1,058 matches
-
al VI-lea. în Gallia fuseseră vestite, și au continuat să fie în tot secolul al V-lea, școlile de retorică care au încurajat cultivarea asiduă a poeziei, a omileticii, a narațiunii istorice. însă, o dată cu stabilirea definitivă în Gallia a invadatorilor franci, o populație mult mai puțin civilizată decît burgunzii și goții care avuseseră deja în trecut contacte cu Imperiul Roman, situația s-a schimbat radical, și decăderea a început să se facă simțită mai ales în a doua jumătate a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nici de tradiția iudaică, nici de o parte a celei creștine. Versiunile originare au fost redactate în ebraică, iar pe parcurs în arameică - limba uzuală a evreilor după întoarcerea din așa-numita „robie babilonică”, însemnând deportarea lor în Mesopotamia de către invadatorii asirieni și chaldeeni, între secolele VIII-VI î. Hr. A cunoscut copii și variante, a suferit îndreptări; către finele primului mileniu al erei creștine, un șir de învățați evrei le-a stabilit o formă, devenită oficială, numită „masoretică” (din ebraica târzie
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Către sfârșitul domniei lui Decius (250) are loc invazia goților, încă necreștini, conduși de prințul Kniva. Commodian dovedește mare simpatie pentru goți; îi prezintă în dublă manieră: prieteni ai creștinilor și inamici ai senatorilor. Aceștia din urmă sunt pedepsiți de invadatori pentru persecutarea creștinilor de‑a lungul secolelor. Într‑adevăr, tagma senatorială a colaborat cu Decius care a creat, se pare, un guvern civil alături de guvernul militar și l‑a secondat în politica sa anticreștină. Situația se schimbă radical în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Prahovei, Schela Veche, reședință, timp de milenii, a urșilor și a mistreților, invadată subit de o omenire rapace, atrasă de știrea că subsolul localității ascunde petrol. Preludată de o proiecție anticipativă asemănătoare unui videoclip, narația propriu-zisă începe cu venirea ultimului „invadator”. Dând curs, ca în romanele precedente, înclinației spre insolit, spectaculos, senzațional, T. narează și aici întâmplări bizare, expune situații șocante, menite să impresioneze, să incite cât mai intens curiozitatea cititorului. Gustul pentru straniu, pitoresc, grotesc, pentru ceea ce iese din comun
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
mai leneșe gânduri, / Ca bulgăr de ceară se-nmoaie și trupul, / Iar pleoapele alunecă-ncet...” (Zi de vară). O secvență a poemei Podul Înalt evocă plastic momentul decisiv al bătăliei, cel în care Ștefan cel Mare a prăvălit copaci peste invadatori: „Dar crunți copacii se mișcară-n trunchiuri / Și ca o furioasă vijelie / Se prăbușiră... În zadar cu săbii / Se apărau cu spaimă ienicerii, / Căci ramuri groase li zdrobeau puterea, / Stropșindu-le spinările cu trosnet, / Iar caii, cu nechezat dureros, / Se
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]
-
8.3. Alcuin și schola palatina" Acest centrum pedagogic s-a dovedit a fi schola palatina. Nu era, se pare, nici aceasta o creație originală a marelui împărat, ci o mai veche tradiție merovingiană, regăsibilă și la alte neamuri de invadatori barbari. Acești regi par să fi fost afectați de un anumit complex de inferioritate culturală și de sentimente de culpabilitate față de rafinamentul paideutic al celor pe care îi învingeau. (Este „trăirea” lui Alexandru Macedon ajuns în mirificul palat al lui
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
respect față de Comenius și „frații boemieni”, protejează orașul Leszno de urgie. Comenius răspunde cu un encomion adresat regelui suedez Carol Gustav: Panegyricus Carolo Gustavo. Tonul era profetic și pansofic. Comenius se pozițona, din nou, ca reformator universal. Îi propunea monarhului invadator un proiect de „dreptate pentru Polonia, libertate pentru Biserica persecutată și pace pentru toate popoarele”. Dar, în anul următor, polonezii s-au răsculat și i-au alungat pe suedezi. Apoi s-au răzbunat pe Leszno și pe „frații boemieni”. Au
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută în Franța, ca reacție la structuralismul lui von Bertalanfy, Ferdinand de Saussure, Lévy-Strauss, Parsons, Piaget ș.a. În anii ’40-’50, această abordare științifică devenise un structuralism invadator care cotropea, vertiginos, domeniile științifice umaniste (după ce se instalase, deja foarte confortabil, în științele naturii și științele vieții). Spaima că totul se va transforma în structură a generat reacțiile umaniștilor împotriva acestei agresivități epistemologice. Așa a apărut poststructuralismul inițial. Ulterior
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și incursiuni în legendă, „romanul Basarabiei”. Tragicul exod din 1940 și, retrospectiv, momentul readucerii în 1918 a Moldovei de peste Prut la patria-mamă sunt reconstituite cu exactitate și cu forță evocatoare. Epicul atinge o tensiune dramatică extremă în episoadele fugii din fața invadatorilor sovietici. Oamenii nu sunt lăsați să urce în tren, sunt capturați și duși cine știe unde, trenurile sunt atacate, blocate și se încearcă distrugerea podurilor. Când „ultimul tren spre România” ajunge la Bolgrad, cerul e acoperit de umbre policrome și fugarii asistă
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
complicată. În plus, „fețele palide” le-au acordat puținilor aborigeni nord-americani care au supraviețuit brutalei colonizări albe un statut juridic excepțional, acela de națiune, și anume fiecărui trib (sau fiecărei uniuni de triburi, adesea formate sau stabilizate de rezistența contra invadatorului european) în parte. Acest statut nu face însă din Statele Unite un stat multinațional în sensul în care se vorbește de așa ceva în alte situații, fiindcă aceste biete „națiuni” relicte se mulțumesc cu puțin, iar suveranitatea asupra teritoriului, care le este
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și în Germania. Ocuparea zonei de dincolo de Rin n-a oferit până acum deloc avan tajele scontate. Obstacolele sunt atât de numeroase, iar înaintarea, atât de anevoioasă, încât distanțele par să se multiplice. Transportul și hrana armatei capătă proporții formidabile. Invadatorul se vede nevoit să-și construiască propriile drumuri și să și care, ca melcul, proviziile în spinare. Procesul de cucerire nu a început cu adevărat. Quinctilius Varus este guvernatorul unei provincii-fantomă... Oftează înăbușit. Dacă ar pleca acum, ar putea fi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
conduseseră Încă din secolul XIII, asimilaseră obiceiurile chinezești și practic deveniseră chinezi. Gândiți-vă la asta, le-aș fi spus eu celor pe care-i aveam sub oblăduire: Înainte de a intra În templu, gândiți-vă la influențele reciproce ale triburilor, invadatorilor și conducătorilor, unii asupra celorlalți. Reminiscențe ale acestor influențe se pot vedea atât În religie, cât și În artă, domeniile care constituie expresii esențiale ale spiritului. Autocarul Își continua drumul. Iar tribul pe care aveau să-l Întâlnească era tribul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar cel mai mare, vrând să facă pe grozavul, alesese o tulpină de bambus, care era mult mai dur și cu care le făcea ferfeniță săbiile celorlalți. Zbang! Zbang! Erau pui de șefi de trib care-și apărau satul de invadatori. Cel mai mare dintre băieți Își luă avânt și sări În spinarea unui bivol de apă care se odihnea pe marginea drumului. Se luptă cu coarnele animalului care stătea absolut nemișcat, iar apoi Îi dădu un șut În coaste Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe a celor din familie și, în plus, puținele bunuri de care dispuneau. Teroarea pe care hunii o inspirau trecea înaintea oricărei dușmănii între neamuri ori invidii sociale. Nici măcar sclavii, încă numeroși pe la sate, nu aveau ce să spere din partea invadatorilor. Și deci întreaga populație a provinciei forma un corp comun în vederea luptei disperate care părea de acum inevitabilă. După cincisprezece zile, refugiații ajunseseră deja la câteva mii, punând la grea încercare capacitatea de găzduire a comunităților din regiune, și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru burgunzi. încă și mai tulburătoare erau veștile ce veneau de la miazănoapte, unde de acum hunii trecuseră Rinul și roiau prin Galii; se vorbea de jafuri teribile și sistematice, de masacre înfiorătoare și de tot felul de atrocități săvârșite de invadatori. Paștele cădea pe 8 aprilie și fu trăit în spaimă și pregătiri de război. în bisericile ticsite, poporul imploră, prin penitență și rugăciune, să i se îndepărteze amarul potir al războiului și al distrugerii. Sebastianus participă, împreună cu Alpinianus și familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
său, îl impresionă profund. Prelatul nu se limită la a-i avertiza pe credincioși asupra judecății divine ce îi aștepta din cauza păcatelor lor, ci îi îndemnă să pună mâna pe arme ca să-și apere viețile, averile și credința de ultragiul invadatorului păgân și să se încreadă în ajutorul lui Dumnezeu, nu doar - adăugă el, aruncând o privire plină de înțeles spre Sebastianus, aflat în picioare, în primul rând - în ajutorul împăratului creștin. în realitate, situația dădea puține motive de speranță. întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o confruntare cu hunii de la egal la egal; acum însă, în condiții de inferioritate numerică, nu aveau prea multe speranțe. își dădea foarte bine seama că, dacă rezistența lor ar fi căzut, nimic nu ar mai fi stat între barbarii invadatori și trecătorile alpine. Italia însăși era poate în pericol. își aminti deodată de ceva ce, de acum, era pentru el o datorie de căpătâi. „Vitalius!“ strigă el. Ordonanța sa fu imediat lângă el, gata la ordin. Fără să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
veți găsi dispuși să se bată, de oriunde ar veni și de orice condiție ar fi. Nu e un război ca toate celelalte, dus de soldați și de generali: cei din Galii trebuie să înțeleagă că, dacă nu le rezistă invadatorilor, vor sfârși prin a fi exterminați și o întreagă civilizație va fi nimicită. Ceea ce se pregătește acum va fi o bătălie a popoarelor, iar noi va trebui să o câștigăm. 2 Pentru misiunea aceea, Sebastianus avea să-i aibă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
iarbă, încrucișând brațele peste genunchi, prefectul se duse cu calm până în mijlocul adunării. Atent să nu pară arogant și să nu lase să se vadă propriile nedumeriri, spuse ce trebuia să spună, vorbind despre promisiunile lui Etius: — Divicone are dreptate, invadatorul ce stă să sosească nu e ca toți ceilalți barbari care au trecut pe aici mai înainte: nu caută doar pradă, vrea să vă spulbere și lasă numai moarte și pustiu în urma lui. Dar nu trebuie să credeți că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să mă târăsc la picioarele romanilor, o să refuz s-o fac, cu siguranță, și la picioarele acestor barbari păgâni, care vor să fie noii noștri stăpâni. Atila să facă bine să se întoarcă de unde a venit! Să-i gonim pe invadatori! Sunteți de acord? Sunteți cu mine? La aceste ultime cuvinte, rostite pe un ton din ce în ce mai puternic, mulțimea răspunse cu un vuiet de aprobare. Foarte mulți dintre ei se ridicară și veniră înainte, între coloane și ziduri îmbucățite, întinzând armele, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
într-o goană nebună, alergară cu toții spre centrul zonei locuite, în vreme ce sute de persoane cuprinse de panică se revărsau în stradă. Peste strigătele lor de groază se suprapuneau, precum răgetele unei fiare ce și-a înșfăcat prada, urletele amenințătoare ale invadatorilor. Cenabum Aureliana era pierdută. 18 în scurtă vreme, străzile căzură pradă unui haos de nedescris. Vestea că hunii intraseră de acum în cetate alerga de la un colț la celălalt al cetății cu o repeziciune mai mare decât aceea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridicau - zadarnic, de altfel - pe vârfurile picioarelor, dar mulți dintre ei aruncau totodată priviri înspăimântate către intrările în piață. între timp, amenințător și tot mai apropiat, se auzea distinct ecoul haotic și puternic al urletelor de triumf ale barbarilor invadatori; printre exclamații de teroare, câte unul arăta deja cu degetul primele coloane de fum ce se înălțau dincolo de conturul acoperișurilor. Căutându-și un punct mai bun de observație, Sebastianus se cățără - cum făcuseră și alții, de altfel - pe lemnăria unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și auxiliare, venite să se alăture armatei din diverse puncte cardinale, după eliberarea cetății Cenabum Aureliana: trupe care, practic, îi vedeau pe huni pentru prima oară, de vreme ce, timp de două luni, nu făcuseră altceva decât să se retragă din fața mareei invadatorilor. Până în momentul de față, tot ceea ce avuseseră de făcut soldații aceia fusese să înfrunte atacul firav al câtorva mii de heruli și sciri, astfel că „Legiunea Mâța Moartă“ pe care o conducea încă nu fusese angajată în luptă. Și poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
A.E. van VOGT Invadatorii (THE CHANGELING) CAPITOLUL 1 În cei patru ani de când te afli aici, firmei ia mers foarte bine, spuse Nypers. Craig râse. - Îți arde de glume, Nypers. Cum adică în cei patru ani de când sunt aici? Păi sunt de atâta timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
stare de semisclavie mult mai rea decât a existat până acum. Necazul este că femeile vor toată puterea. Întotdeauna extremiștii sunt cei care domină, fără prea mare rezistență din partea celor care îi urmează. Da, admit că suntem un fel de invadatori; am făcut tot felul de lucruri. Dar omul trebuie să-și croiască singur destinul. Nimic nu este mai adevărat în toată istoria omenească decât că rasa din care am apărut noi nu poate supraviețui dacă, de pildă, noi le oferim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]