551 matches
-
de militari ruși mărșăluind prin lanurile de grâu și păpușoi cu distanțe mari între ele. Lăsau în urmă șosele adevărate. Sătenii ieșeau în drum și priveau înmărmuriți la coloanele rusești înciubotate care nu se abăteau de la azimut nici cu o iotă... Dacă un lan de grâu sau de porumb se nimerea în lungul direcției de mers a coloanelor, dispăreau transformate în pleavă amestecată cu țărână... Așa au trecut rușii zile la rând!... Toaibă ședea cât era ziulica de lungă în spatele gardului
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
-i vorba și vezi cine ți le spune. Toaibă se gândea parcă cu jenă la ce a putut să-i treacă prin cap - chiar și pentru o clipă. Am băgat la cap, bade, și n-oi călca alături cu o iotă. Bine, Toadere. Dacă îi ține seamă de cele ce ți-am spus eu, îi fi ferit de necazuri. Toaibă a mai cerut de băut. Când au început să intre mușteriii unul câte unul, odată cu umbrele înserării, s-a retras la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
datorie a ruga spre Dumnezeu pentru ca să-ș(i) întoarcă mila și spre țara aceasta”... ― Părinte, ori mi se pare mie ori e adevărat că voievozii se plecau în fața celor de la locurile sfinte fără să ridice capul sau să spună o iotă? ― Ce anume a umplut paharul de a dat pe dinafară, fiule? ― Una-i să hotărăști lucruri mari și alta-i să drămăluiești tămâia și “untu de lemn” necesar mănăstirilor de la locurile sfinte. Iată o asemenea hotărâre domnească, în care citim
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
milioane de bucăți. Ca s-o risipesc n-am găsit ceva mai bun de făcut decât așternând un caiet întreg, cu slovă măruntă și deasă. Ce i-oi fi scris acolo, în fierbințeala mea smintită? Nu-mi aduc aminte nici o iotă. Știu însă că am umplut aproape douăzeci de pagini într-o oră. Numai o singură oră... N-am avut răbdare să revăd ceea ce scrisesem, pentru că nu mă înduram s-o las pe Mihaela să aștepte, nici cele cinci minute cât
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îi dau totul... Îmi istovesc materia cenușie și bunătate de timp scriindu-i în fiecare zi: ea nici nu se ostenește măcar să-mi răspundă, și tot ea face pe bosumflata dacă îmi îngădui un răgaz? Nu-i mai scriu o iotă, uite așa! Să se ducă la toți dracii! Puțin îmi pasă! Păcat de atâta osteneală!" Eram așa de înfuriat că tare aș fi avut poftă să dau buzna în camera ei, s-o zgâlțâi de umeri și să-i arunc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Părea atât de complicată povestea bănuielilor mele cu tânărul din holul hotelului și cu cartea de vizită al cărui nume era același pe care îl citisem în condica prefecturii de poliție, încît înșirînd toate acestea n-ar fi priceput o iotă. Am preferat să ocolesc întrebarea. ― Ce-i cu Mihaela? La rîndu-i Alexa a ocolit răspunsul. Recăpătîndu-și stăpânirea de sine, m-a luat de mână, ca să fac calea întoarsă. ― Vino cu mine, Tudor... ― Unde să merg? De ce nu-mi spui ce
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
nu e nici o deosebire,între cei care făceau treba asta pe timpuri și cei care o fac în prezent. în linii generale, se poate spune și așa: nici o diferență. Pentru că, nici aceia, nici aceștia, nu înțelegeau și nu înțeleg o iotă din ce făceau și fac. Totul trecea, și trece, prin capul și prin urechile lor, ca o apă, după a cărei evacuare, nu rămâne nimic: persoana de la pupitru seamănă cu una de la valț. Totuși, gândi Zâna, în străfunduri,în profunzime
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Chosica se desfășura lin. În sfîrșit, Într-o bună zi ieșiră la plimbare și ajunseră În fața porții vopsite În verde a colegiului Belen. O măicuță Îi primi vorbindu-le franțuzește, dar trecu Îndată la spaniolă văzînd că nu Înțelegeau nici o iotă. Vilma Îi Întinse cartea de vizită de curtoazie. Măicuța Își aruncă ochii pe ea și le făcu Îndată semn să intre, era Încîntată să primească oaspeți, să le arate cît de frumoasă era școala. Îi plimbă peste tot și le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
texte erau În engleză și, cînd el citea cu glas tare, ca să le traducă după aceea În spaniolă, ei Îl priveau cu neîncredere, parcă puțin speriați și rușinați, luînd atitudini aproape copilărești, iar despre greci și romani nu Înțelegeau o iotă. Nu mai era ca Înainte. Nilda Își rodea unghiile cînd el vorbea despre civilizația triburilor mochicas și chimú. Și acum Îl luau să mănînce cu cei mari, de fapt li-l răpeau pe Julius. Imelda ar fi putut face ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gravură unchiului și mătușii Lastarria, ia să vedem dacă nu pleacă și ei cumva. Dar tocmai În clipa aceea se apropie de ei părintele Brown și Începură să vorbească În engleză spre disperarea lui Juan Lastarria, care nu Înțelegea o iotă. În schimb, Susana Își mai amintea ceva din anii de școală și se amestecă Îndată În vorbă, bineînțeles călcînd În străchini. „Tradu-mi și mie, tradu-mi și mie“, Îi cerea nervos bărbatul ei, umflîndu-și pieptul. Amîndoi voiau să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foarte lungă Într-o germană perfectă, dar nu putu s-o termine fiindcă un mușchi de la umăr i se Încorda și-l sili să Închidă ochiul stîng, cînd Își dădu seama că pe fața lui Susan, care nu Înțelegea o iotă, se citea totuși o oarecare nemulțumire, căci Își Închipuia că Ernesto Pedro, folosindu-se de un text literar, Încerca să rezume soarta femeilor care se mărită cu bărbați ca Juan Lucas. Îi veni un chef grozav să-l Înțepe, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult. — Unde erai pe douăzeci și șapte septembrie una mie nouă sute treizeci și șapte? Îl Întrebă Susan, cu un glas foarte ciudat și fără să rîdă, de teamă să n-o podidească plînsuL — Susan, iartă-mă, dar nu pricep o iotă. — Cine s-a apropiat de tine și cine stătea pe marginea micii lagune pe douăzeci și șapte septembrie o mie nouă sute treizeci și șapte? Nu pricep nimic, Susan; dar spune-mi, darling de Neanderthal e suedeza? — Eu aș spune mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
condițiile dumitale? Îl Întrebă, amintindu-și de Țanțoșa și apropiindu-și paharul de nas mai mult decît de gură, doar-doar mirosul de lămîie și de gin reușea să exorcizeze realitatea urît mirositoare reprezentată de Abraham. Dar Abraham nu Înțelese o iotă. „Condiții? Ce condiții?“, părea că Întreabă zîmbind cu ochii lui respingători. Singura condiție pe care o punea era fericirea, bucuria de a fi În slujba lui don Juan. — Eu cred, doamnă... — Totul s-a aranjat, draga mea, interveni Juan Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai stîrnească un scandal la fel ca atunci, mai ales dacă Vlăjganul rămînea acolo, În capătul celălalt al barului În formă de U, chiar În fața lor și hohotind mereu, Și mai era și problema limbii, pe deasupra; Lester nu Înțelegea o iotă din ce se vorbea acolo, ar fi putut crede că petrecărețul Își bătea joc de el, cine știe, după toate cîte-i spusese... Totuși băutura nu reușea să-l Înfierbînte pe musafirul nord-american, mai curînd Îl Întrista, vorbea din ce În ce mai puțin cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
primului secretar. S-o creadă el!) A! cu tovarășul profesor Șerban. Înțeleg” “(Ce dracu’ o fi înțelegând asta?)” “Vă raportez, tovarășe prim secretar, că s-a procedat corect (așa! să mă țin tare pe poziție, nu trebuie să cedez o iotă!), s-au analizat cu multă obiectivitate faptele, rezultatele obținute, munca depusă (tii! Ce bine-mi vin toate astea pe limbă!)” “(Mare papagal mai are și madama asta!)” “și, în lumina tuturor, acestor lucruri s-a dispus acordarea calificativului corect și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sprâncenele ei se încruntă, cu un aer vinovat. —Vecerniile din 1610. Dar, pentru tine, 1595. El întinde discul spre ea, acuzator. —M-ai dus de nas. Nu! L-am cumpărat... după seara noastră. Ca amintire. Crede-mă, nu pricep o iotă. Îl pune înapoi deasupra teancului, fără să se mai uite. Nu vrea să vadă și celelalte discuri. Încrederea lui nu mai suportă alte teste. Ea traversează camera și-l îmbrățișează. În brațele ei, se descompune. Un pumn aflat la baza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cele din urmă Începu să ne explice ce s-a Întîmplat și că așa ceva nu se mai poate Întîmpla nici peste o sută de ani. Vedeți c-a fost așa, vedeți c-a fost altminteri. Iar noi nu pricepeam o iotă, dar ne era milă de el și-i spuneam că are dreptate. Așa că se apucă să scormonească În mașină, să Întoarcă ceva ici, să răsucească ceva colo, apoi apucă manivela și-ncepu s-o răsucească de credeam c-o să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ascunde un drac: povestea asta-i cusută cu ață albă.“ „Ba nu“ - zice taică-tu - „cred că te-nșeli și că-l judeci greșit“ - zice. „Hai, las-o-ncolo, domnule Grant!“ - zic. „Da’ tare mai ești prost! Nu cred o iotă din povestea asta, dar ție cum Îți zice unul o vorbă de-ți moaie inima, ești În stare să crezi orice.“ Și chiar așa era: Îl apuca furia și Înjura și blestema, și-atunci Îi trînteau o minciună cît toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ce-o să fie, de ce-a mai venit la tine cu biletele alea? De ce ținea așa de mult să fim de față?“ „Cred că nu voia să cadă vreo bănuială asupra lui“ - zice. „Ba nu“ - am zis - „nu cred o iotă din povestea asta. Cred că de-abia aștepta să-i spînzure, ba chiar se și bucura.“ Sigur că domnul Grant nu voia să creadă asta, spunea că nu-și poate Închipui că un om poate fi așa de crud. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
picta dacă n-aș avea ceva mai bun de exprimat decît acest eu idiot? Dacă aș fi făcut dintr-un material ca lumea, aș sta linistit, dar dezgustul de sine mă forțează să caut adevărul, da, adevărul! — Nu înțeleg o iotă din ce zici, spuse domnul Thaw, dar știu care-i rezultatul. Rezultatul e că eu trudesc ca tu să poți picta. Și acum vrei un sfert din salariul meu pe o săptămînă ca să-l cheltui pe plăceri. Chiar mă iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Galaxia Corquantal încearcă să lichideze uzina Unthank, dar Producătorii, Transferații și Reparatorii au ajutat Comanda Apărării pentru a-i sprijini pe Garanți împotriva lor, așa că membrii care-au mai rămas din consiliu i-au trimis pe Cocquigrues. Nu înțeleg o iotă. Ce sînt acești Cocquigrues? O să-ți spun la timpul potrivit. Jos, în oraș, clădirile ardeau. Zidurile lucioase ale turnurilor reflectau flamele sclipitoare peste un mănunchi de oameni aflați între monumente și vîrf. Lanark nu-i putea vedea clar pentru că avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu pot să-ți spun precis, o să ne lămurim peste câteva săptămâni. Nu pare să fie nici o... nimic suspect. Ai făcut bine c-ai venit imediat. Apoi a rostit o seamă de explicații din care el n-a înțeles o iotă, dar cuvintele necunoscute l-au îngrozit și, în fine, vorbind din nou mai pe românește, i-a poruncit cu multă blândețe ce să facă de azi încolo. — Intri la regim. S-a terminat cu țuica dumitale de prune, chiar dacă-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de dimineață în hol la Intercontinental când a sosit olandezul dumneavoastră. S-a interesat la recepție despre Strada Crăiței. Acum am făcut corelația... Improvizase o poveste oarecare, special cusută cu ață albă. Îl interesa reacția bătrânei care nu credea o iotă, dar înghițise minciuna fără să clipească. ― Nemaipomenit! Probabil a preferat să se odihnească întîi. ― Îl cunoașteți de mult? ― Bineînțeles! Sîntem prieteni vechi. Despre domnul Van der Hoph aș completa că este și un prieten credincios. Aranjă șervețelul de dantelă. Nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fiindcă numai așa poți săvârși cele mai mărețe sau cele mai tâmpite isprăvi cu aceeași energie. Ce știu cei sănătoși despre mizeria din sufletul nostru? Mai nimic; au o idee foarte fadă despre asta. Prostii! Fanfaronadă! Nu pot crede o iotă. M-am: învățat cu boala mea ca un câine cu lanțul. Numai rareori mă mai încordez în lanț. Mă simt ca unul care și-a îngroșat vocea să pară mai puternic și într-o bună zi descoperă că nu mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât de încet, încât Stan fu nevoit să frâneze puțin, când trecu pe lângă ea. — Il ne faut jamais freiner . . . Comme disait le vieux père Bugatti, les voitures sont faites pour rouler, pas pour s’arrêter. Stan oftă. — Nu înțeleg o iotă din ce spui, Gerard. — Merde, les flics arrivent! Începu să scoate sunetele unei sirene de poliție. — Ajunge, spuse Stan. Porni radioul. Se apropia seara. Trecuseră pe lângă Maryville și se îndreptau spre St.Louis. Traficul se aglomerase. — Am ajuns? întrebă Gerard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]