471 matches
-
lor obișnuită și ace de 12,7 mm, își injectau insulina intramuscular (11). Factorii mai sus menționați explică importanta variabilitate a famacocineticii și farmacodinamicii insulinelor administrate subcutanat care, exprimată prin coeficientul de variație, este de 25% intraindividual și de 50% interindividual (8). Această variabilitate a ratei de absorbție fiind mai exprimată în cazul insulinelor cu acțiune intermediară și lungă, se recomandă ca modificarea dozelor acestora să se facă la intervale de 2-5 zile (3). După absorbția în circulația generală, insulinele circulă
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
substituția bazală insulina ultralentă nu diferă semnificativ față de cele în care sunt folosite insulinele NPH și lente. Efectul de vârf al insulinei ultralente este mai atenuat decât cel al insulinelor intermediare (3), însă ea are o mare variabilitate intra și interindividuală a absorbției (18). Substituția bazală cu insulină ultralentă umană necesită de cele mai multe ori administrarea în două injecții (21,3,7). Încercările de a sintetiza un analog de insulină care să asigure o substituție bazală apropiată de cea fiziologică au fost
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
-a MORFOGENEZA SOCIETĂȚII IZOMODERNE Capitolele următoare constituie cercetarea propriu-zisă. Deoarece tema acestei lucrări este extrem de generoasă, am structurat liniile de cercetare pe trei ample coordonate fundamentale: relațiile sociale la nivel geopolitic și, implicit, interstatal și internațional în spațiul postindustrial; relațiile interindividuale și intergrupale sub aspectele conflictuale și contractuale; relațiile formale și informale prin intermediul noilor media, în special al celor ivite în cadrul rețelei sociale internet. Aceste niveluri de analiză ne oferă, cred, o perspectivă amplă și convingătoare asupra fenomenologiei societății postindustriale (izomoderne
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
reguli de conduită foarte sever unei supraîncordări interioare, unor atitudini de rezistență din partea elevului față de orice formă de autoritate socială. Prin opoziția pe care o declanșează față de exigențele conviețuirii într-o colectivitate, această rezistență interioară devine un factor de conflict interindividual. „Când situația afectogenă (conflictuală) persistă\se permanentizează, ca urmare a sensibilizării organismului la situații de acest gen, stările emotive sporesc în intensitate, devenind factori ai anxietății, surmenajului și nevrozelor. Prin epuizarea personalității, prin scăderea tensiunii psihice și oboseala pe care
Prevenirea și combaterea efectelor negative ale frustrării în relația profesor-elev by Preda Constanța () [Corola-publishinghouse/Science/91511_a_92350]
-
raportați la atributele temperamentale. În sens dimensional, ei corespund unui nivel crescut de nevroticism și conștiinciozitate, respectiv scăderii extroversiunii și farmecului. Astfel, teoria selecției prin frecvență interferează cu determinismul genetic al personalității și confirmă legătura dintre ereditate și comportament. Diferențele interindividuale reprezintă o realitate accentuată prin modul în care sunt prezentate trăsăturile avantajante sau dezavantajante în funcție de conjunctură. Se transmit astfel - prin internalizarea modelelor comportamentale - acele strategii adaptative și relaționale care subliniază, de fapt, autenticitatea fiecărei persoane. Oamenii zilelor noastre sunt purtătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
zilelor noastre sunt purtătorii unui set de strategii adaptative care s-au dovedit superioare în timp. Ele pot fi promovate eficient în raporturile interpersonale, dacă sunt conștientizate. Se reconfirmă deci rolul autopercepției care integrează introspecția și autoevaluarea. De aceea, diferențele interindividuale devin evidente și stabile la vârsta maturității. Ontogeneza personalității normale Ontogeneza personalității normale este un proces complex care coalizează factorii ereditari și de mediu și impune modele de studiu integrative. Atributele copilăriei se regăsesc în trăsăturile temperamentale ale adultului, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
de educație, interacțiunile sociale și culturale care amprentează decisiv destinul personalității normale și patologice. Din perspectivă developmentală, se consideră că există trăsături ale personalității, dominant moștenite, care nu se modifică în timp, iar pe de altă parte, pentru diferențele structurale interindividuale nu pot fi confirmate, ci doar sugerate repere predictive (Lewis, 1997; Caspi, 1998Ă. Există mai multe modele personogenetice. Unul dintre ele este modelul organismic - centrat pe individ -, care consideră că individul se maturizează gradual, prin acumulări progresive (Pervin, 1990Ă. Este
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
același autor nu face o delimitare a etapelor personogenezei și definește maturitatea corespunzător contextului social și cultural. Costa și McCrae (1988Ă, inspirați de James (1890Ă, consideră personalitatea matură la aproximativ 30 de ani la ambele sexe. Ca urmare, și diferențele interindividuale sunt fixate la, aproximativ, această vârstă. Stabilitatea trăsăturilor personalității crește odată cu vârsta, pentru că la o vârsta tânără există o multitudine de evenimente de viață care însoțesc achizițiile adaptative ale personalității și care, în timp, devin strategii adaptative personale. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
terapie?” și „cât de durabile pot fi aceste influențe?”. Procesul de metamorfoză a personalității pare să ajungă la un platou în jurul vârstei de 50 de ani, dar, în același timp, natura experiențelor existențiale este congruentă trăsăturilor personalității și confirmă diferențele interindividuale în al patrulea deceniu de viață. Nu în ultimul rând, o personalitate matură este și rezultanta influențelor culturale, a căror bogăție și continuitate conferă altitudine firii umane. În același timp, întâmplarea sau succesul într-un rol al vieții ne poate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
sau își modifică expresivitatea clinică. Astfel, personalitățile cu trăsături accentuate sau dizarmonice - deși privite cu rezervă și adeseori marginalizate social - pot reprezenta extrapolări ale momentului istoric în natura ființei umane. Ontogeneza persoanei umane scoate în evidență, la rândul ei, diferențele interindividuale - de la cele dominant biologice până la cele morale și axiologice -, care sunt într-o măsură semnificativă condiționate social-istoric. Nu în ultimă instanță, personalitățile patologice coalizează atribute definitorii comune, prezente, de altfel, și la personalitățile armonios structurate. Astfel, ele sunt simultan un
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
al personalității normale, dar și ca un domeniu complet distinct (Lewis și Appleby, 1988Ă. În același context, personalitățile patologice sunt considerate de unii autori drept neclasificabile, iar de către alții, un teritoriu cu atribute de unicat ce integrează diferențele și asemănările interindividuale. Astfel, Kraepelin (1904Ă, Bleuler (1924Ă și Kretschmer (1926Ă au descris tipuri temperamentale sau structuri personologice de tip astenic, schizoid, ciclotimic sau cicloid, care reprezentau stări precursoare sau forme atenuate ale psihozelor schizofrenice sau afective. Pe de altă parte, Schneider (1923Ă
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
trăirilor participanților), observația clinică (privilegiată pentru studiul indivizilor din "instituții totale", de exemplu). Observația participativă presupune: prezența în mediul, contextul, situațiile etc. în care trăiesc oamenii, grupurile cu probleme de sănătate; inserția în acest "mediu", "prinderea" în rețeaua de relații interindividuale locale; conștiința că nu poate "observa totul", că nu poate participa la toate actele, la toate acțiunile grupului; conștiința că nu poate fi întrutotul "neutru" (mai ales atunci când realizează o cercetare-intervenție, o cercetare colaborativă); când vizează un obiectiv social, o
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Principalele dificultăți care stau în calea clasificării victimelor sunt: marea diversitate a infracțiunilor și, în consecință, a victimelor; victimele aparțin, chiar dacă cu ponderi diferite, tuturor categoriilor de variabile: vârstă, sex, pregătire socio-profesională, pregătire culturală, rol-status social, rol-status economic diferențe mari interindividuale în grupurile de victime în ceea ce privește responsabilitățile și rolul jucat de acestea în comiterea infracțiunii. Unii autori pecum Mitrofan, Tănăsescu, Butoi, au realizat diverse clasificări în funcție de numeroase criterii. ( 2006, p. 71-78, p.143-148, p.67). Un prim criteriu îl reprezintă categoria
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
complexă a victimei care a jucat un rol oarecare în săvârșirea agresiunii și care este determinată de interdependența unor factori obiectivi (economici, politici, ideologici, religioși) și a unor factori subiectivi (interese individuale, sentimente de inferioritate, de superioritate, atitudinile și relațiile interindividuale). Cauzalitatea victimală este întotdeauna concretă și formează împreuna cu mediul ambiental o totalitate, oferind modele explicative ale agresiunii, ale efectelor victimale și ale integrării victimei în mediul social. Factorii de risc conjunctural, relațional și natural. Clasificarea factorilor de risc victimal
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
a agresorului devine esențială în comportamentele individuale și în stimulii, împrejurările sau stările care comandă aceste comportamente. Factorii de risc natural. Comportamentul victimei este justificat în mod obiectiv de modul de înțelegere a exigenței sociale, modul de determinare în raporturile interindividuale, de calitățile individuale de natura psihică, morală și intelectuală. Existența socială determină un anumit comportament și un anumit grad de înțelegere a existenței. Înzestrarea biologică, gradul de sănătate fizico-psihică și apariția unor necesități de natură materială creează capacitatea sau incapacitatea
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
socială determină un anumit comportament și un anumit grad de înțelegere a existenței. Înzestrarea biologică, gradul de sănătate fizico-psihică și apariția unor necesități de natură materială creează capacitatea sau incapacitatea de adaptare a victimei la mediul social, la un conflict interindividual și la urmările lui. În situație de incapacitate gravă de adaptare este nevoie de intervenția societății cu măsuri de recuperare victimală. Condițiile favorizante ale producerii efectului victimal trebuie analizate sub mai multe aspecte: psihologic, fiziologic, social, psihiatric și demografic. Cunoașterea
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/814_a_1559]
-
se dezvoltă "direcții" de studiu cu finalitate aplicativă (de exemplu, managementul intercultural, educația interculturală, comunicarea interculturală, consilierea interculturală etc.). Astfel, se valorifică nevoia de optimizare organizațională, se sporește eficiența administrativă, se asigură reușita educațională în domenii diverse, care gestionează raportul interindividual și intergrupal între reprezentanții unor culturi diferite. Tot mai multe programe masterale și doctorale includ tematica interculturală, valorificînd potențialul de cunoaștere și acțiune furnizat de eterogenizarea identitară proprie unei lumi globalizate. în sfîrșit, miza abordării interculturale este conferită și de
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
1992), opt trăsături care sînt asumate și promovate exclusiv de ființa umană, și anume: inovare producerea de noi răspunsuri comportamentale, adaptative, pe baza unor noi opțiuni atitudinale și valorice; diseminare achiziționare de la "inventator" și transfer către "celălalt", printr-un proces interindividual; standardizare elaborarea unor patternuri consistente și referențiale, printr-un proces intragenerațional; durabilitate conservare în timp, în cadrul unei generații; difuziune răspîndire de la un grup la altul, printr-un proces intergrupal; tradiție persistența de la inovator la generația următoare, prin intermediul unui proces intergenerațional
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
unui sens adecvat al cunoașterii sociale nu pot fi dobîndite decît prin recurgerea la psihologiile indigene (indigenous psychology), în care experți locali direcționează cercetarea înspre miezul semnificațiilor locului. PARTEA A DOUA RAPORTURILE DINTRE CULTURI LA NIVEL INTERGRUPAL ȘI LA NIVEL INTERINDIVIDUAL CAPITOLUL 3 Contactul și schimbul între culturi 3.1. Cultură și identitate Există două mari categorii de teorii asupra identității: substanțialistă și interacționistă. Concepțiile substanțialiste propun o viziune statică asupra identității, accentuînd trăsăturile de ordin biologic, social sau istoric; astfel
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
zona geografică, clima, expunerea la soare, locuința); schimbări biologice (un nou tip de alimentație, noi boli etc.); schimbări politice (precum pierderea unor drepturi politice); schimbări economice (salarii, șomaj etc.); schimbări culturale (limba, educația, religia dominantă etc.); schimbări sociale (noi relații interindividuale și grupale, noi moravuri comunitare). 3.5. Tipologia fenomenelor de aculturație Berry și colaboratorii săi (1997), făcînd distincție între adaptare și aculturație, evidențiază patru strategii de adaptare, procese care la rîndul lor sînt însoțite de patru tipuri de aculturație. În
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
fost surprinzătoare, căci psihologul social asiatic nu a descoperit evidențe ale lenei sociale. Studiul a fost replicat și în SUA, iar rezultatele au indicat că dacă subiecții au apreciat sarcina ca fiind importantă, climatul de grup e caracterizat de responsabilitate interindividuală și angajare cooperantă, și, în sfîrșit, dacă au apreciat că performanțele le pot fi evaluate de către însoțitorii lor în efectuarea sarcinii (sînt, așadar, eforturi identificabile și cuantificabile), lenea socială s-a diminuat considerabil. Cum am mai afirmat, lenea socială se
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
se transformă din competitor în "dușman", pe care "trebuie să-l dobor" pentru a reuși, într-o lume în care, dacă mi se oferă oportunitatea, "trebuie să apuc acum și aici" și în care regulile sociale sînt cel mai adesea interindividuale, negociabile. Așadar, experiența persistentă a nerînduielii, a neașezării, precum și rememorarea unor raporturi dezechilibrate și inegale cu "celălalt instituțional" (de la funcționar pînă la dascăl) modelează distinct specia individualismului românesc, convertindu-l într-un profil identitar autist ("întors cu spatele istoriei"). Un
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
altă critică la adresa studiului are în vedere construirea dimensiunilor la nivelul grupal, cu toate că datele au fost colectate individual. Scorurile medii ale acestor dimensiuni exprimă însă o tendință înspre favorizarea anumitor nivele de relaționare cu "celălalt", ce joacă un rol predictiv interindividual. Cu toate aceste limite, patternurile de asociere descoperite de G. Hofstede, alcătuite din țări aflate într-o anumită proximitate, coincid cu regiunile geopolitice, ceea ce conferă validitate instrumentelor folosite. Rămîne de asemenea solidă explicația diferenței interstatale cu ajutorul variabilelor economice, tehnologice și
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
ivesc, trebuie valorificate cu orice mijloace, inclusiv nonetice. într-o asemenea rețea de așteptări și conduite, regula socială (normativitatea) nu mai este transindividuală ("deasupra" individului), cum se stabilește în specia clasică a individualismului, proprie societăților cu democrație consolidată, ci este interindividuală, tranzacțională, articulată în funcție de interesele private și de resursele de putere de care dispun cei ce construiesc interacțiunile sociale. în individualismul autarhic "fiecare e cu fiecare" și realizarea de sine ține de capacitatea subiectului de a maximiza resursele de capital social
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
înstăpînirea progresivă pe rețelele de putere din corpul social, se va schimba (sau nu) România de un mîine foarte apropiat. PARTEA A CINCEA IMPACTUL DETERMINĂRILOR CULTURALE ASUPRA UNOR REGISTRE ALE PERSONALITĂȚII CAPITOLUL 10 Dialogul cu "celălalt" la nivel structural și interindividual 10.1. Individualismul și colectivismul analizate comparativ între culturi naționale diferite Paginile anterioare au dovedit că cele mai relevante dimensiuni în cercetarea interculturală s-au probat a fi individualismul și colectivismul. Individualismul caracterizează acele persoane care, prin acțiunile lor, vizează
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]