KorAP: Find »[drukola/base=intranzitiv & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...18 >

442 matches

Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785

dativului, presupunând o schimbare de valență care privește rearanjarea și numărul argumentelor. Matsuzaki (2001: 13) susține că alternanța ergativă trebuie să îndeplinească două condiții: (a) obiectul sau argumentul intern al verbului tranzitiv trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes/Tom smokes ' Tom fumează țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
trebuie să fie realizat ca subiect al variantei intranzitive; autorul atrage atenția asupra faptului că alternanța ergativă este diferită de alternanța obiectului nespecific: Tom smokes cigarettes/Tom smokes ' Tom fumează țigări'/'Tom fumează'; (b) obiectul verbului tranzitiv și subiectul verbului intranzitiv trebuie să aibă rol tematic identic (rolul tematic atribuit de verb argumentului intern trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferențe semantice între membrii perechii, varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-un subeveniment cauzator și

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
trebuie să se păstreze). Matsuzaki (2001: 20) observă că există diferențe semantice între membrii perechii, varianta tranzitivă având o structură complexă, alcătuită dintr-un subeveniment cauzator și unul central. Deși mulți cercetători sunt de părere că evenimentele denotate de ergativele intranzitive apar fără intervenția unui agent, într-un exemplu ca: Tom hit the vase with a bat, and it broke ' Tom a lovit vaza cu un băț și aceasta s-a spart', spargerea vazei nu a fost spontană. Prin urmare, agentul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
provine din sensul lexical − acest lucru explică, în concepția autorului, alternanța cauzativă. Într-o pereche de tipul: The door closed slowly/John closed the door slowly ' Ușa s-a închis încet'/'Ion a închis ușa încet', pentru a obține varianta intranzitivă, obiectul NP se deplasează în poziția de subiect (neocupată), iar pentru a obține varianta cauzativă, verbul close se amalgamează cu un verb abstract/silențios, CAUZĂ. Autorul acceptă ideea că AGENTUL/CAUZA sunt primitive semantice, introduse în sintaxă, dar susține că

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
s-a rostogolit de pe deal'; (e) distincția cauzare internă vs externă nu este o proprietate a itemilor lexicali, chiar verbele cu alternanță care sunt verbe de schimbare de stare cu cauză externă în varianta tranzitivă permițând cauza internă în varianta intranzitivă; (f) opțional, agentivitatea poate fi atribuită celor mai multe argumente-subiect; această regulă are două variante: ● regula subiectului: interpretează opțional subiectul ca fiind agentiv; regula subiectului singură este inadecvată, pentru că nu explică grupurile cu by 'de (către)' din construcțiile pasive; ● regula celui mai

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
o limbă la alta (Nedyalkov și Silnitsky 1973116, Haspelmath 1993); (b) la nivelul Lexiconului are loc un proces de cauzativizare; Hale și Keyser (1998: 100, 111)117 subliniază că, în absența dovezilor morfologice, direcția derivării este de la structura mai simplă (intranzitivă, incoativă) la cea mai complexă (tranzitivă); (c) la nivelul Lexiconului are loc un proces de anticauzativizare (Zubizaretta 1987)118/detranzitivizare (Levin și Rappaport Hovav 1995). Comrie (1989: 168) se înscrie în interpretările de tip (a), arătând că nu se poate

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
unică a derivării în cazul verbelor care au variante cauzative: în turcă, verbul cauzativ este derivat de la cel noncauzativ; în swahili, verbul noncauzativ e derivat de la cel cauzativ. Levin și Rappaport Hovav (1995: 83) arată că, în analiza tradițională, varianta intranzitivă e primară, iar cea tranzitivă e derivată, detranzitivizarea apărând numai în anumite condiții. La polul opus, se situează Chierchia (1989 [2004]) și Reinhart (1991), care susțin că toate verbele inacuzative sunt, la bază, cauzative. Levin și Rappaport Hovav (1995) nu

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
extind această analiză la verbele care nu acceptă alternanța și susțin că verbele inacuzative cu alternanță au o reprezentare lexico-semantică unică, asociată atât cu forma inacuzativă, cât și cu forma tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 84) demonstrează că forma intranzitivă a verbului break 'a rupe, a sparge' apare printr-o operație care interzice argumentului cauzator să fie proiectat în reprezentarea lexico-sintactică/structura argumentală. Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
inacuzativă, cât și cu forma tranzitivă. Levin și Rappaport Hovav (1995: 84) demonstrează că forma intranzitivă a verbului break 'a rupe, a sparge' apare printr-o operație care interzice argumentului cauzator să fie proiectat în reprezentarea lexico-sintactică/structura argumentală. Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea verbului intranzitiv break este determinată de faptul că aceleași reguli de conectare se aplică participantului pasiv indiferent dacă este proiectat sau nu în sintaxă cauzatorul

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verbului break 'a rupe, a sparge' apare printr-o operație care interzice argumentului cauzator să fie proiectat în reprezentarea lexico-sintactică/structura argumentală. Forma intranzitivă este monadică în structura argumentală, nivelul de reprezentare care determină proiectarea argumentelor în sintaxă. Inacuzativitatea verbului intranzitiv break este determinată de faptul că aceleași reguli de conectare se aplică participantului pasiv indiferent dacă este proiectat sau nu în sintaxă cauzatorul. 5.3.1. Cauzativizare Analiza de tip cauzativizare este cea tradițională, dar apare și în unele studii

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
de la exemplele: (a) The stone moved ' Piatra s-a mișcat' (b) John moved 'John s-a mișcat' (c) John moved the stone 'John a mișcat piatra'. Autorul arată că între enunțurile (a)−(c) există o relație "ergativă": subiectul unui verb intranzitiv devine obiect al verbului tranzitiv corespunzător și un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acțiuni la care se face referire. O propoziție tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziție intranzitivă (a

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
verb intranzitiv devine obiect al verbului tranzitiv corespunzător și un nou subiect ergativ este introdus ca Agent sau Cauză al/a unei acțiuni la care se face referire. O propoziție tranzitivă, precum (c), poate fi sintactic derivată dintr-o propoziție intranzitivă (a) prin intermediul unei transformări cauzative/ergative. Palmer (2007 [1994]: 214) adoptă același tip de analiză: ca și pasivul, cauzativul poate fi interpretat ca o formă derivată de la o structură activă simplă; spre deosebire de pasiv însă, cauzativul nu promovează un termen, ci

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
voi prezenta pe scurt câteva și apoi mă voi opri asupra modelelor de analiză propuse de Gennaro Chierchia și Tanya Reinhart (și coautori) și a câtorva critici și alternative propuse pentru aceste modele. Keyser și Roeper (1984) susțin că ergativele intranzitive sunt derivate de la perechile tranzitive în Lexicon, prin Regula Ergativă (p. 402): regula deplasării α (engl. move α) care se aplică în cazul pasivelor și al construcțiilor medii la nivel sintactic funcționează la nivel lexical pentru formarea ergativelor (apud Matsuzaki

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în alternanțele de tranzitivitate (cum este și alternanța cauzativă). În greacă, anticauzativele sunt formate pe baza vDEVENI/ REZULTAT, care încorporează un grup adjectival, un VoiceP sau o construcție posesivă. În multe limbi, morfologia asociată cu detranzitivizarea este prezentă la membrul intranzitiv al alternanței; această morfologie este împărțită de predicatele pasive și reflexive și are forma unui pronume, a unui clitic sau a unui element din flexiunea verbală. Morfologia de detranzitivizare apare în absența argumentelor externe. Pentru verbele deadjectivale, autoarele propun o

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
ale aplicării analizei sale. Punctul de pornire îl constituie observația că noțiunea de "argument opțional", folosită în multe studii pentru a explica variațiile de tranzitivitate (de tipul: verbul tranzitiv affondare 'a scufunda' are un rol extern opțional, deci perechea sa intranzitivă va fi inacuzativă; verbul mangiare 'a mânca' are un rol intern opțional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
în multe studii pentru a explica variațiile de tranzitivitate (de tipul: verbul tranzitiv affondare 'a scufunda' are un rol extern opțional, deci perechea sa intranzitivă va fi inacuzativă; verbul mangiare 'a mânca' are un rol intern opțional, deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin operații asupra rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
deci perechea lui intranzitivă va fi inergativă) este puțin înțeleasă și insuficientă. Propunerea lui Chierchia (2004: 24) este că membrii perechilor de alternanțe sunt legați între ei prin operații asupra rolurilor tematice, care pot fie să derive verbe tranzitive de la intranzitive, prin adăugarea unui rol, fie invers, prin eliminarea unui rol. Modelul semantic propus de Chierchia (1989), în care autorul își pune problema vericondiționalității și a implicațiilor ei pentru sintaxă (Forma Logică este nivelul Sintaxei la care are loc interpretarea vericondițională

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
Din punctul de vedere al vericondiționalității, P și PI sunt identice, diferența constând în forma logică: P produce proprietăți, PI produce funcții propoziționale. Din moment ce PI nu presupune externalizarea unui argument intern, nimic nu împiedică apariția acestei operații în cazul verbelor intranzitive: PI(dance−dansa) =∃y˘[dance−dansa](y) (it is danced − se dansează). Generalizarea formei logice a PI: <(e,) π> → <(e,) p>, unde (e,) este opțional. Prin urmare, de câte ori apare un pasiv impersonal, există un element propozițional la nivelul VP (de

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
arrive−sosi(g))](⊥) = arrive−sosi(g) 3 NP, ⊥ I', ˘[E(arrive−sosi(g))] 3 I, ˘ VP, arrive−sosi(g) 3 V, arrive−sosi NP, g ! ! e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
e arriva Gianni e sosește Ion Implicațiile modelului Chierchia pentru interpretarea alternanței cauzative Alternanța tranzitiv−intranzitiv apare ca urmare a faptului că în structurile inacuzative argumentul intern poate fi externalizat prin deplasarea NP. Chierchia (2004: 36) arată că alternanța tranzitiv−intranzitiv este specifică verbelor inacuzative, membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
membrii unei astfel de perechi fiind legați prin operații aplicate rolurilor tematice. Autorul consideră că formele tranzitive sunt de bază, eliminând interpretarea acestei alternanțe ca fiind o operație de cauzativizare, deoarece această interpretare nu explică de ce unicul argument al variantei intranzitive trebuie să fie intern. Pornind de la constatarea că argumentul implicit al pasivului (Agentul neexprimat) poate controla o propoziție cu statut de adjunct, în timp ce argumentul implicit al inacuzativelor nu este capabil de control în acest caz: The boat was sunk [PRO

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
fost scufundat [PRO pentru a încasa asigurarea]' *The boat sunk [PRO to collect insurance] ' Vasul s-a scufundat 120 [PRO pentru a încasa asigurarea]', autorul ajunge la concluzia că inacuzativele și pasivele sunt supuse unor operații diferite. În alternanțele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare 'scufunda' este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare 'scufunda' este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi permite să

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
asigurarea]', autorul ajunge la concluzia că inacuzativele și pasivele sunt supuse unor operații diferite. În alternanțele tranzitiv−intranzitiv, verbul tranzitiv tinde să fie cauzativ. Sensul verbului inacuzativ affondare 'scufunda' este forma reflexivă a cauzativului, reprezentată prin C(α). Reprezentarea verbului intranzitiv affondare 'scufunda' este: affondare−scufundaintranz = R(affondare−scufundatranz) = R(C(α)). Proprietatea vasului care îi permite să se scufunde este reprezentată astfel: ˘[R(affondare−scufundatranz)](the boat−vasul). Propunerea autorului este deci ca The boat sunk ' Vasul s-a scufundat

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
e, p> b. Conținut: RI(sink−scufunda)](x) =˘[sink−scufunda(x)](x). Relația dintre R și RI este de același tip cu relația dintre P și PI: sunt identice din punct de vedere vericondițional, dar forma logică este diferită. Verbul intranzitiv care participă la alternanța cauzativă este legat de corespondentul său tranzitiv prin operația de reflexivizare, care are două trăsături specifice: factorul cauzator e înțeles static; operația de reflexivizare este de tipul unei "internalizări". Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
înțeles static; operația de reflexivizare este de tipul unei "internalizări". Atunci când argumentul intern al unui verb inacuzativ ca affondare 'scufunda' este externalizat prin deplasarea NP, trebuie să presupunem însă că e folosită operația de reflexivizare R (nu RI). Un verb intranzitiv ca sink 'scufunda' este derivat din corespondentul său tranzitiv prin reflexivizare, existând posibilitatea alegerii între: (a) RI − inacuzativul sink 'scufunda'; (b) R − argumentul verbului sink 'scufunda' trebuie externalizat prin deplasarea NP (deplasare interpretată diferit în cazul pasivului și al inacuzativului

[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]