519 matches
-
-l ajut pe Corvium la descifrat hărți îngălbenite de vreme, ce erau afișate pe niște monitoare orizontale sensibile la atingere. Capitolul 24 Nemesis Ei bine, asta-i interesant... făcu el absent manipulând cu dibăcie ecranul din fața sa. Ce e? întrebă intrigat Velail, care până atunci fusese cufundat în propriile sale coduri. M-am apropiat și eu. Căutam prin arhivele urbanistice ale orașului când am dat peste un ordin circular din partea Imperiului... Din partea Imperiului? Lasă-l! E o fantomă a trecutului. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
milă, mergea cu spatele foarte drept, cu un pas ușor și bărbia ridicată. Nu avea legături cu nimeni, nu simțea nevoia să spună ce avea pe suflet sau În minte prin confidențe amabile. Luase hotărîrea să trăiască singură? Se Întreba, intrigat, și se străduia s-o revadă, stînd pe scaun, În picioare, nemișcată sau plimbându-se. — Au găsit ceva? Doamna Maigret Începea să fie geloasă pe visarea lui. La Paris, n-ar fi Îndrăznit să-i pună Întrebări soțului ei În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
de la una la alta și oa menii se gândesc probabil că s-a ramolit și bate câmpii. Încruntat, ridică privirea către Ianuarius: — Așa deci, Narcissus al tău are înclinații literare. Râde în barbă. — Nu mi-aș fi imaginat. Se încruntă intrigat. — Da’ cum a ajuns el în casa lui Claudius? Ianuarius își împreunează mâinile pe piept. — Nepoata ta, Antonia, văduva lui Drusus, mi-a cerut să-i trimit pe cineva care să verifice socotelile contabililor lui Claudius Nero. — Aha... — Narcissus se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
afară... Instructorul se luminează la chip. — Aha! Deci nu e prea târziu. Abia s-au terminat duelurile între animale. Îl apucă de tunică. — Numai un bivol mort vezi? Celălalt animal nu e? — Nu..., mormăie cu obidă călărețul. Rufus se scarpină, intrigat, în creștet. — Ciudat. De obicei se bat un urs cu un bivol, sau un bivol cu un elefant... ori un elefant cu un rinocer... — Au intrat în arenă călăreții! anunță Pusio. — Ce călăreți? tresare Rufus. — După veșmânt par tesalieni. Au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
întreabă: — S-au adunat mulți clienți? Seianus încuviințează în tăcere. — Aș vrea să te rog ceva, Nero, rostește precipitat. — Da? Ce anume? face curios Tiberius. Aelius Seianus arată cu capul în spate, spre Lygdus: — Între patru ochi, dacă se poate. Intrigat, Tiberius Nero ezită un moment, după care - în loc să-și continue drumul înspre apartamentele de recepție - face cale-ntoarsă și se îndreaptă către una din camerele grupate în jurul peristilului. Intră amândoi într-un salonaș cochet, pe care îl folosește de multe ori
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu picioarele, înainte. Prorsa, hărăzește-mi o naștere ușoară, și tu, Postverta, întoarce-te cu spatele, ca să nu am parte de una grea și primejdioasă. Libația s-a încheiat. Iulius Herodes simte cum îl smucește cineva de togă. Întoarce capul, intrigat. Antonia îl prinde afectuos de braț: — În uter, pruncii stau cu capul în jos și cu picioarele în sus, nu după firea oamenilor, ci a arborilor. — A arborilor? repetă uluit Herodes. Comparația i se pare total nepotrivită. — Picioarele sunt ramurile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vreau, dar nevoile mele sufletești nu sunt satisfăcute și ochii mei nu pot străpunge întunericul. Atunci nu-ți rămâne altceva de făcut decât să le cauți în altă parte, suspină evreul. — Încerc să regăsesc divinitatea în mine... Herodes îl privește intrigat. — Da, da, accentuează celălalt. Credința vine din interior. Asta caut când mă aplec asupra mea. Și găsești ceva? îi stă pe limbă evreului să-l întrebe. Divinitatea se cinstește nu căsăpind trupuri grase de tauri, nu închinându-i obiecte de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
exerciții, ceea ce, da, duce la pierderea greutății pe termen scurt, dar în mod inevitabil, o vor pune la loc. În plus, vei fi îngrozită să afli ce poate face un regim dur, fără exerciții fizice. ― Ce vrei să spui? Sunt intrigată. ― Nu vrei să rămâi cu cute imense de piele moale, nu? Scutur din cap cu groază. ― De aceea trebuie să faci exerciții fizice. Trebuie să-ți tonifici și să-ți întărești musculatura, și asta e la fel de important ca mâncarea. Apropo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
era atât de puternică, încât Craig se smulse din furtuna de gânduri. Se întoarse și le privi. Una din femei spunea ceva cu gura aproape lipită de un dispozitiv mic și strălucitor pe care-l avea la mână. Craig gândi, intrigat, "un radio-brățară". Apoi intră în lift și uită incidentul în timp ce cobora. Și în hol se aflau femei, iar la intrare, de asemenea. Lângă bordură așteptau jumătate de duzină de mașini negre, impunătoare, fiecare cu câte o femeie la volan. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Dar el o ținu înainte, încruntat, până ce ajunse la o suprafață tare și netedă. Îi atraseră atenția două lumini aflate la distanță, pe strada slab luminată, deoarece se mișcau. Și se făcea un zgomot puternic. Luminile și sunetul îl fascinară. Intrigat, păși spre ele, ieșind din umbra unui copac. Fulgerător, luminile ajunseră în fața lui. În ultimul moment, văzu că în spatele luminilor venea o formă mare, neagră. Urmă o lovitură de neimaginat, un scârțâit îndepărtat și apoi voci la oarecare distanță. - Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
reuși să fie condițional: sosi acasă În jurul orei trei după amiaza cu un mare buchet de garoafe și un carton de prăjituri. Apăsă butonul soneriei după un cifru convențional dar, cum fata nu-i deschise ușa, intră În apartament oarecum intrigat. O strigă În câteva rânduri scotocind unele locuri unde se putea ascunde, având convingerea zâmbind, uneori fata se ținea de glume. Atena Însă, nu era În casă. “Desigur s’a plictisit... A ieșit afară să se plimbe puțin, numai de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Hei, ți-ar plăcea să ieșim să bem ceva într-o zi? Arăta ca și cum ar fi dat trenul peste el. — Mă inviți în oraș să bem ceva? — Da, am spus, ferm. Da, te invit. După o pauză, a spus, părând intrigat: — Dar dacă aș refuza invitația? Care e cel mai rău lucru care se poate întâmpla? Deja m-ai opărit cu cafea fierbinte. M-a privit cu o expresie ciudat de asemănătoare deznădejdii și s-a lăsat o prea lungă tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Deodată am văzut-o prin ochii lui. —Drăguț, a spus. Din nou părea confuz. — Da, îți dă într-adevăr o impresie de sobrietate, am zis. Ei bine, sayonara. Nu mai spusesem nicicând „Sayonara“. —Mda, ok, sayonara, mi-a răspuns încă intrigat. Și dusă am fost. Ei bine, uneori câștigi, alteori pierzi și mai erau destui ca el. Oricum, preferam bărbații evrei și italieni; genul meu era mai degrabă tipul brunet și scund. Dar, în noaptea aceea, m-am trezit la 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi luat-o, am studiat alternativele. Să mă întorc la apartament și să-mi petrec toată ziua acolo de una singură? Asta îmi surâdea cel mai puțin. După ce am stat pe trotuar pentru o bună bucată de vreme, atrăgând privirile intrigate ale trecătorilor, m-am văzut chemând un taxi și urcând, ca în transă. Oare chiar făceam asta? Îmi era o teamă de nedescris: cu ochii cât cepele, mă uitam la toate celelalte mașini, tresărind ori de câte ori vreuna se apropia prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a fost chiar așa de nostim. Primul lucru pe care trebuie să-l știți e că asta e ultraconfidențial. Nu veți discuta cu nimeni, nicăieri, nicicând, nicicum, în afara acestei camere, ce auziți astăzi aici, ați înțeles? Am înțeles. Dar eram intrigată. Mai ales pentru că eram o combinație destul de ciudată ca angajați. Ce aveam în comun ca să ne facă părtași la vreun secret de proporții? — Formula 12? a întrebat Ariella. Ați auzit de ea? Am dat din cap. Știam ceva. Fusese elaborată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aruncat sclipiri de gheață. Ce fel de programare puteam avea care să fie mai importantă decât asta? — Este, hm, la medic. —Păi, reprogramează. Franklin se purta de parcă discuția se încheiase. Mi-am dres gâtul. —Este urgent. S-a încruntat, aproape intrigat. Mai întâi îi moare soțul, acum are nevoie de un control medical urgent. Oare cât ghinion atrage nefericita asta? Avem nevoie de tine la această prezentare, a zis Franklin. —Pot să ajung acolo la nouă și jumătate. Avem nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o privire stranie. În biroul Ariellei, acum. —O-K. M-am târât până acolo. De-aia nu mai puteam. Închide ușa, a zis Ariella. —O-K. M-am așezat fără a aștepta permisiunea Ariellei. I-a aruncat o nouă privire intrigată - „Ce mama naibii?“ - lui Franklin, care rămăsese în picioare în spatele meu. Hai odată, concediază-mă. Dă-i drumul. Mda, și-a dres Ariella gâtul. Anna, avem vești pentru tine. Nu mă îndoiesc. Un alt schimb de priviri perplexe. —Cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
negustorese cu coșuri, ci și tot soiul de personaje neliniștitoare, ghicitoare, doftoroaie, poate și vrăjitoare. Să fi fost adevărat că pegăteau elixiruri, că le făceau farmece bărbaților, că străpungeau figurine din ceară cu ace vrăjite? E puțin spus că eram intrigați; acest lucru devenise pentru noi o intolerabilă obsesie. Și totodată o provocare. — Mâine, eu mă duc acolo, orice s-ar întâmpla. Vrei să vii cu mine? mi-a spus Harun într-una din zile. L-am privit în ochi: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Hibei nu avea preț. Mi-am petrecut noaptea întreagă culegându-l. * * * La șase luni după acest banchet, am primit vizita unui ofițer din garda regală: sultanul mă chema la el în ziua aceea și m-am dus la palat foarte intrigat și nu fără un grăunte de neliniște. Suveranul m-a primit cu un exces de amabilitate, iar apropiații lui l-au imitat, plini de zel și de strâmbături. A amintit de prima mea vizită, la întoarcerea de la Tombuctu, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
peste un diplomat. Nu ne așteptam la atât de mult. Se cuvenea oare să mă simt măgulit de a fi o captură atât de bună? În orice caz, n-am manifestat nici bucurie, nici neplăcere. Eram mai cu seamă extrem de intrigat și decis să aflu mai multe. Dar Guicciardini se ridica deja de pe scaun. Abia ieșise, că un ofițer de gardă a venit în celulă să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. Am cerut cu îndrăzneală haine curate, o măsuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mistuindu-le în nimicnicia unor răspunsuri pe care le aștepta acum. Se răsucise toată spre mine, cu capul sprijinit pe brațul care îmbrățișase strâns o pernă. Părea că începuse să-i pară rău, poate nu chiar rău, dar să regrete, intrigată, că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Când am auzit-o și pe asta, cu mersul s-o vedem pe Lia, m-am pierdut. I-am spus tot adevărul. Ca să fiu convingător, i-am arătat și biletul. L-a citit. L-a rupt. M-a privit nedumerit, intrigat, amărât. A ridicat din umeri. „Și zici că ești student? Așa vrei s-o fuți? Dacă are bărbat, nu te belește ăla? Citește tactu’ în Informația că te dai la nevestele lu’ cine știe care toarș. Cum crezi că-i vine? Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu mai nuanțez că de banii ăștia nici nu m-aș da jos din pat, că poate gândești că sunt prea pretențios. Zău, cum suporți mizeria asta? Ce-ai făcut, profesore, cu tot avântul tău de la „Geamandura?“ Ketty mă studia intrigată, cu sclipiri între mirare și scârbă. — Adică, susură ea speriată, se poate spune pe tot sensul, oricum ai lua-o, că un intelectual la Arhiva Cinematografiei belește de-adevăratelea mâța? N-aș fi crezut! Acolo e doar știință, artă, talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu un steag tricolor găurit și cu un portret al lui Ceaușescu, împroșcat cu smoală. Agita steagul și părea că dirijează circulația. Erau puțini trecători, zoriți, speriați. Nea Dumi m-a recunoscut. Oprit pentru o clipă în fața lui, îl priveam intrigat, studiindu-l ușor amuzat. „Șterge-o!“, mi-a șoptit. „E de jale!“ Îl urmăream cum agita steagul acela. „Or să tragă, dom’le!“, aproape că mi-a strigat. „A ieșit mișcarea întoarsă! S-a ascuns aci, la mine-n casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Minți mai bine ca mine. Nu mă cunoști, Daniel. — Așa spune frate-tu. Privirile ni se Întîlniră În vitrină. — Tu mi-ai arătat, ieri noapte, ceva ce nu mai văzusem niciodată, murmură Bea. Acum e rîndul meu. M-am Încruntat, intrigat. Bea Își deschise geanta, scoase o carte de vizită Îndoită și mi-o Întinse. — Nu ești singurul care cunoaște mistere În Barcelona, Daniel. Am o surpriză pentru tine. Te aștept la adresa asta, azi la ora patru. Nu trebuie să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]