1,200 matches
-
semnificație cu umbră. O realitate secundă ce concentrează ideea de Om. Scenă cu dialogul interior al lui Gurii Lovin din carcera este emblematica pentru transferul realităților. „Vezi că există o ieșire de fiecare dată?” se întreabă prin una din plăsmuirile interiorității. Interogație ce aduce, evident, cu „Răzbim noi cumva la lumină”. Tot cuvintele magice ce preced sinucideri întârziate prin dialogul prelungit dincolo de ființă. Artă, spune undeva Adrian Ălui Gheorghe, e o mare frică „resimțită sau doar presimțita”. A ajunge la esență
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
dereglarea realității, este și una dintre problematizările românului. Prin personajul Gurii Lovin, scriitorul definește ideea din poezie a subpersonalitățior ce limpezesc prin imaginarul lor sinele profund. Iluzionistul de altădată, alungat de istorie prin neacceptarea autorității, isi reactivează destinul într-o interioritate ce devine adevărată realitate. Ar fi multe de spus, semn că e un roman bun, nu doar de citit în câteva ore estivale. Sigur că pot fi amendate mai multe lucruri. De pildă, colonelul Șoavă apare în câteva rânduri avansat
Pașii de dincolo by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3349_a_4674]
-
produce omul este Cuvântul. În el se găsesc cele mai abjecte porniri ale lui”. Florin Toma e atent la felul în care memoria se golește pentru a fi reinvestită prin instrumente misterioase. Rezultă o formulă a sincerității brute, ce răscolește interioritățile vulnerabile. Tot un bolnav este și Emanuel din O dezvelire la fond. Orfanul singuratic se găsește întotdeauna în urma evenimentelor, în loc să le manipuleze. Când un vechi galion spaniol ajunge pe vârful muntelui din apropierea Orașului, destinul comunității pare pecetluit: corabia alunecă apocaliptic
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
și locuri îndepărtate în spațiu sau timp este, ne arată Creția, exotismul, ci spiritul în care ele sînt gîndite. Aceia pentru care ,,interesant e omul în universalitatea sa, peisajele și obiceiurile de departe... sînt doar un fel de a afirma interioritatea generică a dramei umane". În sensul acesta nici Melville, nici Stevenson, nici Kipling sau Joseph Conrad nu aparțin exotismului. Esența exotismului este insatisfacția cu lumea proprie, imaginarea unor alte locuri și lumi, ,,în fond fictive și ele", întru căutarea unor
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
are aceeași melodie ca și el"), blestemat să nu se apropie de nimeni, pentru că și cunoașterea nu e decât o formă a derizoriului, o simplă reacție psihică, dar nici aceea originală, ci bine încorsetată de infame determinații". Reculul în propria interioritate are, în cazul jurnalului lui Kafka, aspectul unei cunoașteri oarecum abstractizante; aici, faptul biografic, gestul cotidian, atitudinea empirică ori reacția frustă sunt puse între paranteze. Ființa fragilă, cu o acută conștiință a propriului sine alienat, Kafka transcrie întâmplările și actele
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
hegeliana, libertatea în calitatea de continut al spiritului și necesitatea, realitatea, în calitate de exterioritate a spiritului, nu au sens decât în procesul devenirii și totodată al suprimării lor. Libertatea neagă necesitatea, lumea reală, aparentă, existând pentru sine, si o transformă în interioritate; la rândul ei, necesitatea negata își pierde exterioritatea și obiectul recunoaște spiritul drept scop al său. Transformându-se în libertate rațională, totală, libertatea și necesitatea nu se mai percep reciproc drept constrângeri, ci drept oglindiri ale uneia în cealaltă, două
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
autorul și-a preparat cumva din vreme, dacă putem spune așa, condiția longevivă, că, în bună măsură, însușirile acesteia s-au manifestat în scrisul d-sale cu anticipație. Din care motiv cartea are mai puțin alura unei diagrame febrile a interiorității, a unei căutări acute de sine cît a unei cronici. Cronica unei epoci sinuoase, dramatice (nu întîmplător dl. Martinescu afirmă că dacă cineva ar dori să plăsmuiască o epopee a prezentului, un soi de pandant al Iliadei, aceasta ar trebui
Condei acid - I by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11231_a_12556]
-
observație a formei și de pe abilitatea de ordonare a limbajului în sine, pe tipul de lectură, pe natura atitudinii și pe încărcătura morală a mesajului. Prins, ca și El Greco, la intersecția unor realități divergente, aceea a exteriorității imaginii și a interiorității spiritului, sedus, în egală măsură, de spectacolul privirii și de fervoarea ideii ori, altfel spus, de voluptățile materiei și de imperativele unei credințe implicite, pictorul identifică - și, în parte, construiește - o lume intermediară, o a treia realitate, perfect îndreptățită și
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
lumii scindate în identități secate spiritual, vorbește și Iacob, fiul lui Zevedei - o variațiune pe tema luminii din întuneric. Cu această nuvelă, V. Vosganian construiește polifonic, amestecând savant pasiunea pentru armoniile cosmice, în care se confruntă ordinea prestabilită cu urzeala interiorităților. Mai multe fire narative soluționează dizarmoniile unor protagoniști inundați de neliniști. Cosmina, împreună cu chirurgul Pantelimon și radiologul Efrem dezbat, dincolo de angajamentele profesionale, dileme existențiale. Maieutica doctorului Pantelimon reclamă o relație - des utilizată de autor - dintre maestru și ucenic. Un inițiat
Scenarii caleidoscopice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3093_a_4418]
-
Capul cu obrazul săpunit al lui Moromete devine punctul focal al camerei, discuția e mai puțin importantă chiar dacă ea conduce la o tensiune revelatoare. Însă grosplanul, unul dintre cele mai sugestive din cinematografia actuală, relevă un rapel tăcut către propria interioritate, lăsând să vorbească o extraordinară expresivitate. Aici, filmul se întoarce către fotografie pe care regretatul Alex Leo Șerban o numea „film oprit” și inevitabil, mi-au venit în memorie portretele fotografice ale lui Félix Nadar cu un fel de solemnitate
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
câteva trimiteri la drama maturizării/ îmbătrânirii (vârsta de 26, 27 sau 30 de ani sunt ridicate, prin repetiție, la rang de topos poetic), „fracturile interioare” ale personajului central par simple indispoziții de moment, afectate simbolic printr-o dinamică previzibilă. Dacă interioritatea emotivă sau sentimentală a dispărut complet, în schimb, instinctele compun, în imaginarul lui Dan Coman, o faună cât se poate de palpabilă și de... previzibilă. „Pătrund în mintea mea cu viteza unui ghepard tânăr”, „glasul atârnă în afara mea/ mic și
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
imperiul interior accesând abisalitățile poeziei, pe care le-a prelungit în proză. N-a uitat, deși a descoperit, în maturitatea resemnată, structuri fractale sau, cum aminteam mai devreme, un cortex insular, de asemenea cu acțiune verticală: niște insuleportal spre noi interiorități. „Să fii poet, notează în Pisica moartă a poeziei de azi, în România și aiurea, înseamnă să fii capabil să vezi frumusețea acolo unde nu o vede nimeni altcineva”. Mircea Cărtărescu e un om fericit. El caută frumusețea nu doar
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
psihedelic e ca inexistent, iar disprețul nu e definitiv; și, ce e mai important, melancoliile radicale nu există. Ele se topesc într-un joc al nostalgiei trucate parțial, iar când lucrurile nu stau așa, biograficul reliefează flămând accente interzise ale interiorității. Abia mai târziu, scriitoarea va avea libertatea să vorbească plenar despre fericire, chiar dacă în note sumbre; în prima carte, ea judecă frumusețea ca pe o realitate jenantă. Neatrăgătoare. Nocivă. Printr-un soi de respingere ca pentru o slăbiciune ce nu
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
cupolă romanescă și desăvârșește unul dintre cele mai interesante personaje ale literaturii actuale. Roman în care viciul tonifică și moartea e o nouă șansă de deșertare socială, Cronicile genocidului poate fi, pentru cine este interesat, o cale de acces spre interioritatea tumefiată a unei Românii agonice, dar care zâmbește larg, ca și cum istoriile grotești nu sunt altceva decât praf de stele.
Vitalitățile deșertăciunii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4097_a_5422]
-
aparentă prinsă în tiparul a patru constrîngeri imediate: timpul, spațiul, cauzalitatea și materia. Numai că sub această crustă se află izvorul din care pornesc toate, adică esența intimă a lumii. Și cum intimul e superlativul de la interior, gradul suprem de interioritate a lumii e numenul, adică lucrul în sine, care la Schopenhauer e totuna cu voința. Tot ce ține de numen e scutit de cele patru coerciții pomenite anterior, iar facultățile cognitive ale omului (sensibilitate, intelect, rațiune) nu pot atinge numenul
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
fantezia mea un critic avea un statut de înalt creator tocmai prin acele tăceri care-i erau tipice lui Lucian Raicu, tăceri care nu comunicau cu lumea din jurul lui prin ceea ce numesc ,exterioritate", dimpotrivă, ele creau invizibil un tunel de ,interioritate" cu care pur și simplu umpleau spațiul în care se găseau, curentând oamenii din preajma lor. Era în el și sfială dar și o pudoare feciorelnică, activă, plină de căldură. Această impresie mi-a fost întărită mai târziu când l-am
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
cuvântului fluxul trăirilor intense este Dan Dobre în volumul Ultraj împotriva proastelor moravuri, apărut la Editura Semne,București,cu o prezentare, pe ultima copertă, semnată de Victor Sterom. Poemele din prezentul volum exprimă în formă genuină fluxul trăirilor a unei interiorități tulburi.Poetul e la limita dintre confesia sinceră și delirul suav, amestecând într-o regie propie amănuntul biografic cu visul:mă visez puțin/cât să nu fiu treaz/despărțind cu umbra/veacurilor,/un tânăr cnez(uneori ... Poetul are premoni'ii
DAN DOBRE- ULTRAJ ÎMPOTRIVA PROASTELOR MORAVURI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361278_a_362607]
-
a justiției după trebuințele individului de a fi judecat corect, în funcție de litera și spiritul legii, nicidecum ca un dat ultim, în exterioritatea umanului. Este, cu alte cuvinte, un interpret între adevăr și fals, un interpret între bine și rău, în interioritatea caracteristicilor umane, nu judecă robotizat, matematizat, pe încadrări fixe, are în vedere mobilitatea și spiritul legii. Iubește libertatea în limita posibilităților umane maxime de libertate, acceptă și luptă pentru dreptate la linia echilibrului, corectitudinii, respectului infailibil. Aceasta rezultă din toate
JUDECĂTOAREA GABRIELA BALTAG, PREMIATĂ DE ANTENA 3 PENTRU CURAJ. UMANITATEA JUSTIŢIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384486_a_385815]
-
Îngemănarea aceasta fericită dintre abisal și logic este favorizată de perspectiva dinăuntru a viziunii și prezentării lumii și oamenilor. Un înăutru vibrând intens la exterior și controlându-și strict reacțiile prin exercițiul anticipativ sau retrospectiv al analizei de sine. Spre interioritatea eroului-povestitor, lumea trimite lungi și chinuitor de clare ecouri, amplificate de vulnerabilitatea psihică și comportamentală a eroului adolescent, precum și de înflorirea personalității lui. Vecinătatea lui Maslennikov cu eroi de aceeași vârstă în toate experiențele pe care le întreprinde și manifestarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ne vorbească despre experiențele care au dus-o la actul final - sinuciderea. Construindu-și povestea pe firul cronologic al întâmplărilor exterioare - anii de liceu, Primul Război Mondial, începuturile studenției, revoluția - eroul narator își împarte relatarea în patru mari secvențe ale interiorității: Gimnaziul, Sonia, Cocaina, Gânduri. Fiecare din aceste capitole prezintă o poveste cu început și sfârșit propriu, liantul lor în întregul romanului realizându-se la nivelul ideii; cele patru secvențe prezintă tot atâtea momente, hotărâtoare pentru cunoașterea de sine a eroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
se înfrunta mereu omul și fiara. Conștient de dualitatea ființei umane al cărei izvor stă în gemenitatea funciară a Sufletului - înger, fiară -, într-un elan satanic, Vadim Maslennikov exacerbează funcția observatoare a conștiinței printr-un artificiu-drog, prin care nu numai interioritatea se separă de lumea exterioară ca existență în sine, dar se ridică și „un baraj între senzația interioară și manifestarea exterioară a acesteia“, adică între percepție și semnul ei. Astfel, printr-un artificiu, eroul obține un spațiu vidat de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de către Creatorul ei cu judecată și sentiment de a se eschiva în mod rușinos din fața prospectării adânci a lexematicii extinse a verbului „a fi”. Un refugiu existențial, să-l numim, al neputinței Omului contemporan de a-și privi lucid propria interioritate, tăinuită cu parșivenie de foarte multe ori sub straturi groase de fard actoricesc în cadrul unui spectacol de teatru societar lipsit de orice urmă de vibrație pozitivă și însemnătate... Sunetul puternic al simfoniei macabre a timpului postmodern se simte mișcându-și
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
mai face raportarea zilnică a Ființei umane a mai rămas singur doar ... Cerul. Trotuarul murdar cu vise pierdute ale destinului tău și durerea - singurul prieten de nedespărțit care îți foșgăie cu neliniștite în suflet, vibrându-ți până în străfunduri propria-ți interioritate, iată singurele constante sigure a ceea ce putem numi încă azi Omul. Cum să reușim a întrezări în noi puterea de a mai spera în duhoarea care ne apasă necontenit viața, când isteria, aroganța și indiferența crasă a conducătorilor actuali sunt
ARTA MIZERIEI PE PLANETA BĂSESCU-BOC-UDREA de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362431_a_363760]
-
se instaurează sub auspiciile lui Lenin și evoluează sub cizma necruțătoare a lui Stalin. Cu toate că vizează nașterea unui om nou, comunismul depersonalizează și deznaționalizează, astfel substanța umană își pierde consistența rămânând doar învelișul corporal. Conștiință, sentiment, într-un cuvânt întreaga interioritate sunt dinaminate și se naște homo sovieticus, un humanoid ce are o grilă morală conform căreia orice este bun și sfânt dacă slujește la victoria revoluției. Prezența demonului este demonstrată poate cel mai bine prin această obstinație cu care mașinăria
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]
-
comunist a fost represiunea, care a atins dimensiuni înspăimântătoare, un malaxor de vieți omenești, implacabil și necruțător cu ajutorul căruia comunismul a reușit să se mențină ca regim politic în România cinci decenii, timp în care a operat o urâțire a interiorității naționale și personale ce se dovedește greu de remediat. Instaurată după model sovietic și de către cadre sovietice Securitatea, brațul înarmat al partidului va fi dublată de Miliție, o altă instituție represivă care la nivelul comunelor și satelor va prelua prerogativele
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360871_a_362200]