964 matches
-
pst". La alte interjecții nu se mai sesizează această legătură: "nosza" „hai, haide”. Interjecțiile se pot clasifica după mai multe criterii. După funcția pragmatică se pot deosebi interjecții: După sens se poate vorbi de interjecții specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
specializate sau specifice, și de interjecții cu valori multiple, nespecifice. Cele specializate au un singur sens, de exemplu "adio" (regret), "sâc" (satisfacție răutăcioasă), "ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
ura" (bucurie). Cu mai multe sensuri, dependente de situațiile de comunicare în care apar, este de exemplu interjecția "ah" (durere, milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și cele împrumutate. Interjecțiile moștenite nu pot fi totdeauna distinse de cele create spontan pe teren propriu. În română este sigur că "zău" provine
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
milă, deznădejde, teamă, nostalgie, regret, ciudă, satisfacție, îngâmfare, dispreț, admirație, dorință fierbinte etc.). După proveniență există trei categorii principale de interjecții: cele moștenite și/sau create spontan pe terenul propriu al limbii, cele formate pe teren propriu și cele împrumutate. Interjecțiile moștenite nu pot fi totdeauna distinse de cele create spontan pe teren propriu. În română este sigur că "zău" provine din latinescul "deus", este posibil ca "vai" să fie moștenită din limba latină, iar "aoleu" este o creație spontană pe
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
pe teren propriu. În română este sigur că "zău" provine din latinescul "deus", este posibil ca "vai" să fie moștenită din limba latină, iar "aoleu" este o creație spontană pe teren propriu. Pe terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
este sigur că "zău" provine din latinescul "deus", este posibil ca "vai" să fie moștenită din limba latină, iar "aoleu" este o creație spontană pe teren propriu. Pe terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
iar "aoleu" este o creație spontană pe teren propriu. Pe terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a devenit "hello" și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
terenul propriu al limbii se pot forma interjecții prin două procedee: Printre interjecții se găsesc relativ puține împrumuturi. În română sunt din mai multe limbi, intrate în diferite perioade istorice: Interjecția de adresare/chemare "hallo" din engleză este la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a devenit "hello" și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
la originea interjecției folosite în conversația telefonică în mai multe limbi. În engleza americană a devenit "hello" și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt cuvinte cu conținut noțional în limba de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
și s-a răspândit pe tot teritoriul englezei, în / a dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt cuvinte cu conținut noțional în limba de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
dat "halo", în "halló", în "allô" și de aici în română "alo". Unele interjecții împrumutate sunt cuvinte cu conținut noțional în limba de origine, de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de exemplu "aport" < "apporte!" „adu!”, altele - interjecții și în acea limbă: "na", "haide". Cel mai adesea interjecția nu are funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
funcție sintactică în propoziție, dar poate constitui singură o propoziție independentă neanalizabilă, adică este cuvânt propoziție. Tot fără funcție sintactică sunt interjecții care apar în propoziții analizabile, de exemplu Ia să vedem!". Într-o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
o astfel de poziție pot apărea și interjecțiile de adresare ("măi, mă, fă, bre"), singure sau însoțite de un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
un substantiv la cazul vocativ: Măi Zaharie, nu mai ai tu vreo poștă de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
de cele pe undeva?" (Ion Creangă). După unii lingviști, interjecțiile voliționale folosite independent pot fi considerate propoziții simple constituite numai din predicat. În mod excepțional, există și interjecții părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
părți de propoziție simplă cu subiect și predicat, sau dezvoltată. În principal, interjecția poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată interjecție devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
poate fi predicatul unei asemenea propoziții: "Na-ți cartea!", Zatrčao se i hop preko plota" „Și-a luat avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată interjecție devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot fi regente, adică să aibă diverse compliniri: Ortografia limbii române prevede ca majoritatea
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
avânt și hop peste gard”. În română există o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată interjecție devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot fi regente, adică să aibă diverse compliniri: Ortografia limbii române prevede ca majoritatea interjecțiilor compuse și a celor repetate să se scrie cu cratimă între elemente: "haida-de", "cuțu-cuțu". Unele din cele
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
o interjecție predicativă care are două forme cu desinență verbală: "haide/haidem/haideți", considerată interjecție devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot fi regente, adică să aibă diverse compliniri: Ortografia limbii române prevede ca majoritatea interjecțiilor compuse și a celor repetate să se scrie cu cratimă între elemente: "haida-de", "cuțu-cuțu". Unele din cele repetate se pot scrie și cu virgulă: "nani
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
devenită verb. Are corespondent exact și în croată ("hajde/hajdemo/hajdete"), și în maghiară ("gyere/gyerünk/gyertek"). Interjecția poate avea și alte funcții sintactice: Unele interjecții pot fi regente, adică să aibă diverse compliniri: Ortografia limbii române prevede ca majoritatea interjecțiilor compuse și a celor repetate să se scrie cu cratimă între elemente: "haida-de", "cuțu-cuțu". Unele din cele repetate se pot scrie și cu virgulă: "nani, nani", iar unele compuse se scriu într-un cuvânt: "iacătă". Interjecțiile propoziții independente sunt urmate
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
române prevede ca majoritatea interjecțiilor compuse și a celor repetate să se scrie cu cratimă între elemente: "haida-de", "cuțu-cuțu". Unele din cele repetate se pot scrie și cu virgulă: "nani, nani", iar unele compuse se scriu într-un cuvânt: "iacătă". Interjecțiile propoziții independente sunt urmate de semnul exclamării ca semn de punctuație final. Dacă sunt exclamative, și cele folosite în interiorul propozițiilor, fie că au sau nu funcție sintactică, sunt urmate de semnul exclamării, fără ca acesta să fie final: "Eu atunci haț
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
final. Dacă sunt exclamative, și cele folosite în interiorul propozițiilor, fie că au sau nu funcție sintactică, sunt urmate de semnul exclamării, fără ca acesta să fie final: "Eu atunci haț! de sumanul moșneagului"; "Vai! am greșit!" Dacă nu sunt exclamative, majoritatea interjecțiilor folosite fără funcție sintactică în propoziție sunt despărțite de restul acesteia prin virgulă/virgule sau cuprinse între linii de pauză: "Am greșit, vai!"; "Aici e, vai, mai rău"; Aici e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se despart prin
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
greșit!" Dacă nu sunt exclamative, majoritatea interjecțiilor folosite fără funcție sintactică în propoziție sunt despărțite de restul acesteia prin virgulă/virgule sau cuprinse între linii de pauză: "Am greșit, vai!"; "Aici e, vai, mai rău"; Aici e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se despart prin semn de punctuație de substantivul la vocativ care le urmează: "Măi Ioane!" Același este cazul interjecțiilor "iată" predicativă urmată de complementul ei direct ("Iată casa!"), "ia" urmată de un verb la imperativ sau conjunctiv
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]
-
cuprinse între linii de pauză: "Am greșit, vai!"; "Aici e, vai, mai rău"; Aici e - vai - mai rău". Interjecțiile de adresare nu se despart prin semn de punctuație de substantivul la vocativ care le urmează: "Măi Ioane!" Același este cazul interjecțiilor "iată" predicativă urmată de complementul ei direct ("Iată casa!"), "ia" urmată de un verb la imperativ sau conjunctiv ("Ia vezi!, Ia să vedem!") și "hai" urmată de conjunctiv: "Hai să mergem!". Mai rar decât alte părți de vorbire, interjecția poate
Interjecție () [Corola-website/Science/309903_a_311232]