393 matches
-
politic: elogiul dictaturii (în primul rând fasciste, dar și... staliniste, vezi versiunea originală a unei Schimbări la față a României), lichidarea democrației pluraliste, parlamentare, respingerea radicală a Occidentului și a Europei, oroarea de masonerie și, în general, combaterea oricărei formule internaționaliste. Idealul este statul național închis, etnicist, tradiționalist, autoritar, bazat pe o economie de tip agrar, antiindustrial. Accentele xenofobe, adesea antisemite, sunt și ele frecvente. și am putea continua. Să nu uit totuși celebrul, hitleristul Führerprinzip, care în sfera filzofică și
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
din „demagogia fascismului”. Dată fiind ponderea geopolitică a Franței, acest acord are un mare răsunet internațional și va servi curând drept model pentru tactica frontistă a comuniștilor. Muncitoresc și țărănesc fără exclusivități sociologice - cu excepția unei mâini de „miliardari” -, patriotic și internaționalist*, antifascist și anticapitalist*, Frontul Popular combină cele trei modele enunțate mai sus, inclusiv cu tușa pacifistă care contribuie și ea la succesul lui. El cunoaște o extindere mondială: aceeași politică este pusă în aplicare în Spania, unde Frente Popular câștigă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
făcută de grupurile de extremă stânga. Chiar și în SUA, aripa radicală a mișcării studențești antirăzboinice, Weatherman Underground, intră în clandestinitate și inițiază o campanie de atentate contra unor clădiri simbolice. La Paris, Roma sau Berlin, stângismul* își afișează solidaritatea internaționalistă cu Hanoiul cu strigăte ca „FNL va învinge!”. PC favorabile Moscovei se limitează la „Pace în Vietnam!”, slogan conform cu directivele sovietice; războiul trebuie câștigat de către PC Vietnamez, dar conflictul nu trebuie să degenereze într-o confruntare directă a „lagărului socialist
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
extremă stângă - Lenin*, R. Luxemburg, A. Pannekoek. La începutul anului 1914, aceasta reprezintă o forță: 4 milioane de aderenți, 10 milioane de sindicaliști, 12 milioane de alegători, 200 de mari ziare. Dar în august 1914, odată cu primul război mondial, voința internaționalistă a socialiștilor dispare în fața sacrei Uniuni. Confruntându-se cu „falimentul” celei de-a II-a Internaționale și cu recrudescența revoluționară care zdruncină Europa în 1918, Lenin creează, în martie 1919, Internaționala Comunistă* (IC), partid internațional format din secțiuni naționale supuse
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
suferință la a cărei reconstrucție invită în clipa Eliberării*. Războiul Rece* nu determină reculul acestui național-comunism: PC europene, din est și din vest, își fundamentează parțial patriotismul pe un antiamericanism* combinat cu un resentiment antigerman, care contrabalansează cu folos invitațiile internaționaliste de a ieși în întâmpinarea Armatei Roșii în caz de război în Europa. Iar în anii 1970, poziționarea patriotică a PCF funcționează tot ca o marcă identitară în fața nihilismului național al stângiștilor*, atunci când apară somptuoasele realizări ale celei de-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
național al stângiștilor*, atunci când apară somptuoasele realizări ale celei de-a V-a Republici - pachebotul France, avionul Concorde - și cuvântul de ordine „Să fabricăm franțuzește”. în timp ce, în URSS, șovinismul velicorus iese și mai puternic din Marele Război patriotic*, Stalin declară: „Internaționalist este acela care, necondiționat, fără să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de interese între PCUS*, mișcarea comunistă internațională* și soarta revoluției în lume
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să ezite, fără nici o rezervă, este gata să apere URSS ce se află la baza mișcării revoluționare mondiale”. El postulează astfel o identitate de interese între PCUS*, mișcarea comunistă internațională* și soarta revoluției în lume. în 1976, Brejnev* inaugurează „solidaritatea internaționalistă”, distinctă de „internaționalismul socialist” care reglează numai raporturile dintre partidele-state* comuniste; aceasta nu modifică defel concepția fundamentală care a legitimat pentru URSS înăbușirea revoluției maghiare din 1956 sau a Primăverii de la Praga* din 1968 - potrivit doctrinei „suveranității limitate” - și invadarea
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Prăbușirea sistemului sovietic a lovit din plin comunismul vest-european și i-a accelerat declinul, ce pare ireversibil. Ca să supraviețuiască, aceste PC au urmat diferite logice de adaptare. în varianta lor tradiționalistă, PC se vor revoluționare, muncitorești și active în sindicate*, internaționaliste*, antiimperialiste* și antifasciste*. Se definesc ca niște partide de avangardă, iar organizarea* lor se bazează încă mult pe centralismul democratic. Ele refuză în general orice alianță cu socialiștii și văd în mișcările altermondialiste niște concurenți pe care vor să-i
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și considerat drept ofițer KGB. Foarte mulți combatanți ANC au fost antrenați în democrațiile populare* și în Cuba. în Japonia apare, în 1969, Armata Roșie Japoneză (ARJ), mișcare marxist-leninistă care operează pe teritoriul Japoniei, dar funcționează și ca mișcare „mercenară” internaționalistă. Susținută de URSS și RDG, dar și de China*, ea comite numeroase atentate - deturnări de avioane în 1973 și 1977, ocuparea Ambasadei Franței de la Haga în 1974, a SUA și a Suediei de la Kuala Lumpur în 1975. îndată după raidul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și cu cel bulgar. La 28 iunie 1948, Stalin convoacă, prin urmare, la București, o conferință a Kominform*, care îl condamnă pe Tito pentru „naționalism”, chemând „elementele sănătoase din PC iugoslav să schimbe această direcție și să promoveze o alta, internaționalistă” - cu alte cuvinte, una total supusă Moscovei. Tito, care cunoaște bine metodele staliniste, reacționează însă viguros. El arestează și deportează pe Insula Goli Otok zeci de mii de comuniști prosovietici, lipsind URSS de orice mijloc de intervenție internă. Pe plan
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Internațională, fondată în 1939, a cărei continuatoare actuală în Franța este Lupta Muncitorească, având-o în frunte pe Arlette Laguillier; după 1945, acest grup cunoaște câteva succese, implantându-se în special în Uzinele Renault. Ceilalți, mai numeroși, înființează Partidul Comunist Internaționalist (PCI), membru al Internaționalei a IV-a. în 1952, o sciziune divizează Internaționala a IV-a. PCI își păstrează conducerea ei, prin două figuri tutelare: grecul Mihalis Raptis, zis Pablo, și francezul Pierre Franck. PCI practică o susținere critică a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
al republicii, dovedind că a doua opțiune era mai profitabilă. în sfârșit, minoritarii „pabliști” ai sciziunii din 1952 fondează Comitetul pentru Reconstrucția Internaționalei a VI-a, condusă îndeosebi de Pierre Boussel, supranumit Lambert, și care devine, în 1965, Organizația Comunistă Internaționalistă, înainte de a-și relua, în 1981, numele de PCI, abandonat de cealaltă tendință. „Lambertiștii” s-au investit în sindicalism*, în CGT-Forța Muncitorească și în învățământ. Acest curent a cunoscut o anumită influență în SUA, în mediile universitare și sindicaliste. După
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Nazino neocomunism NEP Nieuwe Communistische Partij van Nederland NKGB NKVD Norilsk Noua Armată a Poporului Novocerkassk Nucleele Revoluționare O Ohrana OMC OMS ONU Opoziția de stânga Opoziția muncitorească opoziții comuniste Opoziția unificată Orchestra Roșie organizație organizația Aba Nidal Organizația Comunistă Internaționalistă Organizația pentru Eliberarea Palestinei organizații de masă Organizația Revoluționară 17 noiembrie ORI ortodoxie Osetia de Sud Ostahov OSVAG NATO SEATO Ozerlag P pact anti-komintern Tratatul de la Varșovia pacte germano-sovietice partid/partid-stat Pace și Libertate partid bolșevic Partidul Comunist Bolșevic din
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Ostahov OSVAG NATO SEATO Ozerlag P pact anti-komintern Tratatul de la Varșovia pacte germano-sovietice partid/partid-stat Pace și Libertate partid bolșevic Partidul Comunist Bolșevic din Rusia Partidul Comunist Chinez Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) Partidul Comunist Francez (PCF) Partidul Comunist Internaționalist Partidul Comunist Italian (PCI) Partidul Comunist Marxist-Leninist Partidul Comunist Revoluționar (marxist-leninist) Partidul de Stânga Partidul Alianței Socialiste Partidul Stângii Partidul Stângii Europene Partidul Libertății și al Solidarității Partidul Democratic al Stângii Partidul Forțelor Noi (vezi PFN) Partidul Muncitorilor Partidul Muncitorilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în politica internațională nu există, precum în cea internă, o constrângere centrală, întemeiată pe principiile morale, care să stăvilească agresivitatea individuală (guvernul), trebuie construite modalități prin care tendința distructivă și violentă a individului să nu precumpănească. Modalitățile propuse de liberalii internaționaliști - diferite variante de securitate colectivă sau de precumpănire a dreptului internațional - sunt respinse de Morgenthau prin argumentul că nici o moralitate internă nu poate fi ridicată la rangul de normă internațională și prin aserțiunea evidentă că este iluzoriu să ne închipuim
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a avut o importanță teoretică și practică mai curând limitată, deoarece, cu excepția perioadelor de isterie colectivă, experiența personală directă relevă absurditatea abordării, iar presiunile din partea intereselor afectate îi opresc pe șarlatani să fie considerați salvatori. Pe de altă parte, utopismul internaționalist nu are un contact direct cu scena internațională. Dacă este suficient de generică, teoria sa poate rătăci pe tot globul fără a risca măcar să intre în contact cu faptele dure ale politicii. Cel care ar proclama Cele patru libertăți pentru
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
2003, p. 1). În sfârșit, să mai notăm și faptul că teribila doctrină a așa-numitei „purificări etnice” a fost pusă la punct de un grup conducător naționalist care pretindea că apără astfel moștenirea federalistă a titoismului, inspirat din marxismul internaționalist, deși oprima naționalitățile care doreau să se emancipeze. Rasismul, dincolo de actele sale cotidiene pe care trebuie să le condamnăm, se manifestă mai ales prin această insistență În dorința lui de a deștepta efectele prejudecăților, care altminteri ar putea fi puse
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
proprie, topindu-și existența în istoria organică și premonitorie a poporului român. Se afirmă că partidul și-a sacrificat ideologia proprie în profitul triumfului definitiv al revoluției naționale. Modelul Hirschman ar putea sugera o ipoteză explicativă. Generația militanților marxiști și internaționaliști care dirijase partidul în anii '40 și '50 și care avea origini și experiențe sociale în primul rând proletare a fost masiv înlocuită în perioada 1964-1968, de noi efective de activiști și militanți proveniți din zona rurală pentru care marxismul
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
o finalitate comunitară și într-un cadru referențial prestabilit. Dificultatea situării totalitarismului într-un asemenea unghi de analiză este evidențiată printr-un paradox care, deși se înscrie în natura regimului 62, nu devine manifest decât după 1989: totalitarismul, colectivist și internaționalist prin vocație, totalitarismul a fost cel mai eficace producător istoric de individualism și de naționalism. De fapt, cum pot coexista în același teritoriu social individualismul și naționalismul, două atitudini care, într-o logică liberală, sunt mai curând ireconciliabile. Una dintre
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
să schițam începuturi. "Teroarea istoriei" înseamnă, între altele, în special, presiunile externe care vin din partea marilor puteri, cărora trebuie să ne supunem gândind și înfăptuind numai ceea ce ne este îngăduit să gândim și să înfăptuim. Soluția este una naționalistă și internaționalistă în același timp: conviețuirea, într-o armonie cât mai deplină, a aspirațiilor interne cu interesele prietenilor și neprietenilor din celelalte părți ale lumii. În cartea sa Modelul ontologic eminescian (apărut la Editura Porto-Franco din Galați, în anul 1992), Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
acută, în care argumentele singurului model și învățător, oricând plauzibile, azi nu mai contează. Fiind vorba, firește, de Eminescu, până ieri "omul deplin al culturii românești", devenit în răstimp piaza rea a răspopiților culturnici, năpârliți, deodată, spre alte "țeluri", la fel de "internaționaliste", dar sub sigla nouă a globalizării. Privită dinspre "euroatlantici", foștii sincroniști europeniști, de ieri, azi mondialiști, sau cum spuneam, globaliști", opera lui Eminescu devine "nulă", iar autorul, venerat timp de un veac și mai bine, un pur și simplu "cadavru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
11-12), "La ședința Biroului CC al PCM din 3.08.1982, prezidată de S. Grosu, prim-secretar al CC al PCM, având pe ordinea de zi chestiunea "Cu privire la manifestările naționaliste din republică și măsurile de intensificare a educației ideologico-politice și internaționaliste a oamenilor muncii", a fost adoptată o hotărâre în care, la punctul 3, era indicată sarcina pentru partid: "Să evalueze faptele pătrunderii în presă... a unor materiale dăunătoare din punct de vedere ideologic în urma reducerii vigilenței politice a... tov. V.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevărat, de sorginte socialistă, în schimb, promovează respectul internațional, spiritul pacifist, fiind în același timp democratic și egalitar întrucât apără egalitatea de drepturi a tuturor națiunilor. Pe scurt, pseudopatriotismul naționalist și fascist trebuie înlăturat și înlocuit cu adevăratul patriotism proletar internaționalist și socialist. Mai mult, patriotismul este cu adevărat socialist doar în măsura în care este și sovietic. Solidaritatea cu Uniunea Sovietică - țara tuturor oamenilor muncii - este o componentă integrală a noului patriotism. Loialitatea față de propriul stat național trebuie astfel subordonată solidarității cu "statul
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reconfigurarea identității nominale a statului român după formula sovietică, denumirea consacrată a statului fiind redusă la o succesiune de litere (Boia, 1997, p. 67). Acronimizarea identității nominale a statului român la R.P.R. relevă fără niciun echivoc adoptarea modelului sovietic. Ideologia internaționalistă a comunismului timpuriu recomanda păstrarea ancorării în universalitate a istoriei provinciale a poporului român. Manualul lui Roller respectă acest dictat internaționalist, istoria națională fiind încastrată în ritmurile istoriei universale. În cel mai pur stil al materialismului dialectic, istoria societății omenești
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1997, p. 67). Acronimizarea identității nominale a statului român la R.P.R. relevă fără niciun echivoc adoptarea modelului sovietic. Ideologia internaționalistă a comunismului timpuriu recomanda păstrarea ancorării în universalitate a istoriei provinciale a poporului român. Manualul lui Roller respectă acest dictat internaționalist, istoria națională fiind încastrată în ritmurile istoriei universale. În cel mai pur stil al materialismului dialectic, istoria societății omenești este divizată în cinci orânduiri fundamentale, forța motrică ce asigură propulsia dintr-o orânduire în alta fiind lupta de clasă. Tabel
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]