1,806 matches
-
ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește ...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche, cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cercetarea aducînd În discuție și alte cazuri de creatori iluștri - Kundera, Nabokov, Beckett, Pessoa. „La Ionesco, ca și la Beckett identitatea se construiește și se reconstruiește timp de cîteva decenii, tocmai din provocările bilingvismului și ale biculturalismului, care deschid noi interogații”(p.73). CÎt privește succesul literar, cum bine se arată În lucrare, acesta era - În 1938, anul plecării În Franța - firav, opera majoră ionesciană aflîndu se În stadiul de „pregătire”. Capitolul secund este dedicat (cristalizării) concepției despre teatru a autorului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care, prin originalitate și prospețime a subiectelor, a dinamizat dramaturgia secolului XX. Valoarea teatrului său este recunoscută pe toate meridianele. Dar, reiese clar din lucrare, conferindu-i și virtuți literare, celebritatea nu poate Îndepărta gîndurile sumbre ale lui Ionesco, angoasele, interogațiile fără răspuns, deruta mistică, incertitudinea identitară și cumplita spaimă de moarte (vizibile mai ales În Regele moare și Călătorie În lumea morților). Nu ne putem abține să nu cităm din nou, o confesiune a lui Cioran, revelatoare:„Eugen Îmi telefonează
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
indezirabil, de cele mai multe ori. Vroia să facă cultură, artă profundă, să dea greutate spectacolelor În care se implica. Începuturile erau pretutindeni, promițătoare. Trecea o vreme și...ieșea la lumină superficialitatea, meschinăria, limitarea artistică și duplicitatea lumii Înconjurătoare. De ce? De altfel, interogația constituie leit-motivul cărții. Ea apare la finele multora dintre mini-capitole (să remarcăm, În treacăt, că actorul-scriitor nu are respirație lungă; scrie secvențele, laconic). „De ce atîtea ruine?”...” De ce atîta deșertăciune?”...” De ce[ vom accepta să fim cenușă]?”...”De ce destinul a hărăzit acestei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
părerea căruia să mă reazem. Vine câte un critic de la București și spune: „eu sunt deșteaptă, voi sunteți proști, nu pricepeți nimic!”. - Dar de ce ați folosit un feminin? - Pentru că, Întâmplător, mă refer la o femeie. Cum bine știi, de altfel... Interogațiile tale iezuite sunt ușor deslușibile, Căline. Ca să merg mai departe, unde mai e criticul acela, tot de factura lui Silvestru, care organiza prin țară festivaluri, colocvii?!... Într-un orășel ca Bârladul funcționa, de exemplu, periodic, un excelent colocviu de regie
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
referirile la apropiați sunt ceva mai consistente. O viață la diateza pasivă O viață molcomă așadar întâlnim în familia Eugeniei Ionescu. Ascultă la radio cum vorbește Iorga și e fascinată de faptul că acesta își sfârșește fiecare frază cu o interogație ultimativă: „Da sau nu?“. Ca și cum ar lua-o complice, ar responsabiliza-o. O viață la diateza pasivă duce viitoarea călugăriță, care e trimisă la bucătărie să spună servitoarei să facă focul și „să puie de mămăliguță“. Sau, la fel, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
înregistrate pentru cele 35 de proiecte asociate cu acțiunile PL constituie o premisă serioasă pentru așteptarea unor efecte pozitive la nivelulvieții comunitare. Pentru a preveni însă falsele așteptări și pentru a maximiza impactul noilor mecanisme de dezvoltare locală, sunt utile interogațiile critice pe baza evidențelor empirice limitate, disponibile. Cum poate fi prevenită rutinizarea muncii PL integrați în primării? Ei pot fi ușor transformați în funcționari obișnuiți, cu performanțe determinate nu atât de rolul și capacitățile lor, cât de factori conjuncturali asociați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
rezidă în edificarea unor mecanisme instituționale de dezvoltare bazate pe transparență, parteneriat, participare și control reciproc al diferiților actori ai dezvoltării 1. Experimentul de la Timiș-Cluj-Bistrița-Năsăud, adus anterior în discuție, furnizează puncte de reper importante pentru găsirea unor răspunsuri adecvate la interogațiile asupra dezvoltării comunitare în România. Continuarea sa, precum și înregistrarea de detaliu a problemelor și consecințelor care îi sunt asociate sunt de natură să ducă spre instituționalizarea unei dezvoltări comunitare durabile. Cultura participativătc "Cultura participativă" Am menționat deja (vezi tabelul 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
fiindcă tot pomenim critici de teatru : citesc Întrun trimestrial o trecere-n revistă a montărilor cu Oedipe al lui Enescu. Vorbind și despre spectacolul Operei Române din București, criticul se-ntreabă dacă montarea aparține lui Enescu sau lui Ionescu ( regizorul)? Interogație falsă, de mirare la un muzicolog cu vechi state, cum e semnatarul studiului : e la mintea cocoșului că opera Îi aparține lui Enescu și spectacolul lui Petrika Ionesco. Ce-ar fi să ne mai punem și Întrebarea : Scrisoarea pierdută aparține
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să-l simți pretutindeni, dar să nu-l vezi”) ca deviză a actorului. După opinia mea, definiția se potrivește...regizorului, deoarece un comedian invizibil pe scenă, nu ar atrage stima nimănui... O altă interogație, poate de om mai de modă veche , cum mă revendic, din stirpea „vechiului” Caragiale, Îmi stîrnește o justă afirmație a doamnei: „De altfel, măsura, armonia, adecvarea erau criterii fundamentale ale valorii artistice În poetica greco-latină. Analogia cu actorii care Își
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Nu vezi că toate merge de-a-ndoaselea dă cân' am venit? Ceva nu e-n regulă, clar!". Bărbatul se uită lung la ea, ducând în mod evident lipsă de argumente. Dă din umeri tăcut, parcă răspunzând unei grave și de nepătruns interogații interioare, una pe care nu o poate rezolva decât prin resemnare. Se uită-n jur și întreabă cam oțărât: "Bun. Si acu' se fasem?" " Ne apucăm cu mâinile de amândouă bucile și ne dăm cu curu' dă pământ!", vine imediat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dreptul șovăielnic: "Ce înseamnă deștept?" "Inteligent. Care știe foarte multe lucruri și iese cu bine din o mulțime de situații, rezolvând o mulțime de probleme", am explicat eu cam emfatic. "Inteligent? Situații!? Probleme!?!", păru el să se isterizeze cu fiecare interogație. Șuieră de câteva ori prin orificiile abdominale și explodă: "Adică, tălică, mata vrei să zici capabil să să scoață din belele? Astea-s problemele, nu?" "Ei, da. Asta vreau să zic. Acum ai înțeles?" Aprobă, înveselindu-se brusc: "Îhî. Mișto
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
haidi, bre, sus în scaun!", face molcom brancardierul. Doctorul Gherasim se uita la niște radiografii. Grigore îl parcă pe nea Vasile în fața patului de examinare și părăsi încăperea fără niciun cuvânt. Medicul se întoarse și, privindu-l pe deasupra ochelarilor, lansă interogația: "Dumneata?". Portarul se cam zăpăci dinaintea acestei întrebări atât de cuprinzătoare: "Io sunt Vasile, Mirică Vasile." ORL-istul îi surâse, întinzându-i afabil mâna, dar cu o strălucire de maliție în priviri: "Bond, James Bond!". Nea Vasile dădu noroc și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sunt escroacă sentimentală!?", se indignă domnișoara, roșind. "Nu ți-e, mă, rușine la obraz să-mi spui mie așa. Io, care și acu' te iubesc ca o proastă, deși mă acuzi ca pă ultima hoață și bagaboantă?" Ajunsă aici cu interogațiile, Monica nu mai rezistă nedreptății care i se făcea și izbucni în plâns. Printre sughițuri și lacrimi îi aruncă un ultim reproș: "Și mai ziceai că io sunt ochii tăi!..." Când o văzu plângând, Relu se blocă din nou, simțindu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
expediată cu un „Ăștia or fi băgat ceva În curentul electric“, În cea de-a doua - pentru că omul rămânea singura specie inteligentă, dotată nu doar cu capacitate de analiză, ci și cu dorința executării unei acțiuni logice - se rostise vechea interogație: „Ce facem?“ Întrebarea nu căpătase un răspuns clar, astfel Încât cei șaptezeci-optzeci de cetățeni care ne baricadaserăm În clădire făceam În principiu același lucru: ne plimbam prin vastele saloane dedicate hrănirii la grămadă, umplându-ne tăvile cu mâncarea oferită acum pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
că ducea spre o scară. — Puteți să vă considerați norocoși că șeful dumneavoastră are calități de clovn. Justus Stegemann susține că niciodată n-ați pus piciorul În cinematograful acela - ceea ce l-a făcut pe Diels să vă aducă aici pentru interogații. La stânga, vă rog. După ce am urcat două etaje, pașii noștri tunând pe scările de metal, am continuat pe același coridor nesfârșit, dar În direcția opusă. — La dreapta, vă rog. — Cum poate să spună așa ceva? Toți spectatorii Îmi sunt martori! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Sovietică se dovediseră esențialmente false. Era necesară debarasarea de mituri paralizante, transcenderea narcozei ideologice. Loialitatea față de doctrina marxistă trebuia înlocuită prin devotamentul pentru valorile fundamentale ale rațiunii. Trezirea din somnul dogmatic a coincis în cazul lui M.D., cu o agonizantă interogație asupra sensului comunismului, ca întreprindere utopică. În momentul în care el a îndrăznit să pună sub semnul întrebării ideea monopolului puterii de către partidul comunist, reacția ultragiată a aparatului polițienesc titoist nu s-a lăsat așteptată (deși era foarte apropiat de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
schița unui plan de acțiune. Într-adev...r, la un an și jum...țațe dup... textul din 23 noiembrie 2004, amintit la începutul acestor rânduri, desi dac... nu mai este de actualitate, „ce vom fi în Uniune” e un semn de interogație tot mai preocupant. România a traversat cu mai mult... nesiguranț... și mai puțin succes, sub mai mult... presiune extern... și cu mai slab... mobilizare intern..., ciclul istoric al ț...rilor candidate la admiterea în Uniunea European.... Ciclul începe cu anxietatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
Marilor Inițiați... un exorcist care dă glas dezacordului său față de un anume univers... spirit de mare finețe intelectuală...“ Doru Timofte despre Octavian Doclin: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Ion Roșioru despre Arthur Porumboiu (mai exact, despre momentul nașterii acestuia, pe care Ion Roșioru îl evocă emoționat, ca și cum ar fi fost de față): „...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îl compara pe autorul cărții cu un vulcan, se gândea la un vulcan noroios. Parada de terminologie Deși are un titlu interogativ, Romanul, încotro?, studiul masiv, de 400 de pagini, publicat de Petre Isachi (Psyhelp, Bacău, 2007), nu cuprinde nici o interogație. Este scris într-un stil emfatic-afirmativ, de la prima până la ultima pagină. Autorul folosește o terminologie de specialitate pompoasă și răsunătoare în spațiul restrâns al concepției postmoderne despre roman. Este ca și cum ar cânta la fanfară în bucătăria unui apartament la bloc
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Octavian Doclin.“ „Privirea autopsică“ asupra „liricii docliniene“ reprezintă doar începutul. Pe parcursul investigației, autorul monografiei se scufundă până peste cap în adâncurile acestei lirici: „Coborând în profunzimile semioticii docliniene, revedem, cu volumul în discuție, drumul parcurs de poetul hermeneut, drum al interogațiilor, al incertitudinilor centrate pe zona abisală a actului creator.“ Chiar și dacă s-ar referi la Eminescu, comentariul ni s-ar părea bombastic. La urma urmelor, este în discuție opera unui om și nu a lui Dumnezeu. Doru Timofte îl
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fără să o mai facă parte cu nimeni. Viermele a părăsit ochiul și osul, și pielea, și sângele. Viermele, cărare către satul bunicilor. Era vremea când viața, în esență, devine un semn de întrebare. Era timpul când retorica era o interogație a sinelui: Ce-i mai umilitor, Doamne, decât să lași pe cineva să-ți roadă sufletul, să-l molfăie și să-l scuipe prin closetele publice, la masa bogaților sau în obrazul sfinților? Ce-i mai trist decât să îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cum se explică participarea lui Iuda la Cina de Taină, mai precis la prima liturghie din istoria Bisericii? Apoi, din ce cauză Iuda L-a predat pe Isus Sinedriului? În fine, de ce a fost necesară trădarea pentru economia mântuirii? Sunt interogații care-i vor obseda nu doar pe teologi de-a lungul secolelor, dar asupra cărora vor reveni și importanți scriitori, precum Papini, Borges, Mario Brelich etc. Secole de-a rândul, participarea lui Iuda la Cina de Taină și împărtășirea sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mesianică și mistică a Cinei. El nu înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici în fața mântuirii după ce ai gustat din Împărăția lui Cristos. Iuda încarnează umanul, preaumanul reducționist al vieții pământești. Ajungem în felul acesta la a doua interogație: motivul pentru care a hotărât să-L predea Sinedriului pe Isus. Nu vom ști niciodată sigur ce s-a petrecut în sufletul ucenicului. Poate s-a simțit trădat el însuși în anumite așteptări ori va fi fost pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
niște vorbulițe care nu cad prea bine la stomac... Amice, am auzit că-ți cam pute a fuștă... Atât mi-a zis; nimic altceva. Dacă de teroarea curelei am scăpat, n-am putut evada mult timp din mrejele unor otrăvite interogații epistemice: "Ce Dumnezeu înseamnă a fi depravat? Dar depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb pe nimeni. Târziu, atunci când am aflat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]