925 matches
-
cărți profetice, iar altul intern (sau imanent), ce organizează, rafinează sau modifică în sens creativ datele furnizate de primul. Mă voi axa, în continuare, asupra formelor indefinite ale inspirației. 2.3.1. Forme indefinite ale inspirației Blake adopta o atitudine invariabila în raport cu inspirația, pe care o codifică în termenii unui puternic factor transcendent. Pentru a fi înțeleasă mai în profunzime, nu inspirația în sine ar trebui pusă în discuție mai întâi, ci contextul temporal în care ea se manifestă. În contrast cu momentele
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Solicitările lor nu se referă doar la Cisiordania, ci la întregul teritoriu pe care a fost construit statul Israel, după cum arată numeroasele declarații ale Organizației pentru Eliberarea Palestinei (OEP). Astfel, principiul autodeterminării se dezvăluie ca fiind masca ideologică pentru aspirația invariabilă a arabilor de a distruge statul Israel și de a înființa unul arab în locul său. Când Francisc I a fost întrebat de ce se află tot timpul în război împotriva lui Carol Quintul, el a replicat: „Pentru că amândoi vrem același lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că pe scena să fie reprezentat doar un colț al unei camere, în decursul acțiunii vom vedea în același cadru, întregul colț și tot ce se petrece acolo. În ceea ce privește distanță de receptare, de la spectator la scenă, aceasta este determinată și invariabila 9. Lucrurile se schimbă în cazul filmului, unde, în cadrul aceleiași scene, distanța dintre spectator și scenă variază, schimbându-se, în același timp, dimensiunea scenei din cadru. Astfel, imaginea de ansamblu a scenei întregi poate fi desfăcuta în detalii. "Regizorul filmului
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
neocortexul) acționează printr-o activitate de temperare și diminuare a modului lor de exprimare. Am mai adăuga acestor două laturi ale ființei umane, care influențează decisiv socialul din om, sentimentul frustrării, generat de numeroase elemente existențiale individuale pe care omul invariabil le Încearcă. În societatea zilelor noastre sunt destul de mulți cei care nu au motive de satisfacție atunci când Își fac bilanțul realizărilor, pentru că nu găsesc un răspuns satisfăcător atunci când compară realitatea cu posibilitatea, de aici eternul conflict interior; Între ceea ce sunt
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
cu frontiere vagi, sînt mai mult sau mai puțin apropiați de un prototip. Ne centrăm, în acest caz, pe varietatea reprezentărilor mai mult decît pe percepție monolitică și unipolară a schemei de gen. Astfel se evită închiderea indivizilor în forme invariabile și fixe de conduite și se autorizează o înțelegere nuanțată. Acest lucru explică de ce concretizarea alegerilor androginice se face mult mai ușor în grupurile masculine, unde este activată o schemă a diferențelor individuale, identică modelului occidental de individuație. Bărbatul nu
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
sensibilitatea spectatorului prin compensația morală oferită de actul justițiar al răsplătirii virtuții și al condamnării răului. De altminteri, teoreticienii au subliniat natura stereotipă a acestui gen codat, în maniera adaptată vremurilor moderne a commediei dell'arte, cu o structură narativă invariabilă și niște roluri caracteristice (eroul, trădătorul, tatăl nedreptățit, tânăra femeie înșelată care-și întâlnește până la urmă ursitul etc.). Specifică romantismului, melodrama e și un gen așa-zicând "democratic", pentru că se adresează tuturor claselor sociale, deznodământul optimist ilustrând "unitatea utopică a
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de texte (lecție învățată la școala profesorilor parizieni) și preferă să înțeleagă "literatura" din unghi exclusiv psihologic, ca fenomen global, manifestare obiectivată estetic a personalității scriitorului. Dar dacă personalitatea înseamnă temperament plus voință, și dacă temperamentul reflectă o psihologie comună, invariabilă (căreia i se atribuie "alegerea" instinctivă a formei, cum și predilecția pentru anumite procedee artistice), atunci singura modalitate de afirmare a vocației creatoare o constituie voința de a scrie cât mai mult, indiferent în ce "gen". Doar formele goale generează
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
într-unul singur în unul și același roman care, după cum el însuși mărturisea, "mă citește pe mine, aproape autobiografic". Relativizarea lecturii în cheie referențial-autobiografică ("aproape") indică, de fapt, accentul pus de Lovinescu pe configurarea unei psihologii sui generis, de factură invariabilă, ceea ce conduce la subordonarea ordinii narative (și, implicit, a "verosimilității") în raport cu principiul (dramatic, teatral) al reprezentării. De aici și pretenția (absolut legitimă, din punctul său de vedere) de a fi imaginat niște situații și psihologii "mai adevărate" decât au fost
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de jurnal intim (ilustrat în notele de călătorie), în favoarea obiectivării pur literare, determinate de tehnica romanțării/ teatralizării melodramatice. Altfel spus, așa cum "eul" lovinescian se manifestă, o dată cu dogmatizarea impresionismului juvenil, în maniera auster-impersonală a "măștii apolinice", drept expresie a unei psihologii invariabile, schematice, era normal ca și "materialul" (auto)biografic al literaturii criticului să fie prelucrat artistic, în forma romanului, pe tiparele unui gen "codat" precum melodrama 162. 4.1.1. Percepție și amintire. Psihologia personajului un principiu de compoziție narativă Din
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din perspectiva raportului constantă-variabilă, condiționată de întrebuințarea lui în text; • specificul flectivului și al raportului temă lexicală-flectiv în planul expresiei; • categoriile gramaticale care concură la realizarea planului semantic al flectivului. În funcție de primul factor, sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Unele dintre ele sunt chiar dislocabile prin alte unități lexicale, cu autonomie sintactică: să citești vs să le citești. Clasa morfemelor libere e constituită din două tipuri de elemente lingvistice: morfeme stabile și morfeme derivate, care pot fi variabile sau invariabile, simple sau complexe, continue sau discontinue. Morfemele stabile sunt elemente lingvistice care, lipsite de conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în morfem al acestor categorii gramaticale; articolul - a) asigură flexiunea unităților lexicale care nu pot realiza opoziții categoriale specifice la nivelul structurii morfematice, b) anulează omonimii morfologice sau c) exprimă redundant diferite sensuri gramaticale. a. Articolul definit asigură flexiunea substantivelor invariabile la nivel dezinențial: exprimă genitiv-dativul singular al acestor categorii de substantive: cartea lui Mihai (Carmen), Dau lui Mihai (Carmen) o carte. Articolul definit și nedefinit marchează cazul și numărul constituenților unor sintagme nominale alcătuite din substantive și adjective invariabile în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantivelor invariabile la nivel dezinențial: exprimă genitiv-dativul singular al acestor categorii de substantive: cartea lui Mihai (Carmen), Dau lui Mihai (Carmen) o carte. Articolul definit și nedefinit marchează cazul și numărul constituenților unor sintagme nominale alcătuite din substantive și adjective invariabile în funcție de număr: (N. Ac.) o educatoare precoce/(G.D.), unei educatoare precoce/(N.Ac.), niște educatoare precoce/(G.D.) unor educatoare precoce. Articolul adjectival-demonstrativ exprimă cazul și genul pronumelui de cuantificare: (N.Ac.) cei patru/cele patru/(G.D.) celor patru. b. Articolul
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
alte stiluri (științific sau beletristic), cu sensul de familie: „Rămâneți în umbră sfântă, Basarabi și voi Mușatini,/Descălecători de țară, dătători de legi și datini.” (M. Eminescu, I, 149) În realizarea opoziției cazuale, substantivele proprii masculine și substantivele proprii feminine invariabile dezinențial exprimă genitiv-dativul prin morfemul lui proclitic: G.D.: (al) lui Andrei/lui Gabi. Observații: În limbajul popular, modalitatea aceasta intervine și în flexiunea substantivelor feminine declinabile: lui Maria, lui Ioana. Când realizează funcția de complement direct, substantivele, proprii sau comune
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acordul în număr al determinanților nominali. În funcție de manifestarea opoziției singular-plural în planul expresiei, substantivele limbii române se grupează în trei clase: • substantive variabile cu flexiune regulată; casă-case, școlar, școlari, drum-drumuri etc.; • substantive variabile cu flexiune neregulată: om-oameni, soră-surori etc.; • substantive invariabile: tei-tei, învățătoare-învățătoare, pronume etc. Dezinențele de singular sunt, în general, condiționate de istoria substantivelor și, de aceea, foarte variate. a. La plural, fiecare clasă de substantive variabile prezintă dezinențe specifice, în interiorul opoziției cu dezinența de singular, dezinențe condiționate fonetic (alomorfe
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
plural -ă, celelalte, prin refacerea, la plural, a unei rădăcini depășite de istoria limbii: seminar (<seminariu) - seminari-i. Un număr relativ mare de substantive nu cunosc manifestarea opoziției semantice de număr în planul expresiei. Se cuprind în această clasă de substantive invariabile: • substantive masculine cu terminația -i, dezinența-Ø, la singular și la plural: arici, ochi, pui, tei; • substantive feminine cu dezinența -e la singular, în structura sufixului de agent -toare: educatoare, dansatoare, directoare etc. Observații: Caracterul invariabil al substantivelor feminine marcate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în această clasă de substantive invariabile: • substantive masculine cu terminația -i, dezinența-Ø, la singular și la plural: arici, ochi, pui, tei; • substantive feminine cu dezinența -e la singular, în structura sufixului de agent -toare: educatoare, dansatoare, directoare etc. Observații: Caracterul invariabil al substantivelor feminine marcate prin trăsătura semantică + uman permite evitarea confuziei cu pluralul substantivelor masculine formate prin varianta masculină a sufixului: -tor: dansatori, directori, educatori. Substantive feminine cu aceeași dezinență dar fără trăsătura semantică + uman formează pluralul cu dezinența -i
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Substantivele compuse care denumesc trăsături morale sunt substantive singularia tantum: bunăvoință, bunăcreștere, bun simț. Se cuprind tot aici substantive-nume de materie: untdelemn sau de acțiuni: (un) du-te vino. Cele mai multe substantive compuse, care cunosc opoziția singular-plural în plan semantic, sunt invariabile în planul expresiei: gura leului, floarea soarelui, zgârie brânză. Aceste substantive realizează opoziția de număr prin intermediul categoriei determinării (o floarea-soarelui - niște floarea soarelui) sau mai ales la nivel sintactic, prin intermediul unui substantiv regent: floare-flori (de gura leului). Substantivele compuse variabile
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de vedere al structurii interne, în desfășurarea opozițiilor cazuale în planul expresiei, substantivele se grupează în aceleași trei clase determinate de manifestarea opoziției de număr: (a) substantive variabile cu flexiune regulată, (b) substantive variabile cu flexiune neregulată și (c) substantive invariabile. Spre deosebire de opoziția de număr, opoziția de caz este foarte redusă la nivelul structurii interne a substantivelor. La acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
substantive variabile cu flexiune regulată, (b) substantive variabile cu flexiune neregulată și (c) substantive invariabile. Spre deosebire de opoziția de număr, opoziția de caz este foarte redusă la nivelul structurii interne a substantivelor. La acest nivel, substantivele neutre pot fi considerate chiar invariabile. Identitatea specifică a cazurilor este marcată, în planul expresiei, prin convergența mai multor mijloace, unele directe: 1) dezinențe, 2) prepoziții-morfem, 3) articolul, 4) intonația, 5) topica, altele indirecte: 6) prepoziția, 7) interjecția, 8) articolul genitival. 1. Dezinențe. Prin dezinențe se
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Din punctul de vedere al variabilității structurii morfematice în funcție de principiul acordului cu substantivul (pronumele) cu care intră în relații sintactice de dependență sau de interdependență, adjectivele se înscriu în diferite clase flexionare. Gramatica tradițională distinge două mari clase: a. adjective invariabile; adjective care păstrează aceeași structură morfematică, indiferent de genul, numărul și cazul substantivului (pronumelui): asemenea, așa, atare, atroce, coșcogeamite, cumsecade, bej, crem, grena, maro, roz, vernil, tenace, perspicace, rapace etc. b. adjective variabile; adjective care își modifică structura morfematică în funcție de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivele variabile au fost grupate în două subclase: b.1. adjective cu două terminații; adjective variabile, la singular, în funcție de genul substantivului: alb/albă, frumos/frumoasă, inteligent/inteligentă, mic/mică, solid/solidă etc. b.2. adjective cu o singură terminație; adjective invariabile în funcție de genul substantivului (pronumelui); prezintă aceeași terminație, indiferent de genul substantivului, adjectivele terminate la nominativ singular în vocala e: mare, subțire, tare, verde etc.: brad/frunză verde; lemn/piatră tare ș.a.m.d. În noua ediție a Gramaticii Academiei, adjectivele
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
singular: adânc, larg, studențesc, pustiu tema 2: N.Ac., feminin, singular: adâncă, largă, studențească, pustie tema 3: G.D., feminin, singular, N.Ac.G.D., masculin și feminin plural: (unei, niște, unor) ape adânci, șosele largi, pustii, reviste studențești Aceste adjective sunt invariabile în funcție de gen, la plural. Se cuprind în această clasă adjective derivate prin sufixele -esc (românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tema 2: N.Ac.G.D., masculin plural: folositori, trecători, instantanei tema 3: N.Ac.G.D., feminin, singular și plural: (o) carte, (unei, niște, unor) cărți folositoare (o) reacție, (unei, niște, unor) reacții instantanee. Adjectivele din acest tip de flexiune sunt invariabile la feminin în funcție de numărul substantivului determinat. Invariabilitatea în funcție de număr a dus și la invariabilitatea în funcție de caz și la aceste adjective feminine. Intră aici adjective formate prin sufixul -tor (amețitor, călător) și adjective terminate în diftongul -e® cu -® semivocalic, dezinență de
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]