212,846 matches
-
Interesantă este și prefața lui Vasile Pârvan la Șoimii, un articol prin care situează narațiunea sadoveniană între "romanele istorice cu subiecte naționale", făcând referințe valorizatoare de la Scott și Hugo la Manzoni și Flaubert, înscriindu-l pe Sadoveanu într-o tradiție internă ale cărei repere sunt Slavici și Duiliu Zamfirescu. Decisivă, pentru crearea unui prestigiu considerabil în epocă, trebuie să fi fost receptarea generoasă a lui Nicolae Iorga din "Sămănătorul", în mai multe episoade, considerându-l, chiar în 1904, pe Mihail Sadoveanu
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
barman" (muresinfo.ro); apar însă și în transcriere românizată: "pițeriile doldora de turiști" (Cultura 22, 2004, 3), "Românul Mario, "pițarul" de la "Casa Albă"" (EZ 2486, 2000, 12). De fapt, dacă pizzerie ar putea fi considerat în mod la fel de justificat formație internă și împrumut (pentru că sufixul românesc corespunde perfect celui italienesc, iar forma pizzerie este foarte apropiată de cea italienească, pizzeria), în cazul lui pizzar nu există dubii: este cu siguranță o formație românească cu sufixul de agent -ar; în italiană, termenul
Italienisme culinareq by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12471_a_13796]
-
văd însă nevoit să mă întorc la comparații: după ce au furat totul, au început să fure chiar din propriile buzunare! O operație gîndită în laboratoarele năstăsiote drept un truc de a menține PSD-ul pe prima pagină a știrilor - alegerile interne pentru desemnarea candidaților parlamentari - s-a dovedit încă un șut cu stângul în dreptul. Poate cel mai sinistru dintre toate cele autoaplicate de pesedei: să fie siguri că lucrurile vor fi exact așa cum trebuie, că nici unul dintre baronii partidului nu va
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
control desăvârșit asupra societății, ei nu controlează absolut nimic. Minciuna și violența, armele cu care s-au înstăpânit asupra României, n-au nici o șansă în fața disperării unui popor ajuns la capătul capătului răbdării. Chiar dacă furturile ca-n codru de la alegerile interne sunt și o repetiție generală pentru furtul de la alegerile din noiembrie, puterea năstăsiotă își trăiește ultimele săptămâni de nebunie colectivă. Oricât vor frauda alegerile (și le vor frauda, din moment ce și-au pierdut într-atât mințile încât se fură și pe
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
că este homosexual. Trăia într-o permanentă spaimă și pentru că misiunea lui - aveam s-o aflu mult mai târziu - consta în alcătuirea unui buletin special al Securității pentru 50 de oficiali din nomenclatura supremă a regimului. Filtra informațiile, făcea sintezele interne, știind absolut tot ceea ce se petrece în România. M.I.: Și nu știm și ce oprea, ce se oprea la el și ce ajungea la cei care decideau. B.E.: El era, în primul rând, terorizat să nu se afle ceea ce în
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
iată ce a consemnat interlocutorul diplomatului nostru 4): ,Unul dintre conducătorii Gărzii de Fier și confident al șefului acesteia Codreanu, profesorul Ionescu, pe care-l cunoșteam dinainte mi-a făcut astăzi o vizită și mi-a relatat câte ceva despre situația internă și externă a țării. Guvernul liberal de la București se mai poate menține doar pentru că nu-i încă rezolvată problema succesiunii lui. Este, însă, mai mult ca sigur că, mai devreme sau mai târziu, regele îl va desemna ca prim-ministru
Nae Ionescu - între filosofie și chimie by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/11437_a_12762]
-
descrie cel mai bine amestecul pestriț ce definește lumea de azi. Volumele lui Julian Barnes și Salman Rushdie demonstrează că proza scurtă poate lua în stăpînire ficțiunea în puncte cardinale, că propune alt pact cititorului în construcția narațiunii, iar arhitectura internă a volumului realizează o coerență ce rivalizează cu a romanului. Relația între cele două specii epice, scurtă și amplă, mă trimite la felul cum încheia Creangă o scrisoare adresată lui Eminescu: a scris mult căci n-a avut timp să
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
bănește vorbind, de ceea ce natura ne-a oferit din plin, iar noi batjocorim cu iresponsabilitate. Mie, ca individ, mi-ar merge mai bine dacă turismul României ar dudui. Nu există un minister al turismului extern, dar există unul al celui intern - și lucrul acesta se vede. Oriunde intervine statul, cu mâinile sale butucănoase, există riscul de a produce un deșert. De la legendarul Agathon și palmierii săi magici la actualul șef al turismului național (nici măcar nu știu cine o fi), am dus-o din
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
un pic de ștaif. Nu ne-ar prinde rău o scurtă epidemie de politețe". Chiar dacă unii, mai cîrcotași, își amintesc că forma, vai, nu totdeauna creează fondul... Orișicît, despre asemenea articole (și încă, despre altele, ca micul bestiariu de uz intern cu care începe ,capitolul" Ce țară-i asta? sau daraverile din Români în Japonia, de găsit în ,secțiunea" înăuntrul trebilor de-afară) poți să spui liniștit, ca Șt. O. Iosif & D. Anghel, Cu orice trop/ Garafa se deșartă/ Și cade
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
exemplu de altruism; sigur, în această vastă operație de schimburi culturale s-a mai întâmplat ca unele cărți să cadă pe jos, să fie călcate în picioare; dar asta nu contează, scopul a fost nobil. Se zice că o circulară internă i-a îndemnat pe membrii de partid să copieze texte de alți autori, fie ei români, fie ei străini, și să-și publice excerptele pentru popularizarea și punerea în circulație a ideilor, inaungurând astfel o metodă nouă, sănătoasă, de cercetare
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
resurselor. Și acest lucru s-a întîmplat, de fapt, imediat după 1990, dar nu înaintea instalării, pentru un timp, a acelei inerții agonizante pe care am descris-o deja. Vechea formulă de organizare s-a stins, așadar, atît din cauze interne, în rîndul cărora trebuie trecută și revolta explicită a opiniei artistice față de schemele încremenite, cît și din pricina presiunii tot mai puternice pe care creația însăși a făcut-o asupra acestui mecanism perimat, cît și din cauze externe, cum ar fi
Renașterea Salonului de Artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11485_a_12810]
-
caracterul exemplar al textelor din punct de vedere metodologic: Valeria Guțu Romalo descrie întotdeauna faptele lingvistice cu claritate și precizie, introducînd disocieri, separând - în măsura în care e posibil - subiectivul de obiectiv, sincronia de diacronie, zonele stabile ale limbii de cele labile, planul intern de factorii externi. Orice discuție e precedată de definirea termenilor, de delimitarea problemei; regăsim de fiecare dată trăsăturile specifice discursului științific în genere și ale stilului intelectual al autoarei: atenția la nuanțe, împreună cu evitarea vagului; prudența în generalizări, asociată capacității
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
noțiunile de regulă și normă, eroare, abatere și inovație, introducînd o perspectivă teoretică în domeniul cultivării limbii (în acest sens, sînt legate de bine-cunoscuta carte a autoarei, Corectitudine și greșeală, reeditată acum cîțiva ani). Sînt urmăriți factorii multipli și eterogeni, interni și externi, care intervin în schimbarea lingvistică, făcînd ca unele abateri să devină cu timpul o nouă normă, iar altele să dispară sau să rămână mai departe abateri. Istoria complicată a normării e ilustrată prin detalii concrete și edificatoare, de
Despre schimbarea lingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11500_a_12825]
-
ca pe niște măsele stricate. Lui Ion Manolescu, matur deja în decembrie 1989, nu îi e atât de greu precum celorlalți, cu câțiva ani mai cruzi și deci mai expuși socialismului real. Dintre toți, cel mai bine dezvăluie această sângerare internă Angelo Mitchievici: Nu pot anula complet orice emoție, nu pot anula complet kitsch-ul sentimental cu care mă identific pe alocuri, mă pot juca de-a vânătorul de clișee, sunt conștient de mecanismul propagandei, de strategiile ei, dar ceva a
Decrețeii (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11518_a_12843]
-
numire abuzivă ca atare. Din fermentația explozivă a materiei provine, la a doua mână parcă, și un fel de generatio aequivoca, constituită din ființe semiorganice, pseudovegetație și pseudofaună, aparent asemănătoare cu făpturile vii. în fapt, sunt viețuitoare amorfe, fără structuri interne, rod al tendinței imitative a materiei a cărei memorie reproduce forme cunoscute anterior. Fiindcă morfologia materiei este limitată și unele exemplare se repetă la diferite niveluri ale existenței. Este procesul care întemeiază și apariția omului mecanomorf. O simulare a materiei
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
are și o parte bună. Dezbaterea de după. Ziarele se pîndesc unele pe altele și nu-și iartă greșelile. Mă tem că nu de dragul ministrului Justiției a izbucnit scandalul care a dus la o demisie la Evenimentul și la o anchetă internă asupra istoriei acelui articol. Probabil că un anumit rol l-au avut și cititorii care au protestat pe site-ul ziarului. În urma scandalului amintitul cotidian a cerut scuze și Monicăi Macovei și cititorilor. Dacă asta ajunge se va vedea în
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
în marginea ei, într-o vreme când nu se putea vorbi încă de sensibilitate artistică a cititorului și nici de impostură critică. Critica se situează numai în trena literaturii, dar aceasta trebuie să existe ca să cheme instanța de evaluare. Dialectica internă a textului în care autorul se întoarce reflexiv asupra propriei creații, imaginând reacțiile atunci posibile, atestă ambiția scriitorului de a sancționa întârzierile noastre culturale. El deschide singur procesul critic al poemei ca ,minciună" literară. Chiar și atât e foarte mult
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
ceva" în măsura în care satisfac gustul unor publiciști tineri și mai puțin tineri. Valoarea unei întregi literaturi depinde, prin urmare, de indispoziția lui X și idiosincrazia lui Y, o receptare limitată și dubioasă autopropunându-se drept judecată axiologică. Și falsificând cu voioșie datele interne ale chestiunii. Căci este suficientă o primă lectură, nu neapărat empatică, dar deschisă, onestă, pentru a vedea ce e de văzut și a recunoaște ce e de recunoscut într-o carte scrisă cu decenii în urmă. După un prim și
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
autorităților în creația literară, care are o splendoare fragilă, nu face decât să spulbere vraja. Rezultă, inevitabil, o literatură falsă, ceea ce înseamnă implicit o falsă literatură. Scriitorii care participă la congres nu protestează împotriva amestecului unui for politic în treburile interne ale literaturii. În prezența lor balonul de săpun al artei literare este împuns și spart de degetul autoritar al partidului, dar ei urmează un ritual al obedienței care legitimează actul de vandalism. Mihail Sadoveanu însuși, președintele de onoare al USR
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
așa ușor de răspuns. Basarabia față de România nu e același lucru ca Austria față de Germania sau ca Belgia franceză față de Franța. Cert e că, totuși, există o literatură basarabeană, cu semne distinctive, susținută de o critică basarabeană, preocupată de ierarhia internă a valorilor, de trierea și promovarea lor. De cincisprezece ani (numai de cincisprezece ani, adică aproximativ din 1990 încoace), această critică basarabeană încearcă să pună în relație aceste valori cu literatura română actuală și să le situeze în context european
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
voi admite niciodată cârdășia cu veneticii pentru ridicarea Basarabiei" (p. 82). Iar veneticii erau, în anii '30, românii dinafara Basarabiei, nu rușii, cum s-ar putea crede! N. Costenco vrea o Basarabie culturală împotriva României, e total refractar unei omogenizări interne în perimetrul mai generos al întregii țări: ,Cultura celor ce cunosc limba rusească e covârșitor de superioară în liniștea ei augustă, alături de cultura vechiului regat, cu reprezentanții ei guralivi și obraznici. O metaforă potrivită ar fi: basarabeanul e ca o
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
de actualizare și de repunere în circulație a unor scriitori, dar decupajul e arbitrar. Al. Piru știa foarte bine că "istoricul literar viitor nu va menține deceniul 1940-1950 ca perioadă literară", pentru că e un interval de tranziție, cu mari fisuri interne și orientări foarte diferite. De aceea afirmă: "scopul nostru nu a fost pentru moment de a întocmi o lucrare de istorie literară, ci numai de a documenta asupra unui spațiu în mod greșit socotit alb; delimitarea materiei nu s-a
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
Se știe că -ist este unul dintre cele mai productive sufixe ale limbii române actuale; el e, de altfel, un element lexical internațional (de origine greco-latină) care se folosește (cu mici variații de formă) în foarte multe limbi moderne; creațiile interne sînt astfel constant întărite și dublate de împrumuturi. Cu ajutorul sufixului -ist/-istă se creează atît substantive nume de agent (masculine și feminine), cît și adjective. Așa cum se întîmplă de obicei cu mijloacele productive, ușurința de utilizare este contrabalansată de riscul
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
sunt foarte multe probleme de pus. Aleg două. Pe prima am anticipat-o, ceva mai sus. Recitind poezia argheziană, am constatat că reducția psihologică a eului poetic arghezian la un "homo duplex" este profund păgubitoare. Eul poetic multiplu, ca realitate internă a poeziei, trebuie disociat de personalitatea artistică multiplă a lui Arghezi, adică de ceea ce se numește în mod frecvent, motivat, proteismul scriitorului. Sunt planuri complet diferite. Această idee necesită o argumentație mai largă (o parte din ea am desfășurat-o
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
al României ultimelor decenii? Numai acceptînd această prezență literară insistentă, provocatoare - și totuși, cum spunea chiar el, de "bună credință", cu "bune intenții" - înțelegem de ce se simțea "uniformizat, izolat și provincializat", adică limitat, în patria sa. În absența unei recunoașteri interne - deși nu ceruse niciodată un cursus honorum - a căutat, cu muncă asiduă, dincolo de granițe - o "participare românească liberă la universalitate". De aceea - probabil - a pornit la drum, în Europa! Cărturarul venit din România, închisă în lăcașul ei cultural-geografic (și politic
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]