245 matches
-
înzestrată cu un proiect care, pentru Monod, e cel al conservării și multiplicării speciei; morfogenetica internă, legată în mod esențial de interacțiunile interne "programate" printr-un determinism autonom, constituit printr-o cantitate considerabilă de informații; sursa acestora e reprezentată de invariantul biologic, gena; cantitatea de in-formații e întotdeauna superioară celei a structurilor nevii. Monod descria ființele vii ca pe niște mașini chimice dotate cu un sistem cibernetic care se construiesc singure. Adera, de asemenea, la concepția conform căreia sistemul nervos central
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
obiectivului major care le guvernează legitimarea actelor politice, ele înregistrează variații în manifestările structurii de suprafață, determinate atât de competențele discursive ale locutorului, cât și de configurațiile contextuale particulare ale situațiilor de comunicare. Structura sintactico-logică a limbajului politic relevă temeiul invariant al acestuia și coeziunea secvențelor discursive, prin reorganizări și ierarhizări operate de regulile transformaționale, structura de adâncime fiind transformată în structură de suprafață. Fiecare act de comunicare antrenează reorganizarea constantelor de profunzime ale limbajului politic, potrivit contextului interacțional-situațional care le
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
un subdomeniu al analizelor socialului reintrat în atenția cercetătorilor europeni la mijlocul acestui secol. Moscovici este cel care a readus în actualitate teoria lui Durkheim referitoare la reprezentările colective. Însă în timp ce acestea din urmă au fost privite ca fenomene psiho-sociale statice, invariante, în care sunt incluse toate modurile de cunoaștere (cunoștințe, mituri, ideologii), reprezentările sociale în viziune recentă sunt concepute ca imagini concrete ale realului, mundanului, și totodată ca semnificații ale acestor imagini. Reprezentările sociale înțelese ca imagini asupra realității cotidiene împărtășite
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
dintâi reprezintă, desigur, o "configurație" a unor elemente, însă nu acestea au sens, ci unitatea lor formală; cea de-a doua este și ea o "configurație" a unor elemente și relații între acestea, însă elementele au autonomie tocmai datorită relațiilor invariante dintre ele; de aici dificultatea de a asocia forma cu structura. Pe de altă parte, în cazul ideologiei, există o coincidență "topică", generată însă de timporizare, în sensul că forma ca atare, reprezentată de ideologie, este dată totodată cu elementele
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a unei puteri absolute pot fi într-o măsură semnificativă expresia și a unor tendințe individuale. În fine, o ultimă problemă este necesar să fie examinată în privința relației dintre perspectiva holistă și cea metodologic-individualistă: este sau nu rezultatul analizei sociologice invariant în raport cu cele două abordări? Cu alte cuvinte, considerarea unei realități sociale ca sistem sau ca suprasistem duce, în ultimă instanță, la concluzii similare? Problema este reală, punându-se în practica explicativă. Un răspuns clar îl găsim la Georg W.F.
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o structură secundară de interese: diferențele de interese sunt oare posterioare și derivate, în raport cu un anumit mod de organizare socială? Structura de interese este într-o oarecare măsură un dat anterior opțiunii pentru o alternativă sau alta de organizare socială, invariantă în raport cu aceasta, dar, într-o anumită măsură, și un rezultat, un produs al respectivei organizări sociale. Organizarea ierarhic autoritară a întreprinderii, indiferent de structura socială globală a societății, generează, local, o diferențiere între grupul celor care ocupă poziții de conducere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
analizată până acum se fundează pe o presupoziție fundamentală, de adecvarea căreia depinde justificarea tuturor concluziilor expuse mai înainte: constanța în timp a sistemului. Aceasta înseamnă că principiile fundamentale ale comportamentului sistemului nu sunt afectate de scurgerea timpului, ci sunt invariante. Invarianța în timp a structurii sistemelor este o garanție că ceea ce variază în timp este doar accidentalitatea împrejurărilor și, din această cauză, ea nu prezintă nici un interes științific. Presupoziția invarianței în timp a structurii face realmente istoria sistemului complet neinteresantă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de afirmare a „forțelor umane esențiale”, nevoia de control asupra mediului de viață, natural și social etc. Asupra acestei probleme se va reveni. Aici aș dori doar să subliniez faptul că este posibilă elaborarea unei liste cu nevoi umane universale, invariante (și, corespunzător acestora, a unui sistem de valori) care pot fi considerate drept termenul fundamental de raportare a oricărei transformări sociale pentru a determina dacă este, până la urmă, progresivă sau nu. Relativismul valorilor umane, afirmat fără nici o rezervă, este inacceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
care lucrăm). Este cel mai indicat să o folosim atunci când dorim să aflăm structura latentă a datelor. Matricea de covarianță este recomandată atunci când dorim să facem comparații între grupuri: corelațiile, care sunt măsuri standardizate folosind standarde specifice grupului, vor face invariante valori care sunt diferite de la grup la grup. Una dintre asumpțiile critice ale analizei factoriale, de natură conceptuală, este aceea că între variabilele observate există suficientă corelație pentru a avea sens să realizăm o analiză factorială. Dacă între variabile nu
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
la rândul său, din arsenalul ridicolului"33. Pe urmele altor cercetători, precum Jean Duvignaud (Le Propre de l'homme. Histoire du rire et de la dérision, 1985), Jean-Marc Defays recurge la o mai mare generalizare printr-o considerare a comicului drept "invariant"34 față de care ironia, umorul etc. sunt varietăți secundare. Cu rigurozitate matematică, Jean-Marc Defays distinge apoi râsul ca efect, de comicul văzut drept cauză a lui, stabilește categoric locul intermediar al rizibilului înțeles drept "totalitate a stimulilor intelectuali care pot
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
aranjare taxonomică a diverselor sale aspecte, recunoașterea zădărniciei unei astfel de tentative fiind afirmată de majoritatea celor ce s-au ocupat de studierea sistematică a acestui fenomen. Necesitatea metodologică de încasetare meticuloasă a multiplelor variante care iradiază dintr-un generic invariant se lovește implacabil mai întâi de noianul interpretărilor date fenomenului în ansamblu, motiv de proliferare dezarmantă a posibilelor clasificări, și apoi de inoperantul melanj între propusele distincte derivate ale comicului. Cel dintâi incovenient creează senzația de dezorientare la constatarea că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
punctele de suspensie, parantezele. Frecvența masivă conduce spre așa-numita ironie crasă, spre deosebire de ironia superioară, al cărei grad de semnalizare este aproape nul. În sfârșit, utilă în încercarea de taxonomie a ironiei, este și perspectiva pragmatică. Așa cum observam în capitolul Invariant și variante, în cazul ironiei vorbitorul mai degrabă menționează enunțul decât îl folosește în scopul comunicării, astfel încât se consideră că această modalitate a comicului derivă dintr-o deliberată abatere, prin formulările echivoce, de la maxima conversațională a calității prin care se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
privind orientarea sa, răspunsurile sale fundamentale); 5. Dispun de o relativă plasticitate (se pot restructura, modifica și perfecționa în grade diferite în funcție de cerințele relaționării cu ambianța). Datorită acestor caracteristici, însusirile psihice programează comportamentul uman, dând posibilitatea anticipării lui (ele devenind invarianții psiho-comportamentali ai personalității). Condițiile interne (însusirile psihice) au rolul de a filtra (media) solicitările din exterior. Ele se interpun între cauză și efect, producând: - fie asimilarea și interiorizarea stimulărilor externe; - fie devierea, amânarea, suspendarea efectului. Accepțiunea axiologică Personalitatea este un
PERSONALIATATEA CREATOARE by ELENA ISACHI () [Corola-publishinghouse/Science/1304_a_1892]
-
că noțiunea de ireversibilitate a dobândit în timp valențe complexe. Astfel, în termodinamică, ireversibilitatea proceselor ce părea să ducă la paradoxuri fizice s-a transformat într-o viziune complementară a realității ce poate fi descrisă la nivel microscopic de legi invariante, la inversiunea timpului la nivel macroscopic, unde structurile disipative sunt guvernate de legi ireversibile. Problemele legate de săgeata timpului ne forțează să reconsiderăm comportamentul structurilor complexe chimice și biologice, care au capacitate de autoorganizare și evoluează în timp ireversibil, ca
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Așa cum nota Sen în (1977a), „abordările alternative ale bunăstării sociale pot fi supuse analizei informaționale: examinarea fiecărei abordări în termenii tipurilor de informație pe care le admite și a celor pe care le exclude (în sensul de a face evaluarea invariantă la acele informații)” [Sen, 1977, p. 1539]. Pentru a da generalitate analizei, Sen (1970a), (1977a) propune categoria de „funcționali de bunăstare socială” (FBS). Următoarea definiție îi este datorată lui Sen (1970a), (1977a): un funcțional de bunăstare socială (FBS) este o
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
cadru binar arrowian nu dă întotdeauna rezultate tranzitive, acest lucru nefiind însă valabil decât pentru anumite profiluri de preferință individuală. footnote>, deși este nedictatorială, îndeplinește condiția independenței față de alternativele irelevante și este Pareto inclusivă. Tranzitivitatea face funcția de bunăstare socială invariantă la regulile de decizie care nu sunt aciclice pentru toate profilurile de preferință logic posibile. b) Independența față de alternativele irelevante a fost una dintre cele mai contestate condiții impuse de Arrow. În limbaj natural, ea spune că dacă ne aflăm
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
de asemenea important, deoarece exclude concurentul clasic al regulii majorității. Această regulă este Pareto inclusivă și funcționează pentru toate profilurile logic posibile de preferințe individuale, fiind, de asemenea, nedictatorială și tranzitivă. Independența față de alternativele irelevante face funcția de bunăstare socială invariantă la informația provenită din alte perechi decât cele comparate. c) Condiția Pareto slabă este, alături de tranzitivitatea preferinței sociale, una dintre condițiile care par greu de respins. Pare intuitiv că, dacă într-un grup toți membrii acestuia preferă o alternativă x
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
aceasta din urmă, domeniul nerestricționat elimină regula majorității că FBSA acceptabilă (în sensul că regula majorității este intranzitivă doar pentru anumite profiluri). Ceea ce trebuie reținut însă, în acest punct al discuției, este că domeniul nerestricționat face funcția de bunăstare socială invariantă la profiluri individuale intranzitive și la orice reguli de decizie socială care admit doar anumite profiluri de preferință individuală. e) Condiția de nondictatură apelează la cea mai simplă pretenție atunci când avem în vedere democrația: să nu existe un singur individ
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în curând, pe măsură ce simțurile sale se estompează tot mai mult, iar păstorii îl vor înhuma acolo unde l-au descoperit, numind locul Vârful cu dor. În basmul inventat de Carmen Sylva, remarcabil este tocmai această șarjă erotică desfășurată pe portativul invariant al seducției. Vârful cu dor este și un vârf al plăcerilor, în substanța regretului, a dorului, coexistând într-o ambiguitate delectabilă plăcerea și durerea. Nu lipsit de semnificație, în varianta românească pe iubită o cheamă Ileana, nume cu o mai
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avem o invarianță structurală la nivelul categoriilor formale de bază în care este configurată memoria istorică românească, nu același lucru se poate spune despre conținutul substanțial al acesteia. Invarianța structurală trebuie menționată alături de variabilitatea substanțială a memoriei naționale românești. Aceeași invariantă chestiune a originii, care și-a păstrat constant centralitatea în economia simbolică a memoriei naționale, a trecut de la latinitate pură (în paradigma iluministă a Școlii Ardelene), prin integrarea parțială a dacilor în fondul roman (în paradigma romantismului pașoptist), apoi prin
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]