528 matches
-
de alocații. l-am Întrebat pe Sailasi ce reprezenta În definitiv insigna pe care o purta În piept. m-a privit cu un fel de mirare plictisită și mi-a spus un singur cuvânt : — rangers. — Cum adică rangers ? am Întrebat intrigată să aud un cuvânt englez În Québec, și mai ales din gura unui inuit. mi-a făcut semn spre Jennifer, s-o Întreb pe ea, și mi-a Întors spatele. — E miliția inuită, m-a lămurit Jennifer. Din cauza număru- lui
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
între aprilie și iunie 1912. Este o publicație de orientare postsimbolistă, anticipând anvangardismul interbelic, în câte șaisprezece pagini mici, sub semnul celui mai riguros anonimat: nici o indicație despre numele redactorilor sau al colaboratorilor. Adevărați „cavaleri ai Misterului”, cum îi numește, intrigat, cronicarul revistei „Versuri și proză”, editată tot la Iași, aceștia par să provină din rândul liceenilor dispuși să-și sacrifice virtualele gloriole juvenile pentru a se manifesta în deplină libertate și a-și pregăti terenul în vederea unor eventuale evoluții ulterioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
și sentimentalisme, nu vede pericolul real constituit de Germania revizionistă, fiind, într-un fel, complice la ascensiunea ulterioară a fascismului și hitlerismului. Politica trebuie făcută de profesioniști, nu de diletanți, afirmă, cu convingere, Lewis. Venerabilii politicieni europeni rîd amuzați ori intrigați. Un singur om ascultă, plin de considerație, într-un colț, nevăzut de nimeni. E majordomul, profesionistul veritabil Stevens. Mesajul real al lui Ishiguro nu poate fi, de aceea, ratat: ce bine dacă Europa interbelică ar fi fost condusă de majordomi
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tip de război, războiul așa-zicînd "cultural", unde confruntările rămîn insidioase și perfide. Omul (post)modernității, micul burghez dependent de liniștea și confortul postindustrializării (ca Wilt), nu mai are posibilitatea de a le evita și ajunge angrenat în ciocniri pe care, intrigat, nu le recunoaște ca aparținîndu-i. Avem aici o remarcabilă prefigurare a lumii începutului de mileniu trei, aruncată de Sharpe în joc în 1979! cu nedisimulată lipsă de pretenții și sofisticare. El e doar un maestru al impro vizației scenice burlești
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Acest lucru se petrece în film, dar în planul relației cu Paul există un terț, prieten probabil, căruia Alina îi motivează neconvingător tăcerile. Din acest motiv iese din mașina lui Paul, pentru ca acesta să nu audă conversația cu acest terț intrigat. Interesant, dar scena pe care intenționează s-o filmeze Paul se reia cu alți protagoniști, dar în cadrul aceluiași scenariu. Ieșit din baie - așa debutează scena pe care o analizează cu Alina -, Paul aude discuția cu acest terț și, conform propriului
Lumini și umbre cinematografice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3188_a_4513]
-
plângând cu o vădită stăpânire de sine lăuntrică și mușcându-și buzele, fiindcă altfel ar izbucni în hohote... Materialul din care este făcută rochia ce o poartă e ieftin, - și nici o podoabă nu văd, care să o distingă... O însoțesc intrigat. Sixtina, deodată, nu mă mai interesează, cu zumzetul ei ireal de voci într-o lume ce nu mai este a noastră... n-a fost niciodată a noastră, căutând să ne facă să înțelegem semnele ei... Pentru mine, acum, important, e
Sixtina (1968) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7270_a_8595]
-
plăci de alb email, - ce-mi evocau inscripțiile funebre și, mai ales, heliogravurile în sepia ale chipeșilor decedați" ("Amintire cu miros de farmacie curată"). Magazinul de leacuri îi amintea nu altceva decît "un columbariu, noțiune, pe atunci, străină mie, cel intrigat mai mult de alinierea, perfectă, a multiplelor sertare sau, pe rafturile bine lustruite, de acaju sau abanos, a sticluțelor cu dop de sticlă groasă și cu, pe etichete albe și ovale, litere negre, aliniate fără greș" (ibidem). Un bar evident
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
era în inspecție prin satele Moldovei și ajunge la o fermă: - Trebuie să vă inspectez ferma să văd dacă nu cumva cultivați droguri ilegale. - Nici o problemă, puteți căuta unde doriți, mai puțin pe câmpul din dreapta, îi răspunde fermierul. Atunci, procurorul intrigat își scoate legitimația și i-o lipește de față: - Vezi asta? Sunt procuror DNA și caut unde vreau eu, nu unde imi spui tu! Ai înțeles? - Bine, mă scuzați, îi răspunde fermierul, și își continuă treburile în gospodărie. Nu trec
Bancul Zilei: Un procuror DNA caută droguri într-o fermă by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/64145_a_65470]
-
amintit, pentru faptul că... "își propune să îl ia pe Eliade în serios" (!), astăzi cînd atacurile împotriva lui ar fi "devenit un fel de sport la modă în cercurile academice". De fapt, chiar aceasta e premisa de la care își începe, intrigat, recenzentul demonstrația critică, și nu conținutul volumului lui Rennie și/ sau al operei lui Eliade. Iar cea de-a doua sa premisă este însăși metodologia abordată de Bryan Rennie, orientată spre revelarea "coerenței interne" a sistemului operei lui Eliade care
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
Pentru toate astea, plătiti-i o dare pe an și ajutati-l în războaiele lui."). Domnitorul, sfîrșit, dormitează, apoi, îndelung. Cînd se trezește, află că, pe cîmpia Dreptății, unii boieri l-au cerut domn pe Petru Rareș, fiul natural al voievodului. Intrigat că nu i se ascultă porunca, (că în cronici), Ștefan se ridică din pat, pune să fie uciși, în fața sa, pe trei dintre uneltitori și obține înscăunarea lui Bogdan, printr-o judecată care vrea să fie, totuși, o elecțiune. Dar
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele strălucind, frecate dimineața de ordonanța lui - Gheorghe, - lustruite cu os de miel... Mareșalul îl salută pe primarul Brașovului, întrebându-l dacă drumul fusese bun - și Gologan aprobă, intrigat; care putea fi, totuși, scopul acelei vizite neașteptate?... Ascultam foarte atent relatarea fiului. Știam că aveam în față o pagină necunoscută, sau foarte puțin știută, de istorie. Mareșalul se plimbase un timp, așa, repede și nervos; pe urmă, văzându-l
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
călător român, cît de cît umblat prin lume, a rămas un fel de legendă replica de pe vremuri a actorului de teatru bucureștean, Costache Antoniu, artist al poporului, după ce vizitase China prin 1952, parcă... La întoarcerea în țară, colegii mai tineri, intrigați, se strînseseră în jurul lui întrebîndu-l, lacomi: "Nene Costache, nene Costache, și cum e, bre, China asta?!"... " Dragii mei, le răspunsese, măreț, călătorul, - de nerecunoscut! * * * Rîdem noi, dar primele contacte ale românului învățat cu străinătatea au fost, din epocă în epocă
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
curtenii care se întreceau în a-i intra în grații prin lingușire au început și ei să... șchiopăteze. Spre a-și arăta devotamentul, nu mai mergeau decît șchiopătînd. într-o bună zi, unul dintre ei a fost văzut umblînd normal. Intrigat, suveranul l-a chemat la sine și l-a întrebat cum s-ar putea explica insolitul său comportament. Pășesc astfel, mărite Doamne, a sunat răspunsul abilului personaj, întrucît sînt șchiop de ambele picioare... Unul dintre scriitorii români care a cutezat
Oponent nu numai prin cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10682_a_12007]
-
pe scena Operei Române, la lansarea oficială a candidaților ARD, poezia ”Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane,” scrisă de Radu Gyr. Liderul Noua Dreaptă a fost acuzat, ulterior, că a recitat poezia unui legionar. Puiu Hașotii a intervenit, arătându-se intrigat că Aron Cotruș,autorul poeziei, este numit legionar, când de fapt era ”un mare român.” ” Băiatul acela tânăr care a salutat la referendum din toaletă ... Cum îl cheamă? Așa, Neamțu. A fost acuzat că a spus din poezia unui legionar
Gafa lui Hașotti pe tema ”Neamțu și poezia legionară” - VIDEO by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80820_a_82145]
-
ca telefonul cu manivelă să funcționeze în ideea de a convoca medicul din Mafra care când mi-era lumea mai dragă mă strângea de bărbie și vindeca anginele cu o feroce pensulă de badijonare. Albinosul își făcea rondul prin ploaie, intrigat, înălțând la cer genele lui de purcel de lapte, iar medicul, Iolanda, a sosit imediat după masa de prânz, adulmecând nenorociri, în impermeabil de cauciuc și cizme de pescar de bacalhau, împodobit cu un stol de papagali de mare care
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
daune morale: în loc să fi promovat până la greață discutabila "Inscripție pe piatra de hotar", ar fi putut să dea citire mult mai expresivului manifest "Câinele de lângă pod". (în treacă fie spus, acest poem cuprinde și dramatic-premonitoriile versuri: "- Pleacă - i-am strigat intrigat -/ fugi, du-te acasă! - deși era cu totul vădit/ că nu putea să aibă ceea ce se numește casă.") Or, aici e vorba de viață și de moarte. Un om de optzeci de ani - chiar dacă a scris cândva o poezie cu
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
ceilalți călători coborâți din autocar): - Dacă e mort, n-am ce vă face! Io nu-l iau. Asta (bătând în capota ambulanței) nu e pentru morți. Șoferul autocarului: - și asta (lovind cu palma autocarul) la fel! O doamnă din mulțimea intrigată: - și ce faceți, domîle, când ajungeți la un accident și pasagerii sunt morți? Îi lăsați acolo, în drum? Nu-i duceți la morgă? Șoferul ambulanței: - Doamnă, astea sunt regulile! Uite, dacă mai mișcă puțin, io îl iau! Daî altfel, n-
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
chestiune de pământ. Căzuse pe o scară și își fracturase câteva coaste, una îi perforase plămânul. Abia după o săptămână, se hotărâse să se întoarcă la București și să meargă la spital. Cu autobuzul. Murise asfixiat. Lumea se miră, e intrigată, zice că, dacă a fost inconștient, cum să plece atât de târziu și cu autocarul, că ce chestie să mori în autobuz, că ce-i mai trebuia lui pământ, că oare n-avea copii să-l ia cu mașina, că
Moartea din autocar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13440_a_14765]
-
comandantul vasului. Un bărbat falnic, înalt, uscățiv. Pe Omicron nu avea cum să-l vadă; așa că mi se adresă doar mie, într-o engleză marinărească: "Singur? Sir, când toată lumea de pe bord petrece?! Atât de singur, Sir? De ce?..." Mă privea lung, intrigat. M-am simțit deodată suspect, și mă ridicai. Cei mai suspicioși oameni din lume sunt rușii, turtiți sub teascul stalinist, ei peste tot văd, vedeau, numai spioni. La început crezui că era o altă scamatorie a lui Omicron și că
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
lui de ins în margine (păstrându-se, totuși, între limitele largi ale decenței: căci avea o slujbă, o locuință, scria și traducea cărți) îi putea doar sâcâi, prin ,indisciplina" ei, pe ierarhii regimului. Dar ei nu deslușeau discursul poetic mazilescian, intrigați doar de ecoul său crescând printre critici și cititori - oricum, autorul nu le trezea reale temeri, l-au tolerat cu prudența necesară. în existența lui Mazilescu vor fi contat: extrem de riguroasa lui creație, lumea scriitoricească (și artistică, în general), alcoolul
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
unor false atribuiri, avându-l ca "beneficiar" pe Octavian Paler. Încă de pe când el trăia i s-au pus în seamă texte pe care nu le scrisese, făcute mai întâi să circule pe Internet de unde le-au preluat diferite publicații. Intrigat, dar și oarecum amuzat, autorul Polemicilor cordiale a apucat să se dezică, în Cotidianul din 13 martie 2006, de un bombastic "Interviu cu Dumnezeu", "capodoperă" pentru care primise exaltate felicitări de la un admirator din Brașov: " Nu eu i-am luat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
În fața instanței, Gabriel Dimisianu a explicat sobru, cu demnitatea inalienabilă a profesionistului, că simbolistica poetică nu are nici o legătură cu simbolistica politică și că prin urmare poemul în cauză nu poate fi folosit ca o probă împotriva autorului său. Instanța, intrigată, dezamăgită, a trebuit să țină seama totuși de acest verdict tehnic și poetul a fost achitat. Forma de apărare a literaturii la care a recurs Gabriel Dimisianu în timpul comunismului a fost acest profesionalism incoruptibil. În momentul de față, când literatura
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
longevitatea marelui cunoscător al lumii. Esențializarea intrigii își asociază ca atracție centrală cultivarea unei enigme. Toate coordonatele romanului conduc spre dezvăluirea unui secret. După mai multe nopți de mărturisiri, fotograful, substitut al naratorului dar și al Scriitorului, își dă seama intrigat că nu știe "cine era, cu adevărat, cel mai neobișnuit om pe care-l întâlnise vreodată". Avea aparențele derutante ale unui militar în Legiunea străină, dar și ale unui explorator dintr-o expediție științifică. Era câte ceva din toate acestea, dar
Viața ca o călătorie imaginară by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12281_a_13606]
-
Lippi - idem Lorenzo Monaco (1372 ?)... Febr. 1979, Londra, frig, urît, febra. * - Domnule, - zice M. - cu un englez, cînd te întîlnești cu el, în general nu știi pe unde s-o iei,... pe unde s-o apuci... - Din ce cauză? întreba intrigat V. - Din ce cauză? făcu celălalt, ca și cum n-ar fi avut un raspuns convenabil și ar fi tras că la fotbal de timp. - Da, asta vreau să știu, din ce cauză, insistă primul. - Și ții neapărat să știi? continuă cel
Tapul sumerian by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17819_a_19144]
-
masivă e, în mod normal, produsul unui scriitor matur, cu multă experiență de viață și mult exercițiu literar. În consecință, în ciuda uimitoarei lui precocități creatoare, tînărul Petru Dumitriu n-ar fi autorul Cronicii sau, în orice caz, nu singurul autor. Intrigat oricum de relațiile umane și literare la fel de ambigue dintre Petru Dumitriu, Henriette-Yvonne Stahl și Ion Vinea, mediul cultural a lansat ideea că, alături de tînărul autor, Cronica mai are doi coautori taciți. Fapt cu atît mai verosimil cu cît, în perioada
Petru Dumitriu și "negrul" său by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11819_a_13144]