1,046 matches
-
Un iobag (din ), este un țăran "legat" de pământul unui stăpân feudal, pe care se află, depinzând cu persoana și cu bunurile sale de acesta. Țăranul dependent se numea șerb (din ) în Transilvania, rumân în Țara Românească și vecin în Moldova. Iobăgia
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
persoana și cu bunurile sale de acesta. Țăranul dependent se numea șerb (din ) în Transilvania, rumân în Țara Românească și vecin în Moldova. Iobăgia diferă de sclavie prin faptul că stăpânul nu avea drept de viață și de moarte asupra iobagilor, iar aceștia nu puteau fi vânduți separat de pământul pe care îl lucrau sau îl primeau în folosință. În mod tipic, atunci când șerbia avea preponderență, pământul însuși nu putea fi vândut deoarece era asociat cu puterea politică, în schimb el
Iobăgie () [Corola-website/Science/298314_a_299643]
-
unități ale armatei foloseau tactici absolut unice. Printre aceste unități se aflau: Marina militară era puțin dezvoltată și a jucat un rol neînsemnat în istoria militară polono-lituaniană. Economia statului polono-lituanian era bazată pe agricultura de tip feudal care folosea munca iobagilor. O moșie nobiliară era formată dintr-o suprafața de pământ lucrată de iobagi, care produceau pentru nevoile interne și un surplus pentru vânzare. Starea țăranilor s-a deteriorat continuu în secolul al XVII-lea, când șleahticii au încercat să compenseze
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
militară era puțin dezvoltată și a jucat un rol neînsemnat în istoria militară polono-lituaniană. Economia statului polono-lituanian era bazată pe agricultura de tip feudal care folosea munca iobagilor. O moșie nobiliară era formată dintr-o suprafața de pământ lucrată de iobagi, care produceau pentru nevoile interne și un surplus pentru vânzare. Starea țăranilor s-a deteriorat continuu în secolul al XVII-lea, când șleahticii au încercat să compenseze scăderea prețului cerealelor prin creșterea obligațiilor în muncă, ceea ce a dus la crearea
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
interne și un surplus pentru vânzare. Starea țăranilor s-a deteriorat continuu în secolul al XVII-lea, când șleahticii au încercat să compenseze scăderea prețului cerealelor prin creșterea obligațiilor în muncă, ceea ce a dus la crearea unui nou val de iobagi dintre țăranii liberi, un fenomen comun întregii Europe Răsăritene. Interesul conducătorilor statului pentru agricultură, combinat cu dominația nobilimii asupra burgheziei, a dus la un proces relativ încet de urbanizare și, prin aceasta, la un proces lent de dezvoltare a industriei
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
făcută sub conducerea inginerilor germani invitați de țar în Rusia. Petru cel Mare a interzis construirea clădirilor din piatră pe tot întinsul imperiului, cu excepția noii capitale, în felul acesta obligând toți meșterii pietrari să vină să lucreze în Sankt Petersburg. Iobagii au asigurat cea mai mare parte a forței de muncă. Sankt Petersburg a fost gândit ca o nouă capitală a imperiului încă de la început. Pentru poziția sa la Marea Baltică,este considerat de Pușkin o fereastră spre vest.Rusia este un
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
XVIII-lea și al XIX-lea, aristocrația rusă a construit numeroase palate care au rezistat până în zilele noastre. Orașul și monumentele lui au suferit însă din cauza inundațiilor teribile, una dintre ele fiind descrisă de Pușkin în "Călărețul de aramă". Dezrobirea iobagilor din 1861, decretată de țarul Alexandru al II-lea, a dus la venirea unui mare număr de săraci în oraș. În suburbii au fost ridicate numeroase case de raport și au apărut primele întreprinderi industriale. Până la sfârșitul secolului, Sankt Petersburg
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
Sat este locuit de țigani și se află dispus în jurul Mănăstirii Govora. De precizat că țiganii din Govora sunt complet romanizați, ei vorbind numai românește, fiind școlarizați și ducând o viață normală că oricare dintre locuitorii satului. Ei au fost iobagi ai mănăstirii stabiliți probabil în zonă, odată cu construcția acesteia ocupația de bază a țiganilor din Govora Sat a fost și este muzică lautareasca.Ei cântă la vioară trompeta țambal acordeon... Govora este un sat sărac, agricultura fiind ocupația de bază
Govora, Vâlcea () [Corola-website/Science/302028_a_303357]
-
de la cuvântul maghiar „solymos“, care înseamnă loc cu șoimi. Denumirea satului a avut următoarea evoluție: "Solmus, Solimos" (1319), "Olmos, Solmo"s (1587-1589), "Sojmos" (1750), "Sajo Solymos" (1760-1762), "Șoimușu"' (1850), "Solymos, Șoimuș" (1854). Așadar ne aflăm într-un străvechi sat de iobagi români care de-a lungul secolelor au înfruntat multe obstacole. Istoricul Károly Hodor, în anul 1837, consemnează următoarele: „Șoimuș este un sat mic, parte a domeniului din Șieul Mare, în posesia grofului Kemény și a părtașilor săi. Are pământ bun
Șoimuș, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300895_a_302224]
-
din istoria Timișoarei îl reprezintă asediul cetății de către oastea țăranilor răsculați condusă de Gheorghe Doja. Războiul țărănesc a pornit din Transilvania, după ce Gheorghe Doja a fost numit comandant al cruciadei anti-otomane, inițiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
al cruciadei anti-otomane, inițiate de Papa Leon al X-lea. Acesta promisese iobagilor participanți la cruciadă, eliberarea, însă cum războiul nu a mai avut loc, nemulțumirea maselor oprimate a dus la transformarea revoltei într-o răscoală. Armatele răsculate, formate din iobagi români și unguri au înfrânt mai întâi nobilimea condusă de comitele Ștefan Bathory și episcopul Nicolaie Csaki, dar au fost înfrânte lângă Timișoara de comitele Ioan Zapolya. Gheorghe Doja a încercat să schimbe albia Begăi pentru a se putea apropia
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
plan strălucește un soare mare. Atitudinea lui Mureșianu este cea a unui orator și vestitor. El ține un pergament în mână și pare a vesti poporului principiile "Dreptate, Egalitate și Frățietate". În patea de jos a alegoriei se vede un iobag român, legat cu lanțuri grele. Ca o continuare, Mișu Popp a modelat în ghips un monument miniatural după această alegorie. Alegoria sculptată însă, s-a pierdut. Mișu Popp a fost un cunoscut bibliofil, acesta fiind deținătorul unei biblioteci impresionante pe
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
rândul nobilimii decât dacă trec la catolicism. In aceste condiții, “multe familii de cneji ori trec munții către Valahia sau Moldova”, ori dacă rămân decad și ajung într-o primă fază în rândul țaranilor liberi pentru ca mai apoi să ajungă iobagi (șerbi). Familiile rămase care au trecut la catolicism „au dat familii mari aristocrației maghiare”. Un astfel de exemplu este familia Dragfi. Ea coboară din Dragoș al Moldovei. In momentul în care urmașii lui Dragoș au fost alungați din Moldova de
Listă de familii nobile românești din Regatul Ungariei și Principatul Transilvaniei () [Corola-website/Science/309643_a_310972]
-
apărut în Dejani coloniștii "uniți" din părțile Turdei. Pe de o parte persecuțiile, pe de altă parte favorurile militare tentante, au fost puternicele stimulente pentru ca mulți să abandoneze ortodoxia și să îmbrățișeze uniația(grecocatolicismul). Satul era compus acum din boieri, iobagi, libertini și coloniști turdeni. Cert este că în cele din urmă, tunurile generalului Buccow, armonizate cu persecuția economico-confesională austriacă, cu șantajul violent practicat de către autoritățile grănicerești, cu aducerea coloniștilor uniți din zona Turdei, cu apostazia diplomatică și oportunismul materialist al
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
decorativ și realismul. Împreună cu Mikhail Vrubel este considerat ca fiind fondatorul picturii simboliste ruse. Victor Musatov s-a născut în Saratov, Rusia (a adăugat ulterior numele de Borisov). Tatăl său era un lucrător la calea ferată care s-a născut iobag. În copilărie Victor a suferit un accident la coloana vertebrală care l-a lăsat cocoșat pentru tot restul vieții sale. În 1884 s-a înscris la școala cu profil real din Saratov unde talentele sale artistice au fost descoperite de
Victor Borisov-Musatov () [Corola-website/Science/329681_a_331010]
-
mult mai vechi decât primul, se vorbește de impozit. Astfel deținem unele dintre cele mai vechi izvoare scrise ale istoriei locale a Retisului până pe la anul 1400. Gernot Nussbacher - Allgemeine Deutsche Zeitung fur Rumanien Se mai amintește că în 1417 iobagii din Retis au luat parte la răscoală din județul Albă, condusă de Kardosi Ianosi, represaliile aveau să vină din partea armatei nobiliare și a patriciatului săsesc de pe Olt (Alt) cu reședința la (Schenk) Cincsor. Parcela eroilor români și germani din cele
Retiș, Sibiu () [Corola-website/Science/301730_a_303059]
-
înainte de 1648 și după această dată să ducă o politică independetntă. Ivan Mazepa a stabilit o relație personală foarte strânsă cu mitropolitul Varlaam Iasinski (în scaun între 1690-1707). Mazepa a întărit biserica prin donații în bani, terenuri și sate de iobagi. Mazepa a finanțat contruirea mai multor biserici în Kiev și pentru restaurarea unora vechi și modificare lor conform canoanelor arhitectonice ale barocului ucrainean.. Structura socială a Hetmanatului era formată din cincin grupuri: nobilimea, cazacii, clerul, orășenii și țăranii. Nobilimea a
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
familii nobiliare care respinseseră polonizarea și mica nobilime care se alăturaseră cazacilor în lupta împotriva polonezilor) cu ofițerimea căzăcească în ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocrații polonezi, ale căror proprietăți fuseseră redistribuite ucrainenilor, își păstaseră privilegiile, pământurile și satele de iobagi. Vechea nobilime și noua clasă a ofițerilor cazaci au fost numiți „Distinșii tovarăși militari”. Astfel, natura statutului nobiliar a fost schimbată în mod fundamental, nemaifiind ereditar, depinzând în schimb de loialitatea față de statul căzăcesc. În timp însă, pământurile ofițerilor cazaci
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
În timpul Hetmanatului, clerul catolic și cel unit era controlat de autoritățile ucrainene. Călugării ortodocși s-a bucurat de un statut privilegiat în aceiași perioadă, controlând aproximativ 17% din pământurile agricole. Mănăstirile erau scutite de impozite, iar călugării se asigurau ca iobagii mănăstirești își îndeplinesc toate îndatoririle. Înalții ierarhi ortodocși au devenit la fel de puternici și bogați precum cei mai puternici aristocrați. Preoții erau și ei scutiți de la plata taxelor. Fii preoților se preoțeau la rândul lor, sau deveneau fucționari ai statului. Nobilii
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
populației Hetmanatului. Deși instituția muncii obligatorii prestat de țărani a fost redusă în mod semnificativ în timpul răscoalei lui Hmelnițki, (care a avut ca urmare alungarea moșierilor și magnaților polonezi din Ucraina), nobilimea locală, hatmanul și biserica ortodoxă au continuat exploatarea iobagilor. Ca urmare a răscoalei, 50% din terenurile agricole au fost repartizate cazacilor și satelor autonome, 33% a rămas în stăpânirea ofițerilor cazaci și a nobililor locali, iar 17% a trecut în proprietatea bisericii. Odată cu trecerea timpului, proporția terenurilor ocupate de
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
Bender. După ocuparea Basarabiei de către Imperiul Țarist, începând din anul 1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari și găgăuzi din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. Pe lângă aceștia, au mai venit aici țărani iobagi ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din Rusia, precum și cazaci din trupele de la gurile Dunării. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor terenuri
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
în paragină o biserică (a lui Stoian) împreună cu un cimitir ale cărui urme (oase) se văd și astăzi! Locuitorii satului au fost moșneni(țărani liberi) că și cei din satul-fosta comună Dienci, spre deosebire de cei din Vulturești-sat, care au fost dintotdeuna iobagi/șerbi. Hărnici și buni gospodari, localnicii s-au axat în principal pe cultură mare a plantelor(porumb și grâu) și creșterea animalelor (porcine, bovine). Un aspect deosebit de interesant din punct de vedere social, ocupațional și etnografic era convingerea oamenilor că
Valea lui Alb, Olt () [Corola-website/Science/302029_a_303358]
-
din Bozies aflătoare lângă Giumelcis, ca tine de suszisa moșie numită Bozies și să culeagă (și) celelalte folosințe ale numitei bucăți de pământ de către dânșii spre pagubă să, în timp ce pricina dintre ei, ear pe cale de judecată și după aceea (dacă iobagii unguri și români din Nusfalau, Iaz și din Valcau și din Giumelcis) dar mai ales Tihomir voievodul din Iaz, și toți românii aflători sub voievodul acela Tihomir, s-au folosit de pământurile de arătura, livezile și pădurile precum și de toate
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
Ungariei Ioan Sigismund, acesta dăruiește în anul 1564 domeniul cetății Valcau tot unui membru al familiei Banffy. Seria documentelor care atestă proprietarii domeniului cetății Valcau continuă în anii 1573, 1589, 1646, 1676, în ultimul an amintindu-ne și despre un iobag al cetății.19 În anul 1665 Hamza Pasă, din cetatea Oradea, trimite circa 500 de soldați care atacă și cuceresc cetatea Valcau în iarna aceluiași an. La acek moment cetatea n-avea apărare, ultimul căpitan al cetății fiind Teleky Mihaly
Cetatea Valcău () [Corola-website/Science/315033_a_316362]
-
sub denumirea de "Prodanfalva." Primele date despre populația care exista aici apar în recensămintele din anii 1715 și 1720 din Transilvania ("Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21)". De aici aflăm că, în 1715 în Prodănești sunt consemnate patru familii de iobagi (3 de unguri și una de români) iar cinci ani mai târziu, în 1720, aici trăiau 5 familii de iobagi și 4 de zilieri (8 familii de unguri și două de români). În 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein ale
Prodănești, Sălaj () [Corola-website/Science/301825_a_303154]