368,402 matches
-
Beckett, Henri Michaux, Paul Celan, Benjamin Fondane, Mircea Eliade, Lucien Goldmann, Sartre, Camus ș.a.m.d. Capitolele 3 și 4 tratează cu insomniile, depresiile, melancolia și sarcasmul filosofului (“Nu vreau să visez”, “Când, cum și de ce râde Cioran” etc.), ele introducând, într-un fel, tema următoare: “Emil Cioran și alegerea de obiect «filosofie»”. Remarcabile aici secțiunile “De ce nu gândește Emil Cioran sistematic?” și “De ce gândește Emil Cioran aforistic?”. Penultimul capitol, “Un antisemit atipic”, își apropie psihanalitic o problemă deja deschisă și
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
care să cânte faptele de vitejie ale neamului nostru... toate acele persoane din căruntele veacuri... neajungerea limbii neîngăduindu-i nici unui autor să facă față unei asemenea provocări, s-a recurs la un fel de... jucărea, vrând a forma ș-a introduce un gust nou de poesie românească... urmând ca tinerii învățați, cândva, în viitor, și când limba noastră se va fi perfecționat, să pătrundă, eventual, și ei în desișurile unde locuiesc musele lui Omer și Virghil... Leonachi, constatând limitele graiului și
Tabăra țiganilor (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13385_a_14710]
-
să pună cap la cap niște date accesibile oricui), afectate de împrejurări. Risipitorii, de pildă, apare într-un interval de 10 ani, în patru ediții care vor semăna tot mai puțin una cu cealaltă. Scriitorul intervine în text, scoate paragrafe, introduce altele, modifică esența unor personaje - cum ar fi directorul Jurcă, evoluând de la politruc la inginer și de la retardat mintal la "greoi" sau, în ultimă fază, la "normal" - în funcție de sinuosul drum al politicii oficiale de partid. Ediția din 1972 își permite
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
personaje (când acestea sunt trâmbițe ale convingerilor comuniste), dar, observă dl Geacăr, gândește la nivelul acestora. În biografia lui Antonescu din Delirul s-ar putea citi un elogiu adus tinereții fantezist-revoluționare a dictatorului Ceaușescu, preamărită, de altfel, într-un capitol introdus ulterior în roman. Într-unul din articolele din Imposibila întoarcere Preda repetă, mecanic, tezele comunismului: "Lumea în care există inegalități pe glob nu e o lume dreaptă, pentru că majoritatea roadelor creșterii economice a țărilor capitaliste au luat drumul bogatului și
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
care se pune de obicei când vine vorba de adaptarea unei piese la film este dacă rezultatul nu va arăta ca o piesă filmată. Or, în Chicago, această problemă nu există. Dimpotrivă, deși lungmetrajul se hrănește cu inovații scenice (realizatorul introduce chiar și un număr de păpușari, doar că marionetele sunt chiar personajele), există și inovații cinematografice în modul cum e filmat un număr de dans - unghiurile sunt extrem de numeroase, juxtapunerea oglinzilor, joc de umbre și de lumini, o cameră ale
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
deloc". Așa că își compune o nouă identitate, de tînăr critic literar, iar misiunea lui, din partea sectorului de cadre și control, e de a-i supraveghea, cenzura și manipula pe scriitori. De aici începe partea cea mai interesantă a cărții. Sînt introduși în scenă, sub nume anagramate, Paul Georgescu, Nicolae Labiș, Zaharia Stancu, Victor Eftimiu, Radu Cosașu însuși (cu episodul "adevărului integral"), Eugen Barbu, Petru Dumitriu, Lucia Demetrius ș.a., întreaga viață literară în timida deschidere "cu voie de sus", de la începutul anilor
Un roman autobiografic by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12008_a_13333]
-
câte știu, doar Ioan Budai-Deleanu" (p. 390). Istoria aurorei în poezia română până la Bacovia nu e nici ea mai puțin interesantă (p. 403). Sunt sigur că oricui i-ar lua o groază de timp să răspundă la întrebarea " Cine a introdus cuvântul âpantofi> în literatura românească?" (p. 409), întrebare justificată de prezența lui la Bacovia. Constantin Călin are un răspuns doct: în poezie, Iancu Văcărescu și Gh. Asachi, iar în proză, Negruzzi (care: Costache sau Iacob? - bănuim că primul). Bacovia se
Un expert în Bacovia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12027_a_13352]
-
prea multe explicații, decât că, față de anterioarele dicționare Echinox, inserate în revistă (1978, 1988, 1994), unele nume au fost eliminate (ca de pildă Horia Bădescu și Nicolae Prelipceanu, pentru că nu au fost regăsite în structurile redacționale), iar altele au fost introduse (Mariana Bojan, Antonela Pogăcean și multe altele din cele mai recente promoții). Apar controverse pe care nu le pot purta aici. Erau de ajuns precizările despre participarea unora sau altora la cenaclu sau în redacție, căci altfel riscăm să confundăm
Dicționar de sentimente echinoxiste by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12047_a_13372]
-
acesteia de către vizitator. De la percepția detaliului, cum ar fi structura și textura zidurilor, la concentrarea asupra unui element definit (fîntîna, de pildă) și pînă la îmbrățișarea globală, totul funcționează pentru că totul este semnalat. Spre a o indentifica și, mai apoi, introduce în procesul de comunicare, artiștii au folosit Cetatea în întregul său, atît ca spații construite cît și ca spații vide cărora le-au adăugat propriile lor semne. Și, în felul acesta, pentru prima oară în spațiul românesc , o acțiune artistică
Arta contemporană între atitudini și medii noi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12035_a_13360]
-
înainte. Dați prioritate nu poveștii, ci compoziției. Dacă tot e să facem analiză, analizați temele care se desprind din vortexul narativ: întotdeauna relația explorator-explorat a fost concepută static. Primul element e cel activ, al doilea se definește prin pasivitate. Tarkovsky introduce reciprocitatea în această relație inegală: cosmonauții sondează planeta, iar planeta le sondează subconștientul. Le materializează amintirile și fantasmele, de exemplu soția lui Kelvin, Khari (Natalya Bondarchuk), fără a le reda integralitatea (nu are amintiri), astfel demonstrându-le limitele percepției și
De cumpărat o dată și de vizionat de două by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12034_a_13359]
-
Angelina Jolie) insuflându-i idei despre originea sa divină. Presupunând că Alexandru (Colin Farrell) ar lua în serios aceste idei, personajul ar fi megaloman sută la sută. Dar Stone nu-și permite să păteze astfel imaginea eroului său. Ca atare introduce un alt element al personalității lui Alexandru, element care frizează absurdul și care nu mai are nimic de-a face cu verosimilul sau necesarul. Toată antichitatea a fost extrem de discriminatorie și relativ rasistă; și pentru greci, și mai apoi pentru
Alexandru and Aristotel by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12094_a_13419]
-
am constatat nici o avalanșă la cabinetele dentare și nici sporirea vertiginoasă a kilogramului de detergent pe cap de locuitor. Am constatat, însă, altceva: eficacitatea extraordinară a aparatului de dezinformare. Viteza cu care prostănaci patentați, băbuțe anemice ori bugetari flasci au introdus în precarul lor bagaj lingvistic vocabula "nereprezentativ" îi dezvăluie sursa: e arma, ultima, scoasă la luptă de așii dezinformării ce continuă să lucreze prin rețelele deja clasicizate: bârfa pe banca din fața blocului, insinuarea prin televiziune, vorba piezișă aruncată la colț
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
carte, texte cu substrat memorialistic. La fel ca în Lumea criticului, autorul reușește și de această dată să își surprindă cititorii. Dacă la volumul din anul 2000 elementul surpriză a fost dat de formidabilele texte de factură confesivă, acum autorul introduce un foarte necesar capitol de istorie literară dedicat perioadei 1945-1948. Scriind acest capitol, criticul reușește o dublă performanță. Pe de o parte, realizează o izbîndă în plan personal infirmîndu-și autodeclarata inapetență pentru sinteze ("Ce pot să spun altceva decît că
Critica de acord fin by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12129_a_13454]
-
25 decembrie, nașterea lui Cristos". Interesant e că - prevalîndu-se de regula neintroducerii în dicționar a numelor proprii - Moș Crăciun este înregistrat, o dată cu substantivul comun crăciun, în vreme ce oficialul Moș Gerilă rămîne pe dinafară. Micul dicționar enciclopedic - ediția 1978 - nu-l mai introducea pe Moș Crăciun, poate și din dificultatea de a-i găsi locul - la litera M, la C? -, tratîndu-l pe Gerilă, în secțiunea de nume proprii, nu însă în ipostaza de moș : personajul mitologic Gerilă e cuprins, poate din respect pentru
Fragmente tematice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12159_a_13484]
-
parcă, tăcută, vulgară sau exuberantă, o lume ce pare să sfîrșească în stereotipie, în șabloane, o lume care pare că se comportă și arată la fel. Și totuși, solo-uri-le, nuanțează. De fiecare dată cînd un nou personaj este introdus în scenă, alunecă pe bară de unde ne prindem, în mod obișnuit, cu mîinile cîte o compoziție vizuală reprezentativă, o instalație, dacă ar fi să apelăm la limbajul artei contemporane. Fotografii de nuntă de epocă, Ea și El micșorați, pitici, în
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
înfățișîndu-se mai mult ori mai puțin alterată de o concepție convențională vizînd "înfrumusețarea" inoportună (pe șleau spus: parazitară) a creației brâncușiene. Chiar așa: "înfrumusețarea", ca și cum un resturator ar fi "corijat" cu penelul său trăsăturile unui tablou consacrat ori ar fi introdus notele sale într-o partitură clasică. Ni se oferă un conform unui gust îndoielnic, coafat și pomădat parcă spre a justifica nota de plată piperată a salonului de cosmetică prin care a fost nevoit a trece. Despre ce este vorba
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
din nou pe Dostoievski ale cărui mari scene de dialog m-au fascinat întotdeauna - spre deosebire de introducerile lui narative pe cât de utile pe atât de plicticoase, în care autorul îți face tot felul de ocoluri genealogice și dramatice înainte de a te introduce în cele din urmă în miezul problemei... Dimpotrivă, când dă cuvântul unui personaj, îl simțim trăind după câteva cuvinte. Mi se pare că regăsim o calitate romanescă similară la Jane Austen care știe să facă viu un personaj în trei
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
seamă personalitate a românisticii slovace Jindra Husková-Flajshansová (1898 - 1980). Tânăra absolventă a facultății de filologie clasică și romanică a Universității Caroline din Praga își continuă studiile la București (1919-1921), sub îndrumarea profesorului Ovid Densusianu. Din 1922, d-na Husková a introdus studiul limbii și literaturii române la Universitatea Comenius din Bratislava, și, pe lângă activitatea sa pedagogică, a publicat o întreagă serie de volume, studii și articole consacrate prozei, poeziei și dramaturgiei românești, traducând, în același timp, opere ale unor scriitori clasici
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
atmosfera culturală din Cehoslovacia începe să dea semne de liberalizare, de altfel ca și cea din România, iar noua generație de româniști slovaci (Milota Bagoňová, Vladimír Dudá�, Milan Resutík) lansează în reviste literare din Slovacia pe acei scriitori români care introduc teme nonconformiste și formule artistice experimentale, precum D. R. Popescu, I. Băieșu, G. Bălăiță, N. Stănescu, Șt. Bănulescu, Nina Cassian. Imaginea literaturii române o modifică substanțial o culegere din poeziile lui Marin Sorescu, apărută sub titlul Vibrácie (selecție din volumele
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
frapant Geo Dumitrescu (nici C. Tonegaru și D. Stelaru nu sunt), în timp ce dintre proletcultiștii notorii e prezent inutil Dan Deșliu. Nu l-aș fi omis nici pe Radu Tudoran. Pentru că figurează toți poeții importanți ai generației ´60, i-aș fi introdus și pe Grigore Hagiu și Gheorghe Pituț, cu atât mai mult cu cât opera lor e încheiată. Îmi reprim mai departe tendința de a mai adăuga nume, pentru a da o idee despre limitele selecției (după părerea mea, e vorba
Un of: bibliografiile by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12212_a_13537]
-
să-l citească. Simplu. Aproape alb, simulînd detașarea personajului, zborul lui Roșe pe deasupra unei vieți dramatice, fără răgaz pentru respiro, pentru trăire. Un singur popas. . Acolo a învățat să iubească, acolo a cunoscut bărbatul, bărbatul vieții ei, cel care a introdus-o în șirul lung al femeilor. Un evreu înalt, cu păru roșu, fără păr pe piept, cu un cercel în ureche, cu un ochi albastru și cu celălalt de sticlă. Pe acest bărbat l-a purtat în ea toată viața
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
ciorchine de struguri grecești: nu ne oferă posibilitatea de a lucra cu șirul de zero-uri ale zecilor de mii de miliarde. Este numai o jucărie pentru țânci (scuze: bebeluși!) între doi și patru ani, ideală, pentru că nu poate fi introdusă în fosele nazale și nici înghițită. Insul dotat cu măcar un grăunte de imaginație are de ce rămâne visător vis-ŕ-vis de lungul convoi cifric al zecilor de mii de miliarde de lei. Duse pe apa sâmbetei, dar în fapt judicios împărțite
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
politica externă anticomunistă a americanilor, încep să se trateze cu cafea și dulceață, fără a renunța definitiv, bineînțeles, la obișnuitul rachiu sau tradiționala țuică. Narațiunea realistă a romanului suferă de o fisură inutilă la un moment dat, când Daniel Dragomirescu introduce un pasaj de literatură fantastică. Un oarecare Părcălici, "omul lui Dumnezeu", pleacă din sat pentru a verifica dacă avionul văzut cu o zi înainte este sau nu american. Pe drum, în timpul zilei, este înconjurat de "aburi lăptoși" din care se
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
un fel de automatism asociativ de elemente disparate, incongruente, apărute în orizontul scriiturii ca în virtutea hazardului. Și nu e deloc întâmplător că romanul debutează cu întâlnirea dintre personajul narator și ființa marginală a "omului cu perucă de comediant" care-l introduce în "refugiul" lui Goya, autor, cum se știe al celebrelor "caprichos", unde s-ar păstra lucrări ascunse, necunoscute ale pictorului; unul, așadar, din acele "locuri impracticabile", unde, printre reziduuri găsite în pubelele marelui oraș, se poate ivi obiectul și faptul
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
se știe criminalul. Detectivul nostru, Atto Mélani, spion la curtea Regelui Soare, se aventurează prin toate ungherele nebănuite ale hanului în căutare de indicii, pana cand descoperă un pasaj secret către subterane. Și-acolo începe un alt român, pentru că sunt introduse două personaje monstruoase, așa-ziși "căutători de relicve". Tipi care vânau, uneori dezgropau rămășițe pământești ale foștilor sfinți, adică foști oameni, deveniți sfinți, pe care mai apoi le puteau comercializa. Mari afaceriști! Ei bine, unul nu poate vorbi articulat, nu
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]