970 matches
-
301, din această perspectivă: diferențierea cuvintelor prin prisma a ceea ce le definește: cuvinte-nume (substantive comune, proprii), cuvinte-însușiri (adjective), cuvinte-acțiuni (verbe), cuvintele prin care numărăm (numerale), cuvinte prin care arătăm cine cu cine vorbește (pronume), cuvinte-loc, cuvinte-timp etc. (adverbe), cuvin-te-sentiment, cuvinte-zgomot (interjecții propriu-zise și onomatopeice), cuvinte de legătură (prepoziții și conjuncții) prin: Cine este?, Ce este?, Cum se numește?, Jocul numelor, Împărăția anotimpurilor (substantive), Cum este?, Cercul culorilor, Mare mic, Azi/acum mă simt... (adjective), Ce face?, Jocul meseriilor (verbe), Jocul numerelor
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/1425_a_2667]
-
naturii sunt constrânse să Își schimbe acțiunile (apud R. Styers, 2004, p. 82). Într-un text clasic, Hubert și Mauss (1996, pp. 65-76) au Împărțit sistemul actelor magice În două mari clase: a) rituri verbale sau incantații (jurămintele, urările, blestemele, interjecțiile etc.); b) rituri manuale (cele care implică și acțiuni - divinație, vindecare, vrăji, acte de protejare magică etc.). Dicționarul de etnologie și antropologie realizat de Izard și Bonte (1999, p. 395) propune două axe de clasificare, ceea ce conduce la patru tipuri
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
relațiilor interumane într-o firmă cu un nume deosebit de bine cotat într-un top al mărcilor românești. Ce li s-ar putea povesti studenților despre un mare patron care trece pe lângă personalul din secretariat fără să-i adreseze măcar o interjecție? Când acest comportament necomunicativ și necooperant este evident și la ceilalți, atunci firma nu mai poate fi înscrisă în categoria organizațiilor „de bine” din punctul de vedere al relațiilor ce pot folosi drept model. Am urmat apoi o serie de
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
biografie (Valeriu Cristea) adoptă un ton afectiv, de „biograf”, scriind despre Breban devine el însuși „brebanian”, e postmodern cu postmodernii (Mircea Cărtărescu), modernist cu moderniștii (Sorin Titel), „moral” cu moraliștii (George Cușnarencu). Stilul, de multe ori flamboaiant - apar paranteze, adresări, interjecții, aparteuri, note de subsol cu alt rol decât cel strict funcțional -, antrenat și de ceea ce B. numise în volumul anterior „ispita analogiilor”, transformă Comentariile... într-o carte mai degrabă de literatură critică, un fel de jurnal al lecturilor critice. SCRIERI
BARNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
Haos acestei limbi cu cea a Templului Babel : „în turn, erau numai nouă materiale, și anume lut și apă, lână și sânge, lemn și var, păcură, pânză de in și bitum [...], adică nume, pronume, verb, adverb, participiu, conjuncție, prepoziție și interjecții” (4, p. 20). Nu trebuie să ne surprindă obsesia oamenilor de a recupera (fie și parțial) lingua adamica, limbă vorbită de oameni până la tragicul episod al înălțării Turnului Babel. Nu este întâmplător faptul că cele două mari eșecuri (pierderea limbajului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
bizuie nu numai pe folosirea posibilităților existente în limba vorbită, ci și pe crearea unor cuvinte noi. Câteodată, obiectele și fenomenele propuse spre a fi ghicite sunt indicate prin întruchipări onomatopeice sau printr-un singur cuvânt-semnal (un verb sau o interjecție cu valoare onomatopeică). Formulele inițiale și finale alcătuiesc cadrul tabloului poetic al g. Universul tematic al g. românești este covârșitor rural. Sesizând deosebirile dintre lucruri și fenomene, dar și unitatea lor intrinsecă, g. are o surprinzătoare capacitate de a contribui
GHICITOARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287258_a_288587]
-
aparent disparate, ceea ce dă impresia unui tablou poantilist („Codru, verde lăicer,/ Cu lăute-n gușe, cuci,/ Soare, galben semincer,/ [...] Vultur, fulger pe Rarău,/ Frunză-n dungă și haiduci,/ Ziua, clopot peste hău,/ Cer bucovinean, ștergar”). Regionalismele (burdujel, malaiște, lăicer, calamăr), interjecțiile și exclamațiile naiv admirative („Măi și măi, crește aurul în clăi” sau „Ce muiere, măi, și luna”) sunt destul de rare, iar „tonul țărănesc silit” (G. Călinescu) are rostul de a întrerupe aglomerarea suavităților. Și în versificație tiparul folcloric face loc
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
și înălțimea vocii. În 1965, Kasl și Mahl au arătat că, dacă ne aflăm într-o stare puternic emoțională (furie sau îngrijorare), vom face mai multe greșeli de exprimare, ne vom bâlbâi sau vom face mai multe pauze urmate de interjecții ca „ăăă” decât facem de obicei. Interlocutorul nostru va resimți aceste elemente și va reacționa la ele. Incluzând paralimbajul în ansamblul elementelor de comunicare nonverbală, Argyle, Alkema și Gilmour (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în urma căruia au
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ai vitaminelor în pilule”, „humanitariști ai pilulelor anti-viață”, „încântători sexy-boys”, „burghezi din toate straturile sociale / de toate confesiunile de toate sexele și culorile” ș.a.m.d. Implicat e cabotinismul grafic și lingvistic. Apar fraze întrerupte, citate în alte limbi, sigle, interjecții, vorbe ciuntite („frunz...”, „frun...”, „fru...”) sau rupte în două, vorbe stâlcite (unele țigănește): „o tot logogim / o logovrăjim și logongorim”, „foaie cu foaie foifăleau foisocoteau foigălbinau”, „foilofoaile”, „pâră kâr oichii ciobi-se-vor”, „tot o ciupearcă pe-o ciupearcioaică / de la
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
e cea mai mică. Voi face tot ce e posibil ca să-l păstrez totuși". Și, iată, notația profund îndurerată din 2 martie 1937: "Lungă discuție cu Mircea, la el acasă. Imposibil de rezumat. A fost liric, nebulos, plin de exclamații, interjecții, apostrofe. Din toate astea nu aleg decît declarația lui - în sfîrșit leală - că iubește Garda, speră în ea și așteaptă victoria ei. Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Bălcescu, Eminescu, Hasdeu - cu toții au fost la timpul lor
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
calea lui Costache Conachi și Anton Pann, romanțele lui fiind o continuare a cântecului de lume, trecut prin prisma sentimentalismului lui D. Bolintineanu, căruia, de altfel, i-a dedicat o poezie. Folosește câteva procedee și imagini caracteristice cântecului lăutăresc, precum interjecțiile, hiperbola, metafore tipice, încheieri împrumutate din genul epistolar. Versurile sunt totuși curgătoare, ceea ce a dat posibilitate lui Grigore Ventura și George Cavadia să le folosească în câteva romanțe ce au cunoscut o mare popularitate. Sub influența simbolismului, Ș. a scris
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
TRENUL Desfășurarea jocului Copiii se prind într-un șir indian, în frunte cu o locomotivă. Ei vor mima greutatea urcușului și intrarea întrun tunel format dintr-un grup de elevi ce țin hainele lor ca un acoperiș de tunel. La interjecția „Uf!”, învățătorul poate solicita elevii să cânte doimi sau combinații de pătrimi cu pauze de pătrimi. La ultima strofă, elevii vor păși pe un portativ desenat cu cretă, înlocuind în versurile date „nota Do” cu „portativ”. 2. CLOPOȚELUL (cântec și
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
liric sau, mai bine zis, îl silește să își lepede, rând pe rând, ca personajul de basm, cojocul, năframa, pieptenul (adică formele lui de seducție), până ce poemul rămâne gol și demonstrativ. Stilul din Epica magna este încercat, întâi, aici. Pătrund interjecțiile, prozaicul, discursivul, ritmul este rupt și, privit de departe, din punctul de vedere al formelor ideale, poemul arată foarte curios: o suită de notații care nu mai țin de nici o regulă, ca o respirație astmatică. Un exemplu ar fi Prinderea
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ftorilogofăt), reapare În neologisme precum: ftalat, ftaleină, ftalic, ftiriază, ftizic, ftizie, ftiziolog, ftiziologie etc. 2.2. Nivelul morfematic - frecvența substantivelor și pronumelor nepersonale, ca urmare a predominării funcției referențiale; - frecvența substantivelor proprii, a substantivelor abstracte (mai ales În filosofie); - lipsa interjecțiilor, care pot apărea doar În varianta didactică a stilului științific; - predominarea persoanei a III-a. Persoana I se folosește doar ca marcă a pluralului autorității și modestiei: Încercând să delimităm [subl. n.] spațiul investigației noastre, trebuie să precizăm că este
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
istoriografia comunistă, care ridica În slăvi anumite perioade (Înființarea Partidului Comunist, venirea la putere a lui Ceaușescu) și oculta alte etape (regalitatea, ocuparea țării de către sovietici). Obiectivitatea Îl obligă pe autor să folosească un stil impersonal, care să excludă exclamațiile, interjecțiile, opiniile prea personale, epitetele etc. Pluralul politeții este specific mai ales stilului științific. În altă ordine de idei, obiectivitatea Înseamnă și consemnarea opiniilor nefavorabile, a unor aspecte negative etc. De pildă, colaborând cu articole la Dicționarul scriitorilor români, am constatat
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
mă, tragedianule?!” G. Galaction). Între text și semnul Întrebării nu se lasă blanc (spațiu alb), așa cum procedează unii tehnoredactori. 5.3. Semnul exclamării. Acest semn marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative și imperative. El se utilizează și după interjecțiile și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți!” ( G. Galaction); - după interjecții: „He-he-he! râse
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și după interjecțiile și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți!” ( G. Galaction); - după interjecții: „He-he-he! râse jupân Năstase, s-au trecut acele vremuri!” (M. Sadoveanu); - după titluri exprimate prin substantive În cazul vocativ: Absalom! Absalom! (titlul unui roman de Faulkner); - când autorul Își exprimă Îndoiala sau ironia față de cele exprimate În propoziție, semnul exclamării
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
gesturi: „- Glumă e să mă arză odată cu o avere de om... - Patruzeci de mii de franci!... - !!!” (I.L. Caragiale) Trebuie reținut faptul că, uneori, semnul exclamării se folosește În scrisori, după formula de adresare: „Salut!”, „Fraților români!”, „Stimați compatrioți!”. Dacă o interjecție este urmată de un substantiv În vocativ, semnul exclamării este Înlocuit de virgulă: „O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi/ Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi” (M. Eminescu). Ca și În cazul semnului Întrebării, după semnul
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
predicat, dar numai când subiectul este așezat Înainte de predicat: „Povestea bătrână, În măreția codrului, aduce Înfiorări pe chipurile lor trudite” (M. Sadoveanu); - se despart prin virgulă substantivele În cazul vocativ: „Am trei copii, Costică!” (I.L. Caragiale), „Deșteaptă-te, române!”; - după interjecții se pune virgulă: „Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg?” (I. Creangă). Observație După interjecție se poate pune, așa cum am văzut, și semnul exclamării. Când interjecțiile sunt urmate de un substantiv cu care formează În rostire o unitate, nu
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
pe chipurile lor trudite” (M. Sadoveanu); - se despart prin virgulă substantivele În cazul vocativ: „Am trei copii, Costică!” (I.L. Caragiale), „Deșteaptă-te, române!”; - după interjecții se pune virgulă: „Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg?” (I. Creangă). Observație După interjecție se poate pune, așa cum am văzut, și semnul exclamării. Când interjecțiile sunt urmate de un substantiv cu care formează În rostire o unitate, nu se pune niciun semn: „Bre Ilie, vină-ncoace!” (M. Sadoveanu), „Măi animalule!” (celebrul apelativ al lui
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
În cazul vocativ: „Am trei copii, Costică!” (I.L. Caragiale), „Deșteaptă-te, române!”; - după interjecții se pune virgulă: „Ei, ce veste ne mai aduci de pe la târg?” (I. Creangă). Observație După interjecție se poate pune, așa cum am văzut, și semnul exclamării. Când interjecțiile sunt urmate de un substantiv cu care formează În rostire o unitate, nu se pune niciun semn: „Bre Ilie, vină-ncoace!” (M. Sadoveanu), „Măi animalule!” (celebrul apelativ al lui Ion Iliescu, adresat la Constanța lui Radu Mazăre, pe atunci ziarist
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
ori prin sau: „Discuta dacă femeia are sau nu un suflet” (G. Galaction); - complementele directe și indirecte ce urmează după predicat nu se despart prin virgulă: „El a măritat pe fiică-sa după un om bun și harnic” (I. Creangă); - interjecția ia nu se desparte de verbul următor, cu care formează o unitate: „Ia fii bun dumneata și-i pune imediat la loc” (I.L. Caragiale); - conjuncțiile Însă, deci și adverbul totuși, plasate În interiorul unei propoziții, nu se despart prin virgulă: „Numai
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea despre eroul său (...). «Maistrul» cu vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini (...). Platitudinea, inexpresivitatea acestei poezii care vrea să-și mascheze lipsa de conținut prin interjecții, nu-i nevoie să fie demonstrată în continuare. Poezii de mântuială sunt și Echipa fetelor și Ulița colectiviștilor semnate de Petre Solomon în Cultura poporului nr 5-6. Echipa felelor este o alcătuire de versuri inutile - corect versificate dealtfel - și orânduite
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
prietenul său, pierdea cea mai importantă poziție În stat! Era un caz unic, măcar În secolul XX, de asemenea demisie prezidențială. Mircea Mihăieș: Aș nota cu ironie că, exact În acest interval, În România se adopta ceva Între lege și interjecție dictatorială, cum spuneai tu la un moment dat, prin care, acum, oricine putea fi ascultat. Nu mai era nevoie de nici o aprobare judecătorească! Vladimir Tismăneanu: Ne confruntăm cu un coșmar al drepturilor civile. Mă gândesc la faptul că se face
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
viziune este cea aristotelică: la baza figurii stă transferul - de la gen la specie, de la specie la gen și de la specie la specie. Într-adevăr, dacă acceptăm că nici un cuvânt nu semnifică în sine (lucru discutabil și lesne de contrazis prin interjecții și verbe onomatopeice), înseamnă că secretul semantismului și, implicit, al expresivității stă în alăturarea cuvintelor: lună - regină - noapte. Asta înseamnă că există două mari procedee de creare a expresivității și două figuri tutelare: Prin învecinare. Este cazul metaforei, o comparație
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]