1,253 matches
-
1917, Newport News, Virginia - d. 15 iunie 1996, Beverly Hills, California) a fost o renumită cântăreața de jazz americană, supranumita ""The First Lady of Song"". Cu un registru vocal excepțional de trei octave, s-a remarcat prin puritatea vocii și intonației, o imensă muzicalitate și prin capacitatea de improvizare, în mod particular în stilul "scat". A primit de 13 ori cunoscută distincție "Grammy Award". Alături de cîntărețele Billie Holiday și Sarah Vaughan, a contribuit la dezvoltarea stilului vocal interpretativ modern în muzică
Ella Fitzgerald () [Corola-website/Science/299382_a_300711]
-
la dezvoltarea stilului vocal interpretativ modern în muzică de jazz. Colaborarea ei cu Louis Armstrong și Count Basie, precum și numeroasele turnee în cadrul seriei ""Jazz At The Philarmonic"" au făcut-o cunoscută în lumea întreagă. Deschisă multor impulse muzicale moderne, de la intonațiile sud-americane până la stilul "Soul", dar și pentru "Blues", "Swing" sau "Bebop", a lăsat posterității o operă bogată, eternizata în sute de înregistrări discografice. Ella Fitzgerald s-a născut la 25 aprilie 1917 în Newport News, statul Virginia. În timpul copilăriei visa
Ella Fitzgerald () [Corola-website/Science/299382_a_300711]
-
Pentru a putea prezenta efficient aceste sisteme de intonație, trebuie definite câteva noțiuni. Scară muzicală general prezentată mai sus este compusă din tonuri și semitonuri. Acestea sunt “ cărămizile “ cu care organizăm și construim interval, tetracorduri, game sau moduri. - Unisonul 1/1 este sunetul fundamental repetat - Octava perfectă 2/1
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
5 și 8 - Septima mică 7/4 este intervalul cuprins între armonicele 4 și 7 - Septima mare 15/8 este intervalul cuprins între armonicele 8 și 15 Aceste interval, care se regăsesc în armonicele unui sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat matematic de om, preluat de teoria muzicii
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat matematic de om, preluat de teoria muzicii europene și folosit în creația culta europeană începând cu anul 1691, când a fost enunțat de teoreticianul Andreas Werkmeister. Consacrarea practică a fost
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat matematic de om, preluat de teoria muzicii europene și folosit în creația culta europeană începând cu anul 1691, când a fost enunțat de teoreticianul Andreas Werkmeister. Consacrarea practică a fost făcută de Johann Sebastian
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
în creația culta europeană începând cu anul 1691, când a fost enunțat de teoreticianul Andreas Werkmeister. Consacrarea practică a fost făcută de Johann Sebastian Bach, prin cele două volume ale “ Clavecinului bine temperat “. Vom prezenta mai jos două sisteme de intonație netemperata, util a fi cunoscute de cântăreți. Acestea sunt : - Sistemul lui Pitagora - Sistemul lui Mercator - Holder 5.2 Sistemul lui Pitagora Sistemul lui Pitagora se mai numește și gamă violoniștilor, si este un sistem construit prin suprapuneri de cvinte perfecte
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
în ordine ascendentă, în cadrul unei octave. Vom obține astfel gamă netemperata pitagoreica, format din sunetele rezultate din lanțul de cvinte natural. , cu o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental, fac din sistemul netemperat pitagoreic, un system propice pentru manifestarea expresiva a melodiei, si de asemenea
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
format din sunetele rezultate din lanțul de cvinte natural. , cu o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental, fac din sistemul netemperat pitagoreic, un system propice pentru manifestarea expresiva a melodiei, si de asemenea servește pentru acordajul instrumentelor cu coarde și arcuș. J.S. Bach - Clavecinul bine
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
folosirea intervalelor formate din lanțuri de maximum 4 cvinte ascendente sau descendente. Celelalte interval erau considerate disonante și trebuiau rezolvate în interval consonante. Folosirea într-un procent din ce in ce mai mare a intervalelor disonante al mers concomitent cu utilizarea sistemului temperat de intonație, încercându-se pe această cale o mărire a expresivității muzicale, pierdută prin abandonarea sistemelor de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
disonante și trebuiau rezolvate în interval consonante. Folosirea într-un procent din ce in ce mai mare a intervalelor disonante al mers concomitent cu utilizarea sistemului temperat de intonație, încercându-se pe această cale o mărire a expresivității muzicale, pierdută prin abandonarea sistemelor de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a începutului de secol XX. La fel ca si Andreas Werkmeister, ce renunța la intonațiile subtile ale sistemului netemperat, așa și compozitorii celei de a două Școli vieneze ( Schonberg, Berg, Webern ) renunța la deosebirea dintre consonanta și disonanta, anihilând astfel expresivitatea intervalelor.
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
a terțelor mari. În al doilea rând, o terță mare este alcătuită din două tonuri egale. Scară sonoră temperata mezotonic "cu 1/4 comă" are cvintele temperate cu un sfert din coma sintonică (egală cu 21.5 de sutimi în intonația naturală). Prin urmare valoarea lor se reduce de la 701.9 sutimi la 696.6 sutimi. Cvintele reduse cu 1/4 comă rezultă într-o comă sintonică egală cu zero dacă terțele mari sunt egale cu 386.3 de sutimi. Deoarece
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
9-21.5/6= 698.3 de sutimi. Comă sintonică (egală cu 4P5-M3-2P8) este egală cu zero dacă terța mare este simultan modificată cu (+1/3), asfel că suma de 4(-1/6)-(+1/3)= -1 să anuleze comă sintonică din intonația naturală. Prin urmare, terța mare crește cu 1/3 din comă, devenind 386.3+21.5/3=393.5. Terța mică se poate afla din diferență dintre cvinta perfectă și terța mare. Un ton este, prin definiție, jumătate din terța
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
plural-câtor G.D.-feminin,plural-câtor e.AL CÂTELEA N.AC.masculin,singular-al câtelea N.AC.-feminin,singular-a câtă. Pronumele interogativ substituie anticipat obiectul, cuvîntul sau grupul de cuvinte așteptat ca răspuns la un enunț interogativ. Se caracterizează printr-o intonație specifică. Pronumele interogative care, cine, ce, cât, câtă, câți, câte sunt folosite, de obicei, în propoziții interogative. Care dintre aceste timbre îți plac ? Cine te îngrijește ? Ce mi-ai adus ? Câți au sosit ? Pronumele interogativ care distinge opoziții de gen
Pronume interogativ () [Corola-website/Science/312657_a_313986]
-
vocale, etc.), fonologia se mai ocupă și de alte aspecte ale vorbirii care au rol semantic, ca de exemplu: Nu toate limbile folosesc aceste elemente în diferențierea cuvintelor. De exemplu cuvintele din limba română se pot diferenția după "accent", iar "intonația" joacă un rol clar în transmiterea informației, dar nu are "tonuri" și "croneme". Fonetica și fonologia au avut o istorie comună multă vreme. Separarea lor se consideră că a avut loc în anul 1939, o dată cu publicarea postumă a lucrării "Grundzüge
Fonologie () [Corola-website/Science/299383_a_300712]
-
conturul României - marcat de trupurile copiilor - dă imaginii un echilibru extrem de eficient, folosindu-se orizontalitatea desenului și verticalitatea „Porții sărutului”. Copiii recitatori privesc de aproape piatra monumentului, o mângâie, o parcurg cu privirea centimetru cu centimetru, recitând șoptit, sacadat, fără intonații speciale: Din piatră de stâncă, din trunchiuri de lemn, din cer și din soare, din apă și vânt, Din dor și din jale, din cântec de leagăn și din descânt.”[ 15] Desigur, temele muncitorești s-au bucurat de un mare
„Mulțumim pentru copilăria noastră fericită”: Spectacolul cu copii în România anilor 1980 () [Corola-website/Science/295691_a_297020]
-
la un instrument (cvasi exclusiv "qraqech" (sau "qrâqeb") - un fel de "crotale" - și "gambri"), prezicători ("chouaafa"), mediumuri și simpli adepți. Ei practică împreună un rit de posesie sincretică (numit "Lila" în Maroc, "Diwan" în Algeria) și în care se amestecă intonații africane și arabo-berbere, în timpul căruia practică "dansuri de posesie" și transa, de tip Vaudou. Potrivit unor bătrâni și a unor rari erudiți "Gnaoui", muzica și riturile "/Gnawa" ar avea originile în Vaudou. Practicanții acestor rituri, care de altfel s-au
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
un analog în caracterul uman . Din punctul de vedere al tradiției muzicale inspirate de Grecia Antică, muzica (în sensul modern al cuvântului) este o formă de legătură între armonia matematică universală și cea umană. Relațiile de mai sus, exacte în intonația naturală, sunt numai aproximativ corecte în temperamentul egal. De exemplu, M3=a^4=1.2599... și (P1+P5)/2=(1+a^7)/2=1.2492... (unde a=2^(1/12)=1.059... este mărimea unui semiton în temperamentul egal). Din
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
în temperamentul egal. De exemplu, M3=a^4=1.2599... și (P1+P5)/2=(1+a^7)/2=1.2492... (unde a=2^(1/12)=1.059... este mărimea unui semiton în temperamentul egal). Din acest motiv, în muzica vocală intonația naturală continuă să fie preferată. În muzica instrumentală utilitatea practică a temperamentului egal în modulație a dus treptat la înlocuirea intonației naturale.
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
a=2^(1/12)=1.059... este mărimea unui semiton în temperamentul egal). Din acest motiv, în muzica vocală intonația naturală continuă să fie preferată. În muzica instrumentală utilitatea practică a temperamentului egal în modulație a dus treptat la înlocuirea intonației naturale.
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
băgînd de seamă o pagină ruginită, avînd o pată maronie de rugină, se vede că cineva, cîndva, strecurase între file tulpina unei flori, altfel nu se explica... Am început, cum spusese el, mai rar, încercînd să dau glasului meu o intonație cît mai solemnă. Deși, cu glasul meu subțire asta nu prea mergea, sau nu se potrivea. Astfel încît, ironizat de atîtea ori pe chestia asta, a tonului imposibil ce-l avea vocea mea cînd nu vorbeam normal, încercînd s-o
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
bazate pe selecție, pe eliminarea redundanței, pe substituția unor mijloace de reliefare și de organizare cu altele. Regula unui text bine scris e de a crea impresia oralității, adaptînd-o însă la alte condiții de comunicare, prin decontextualizare (absența mimicii, a intonației, a corecției imediate) - și recontextualizare: e deci sugerare, și nu simplă înregistrare, reproducere fidelă. Tot mai multe texte jurnalistice renunță însă, cu o ușurință discutabilă, la mijloacele transpunerii: se produc astfel texte ambigue, care nu marchează clar diferența dintre stilul
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]