1,000 matches
-
Gagafu, cu ajutorul motanului Sultan. Alice în țara minunilor, Pinocchio, basmul românesc, Dumbrava minunată sunt apropieri ce apar în memoria cititorului cultivat. Scrierea pune și într-un fel parodic, ce va fi la modă aproape patruzeci de ani mai târziu, chestiunea intertextualității: în centrul ei se află povestirea Răzbunarea purcelului, narată de mai multe ori sub titlul Convertirea ocnașului, Surpriza minunată, Sărbătoarea uitucului, Somn ușor, În Munții Stâncoși, De ce?, în stil rusesc, franțuzesc, german, italian, american și interogativ. Debutul editorial scriitorul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286196_a_287525]
-
literaturile antichității europene sub îndrumarea Monseniorului Rampolla del Tìndaro. Aceste studii au constituit baza traducerilor sale din clasici, reunite mai târziu în volumul Poeți greci, a căror ascendentă în traducerile lui Leopardi a fost dezvăluită de Gregory Hays în articolul Intertextualitate în Poeți greci de Quasimodo.111 Deși se presupune că apropierea sicilianului de operă leopardiană din anii de liceu a fost aprofundata în perioada română, când el ar fi recitit versurile predecesorului, nu s-au găsit până în prezent documente care
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
autoarea remarcă: neîncrederea în limbaj, refuzul hiperculturalizării discursului, renunțarea la certitudini și la ideea de perfecțiune, preferința pentru o reflectare a prozaicului, autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea, preferința pentru registrul ludic și ironic. Concluzia generală rezidă în considerarea poeziei albastrosiste ca fiind o reflectare a idealurilor unei generații-punte care a preluat într-o formă sublimată experimentele avangardiste, a reușit să schimbe criteriile poeticității și a avut
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
refuzul hiperculturalizării poeziei, renunțarea la certitudini și la perfecțiune, preferința pentru o poezie a prozaicului (cu dispariția bardului care cânta nostalgia absolutului), autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să confere poemelor aparență de jurnal), preferința pentru registrul ludic și pentru cel ironic. Pe scurt, poezia albastrosistă reflectă o generație-punte care reușește să păstreze ceva din
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Cărtărescu, cultivase și el ironia, dar, în postmodernism, ea se generalizează, devenind chiar un "principiu constructiv" al textului poetic. "Iluzoriul postmodern, tocmai în calitatea lui de irealitate, este ironic, implicând strategii ludice mergând de la pastișă la glosolalie, de la autocitare la intertextualitate. Postmodernul nu creează, ci mimează, ia în derâdere, fandează. Nu există pentru el valoare stabilă și inatacabilă"254. Poezia sentimentală devine cel mai adesea o țintă a textelor parodice atât la postmoderni: "dar, vai! steaua galbenă nu a răspuns acestei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
atât de limbaj, cât și de imagini („Să-i tăiem ochiului / ochiul. Din el vor ieși viermi umflați / de-atâta ploaie și sâmburele putrezit / încolți-va”). Împrejurări inexplicabile (1990) conține texte mai dezinvolte, care mizează pe umor și pe tehnica intertextualității. SCRIERI: Păsări neînșeuate, Pancevo, 1981; Om singur visând, Pancevo, 1984; Împrejurări inexplicabile, Novi Sad, 1990; Cele mai frumoase poezii, Pancevo, 2002. Repere bibliografice: Slavco Almăjan, Versiunea posibilă, Pancevo, 1987, 18; Ion Deaconescu, Poezie și epocă, Novi Sad, 1989, 73-77; Ion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286238_a_287567]
-
târziu ecou în Occident - mai exact, la sfârșitul deceniului șapte, în/prin teoria textului propusă de către gruparea franceză "Tel Quel". Astfel, preluând idei disparate din școala formală rusă, din generativism și din teoriile comunicării, Julia Kristeva a propus termenul de intertextualitate, ce denumește "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text": Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea se
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de către gruparea franceză "Tel Quel". Astfel, preluând idei disparate din școala formală rusă, din generativism și din teoriile comunicării, Julia Kristeva a propus termenul de intertextualitate, ce denumește "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text": Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea se realizează într-un text dat va determina caracteristica majoră ("socială", "estetică") a unei structuri textuale
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
de intertextualitate, ce denumește "interacțiunea textuală care se produce în interiorul unui singur text": Pentru subiectul cunoscător, intertextualitatea este o noțiune care va fi indicele modului în care un text citește istoria și se inserează în ea. Modul concret în care intertextualitatea se realizează într-un text dat va determina caracteristica majoră ("socială", "estetică") a unei structuri textuale."144 Însă, în pofida acestor premise promițătoare, conceptul Juliei Kristeva se referă mai degrabă la teoria genurilor decât la lingvistică. Analiza romanului Jehan de Saintré
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
etc. (scrierea) (un "motiv" este un ansamblu de cuvinte active), totul formând un fel de acumulator dinamic care se generează de la 1 la 3 și se descifrează de la 3 la 1."146 E adevărat că, dincolo de aceste imprecizii, conceptul de intertextualitate a cunoscut o largă difuzare în lumea academică occidentală. Totuși, în acest proces, teoria textului a fost aceea care a avut de câștigat de pe urma împrumuturilor din lingvistică, și nu invers. 6.3. Și mai anevoios a fost procesul prin care
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
drept "tot ceea ce îl pune în relație, manifestă sau secretă, cu alte texte"147. Pentru poeticianul francez, sfera "transtextualității" ar acoperi, de fapt, cinci tipuri de relații, pe care autorul volumului Palimpsestes le denumește și le definește în maniera următoare: intertextualitatea ("o relație de co-prezență între două sau mai multe texte, adică [...] prezența efectivă a unui text în altul"); paratextualitatea ("relația, în general mai puțin explicită și mai distantă, pe care, în ansamblul format de o operă literară, textul propriu-zis o
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
îl voi numi hipertext) cu un text anterior A (pe care îl voi numi, desigur, hipotext), pe care primul se grefează într-o manieră care nu este aceea a comentariului")148. Printre aceste categorii, "discursul repetat" se situează în aria intertextualității, dar și în aceea a hipertextualității, pe care Genette le disociază în mod pertinent de metatextualitate, contribuind astfel la înlăturarea prejudecății care i-a împiedicat pentru o bună perioadă de timp pe poeticieni să se preocupe de explorarea textemelor. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
s-au întreprins până acum câteva demersuri foarte utile de confruntare a expresiilor idiomatice românești cu cele din limbile franceză, rusă, engleză și germană 183. 7.2.2. În schimb, mai puțin încurajatoare se prezintă situația în ceea ce privește investigarea "citatelor celebre". Intertextualitatea a fost rareori identificată și explorată ca fenomen lingvistic particular 184, iar studiile aplicate consacrate acestui fenomen rămân încă destul de puține, fiind semnate, de obicei, mai degrabă de critici și teoreticieni literari 185 decât de lingviști. Prin urmare, elaborarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
explorată ca fenomen lingvistic particular 184, iar studiile aplicate consacrate acestui fenomen rămân încă destul de puține, fiind semnate, de obicei, mai degrabă de critici și teoreticieni literari 185 decât de lingviști. Prin urmare, elaborarea unui instrumentar riguros de analiză a intertextualității rămâne o sarcină urgentă pentru viitoarele cercetări românești de lingvistică a textului. 7.3. Panorama de mai sus îndreptățește, credem, câteva concluzii parțiale cu privire la anumite deficiențe ale cercetării lingvistice a textemelor, atât în plan românesc, cât și în plan internațional
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
texte mai ample. Așa se întâmplă, de exemplu, cu snoavele, bancurile, legendele și parabolele biblice, care constituie adeseori pretextul unor mises en abyme în anumite opere literare. Există, apoi, texte întregi care funcționează ca texteme, prin aplicarea cunoscutului procedeu al intertextualității. De exemplu, Odiseea lui Homer reprezintă, pentru romanul Ulysses al lui James Joyce, un imens textem "actualizat" în opera prozatorului irlandez, după cum anumite variante ale basmelor populare sunt "actualizate" în poveștile lui Creangă. Tot astfel, unele mituri ale literaturii universale
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
1996. Groza, Liviu, Dinamica unităților frazeologice în limba română contemporană, Editura Universității din București, București, 2005. Guiraud, Pierre, Les locutions françaises, PUF, Paris, 1961. Harshav, Benjamin [B. Hrushovski], Explorations in Poetics, Stanford University Press, Stanford, 2007. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate. Pornind de la Borges, Eminescu, București, 1981. Honeck, Richard P., A Proverb in Mind. The Cognitive Science of Proverbial Wit and Wisdom, Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, NJ/Londra, 1997. Hristea, Th., "Introducere în studiul frazeologiei", în Th. Hristea (ed.), Sinteze de
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
procesul comunicării. Abordare contrastivă pe terenul limbilor română și germană, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza" Iași, Iași, 2004. Ioana Scherf, Expresii frazeologice în limbile germană și română. Studiu contrastiv, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006. 184 Cristina Hăulică, Textul ca intertextualitate. Pornind de la Borges, Eminescu, București, 1981. Ecaterina Mihăilă, Textul poetic. Perspectivă teoretică și modele generative, Eminescu, București, 1995. Carmen Vlad, Textul aisberg ș.a. 185 De exemplu, Ioana Em. Petrescu, Eminescu și mutațiile poeziei românești, Dacia, Cluj-Napoca, 1989 și Monica Spiridon
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
protejează un secret, o intimitate, invită la o disimulare. 2) Spectacolul textului În tradiția franceză, Philippe Sollers întrevede "posibilitatea textului că teatru și în același timp pe cea a teatrului și a vieții că text" [p.273]. În abordările moderne intertextualitatea este o modalitate de producere a spectacolului textului [v., de exemplu, Leahu, p.211-217] sau a textului din text [Papahagi, p.71-101]. Textul dramatic poate fi citit că un roman și chiar, uneori, așa cum afirma Proust, piesele lui Shakespeare câștiga
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dintre cele mai interesante și mai profunde ale epocii postbelice” (Ion Vartic). Tema pactului cu diavolul, demistificarea polemică a demonismului romantic, viziunea pregnant metafizică indică multiple înrâuriri provenind din spațiul literaturii de limbă germană. Formula insolită de scriitură, bazată pe intertextualitate și pe ambiguitatea identităților, pe continua metamorfoză a discursului, care trece de la narațiunile-eseu la construcția dramatică, îngăduie o abordare totală a lumii personajelor. Recunoscut ca scriitor de mare originalitate, S. nu a fost totuși receptat de public pe măsura valorii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
nouăzecism nu spun prea mult despre adevărul poeziei lui P. E o lirică bine structurată, ce se distinge printr-o profunzime și o seriozitate de tip „modernist”, poate ușor desuetă dacă nu ar fi deghizată în haine la modă precum intertextualitatea, aluziile livrești, practicile textualiste, epicul, pitorescul, prozaicul ori ludicul ironic-absurd. Temele sunt moartea, transcendența, neputința ieșirii din timp și din spațiu, căutarea de sine, căutarea lui Dumnezeu și a unei religiozități proprii, născută din îngenunchere și oroare. O poezie ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
I. Caragiale, la lumea levantină: „Ci hai cu mine-n cărțile de joc/să stăm alături doamna mea de ghindă/o pasăre veghindă-priveghindă/istorii ne va spune-n graiul oc” (Șapte unisonete). Poezia lui F. s-ar putea defini prin intertextualitate, prin glisarea între model și figura lui interpretată. Forma devine substanță, proces la care contribuie informația, luciditatea, emoția, dramatismul jocului. Aparent, se propune o lume închegată exclusiv din cuvinte. Spectacolul liric, fie că e travestit în măști ironico-parodice, fie că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]
-
Privite îndeobște sub specia unui teatru de lectură, piesele (ce apar mai toate în „Familia”) nu trec, la timpul lor, neobservate, și mai târziu se impun atenției unor istorici ai dramaturgiei prin nota certă de modernitate (ținută reflexivă, miza pe intertextualitate și metaforă). Un prim act teatral (datat 1934, retipărit de sine stătător în anul următor) a cunoscut și o montare pe scena Naționalului din Cluj; „dezamorsând”, cu ironie în subtext, conflictul pe care îl anunță Întâmplarea, F. se amuză persiflând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
pare preluat din romanțurile medievale și copiat după modalitatea sentimentală a trubadurilor sau a personajelor din romanele bretone, transmutând fără greș plumbul referințelor de orice fel, chiar și al acelora politice, în aurul versurilor de dragoste; apoi, la nivelul tehnicii intertextualității, se practică, pentru întâia oară nu numai în poezia contemporană, dar în cea română, în întregul ei, o relizibilitate complicată, dublată de o discreție care face accesibilă relectura numai ochiului cititorului mult exersat de literatură; în ceea ce privește tehnica raportării la convențiile
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
între două griji literare serioase; nu e exclus ca aceste pagini, scrise în pauza mare, să rămână (...) unicul substitut al gâlcevelor mele cu lumea"38 etc. Așadar, scrisorile întrețin cu opera autorului legături multiple, alcătuind un foarte interesant joc de intertextualități. Sunt abundente, în epistolarul lui Sîrbu, citatele din autori mai mult sau mai puțin celebri, aluziile, parafrazele ironice cu tâlc; în corespondență trec apoi numeroase fragmente din jurnal, din romane și din alte scrieri ale autorului, fie preluate direct, fie
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
un paradox. Ca să capteze interesul cititorului, un text de o lungime oarecare trebuie să fie în același timp accesibil și dificil sau, cu termenii întrebuințați de formaliștii ruși, familiar și nefamiliar". Sonet despre Unire intră, din punctul de vedere al intertextualității (în toate formele acesteia), în acest paradox dezirabil: citind un poem scris la centenarul unei uniri, descoperi, dacă ești foarte atent, că citești și literatură contemporană evenimentului istoric, prezenteizată și resemnificată. 19 Ibidem, pp. 138-139. 7 Vezi Matei Călinescu, A
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]