș plămădi o carte care ți ar face numele nemuritor în lume. Rotește ochii mari: — Dar n-am cu ce să ajung la Baiae, lângă Cumae, să-mi caut de sănătate... Germanicus îi face semn să se oprească: Treci pe la intendent să-ți dea bani de drum. Întoarce capul în lături către Tigellin: — Însemnează-ți pe listă și o togă nouă din partea mea... Plus încă zece sesterți. Pune mâna pe umărul solicitantului: — Te răsplătesc cu dragă inimă pentru versurile închinate mie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am nevoie ca patronul să te vadă, să pună mâna pe dumneata, să te miroasă și să spună că e de acord. Hai să te atingă patronul, atingerea lui vindecă de scrofuloză”. 38 Maestru Secret, Maestru Perfect, Maestru din Curiozitate, Intendent al Clădirilor, Ales al Celor Nouă, Cavaler al Arcului Regal a lui Solomon sau Maestru al Celui de-al Nouălea Arc, Mare Scoțian al Bolții Sacre, Prinț al Ierusalimului, Cavaler de Orient și de Occident, Prinț Cavaler al Rozei-Cruce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109 MAI BINE S-O LĂSĂM BALTĂ Se povestea despre pan Bijinski faptul că, nici mai mult nici mai puțin, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ați spus dumneavoastră e frumos, nimic de zis - grăi deodată o voce care venea de nicăieri și cei doi călugări văzură cu uimire cum în patul doamnei Potoțki se deschide o trapă din care ieși capul, apoi trupul îndesat al intendentului castelului, pan Bijinski - dar pot să spun că ați vorbit in abstracto. Căsătoria este, finalmente, oricât am coti-o, un lucru concret, nu o lamentatio mentis - mai spuse pan Bijinski, scuturându-se de colb. — Vai, cum m-ai speriat! - bătu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să fie încheiată cu valsul din „Cavalerul rozelor” și ca supliment să mi se cânte „Valurile Dunării” vals de Ivanovici, plânge stârpitura, clănțănind din dințișori, înghemuit în polarul beznelor din mine. ă - Nu vreau să-ți văd mutra cenușie, spusesem intendentului, care-l face și pe încasatorul la Crematoriu, plătindu-i cotizația pe zece ani înainte. Avea chipul de culoarea leșiei și mă privea cu ochi înveninați, supărat fost, în loc să fie mulțumit că-l scutesc de alte drumuri. - Și ține minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
fluieră a pagubă și mă înjură de mamă. - Da’ mă-ta ce cusur are, vreau eu să-l întreb. Nu-mi simt însă limba și renunț de bunăvoie la scandal. - Dă fuga jos la șofer și adu manivela, zice gura intendentului. Omul pleacă și noi așteptămă Zitta mă lasă singur și neputincios între ei. Ea crede, poate, că mai știu să dezleg probleme și să găsesc soluții de ultimă oră. Dar omul cu manivela mă izbește de două ori cu fierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mânuitori de bani publici, acești funcționari vor depune la intrarea lor În funcțiune câte 1.200 (una mie două suteă de lei fiecare În numerar sau În efecte publice. Art. 41. În fiecare zi de vizită medicală se va trimite intendentului spitalului o Însemnare În care se caută femeile prostituate bolnave, pe care Însemnare intendentul o va Înapoia cu observațiunea care din aceste femei s-a prezentat la spital și care nu a venit. Aceasta Însemnare se va face deosebit de biletul
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
însă și de ursuză. Când se lega vreunul de ea, nu se alegea cu nimic. Fata nici nu se speria, nici nu cocheta. Era tembelă și se temea de Lică - asta îi era toată virtutea și apărarea. Din mîjnile unui intendent grobian scăpase în ultimul moment, cu pumni și cu amenințarea numelui lui Lică. încă din căsuța doicei era deprinsă să vadă bărbații la un loc cu femeile. Dar ei nu-i plăceau oamenii, nici bărbați, nici femei; pentru lenea ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
venise. Tocmai atunci baba, fără ca să i se fi 246 auzit pașii în meșii de postav, vîrî capul prin ușă și răgușită șopti: - Să poftești din față că a venit intendentul. Mini fu de părere ca Lina să cheme pe intendent, ca să nu se mai ostenească, dar Lina se și sculase. Baba rămăsese după ușă. j se vedea laba zbârcită și neagră a mâinii și vârful broboadei. Ai fi zis că stă acolo gata să lovească pe Lina cu ceva în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de la sinagogă (cantor), imagine pe care o mai văzuse în Dorneștii dalbei sale copilării. Capul cu pălărie i se arătă, șovăind precaut, de după volume de piatră înălbind, ca zahărul cubic, fiind, însă, nu al unui Hazan, ci al unui Șamaș (intendent de Templu). Plesnindu-și palmele de uluire, Șamașul, care venise în Cimitirul israelit din extravilanul orașului de baștină, ca să drămăluiască aproximativ ce urgențe erau de gospodărit, după ravagiile crivățului din februarie, constată că năzdrăvăniile auzite de la neghioaba de Măslina cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tot felul de întâmplări ciudate, precum aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de un sfert de veac, doar de către Intendent - s-a întors, se pare, Castelanul. O chestie nebuloasă, fiindcă nimeni, de peste șapte ani, nu l-a mai văzut pe Intendent de aproape. Se spune că, în taină, venise un altul în locul său și chiar că se perindaseră mai mulți; la rândul lui, Castelanul era tot un necunoscut: locuia, din copilărie, pe o insulă sau într-o altă țară, era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a venit! Un act de premoniție: sunt din ce în ce mai convins că pot manevra întreaga Stațiune. Îi voi scrie CRONICA așa cum vreau eu. Așa cum merită locul. Oamenii. Castelanul nici nu l-a băgat în seamă pe Magistrat. A vorbit cu acesta prin Intendent. Altul; cel de dinainte - al nu știu câtelea! -, aproape nevăzut ani de-a rândul, a plecat în zori. Se petrece ceva care îmi scapă. Iese din scenariu. Nici Magistratul nu pricepe totul; și nici nu poate să forțeze prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fiul Profetului știa graiul lui Dumnezeu!!! Poate chiar Cuvântul... Nu e de mirare că un alt urmaș - Castelanul - are stări serafice; se arată doar celor pătrunși de har. Pădurarului, un idiot care încă îl mai vede, noaptea, prin hățișuri, și Intendentului, umblat, mai mult ca sigur, prin Ventali... (CRONICĂ INFAMĂ, fragmentă § Prin Romancier, i-ai atribuit Castelanului obsesii ce-ți aparțin. Când vrei să te retragi în tine, îți astupi ochii și urechile și îți prinzi nasul c-un clește pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Sigur pe el - poate pentru că citise răvașul pe drum sau numai pentru că adusese un plic nelipit, dovada unei încrederi deosebite din partea Castelanului -, Mesagerul nu s-a împotrivit: „Dacă doriți să vină Inspectorul...” Magistratul știa bine povestea cu pădurarul ciuruit de către Intendent. Și mai aflase de la egiptologul cu care tot stă de vorbă - un vilegiaturist cu anul - că șarpele fără cap este, probabil, Apofis, semnul Haosului, iar înscrisul Kikau Khasut înseamnă Guvernatorul Țărilor Străine, mai întâlnise sintagma într-o carte despre magie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
gândești într-un cap retezat! Taina nu se transmite prin mijlocitori! Tot nu vei afla mare lucru. Ai cinci simțuri; cel de-al șaselea e o presupunere. Al șaptelea e sacru. ROMANCIERUL. Magistratul nu a renunțat de bunăvoie. E mâna Intendentului la mijloc... Castelanul, cel adevărat, cred că habar nu are de cele ce se petrec aici, dacă mai trăiește... E în insula lui sau dincolo de ocean. A uitat de Domeniu. Sau l-a trimis pe Intendent să vadă cum stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de bunăvoie. E mâna Intendentului la mijloc... Castelanul, cel adevărat, cred că habar nu are de cele ce se petrec aici, dacă mai trăiește... E în insula lui sau dincolo de ocean. A uitat de Domeniu. Sau l-a trimis pe Intendent să vadă cum stau lucrurile în Stațiune, vrea să o cumpere. Da! Asta e bomba! Am găsit: Castelanul vrea să cumpere Stațiunea! Bineînțeles, nu casă cu casă, ci ici-colo. Cazinoul, în primul rând. Cazinoul fără Hipodrom e o treabă neterminată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
minim, de începători. Clătină capul, trist, neîncrezător. Oftă învins: - Parcă citește Tomnea ăsta listele cu ăia de cere bani... Are contabili, casieri, magazioneri care face treaba. El doar deschide teșchereaua! Pancratz nu-l mai urmărea. Își continuă gândul. - Tata tot intendent în diplomație a fost. Dacă-ți spun cu cine stătea la masă, ai să zici că vorbesc pe limbi străine. Ai auzit de Blaremberg? Da de Lahovari ai auzit? Și eu l-am moștenit. Cinșpe ani am trăit afară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părinții lui n-au vrut cu țî normal. Pe vremea lor spuneau că-i mitocănește cu țî de-ăsta obișnuit, ca la târlă ziceau ei. Cum au stat mai mult pe-afară au ales forma asta, mai occidentală. Au fost intendenți în diplomație. Și soțul, la fel. L-am luat că... În fine, era mai tânăr, eu mai fusesem măritată cu Procopie, din Bancă. Un om, talpa iadului, Procopie ăla! L-am lăsat, că mă termina. Eftimie, ăsta de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
de metal și o cerceta îndeaproape. De bună seamă, eu nu știam ce litere spumegau acolo, pe suprafața lucioasă. Ea s-a aplecat, mioapă, și a citit. Buzele i se mișcau ca și cum ar fi silabisit. Apoi l-a căutat pe intendent. Acum Manfred Marklund știe că e bolnav, da, și admite asta. Dar boala în sine nu pare să-l neliniștească. Ceea ce-l întristează profund sunt articolele, corespondențele. Trebuie să rabd, spune el. Și să mă oțelesc. Nu-mi pot permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
aceea fatală la Muzeul Național: am învins-o eu pe învățătoarea mea senilă, cu cititul meu neafectat și curgător despre pictorul Cavallino? Sau ea a fost cea care m-a învins pe mine? După o vreme am fost chemat la intendent, cel care odinioară mă dedicase menirii mele. îi sunt recunoscător pentru faptul că în tot timpul discuției noastre a stat în picioare, distant, țeapăn și cu privirea fixată pe fața mea. Atitudinea asta dădea demnitate acțiunii și sublinia aerul aristocratic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fratele vitreg al lui Tiberius, mort foarte tânăr. După dipariția lui prematură, Antonia trăise zeci de ani într-o văduvie ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde comorile aduse din Aegyptus erau expuse cu eleganță, înconjurată de sclavi fideli, liberți, intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori antici, unde intrau puțini oameni, numai artiști, istorici și filosofi sau negustori de dincolo de marea Arabiei, cu mătăsuri, obiecte de fildeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vorbească despre el aproape cu entuziasm, susținând că era demn de funcții mai înalte, chiar de cea de secretar imperial. Tiberius, care nu accepta pe nimeni în serviciul lui direct decât după ce-l evalua personal, îl chemase, îl pusese pe intendent să-l interogheze, ascultase răspunsurile fără să spună vreun cuvânt. Niciodată nu dedicase atâta timp unui sclav. Instinctul îi spunea că era un dar otrăvit. Își aminti de poetul antic: „E mică și strălucitoare vipera care se strecoară afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să iasă sau să intre“, comanda dur către praepositus militum. Deși mortul se afla în cameră, își striga ordinele. Și nimeni nu obiecta. Gajus se apropie. Puterea planetară a lui Tiberius se făcuse țăndări, asemenea unui vas căzut pe pardoseală. Intendentului familiei Caesaris Macro îi strigă să-și îndeplinească obligațiile legate de funeralii. „Cheamă liberții, îmbracă în purpură leșul.“ Intendentul, care într-o clipă se trezise prizonier împreună cu întreaga curte, încuviința pierdut. Gajus se îndrepta spre ei; îl văzură și, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]