733 matches
-
și sedentarism, între rigoarea patristică și elasticitatea bunului-simț țărănesc, între înțelepciunea rurală și urbanitatea intelectuală, între ingenuitatea scenică și un diafan histrionism, între discursul volubil și sentința ireductibilă, între licență și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc "Taina firescului" Dacă ar fi să rezum într-o frază multele întâlniri - în grai sau tăcere - cu părintele Teofil Părăian, aș spune că acest
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doarme înaintea ta”. N-ai vrea să-l trezești pentru că frica te-a pătruns până în măduva oaselor. Ne temem de Cel care ne-ar putea adresa întrebarea: „Voi cine ziceți că sunt?” (Matei 16, 15). Neprevăzutul acestei interpelări năvălește prin interstițiile tăcerii. Vântul, care suflă oriîncotro vrea, ne caută pretutindeni. Prin moartea păcatului are loc în noi o primă Înviere a lui Hristos. În chip uimitor, primind darul unei vieți noi, „încep să am drepturi în Dumnezeu”. Monahismul: de la credință la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
grafic nu întotdeauna atractiv, revistele ecleziastice sunt practic necunoscute publicului educat. Confiscată de o apologetică defensivă, presa bisericească a reușit să se mențină la o apreciabilă distanță față de laicatul Bisericii și, cu atât mai mult, față de formatorii de opinie din interstiții. Rezultatul imediat este dispariția aproape completă a argumentelor teologice chiar în cele mai importante dezbateri politice, sociale sau culturale care animă conștiința colectivă a românilor. Sensibilitatea creștină rămâne, în forul public, mută sau dezarticulată. Fideismele crispate, pe de o parte
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de proza de divertisment. Astfel de scurte strangulări ale narațiunii reprezintă oaze de liniște, pasaje dilatate, ca printr-o lupă ultrasensibilă, într-un univers brownian. Pentru câteva clipe, scena încremenește, personajele se dau deoparte și cititorul e invitat să descopere interstițiile unei realități alternative. Fără a fi prea numeroase (ele nu trebuie confundate cu descrierile ce au un rol bine determinat în economia narațiunii), astfel de secvențe lărgesc dimensiunea lumii sondate de autor. Nesfârșitele drumuri străbătute de Marlowe în căutarea vinovaților
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fie destul de simplă. Revendicându-se de la școala hard-boiled, romancierul înțelegea - așa cum avea să se întâmple și atunci când i se va cere să scrie o continuare la Somnul de veci, la care ne vom referi în secvențele următoare - să coboare în interstițiile unei lumi pe care, de altfel, o studiase foarte bine. Parker nu era nici pe departe un necunoscut. Dimpotrivă, fiecare dintre cărțile sale, publicate începând cu 1973, se vânduse de zeci de ori mai bine decât toate romanele lui Chandler
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de panouri metalice, decupau în întuneric lungi dâre de lumină. Privirea se tăia parcă în lamele acelea strălucitoare. După câteva clipe de orbire, am văzut doi paznici, unul, ghemuit lângă ușă, cu automatul pe genunchi, celălalt, privind spre stradă prin interstițiul dintre două plăci de oțel. Alți doi oameni stăteau față-n față: așezat cu spatele la zid, un yemenit cu chipul brun și lucios, având pe cap un turban pestriț, HYPERLINK "care.se"care se termina printr-un fel de coadă de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Țiganii (1856, la momentul dezrobirii lor), ce aduce un personaj insolit de țigan bucătar, trecut prin civilizația Parisului, sunt menite a risipi prejudecăți sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la data apariției - 1859, ediția în
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Ștefan Gheorghidiu. SCRIERI: Anton Holban. Complexul lucidității, București, 1972; Caragiale sau Vârsta modernă a literaturii, București, 1976; ed. 2, pref. Ion Vlad, Iași, 2000; Perspective critice, Iași, 1978; Biblioteci deschise, București, 1986; Terminologie poetică și retorică (în colaborare), Iași, 1994; Interstiții, Iași, 1998. Repere bibliografice: Cristea, Domeniul, 411-413; Iorgulescu, Al doilea rond, 183-185; Iorgulescu, Scriitori, 283-286; Ungheanu, Lecturi, 207-209; Regman, Explorări, 214-217; Mihăilescu, Conceptul, II, 109-111; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 359-362; Grigurcu, Critici, 217-225; Grigurcu, Între critici, 267-271; Dobrescu, Foiletoane, III, 181-185
CALINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286040_a_287369]
-
o mișcare hipnotică. Mâna-i era tăiată de la jumătatea antebrațului, de când testase - cu frică, cum mărturisește - un teleportor bosonic. Capătul, tăiat perfect și ușor fluorescent, intrase în inventarul său de s.d.v.-uri, ca suprafața cea mai lipsită de asperități și interstiții de pe mapamond. Avea însă și o serie de invenții problematice. Prima invenție cu adevărat periculoasă pentru el a fost mașina cu scuipat, o berlină clasică ce consuma doar 25 ml de salivă la suta de kilometri. Marii industriași și petroliști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
apoi, tot aerian, fèrè sè ating treptele, fac un salt pânè la etajul întâi, acolo unde se aflè biroul ei, ezit puțin în fața ușii închise, dar, descoperind, între ușè și pereți, imperceptibile spații de aer, mè strecor înèuntru prin acele interstiții invizibile, oprindu-mè chiar în spatele ei, stè la birou privind ecranul calculatorului, vorbeste la telefonul mobil cu Matei, cerându-i s-o ajute sè-și gèseascè textul, el, la celèlalt capèt al labirintului optic, explicându-i, Din start, dè click și, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
până la Paris. Încercam să-mi lămuresc mie Însumi modul iresponsabil În care eu, Belbo și Diotallevi ajunseserăm să rescriem lumea și - Diotallevi avea să mi-o spună - să redescoperim acele părți ale Cărții care fuseseră Încrustate cu foc alb În interstițiile lăsate de insectele scrise cu foc negru care populau Tora și păreau să o facă explicită. Sunt aici, acum, după ce am atins - sper - seninătatea și acel Amor Fati, ca să reproduc istoria pe care o reconstituiam, plin de neliniște - și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
fie precisă și netă, dintr-o trăsătură, după desenul făcut în prealabil. Ea se execută pe pielea întinsă fie cu degetele mâinii stângi, fie prin poziția dată regiunii. Alegerea inciziei va ține seama de evitarea nervilor, posibilitatea găsirii și utlizării interstițiilor musculare sau a spațiilor clivabile, posibilitatea preungirii și fără leziuni de organe, fără ca ea să fie limitată de un plan osos. Incizia va fi executată cât mai mult posibil în pliurile naturale sau paralel cu acestea, mai ales la față
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
așa cum "spiritul vinului" este în relație constantă cu materia (podgorie, soi), există o subtilă alchimie între lucrul asupra corpului: vestimentație, fenomene de modă, exacerbarea diferențelor, și constituirea unui spirit comun, a unei legături imaginale. Se poate spune chiar că în interstițiile aparenței operează experiența unei ființe colective. Ceea ce apare la suprafață, asemenea unei ideograme, este un inconștient arhetipal din care fiecare se împărtășește. Semnul devine simbol și face să apară cealaltă parte, imaterială, a lucrurilor. Tocmai această alchimie, cum nu se
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
care face pe nesimțite trecerea de la consum la cheltuire. Există ceva excesiv în ceea ce Georges Bataille numea "noțiunea de cheltuială". Și este interesant de notat că acest spirit festiv nu se limitează la anumite momente, ci se va strecura în interstițiile cotidianului: înmulțirea "agapelor" amicale, achiziționarea nejustificată a cutărui articol de vestimentație pe care presiunea tribală îl impune, cheltuieli imprudente pentru un bilet la cutare concert muzical sau pentru un telefon celular ultimul răcnet. Fiecare poate găsi în acest sens multiple
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
comunitare, la figuri atemporale, arhetipice ce ghidează demersul într-o căutare spirituală niciodată încheiată. Există vacuitate în atmosfera epocii. Con-simțire la lume ca loc matricial. Creuzet unde se elaborează un raport la celălalt punctat. Nu plinul rațiunii, ci vidul simțurilor. Interstițiul permițând, tocmai pentru că este "vid", primirea celuilalt. Înlocuirea certitudinii (dogmatice) selective prin îndoială, sursă a oricărei toleranțe. Aceasta permite atenția, în elanul teoriei fizice a relativității, la forța specifică relativismului, contra marii paranoia a universalismului occidental. Acesta din urmă este
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
găsește un „decalog al dezvoltării spațiului rural“, citește satul (rurbanul !) ca peisaj cultural („în declin“, mie-mi spui?) și „comestibil“, cu citate din H. Stahl și terminologie recentă (Land Links, peisaje-relicvă, asociative, vernaculare, „parc teritorial“, metapolis, tech nonature, artificial-nature, metaspațialitate, interstiții unde golul nu mai e văzut ca spațiu rezidual, ci ca element de instrumentalizare), concluzia mea fiind că, dacă elitele urbane nu intervin degrabă cu moștenirea erudiției și aristocrației rurale de care încă dispun, solidarizând - cum susține Vintilă Mihăilescu aici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
hotelului sau într-o poiană însorită, pe pătură în pădure, în budoar, la cazarmă ori pe patul de spital, scrisoarea face buna medie(re) între oglindirea necruțătoare, crudă și nudă, a jurnalului și travestiul oficial al operei publice. Este un interstițiu, un limb, spațiu filtrant al extremelor, care estompează, dar nu falsifică, nuanțează fără să malformeze... prea mult. Nu studii de specialitate istorico-socio-literară am de gând să fac. Ca gazetar, nu am stofă de erudit și nu am de gând să
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care zboară, fugi pe scări, Înainte și Înapoi, tamponări Între automobile vechi, prăbușiri de rafturi de băcănie printre rafale de cutii de conserve, sticle, brânzeturi moi, jeturi de apă minerală, explozii de saci cu făină. Și În schimb, amintindu-mi interstițiile, timpii morți - restul de viață ce se desfășura În jurul nostru -, pot reciti totul ca pe o istorie filmată În ralenti, cu Planul ce se forma În pas de gimnastică artistică, precum rotația lentă a unui aruncător de disc, cu balansările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
fir de buruiană care În mod straniu părea blocat Între două plăci de granit bine ajustate totuși Între ele. Lucas Îngenunche alături de ea. Cu precauție, Îndoi capătul firicelului. - E suplu, plin de sevă, proaspăt desprins din plantă... Și e un interstițiu aici, Între cele două blocuri... - Eram sigură! Există un pasaj, pe aici a dispărut Ryan, trebuie să găsim mecanismul. - PÎnă atunci o să fie departe, bombăni Lucas. - Mai bine ajută-mă În loc să bodogăni. Împingea enorma piatră din toate puterile ei, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să plouă. Alveola 623 era la jumătatea zidului, la circa un metru cincizeci de la sol. Cu o mișcare suplă și eficientă, care dură doar câteva secunde, lucrătorii ridicară sicriul și-l introduseră În alveolă. Cu un pistol pneumatic, pulverizară În interstiții un pic de ciment cu priză rapidă; apoi lucrătorul mai vârstnic Îi făcu semn lui Bruno să semneze În registru. Dacă dorea, Îi spuse el Înainte de a pleca, putea rămâne să se reculeagă. Bruno se Întoarse pe autostrada A1; pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la intrarea În bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se scurg Înapoi În lumea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de la intrarea în bloc, pentru că stafiile nu pot suferi spațiile deschise, curentul și zgomotul. Dimpotrivă, ceea ce le place lor sunt spațiile insterstițiale, stătute, dintre bulele existențelor individuale. Fac tumbe lente prin aer, lovindu-se de pereții sidefii ai bulelor, umplând interstițiile vulnerabile prin propriile lor limite, care conțin și perpetuează existențele lor promiscue. Însă de fiecare dată când oamenii ies din bulele lor, râzând sau vorbind unii cu ceilalți, umplându-și unii altora inimile, ființele păstoase se scurg înapoi în lumea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și din dos și văzu că sunt închise. Dinăuntru auzi însă lovituri surde de ciocan. Se apropie de fereastra de unde se auzea zgomotul, aduse, tot în vârful picioarelor, un scaun din grădină, se urcă pe el și privi înăuntru prin interstițiile șipcilor transparentelor. Apoi se dădu repede jos, puse scaunul la loc, și fugi iarăși, zâmbind ușor, luînd-o de-a dreptul spre oraș. XVIII Pe la sfârșitul lui septembrie, într-o zi de arșiță tardivă, cu vânt uscat înecăcios, moș Costache se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vechime. Greutatea neașteptată așezată în mijlocul odăii îndoi grinzile sau le făcu să roadă pragurile de moloz pe care ședeau, încît după câteva zile dușumeaua devenise concavă și elastică, asemeni unei șele, și aderența zidului cu tavanul se stricase, lăsând un interstițiu curbat. Moș Costache se înfurie, declară pe meșteri "pu-pungași". Se iviră și conflicte bănești, bătrânul descoperind cu indignare că i se cere mai mult decât crezuse el că prevedea învoiala. Lucrătorii plecară nemulțumiți, înjurînd, iar moș Costache decisese ca în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cărora vrăjitoarele își învățau să vorbească, cu glasuri joase și înfundate, târnurile de șerpi). Se scurgea dintr-un capăt al altuia al ulicioarei Radului Calomfirescu (unde de abia către 1912, localnicii fost-au împiedicați a-și mai paște vacile în interstițiile caldarîmului). Ostenea prin curțile stolnicului Gligorașcu, prin grădinile de zarzavat ale fraților Șantalioru, adunîndu-și puterile pentru a se revărsa, printre gropile de lut ale polcovnicului Zamfir, pe primele pojghițe de pietre cubice ce placaseră, parcă în glumă, grumajii Uliții Vergului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]