401 matches
-
cu "naționalismul" său, în fața căruia internaționaliștii și-au luat cele mai abile măsuri. Devine tot mai clar (ceea ce am susținut demult, și în A doua schimbare la față, carte proiectată încă din 1991) că Elena Ceaușescu a fost o fanatică internaționalistă, de unde și vulnerabilitatea ei în fața agenților Moscovei, care îi cunoșteau și unele păcate mai vechi, de ordin erotic (ar fi cochetat cu ofițeri nemți), dar și de ordin matrimonial, care ar fi dus la moartea celui implicat, medicului familiei Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ar fi dus la moartea celui implicat, medicului familiei Ceaușescu, un anume Shahter. Watts ajunge la o concluzie similară: spre deosebire de Nicolae Ceaușescu, "Elena nu a avut și nu a apărat pozițiile "naționaliste". Din contră, ea era cunoscută ca o puternică "internaționalistă", categorisire care se aplica multora din cercul ei, spre exemplu ca agenta sovietică și adjunctă a șefului secției externe, Ghizela Wass, sau Ana Toma și Tatiana Bulan, ambele măritate cu ofițeri GRU, care au condus Poliția Politică și Academia Militară
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
în 1989 a constat tocmai în incapacitatea de a distinge acest adevăr limpede ca lumina zilei, dar rămas obscur pentru ei. Dar să ne întoarcem, încă pentru o clipă, la noaptea de la Blair House. Secretele odată dezvăluite Moscovei de aripa internaționalistă a partidului și a serviciilor secrete, ezitarea și refuzul mâinii întinse de principala putere economică și militară a lumii au înlesnit reintrarea României în ceața groasă a "legendei negre", cum nu mai fusese niciodată în istoria modernă. Refuzul lui Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și etnice de care se temea Mircea Eliade în 1953. Acum lucrurile erau coapte pentru saltul stadial al comunismului din doctrina kaghebistă a lui Valter Roman și Iuri Andropov. Dubla natură a "revoluției din decembrie": națională, prin revolta populației, și internaționalistă, prin cei care au acces la putere, copie fidelă a bicefalismului celor două cabinete din conducerea la vârf, arată toată grozăvia antitezei surprinse de Eminescu în versurile citate. A lovi în tine însuți cu o mână și a te apăra
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
22, Editura Politică, București, 1965, pp. 28-29. 261 Larry L. Watts, op. cit., p. 245. 262 Ibidem, p. 248. 263 Ibidem, p. 259. 264 E vorba de cunoscuta declarație a lui Lucrețiu Pătrășcanu, făcută la Cluj, prin care preciza, împotriva ideologiei internaționaliste a ocupantului, că înainte de a fi comunist, este român. Biografi al cunoscutului om politic au încercat să reducă întâmplarea la o simplă legendă. Iată însă că Dimitrie Vatamaniuc depune garanție asupra autenticității declarației lui Lucrețiu Pătrășcanu, ca martor ocular. (A
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
ne chema, stăteam cu el, discutam după ședința oficială și alte aspecte, treceam și pe glume, și pe ce s-a mai întâmplat, pe ce mai facem. Pe mine m-a deranjat odată o astfel de convocare dintr-o activitate internaționalistă... S. B.: De strânse relații cu o reprezentantă a... D. T.: A Lumii a Treia, prietena lui Ceaușescu și a României, Lumea care avea studenți în România. Era vorba de Nigeria. Și tot o convingeam să vină cu cât mai
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
cuprinde bazele militare NATO (sau americane) din statele baltice, Polonia, România, Bulgaria, eventual Georgia, Uzbekistan și Afghanistan, și menite să îngrădească Rusia; sau un rimland cuprinzând Coreea de Sud, Japonia și Taiwanul, care să îngrădească China. Daniel Biró∗ „Idealismul utopic” sau gândirea internaționaliștilor liberali în perioada interbelică Geneza unei discipline și vecinătăți disciplinare Începuturile relațiilor internaționale ca disciplină autonomă sunt în mod formal identificate cu stabilirea de către Lordul Davies, în 1919, a primei Catedre de Relații internaționale în cadrul Universității din Wales (Aberystwyth). Purtând
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a realizării idealurilor politice în prezentul istoric (apud Thies, 2002, p. 165). După cum vom vedea însă, acuzațiile de naivitate nu sunt complet justificate, ceea ce îndreptățește identificarea unei etichete mai puțin încărcate de conotații peiorative. Dintre alternative, merită atenție termenii „liberali internaționaliști” și „pluraliști”, însoțit fiecare de calificativul „interbelic”, pentru a-i separa de teoreticienii liberali ai secolului al XIX-lea și, respectiv, de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
derivă negarea inevitabilității războiului sau a consecințelor belicoase ale anarhiei - principala țintă a atacurilor lui E.H. Carr; principiile liberale de filosofie a istoriei - și anume viziunea lineară, direcțională și teleologică ce conduce la credința în ideea de progres vehiculată de internaționaliștii liberali interbelici, în opoziție cu perspectiva ciclică a istoriei utilizată de adepții realpolitik-ului; dezvoltarea organizațiilor internaționale ca instrument al creării, menținerii și consolidării păcii la nivel internațional, susținută printr-o politică de dezarmare și respectarea principiului non-intervenției în afacerile externe
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
deformare rezultând din parțialitate. Este adevărat că precursorii liberali ai secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea, precum Kant sau Rousseau, acordă un tratament preferențial aspectelor pozitive ale naturii umane, precum capacitatea rațională și empatia, chiar altruismul. Pentru liberalii internaționaliști, realitatea stării conflictuale ce a culminat cu primul război mondial are însă efectul temperării tentației de a construi o viziune a politicii internaționale pornind exclusiv de la credința în natura umană pozitivă. Astfel, atât Angell, cât și Woolf afișează în realitate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
idee liberală a armonizării intereselor. Așa cum remarca Ashworth în analiza raționalismului ca sursă a idealismului, această poziție este alimentată de credința în capacitatea rațiunii de a crea o anumită formă a armoniei intereselor (Ashworth, 2002, p. 38). Departe însă de internaționaliștii liberali ai secolului XX ideea că această armonie a intereselor este absolută, și cu atât mai mult ideea că această armonie este naturală. Într-un sens, așa cum reiese din răspunsul lui Woolf la critica lui Carr, existența Ligii Națiunilor este
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din sfera internă în sfera internațională, liberalii propun instituționalizarea acesteia sub forma securității colective, cu speranța că agresiunea va fi astfel balansată prin cooperarea tuturor membrilor acestui sistem. Mai mult, contrar acuzației de ignorare a rolului puterii în politica mondială, internaționaliștii liberali pragmatici militează pentru o înzestrare a acestui sistem al securității colective cu o forță polițienească capabilă să vegheze asupra respectării normelor internaționale și să intervină în cazul încălcării lor. În loc de concluzii Nu putem încheia înainte de a oferi o definiție
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
respectării și promovării drepturilor umane fundamentale (articolul cosmopolitan) și principiul interdependeței economice transnaționale (Doyle, 2005, p. 463). Înaintea primului război mondial - și mai ales în perioada interbelică - au existat numeroase scrieri subliniind natura pacifistă a democrațiilor în special în rândurile internaționaliștilor liberali din tradiția kantiană. Ipoteza pacifismului democratic avea însă să revină pe agenda științelor sociale odată cu răspândirea treptată a democrației liberale după al doilea război mondial, și mai ales odată cu încetarea „războiului rece”, când corelația dintre existența regimurilor democratice și
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționalismul liberal al perioadei interbelice înclină balanța binomului agent - structură în favoarea agenției (advocates of the agency în the agent-structure binome). În același timp, merită menționat argumentul lui Sylvest conform căruia Carr și alți autori critici la adresa filosofiei istoriei etalate de internaționaliștii liberali interbelici atacă simultan două aspecte diferite, notând că „optimismul afișat cu privire la viitor este în acest caz, în mod substanțial, optimismul ideologului și nu al teoreticianului - și, ca atare, nu trebuie asimilat unei filosofii a istoriei” (Sylvest, 2004, p. 426
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în 1968, cînd cu intervenția militară din Cehoslovacia) au izbutit să-i împace în bună măsură pe români cu o ideologie de import, respinsă aproape unanim înainte. Comunismul național al lui Ceaușescu n-a mai trezit aceeași ură precum comunismul internaționalist al lui Stalin. Ar trebui, poate, analizat mecanismul psihologic al acestei schimbări. În mod evident, ceaușismul n-a fost mai blînd decît stalinismul. Sofisticarea ororii n-a însemnat diminuarea ei. Nu s-a trăit mai bine în anii '80 decît
Comunism și naționalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14481_a_15806]
-
1974) și pentru național-comunism. Contrareforma din '71 (definitivată treptat, în pofida opoziției scriitorilor și artiștilor, pînă în '83 și care sufocă pe de-a-ntregul cultura în '89) este caracteristică pentru faza a treia a regimului (prima, în anii '50, a comunismului internaționalist de tip sovietic, a doua, în anii '60, a unui vag comunism liberal și național) și anume aceea a național-comunismului, cu pulsiuni fasciste și xenofobe. Gestul revistei Vatra de a fi readus în dezbatere Tezele din iulie '71 este demn
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
stîng focurile aprinse de ei înșiși. Dispariția lui Țîțo și dizolvarea partidului unic a lăsat moștenire focarele de incendiu însă nimeni nu era dispus să plătească pompierii. După cum încercăm să explic în prima parte a acestui text, trecerea de la comunismul internaționalist la comunismul național schimba sensul manipulărilor etnice. Dacă în primă fază minoritățile șunt manevrate în sensul distrugerii valorilor statului național burghez, în cea de a doua fază se încearcă recîștigarea încrederii majorității naționale prin demonstrații agresive în favoarea identității și mîndriei
Sfîrsitul dinozaurului? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/17930_a_19255]
-
că acum nu i se vor mai scoate ochii pe motiv că nu s-a lepădat cu adevărat de utopia comunistă, ci tocmai pentru că a făcut-o prea temeinic. Potrivit acestei logici, Tismăneanu nu numai că a trădat idealurile stîngii internaționaliste, dar în plus dezertorul acesta jupuit de viu a devenit un luptător împotriva cauzei pe care în tinerețe o îmbrățișase. Să te întorci și să denunți anomalia de fond a comunismului, uitînd că anomalia aceasta a fost credința generației tatălui
Un Marsyas contemporan by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8326_a_9651]
-
mistificare duce la urmări extrem de primejdioase. Astfel se înfățișează tentativa comunismului de-a se revendica de la istoria națională, de la tradițiile autohtone, cu scopul impudic de a-și disimula lipsa de legitimitate. Ceaușescu a produs un hibrid monstruos prin altoirea ideologiei internaționaliste pe un naționalism exacerbat, primitiv, aidoma unui Golem. Totalmente lipsiți de scrupule, uneltele dictaturii au preluat cîntecele patriotice modificîndu-le textele, au ajustat folclorul, au pus la contribuție arhivele istorice și vestigiile arheologice pentru a înjgheba un trecut fals, util propagandei
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
A fost primul care împreună cu suedezul Skjoldebrand a ajuns la Capul Nord, călătorind pe uscat prin Finlanda și Laponia. Pasionat de diplomație, Giuseppe Acerbi a fost consul general al Austriei în Egipt. Explorator de lumi necunoscute, a avut o viziune internaționalistă și pluralistă asupra culturii, caracteristici preluate de premiul care îi poartă numele. În palmaresul premiului, printre învingători, întîlnim nume precum Carlos Fuentes, Anne Michaels, Kerstin Ekman, Jennifer Johnston, Joseph O'Connor și pe Claudio Magris, care și-a adjudecat un
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
reprezintă reacția "băieților de cartier" la elitismul (inevitabil) al culturii, iar cel de-al doilea - primitiva concepție despre cultură a activiștilor PCR. Primul se caracterizează prin infantilism, iar cel de-al doilea printr-o seriozitate obtuză și bătrânicioasă. Primul este internaționalist (în genul culturii "coca-cola"), iar cel de-al doilea - naționalist(-comunist). Primul, nerușinat și anarhic, se propagă printr-un mimetism gregar. Cel de-al doilea dispunea cândva de un imens aparat de propagandă, pentru ca în prezent, în absența acestui aparat
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
lui Ș. Cioculescu), naționaliștii, legionarii și alții ejusdem farinae au tratat sincronizarea culturii române cu aceea europeană ca pe o trădare de neam și țară, rod al gîndirii și practicii masonice; au mai venit și primele două decenii de comunism, internaționaliste, ce-i drept, dar primind lumina numai și numai de la răsărit (vorba, suspectată de unii tot ca masonică, a lui M. Sadoveanu) și condamnînd sincronismul ca pe un servilism rușinos față de imperialiști; ba ne-am pomenit, în următoarele două decenii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12296_a_13621]
-
de secol al XIX-lea, dar fără romantismul și entuziasmul care au făcut atunci posibile marile realizări ale civilizației occidentale. Ne amintim prea bine ce dezastre a provocat „naționalul” în secolul al XX-lea - reușind chiar performanța ca o ideologie internaționalistă, cum se pretindea comunismul, să eșueze într-o formulă primitivă de naționalism. Mileniul al treilea se prefigurează a fi încă mai radical. 11 septembrie 2011 e punctul zero al unui nou fel de istorie, în care limba și religia tind
Cu mult regret, despre Brasil 2014 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2448_a_3773]
-
Secvențele biografice și contextul social, politic, istoric în sens larg (ori, dimpotrivă, constrângător) se întrețes, mai ales într-un secol precum cel lăsat în urmă, al XX-lea. Epoca democratică, interbelică, al doilea război mondial, instalarea și consolidarea comunismului, faza internaționalistă a acestuia și apoi cea naționalistă, închisorile politice din anii '50 și dizidenții din deceniul nouă, Revoluția din decembrie 1989 și speranțele aprinse odată cu ea, dezamăgirile ulterioare, dar și noul climat, mult mai respirabil, disputele ideologice din anii '90 și
Felii de viață by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10944_a_12269]
-
Din acest motiv, analizele sale politice sunt și savuroase portrete, individuale sau de grup, ale unor indivizi ce-au dezvoltat un raport cu existența bazat pe cecitate morală și ură nemiloasă pentru orice adversar, real sau plăsmuit. Vorbind despre generația „internaționalistă”, a „comuniștilor idealiști”, ce păreau să nu perceapă politicul decât într-o formulă de exprimare extremistă, adică ori socialismul lui Stalin, ori nazismul lui Hitler (ceea ce însemna a disprețui atâtea alte variante antifasciste fără nuanță totalitară, active în perioada interbelică
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]