551 matches
-
să includă cititorul în text. "Noi" și "voi" împreună Iată un text care aparține unui gen scurt și cu multe constrîngeri: oferta de locuri de muncă. Aceasta pune în relație o întreprindere care se erijează în enunțiator și un cititor interpelat la persoana a doua, căruia i se atribuie locul celui care caută un serviciu. Mai exact, textul pune în relație un "noi" și un "voi" a căror referință se schimbă pe parcursul textului: ÎMPREUNĂ SĂ CONCEPEM SEDIILE VIITORULUI Cu o Cifră
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acest caz. Pînă la paragraful al șaselea, locul cititoarei nu este precizat decît în mod indirect, cu ajutorul unei părți a corpului său ("pielea"): orice persoană care are o piele este inevitabil implicată. Textul enunță faptele și legile naturii fără să interpeleze consumatoarele. Dispariția relației enunțiative este totuși anulată în fragmentul ambreiat constituit de al șaselea paragraf: aici adresarea către cititoare se face la imperativ ("Pentru a afla de ce aveți nevoie, consultați..."), ca și cum s-ar încerca evitarea unei excluderi totale din text
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
acasă” atât la izvoarele înțelepciunii patristice, cât și în fața lumii filozofilor europeni, profesorul Louth caută pretutindeni martori ai adevărului. „Încercând toate, ținând ce este bun” (1Tes. 5,21), el își asumă tot ceea ce este de asumat din identitatea culturală occidentală, interpelând-o cu acel curaj specific convertiților. Andrew Louth a știut să întrevadă în pluralitatea deconcertantă a tradițiilor locale o urmă smerită a Duhului. Totul ține de o etică a depășirii, practicată într-un orizont atotcuprinzător. Întrebătorul acestui veactc "Întrebătorul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în matricea unei limbi, tradiția este, pentru fiecare dintre noi, o realitate indepasabilă. Suntem întotdeauna susținuți de o memorie comunitară, iar elementul lingvistic reprezintă factorul de unitate și de autoritate al tradiției 1. Cunoaștem tradiția prin limbă, în măsura în care aceasta ne interpelează și se lasă interogată - așa cum spune Gadamer - „ca un tu personal”. Acest tu idiomatic trece dincolo de mecanica uneori cuantică a discursivității. Indiferent de particularitățile sale culturale, tradiția se transmite normativ, impunând un cod valoric și reglând un filtru hermeneutic. Tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
critică și profetică reclamă un exercițiu autocritic, prin practica smereniei și dobândirea pocăinței ontologice în fața lui Dumnezeu. Biserica îi face pe creștini să înțeleagă că „fiecare este răspunzător pentru păcatele tuturor”. Întrucât totul în această lume îl privește și îl interpelează, un adevărat creștin speră pe bună dreptate - precum Părinții pustiei, odinioară - ca în fiecare dimineață să pună început bun vieții sale. Biserica nu își poate permite luxul nostalgiei, căci timpul istoric în care îi este dat să trăiască rămâne, până la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
grup, ca fapte psihice sau culturale. Iată un al doilea obstacol: universalul (creat și increat) devine în modernitatea tîrzie chestiune de opinie, de convingere privată sau produs al unor tradiții culturale. Dar tocmai această inversare a ierarhiei realului ne poate interpela, poate stîrni o reacție salutară. A subsuma transcendența mentalului individual sau colectiv e un nonsens, revoltă rațiunea, o îndeamnă să restabilească ordinea nivelurilor de ființă. Sau să renunțe la universalul pe care se întemeiază. A considera că formele de cultură
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
un simplu fapt de tradiție, un vestigiu cultural. Cu ea lucrează gînditori moderni dintre cei mai influenți, mai îndrăzneți, mai revoluționari. Nu despre o concepție datată istoric este vorba, ci despre un model al umanului care nu încetează să ne interpeleze într-un fel sau altul. Pentru Wittgenstein, a privi corect lumea înseamnă a o privi din afară, ca totalitate căreia îi constați finitudinea, limitarea. După el, spiritul uman ar fi capabil să utilizeze pînă la capăt posibilitățile (și condiționările) limbajului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
concordanțele, convergențele ei, dar și cu logica ireductibilă a fiecărei tradiții , putem presimți diferența de nivel dintre formele sub care transcendentul se comunică și natura lui de neîngrădit, incomprehensibilă. Putem aproxima astfel distanța verticală care, despărțindu-ne de el, ne interpelează. Pluralismul și condiția perspectivală încrederea în diversitate în modernitatea tîrzie, unitatea pare să-și fi pierdut prestigiul, puterea de atracție, caracterul de normă spre care aspirăm. Suverană de cînd lumea, în mentalitățile vechi și chiar pînă la mijlocul secolului XX, i
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
a armei ; noile religiozități asociate cu revolta individualistă împotriva pretinsei puteri represive a religiilor constituite. Totuși, laicitatea a produs o critică atît de netă a relației religie-putere, încît separarea celor două a devenit un dat al modernității tîrzii, care ne interpelează, care e de valorificat. A exploata spiritual distanța dintre religie și putere nu înseamnă a pleda pentru reforme instituționale, pentru adaptări modernizante sau moderniste ale Bisericii. înseamnă a gîndi și a practica în mod apofatic credința, a pune public în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
așezarea realistă față de o lume recunoscută ca imperfectă, față de o umanitate recunoscută ca failibilă, față de propriul eu încărcat de nedesăvîrșire. Ea este totodată o atitudine umană asemănătoare cu atitudinea divinului care, prin autorestrîngere, face cu putință lumea, dar care ne interpelează totodată din polul perfecțiunii sale. Toleranța anticipează sau imită îngăduința suverană a lui Dumnezeu (cf. Romani, 3, 26) e iradierea celui care se ridică deasupra diferențelor.3 în aspectul ei orizontal, virtutea umană a toleranței înseamnă să te restrîngi pe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
și alte locații intra-polis de exprimare. Astăzi, profesioniștii filosofiei se adresează, sunt chestionați, sunt în competiție, se așteaptă să intervină, să fie angajați în spațiul public. Filosoficul este doar unul din punctele de vedere cu privire la realitate, la evenimente. Sunt interpelați special, doar în chestiuni ce depășesc o anumită orientare a opiniei publice, gen: terorismul, realitatea virtuală, capitalismul libidinal, biogenetica ș.a. Dezirabil ar fi ca intervențiile lor să schimbe multe dintre conceptele dezbaterilor, însă politicile mediatico-publice fie contravin, fie precarizează fermitatea
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Cosmin Oproiu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2274]
-
plecat trenul din stație, reacția de nesiguranță în propriul inedit, încetinește pentru Podu Iloaiei, ușa glisantă din inerție, împinge ca să revină țiganul mustăcios, mi-atîrnă pantalonii de slab, am terminat de fumat, țîcă este femeia mea de la etaj, pe care o interpelez, urcă treptele răsucit, știa Caragiale, pe țiganca din "Două loturi" o chema Țîca! află că nu e Podu Iloaiei, e Budăi, deci nu a fost Lețcani, ci Podu Iloaiei, dar cu atîta noapte și cu atîta secundă grafică, mai iute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
tine să întîmpini în spațiul nonfigurativ, cîine abstract al democrației, ce-mi ești! lumea s-a dus purtînd numirile vechi, Sascut, Adjud, pînzele de becuri ale marii parcări între pierderi, lumina a impus naturii, acum naturii asumate de călătorie, vă interpelez din hol, ca mamă, și trag ușa, dar merită să destabilizez în locul fiicei și în numele ei, căci îmi stă copilul în picioare, studenților de pe locuri! mai văd și locuri goale! m-a avertizat insistent că vrea să doarmă! e și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Eugen, Scurtă și fulgerătoare, „cosmetică” i-aș zice, a fost trecerea matale prin Cluj. Dar a lăsat dâre prelungi care nu se sting ușor și a reverberat ecouri, pe care cu plăcere ți le aduc la cunoștință. Fără a fi interpelați, o mulțime de colegi te-au audiat, plus Dl. Hanga (prof. de Drept roman) au apreciat la superlativ: erudiția matale, stilul expunerii, ineditul și surpriza conținutului, limba pitorească și dulce, distincția personală etc., etc. Moldovanca ns. „Boureta” - adică grăsuna dnă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Babadag, unde erau unitățile de infanterie marină. Când am ajuns la unitate, nu mi-a venit să cred. Toată tehnica era deja pusă în colană de marș și se completau unitățile de foc. Când m-a văzut Comandantul m-a interpelat el, de data aceasta, mai dur, spunându-mi că era pe punctul de a mă declare dezertor. Când m-am dus la subunitate, pistolul era încărcat și atunci am realizat că eram în război. Dar cu cine ne luptam? Cu
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
ca menajul ei să nu fi fost fericit, dar a supraviețuit atâta amar de vreme. Tu te gândești prea mult la fericire, Charles. Nu-i un lucru chiar atât de important. Asta spune și ea. — Ca să vezi. — Titus, l-am interpelat, fericirea e importantă sau nu? — Da, firește că e, răspunse băiatul și se uită, în sfârșit, la mine. — Ca să vezi, m-am adresat lui James. — E răspunsul unui băiat tânăr, replică James. Acum dă-mi voie să merg mai departe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
romanelor și ale pieselor sale de teatru. Reflecțiile din jurnal, cu adresă directă, de critică vehementă față de regimul dictatorial ceaușist, apar foarte rar, și atunci voalat, în corespondență, unde Sîrbu adoptă limbajul oblic, luând masca bufonului, invocând adesea ironic sau interpelând ceremonios (când constată că scrisorile îi sunt deschise și verificate de cenzură) pe cititorul din umbră al dialogurilor cu prietenii săi. De fapt, scrisorile acestea, mai cu seamă cele din anii '80, sunt strălucite monologuri recitate de Sîrbu ca pe
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
multe rămânând să îngrijească și să întrețină din „nimic”, copii născuți în perioada „trăirii vieții”. Am văzut cazuri în care părinții au încercat să intervină, să-i îndemne spre școală, spre studii, spre o viață organizată, dar au fost brutal interpelați de odraslele lor care strigau violent la ei „vrei să-mi distrugi fericirea?” Am văzut și părinți martiri care au continuat să preia toate grijile acestor copii debusolați și să facă ei toate muncile acestora, inclusiv cele legate de creșterea
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
nici voi nu știți, sau „la Paris toți țiganii vorbesc franțuzește”. Și am mai făcut o constatare importantă: când am bani, toți mă înțeleg, mă servesc și îmi zâmbesc. Când n-am bani, nimeni nu mă mai înțelege, și mă interpelează tendențios cu „Wie bitte?”, ceea ce înseamnă un fel de „ce ai zis?” Încă o observație de mare importanță practică a fost și rolul folosirii corecte a accentului. Accentuarea greșită a unui cuvânt îl face de neînțeles. Încercați de pildă să
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
spre Puterile Centrale și nu spre Rusia. La 20 aprilie 1870 Carp a fost numit ministru de externe În guvernul conservator Manolache Costache Epureanu, rămânând În funcție până la 18 decembrie 1870, izbucnirea războiului franco- prusian găsindu-l În acest post. Interpelat În Cameră la 5 iulie 1870 - cu două zile Înainte ca Germania să declare război Franței - În legătură cu poziția pe care o va lua guvernul În cazul conflictului, Carp a răspuns prompt că, dacă România nu va fi provocată
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
codul civil cu articolul 7, și ruga pe membrii parlamentului, atât În numele lui, cât și al guvernului, să discute respectivul proiect și să permită guvernului să aducă amendamente, pentru a se face un lucru serios. La 14 decembrie 1892, fiind interpelat și la Senat asupra aceluiași caz, de către Gheorghe Vernescu, Carp Îi răspundea cu aceleași argumente, declarând: „capacitatea succesorală a străinilor nu se poate tăgădui. Opoziția pretinde că statul trebuie să confiște succesiunile străinilor, iar noi tăgăduim statului acest drept, și
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
să trădeze, ce s-ar Întâmpla la noi unde nu sunt Încetățeniți, dacă li s-ar da dreptul de a fi militari. Se pare că proiectul lui Berindei fusese inspirat din această situație. La 24 noiembrie 1897, Al. Marghiloman a interpelat guvernul În Cameră obținând de la Pherekyde răspunsul că „cele petrecute sunt o justă reacțiune contra evreilor, care au insultat România prin Întruniri nepermise de Constituțiune (deși se ținuseră cu autorizația poliției)”. La 25 noiembrie, Carp a luat cuvântul la Senat
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
spațiu facilitează o extensie virtuală, o multiplicare a prezenței noastre, o ubicuitate nemaiîntâlnită și neimaginată (În același timp, cineva Îmi citește un articol dintr-o revistă digitală, altul Îmi poate studia curriculum vitae pe pagina web personală, altcineva mă poate interpela prin e-mail sau messenger). Pe de altă parte, intimitatea mea cu greu mai poate fi apărată din moment ce pot fi apelat pe telefonul mobil oriunde m-aș afla sau, de ce nu, pot fi „urmărit” prin messenger - dacă sunt la birou, În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
mai plăcea ca publicul să fie la curent cu criteriile de apreciere a spectacolelor din concurs. Aș vrea să le expun foarte repede, pentru că mi s-au pus întrebări. Mi s-a părut foarte frumos că unii spectatori m-au interpelat, întrebându-mă: "de ce cutare n-a luat premiu și cutare a luat"? Eu am propus un fel de grilă, valabilă și pentru festival, o grilă care trebuie ameliorată în fiecare an, în funcție de cum se dezvoltă lucrurile. Am căzut de acord
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
acestei ierarhii se află Unul, principiul unificator în virtutea căruia tot ceea ce este poate fi înțeles sub specia unității. În egală măsură, trebuie să existe un principiu secund care să facă posibilă multiplicitatea (care, în ordinea experienței, e prima ce ne interpelează) și acesta e (cel pe care un limbaj modern l-ar defini ca fiind al reduplicării): Diada, pe care Platon o numește indefinită deoarece e principiul oricărei multiplicări. Combinarea Unului și a Diadei dă naștere numerelor (înțelese ca „arhetipuri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]