350 matches
-
și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! - zisu-i-a Maica Domnului. Nici n-apucă s-atingă bine legăturile și ce să vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mâinile sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul, baba Iova alergă în casă la Crăciun și i-a spus, plesnind din palme, de minunea întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul Cerurilor, mi-a dat altele și mult mai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
dormit pe nicăierea, căci toate gazdele erau acuma înțesate de lume călătoare, sfânta Maria cu logodnicul ei Iosif au fost nevoiți să poposească la marginea orașului, la casele bătrânului Crăciun. Simțind că-i vine să nască, femeia lui Crăciun, Baba Iova, o goni pe Maica Domnului din casă, spunându-i că bărbatul ei, Crăciun, e om rău la inimă, că nu suferă în casa lui oameni străini și, când va veni cu oile de la pășune, are să fie foc și pară, chin
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
apropia. În culmea durerilor, ea se furișă într-o iesle de boi din staulul păstorului. Seara târziu, pe la vreme de noapte, Crăciun, doinind din fluier, își îndrumă alene turma sătulă doldora, spre locuința sa. Ajuns acasă, dădu poruncă numaidecât babei Iova să¬i pregătească bucate multe pentru a doua zi, căci era zi de sărbătoare, Ziua cărnurilor. În acea zi va chema la masă să se ospăteze cu el, după obiceiul păgân, multă lume. Îi mai porunci nevestei sale să-i
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sale să-i dea să mănânce, că era mort de foame, de parcă n-ar fi mâncat de un an și să-i fiarbă nițică apă la foc, să se spele pe cap, că a doua zi era sărbătoare mare. Baba Iova îi făcu pe plac, căci vai de cojocul ei ar fi fost, să nu fi ascultat vreodată de Moș Crăciun. Recuse de miezul nopții. Era pe la al doilea cântat de cocoși, când Moș Crăciun, pomenindu-se din somn, sculă pe
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
făcu pe plac, căci vai de cojocul ei ar fi fost, să nu fi ascultat vreodată de Moș Crăciun. Recuse de miezul nopții. Era pe la al doilea cântat de cocoși, când Moș Crăciun, pomenindu-se din somn, sculă pe baba Iova să-i pună la foc bucatele să fiarbă pentru a doua zi. Țâști din somn biata babă Iova. Alergă în ogradă să adune uscături pentru ațâțat focul. Nici n-apucă să-l aprindă, și o lumină din coșaul boilor, o
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Crăciun. Recuse de miezul nopții. Era pe la al doilea cântat de cocoși, când Moș Crăciun, pomenindu-se din somn, sculă pe baba Iova să-i pună la foc bucatele să fiarbă pentru a doua zi. Țâști din somn biata babă Iova. Alergă în ogradă să adune uscături pentru ațâțat focul. Nici n-apucă să-l aprindă, și o lumină din coșaul boilor, o lumină de părea că toată ograda era în flăcări, o făcu să alerge, să țipe, să se vaiete
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
făcu să alerge, să țipe, să se vaiete; strigă ea pe Moș Crăciun, că staulul lor e prăpădul focului! Moș Crăciun păstorul dormea de-a sforăitele și nici habar n-avea de cele ce se petreceau în ograda sa. Baba Iova alergă în staulul boilor și, în loc de foc, ce să vadă? Văzu pe Maria lui Iosif , pe sfânta Fecioară, că născuse în ieselea boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
Iosif , pe sfânta Fecioară, că născuse în ieselea boilor pe Mântuitorul, pe Ziditorul lumii, pe Domnul nostru Iisus Christos. În iesle se născuse Împăratul lumilor și în palat dumnezeiesc se schimbase staulul lui Moș Crăciun. La această priveliște dumnezeiască, baba Iova căzu încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
încremenită la pământ și strigă: - Maică preasfântă, fecioară slăvită, miluieștemă! Maica Domnului, cu vorbe blajine, o rugă să se apropie de sfântul prunc și, după obiceiul moașelor de țară, să taie buricul dumnezeiescului fiu. Era de altfel și moașă băbuca Iova și, ca toate moașele de la țară, purta o custurice, un fel de briceag ruginit, la brâu. Ajunsă în ieslea pruncului, într-un suflet îi reteză buricul și, veselă de această întâmplare, alergă în casă, bătând din palne de bucurie și
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
La noi s-a născut Domnul cel de sus, Domnul cerului Și-al pământului. Christos, domnul cel slăvit, Cum de mult s-a prorocit! Moș Crăciun nu numai că nu crezu, dar în furia lui a trântit-o pe baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
baba Iova la pământ, a luat o bardă și i-a tăiat mâinile ei pângărite chiar pe pragul casei. Cu mâinile tăiate sărmana babă alergă țipând la ieslea dumnezeiescului prunc și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! - zisu-i-a Maica Domnului. Nici n-apucă s-atingă bine legăturile și ce să vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mâinile sângerânde i se lipiră la loc și din palmele
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
și s-a rugat s-o mântuiască. - Apropie-ți, moașă Iovo, brațele tale de scutecele preasfințite ale pruncului! - zisu-i-a Maica Domnului. Nici n-apucă s-atingă bine legăturile și ce să vezi? Minune, de trei ori minune! Babei Iova mâinile sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
sângerânde i se lipiră la loc și din palmele ei ieșeau raze mai strălucitoare decât soarele. Ea a îngenuncheat cu cuvioșie înaintea fiului Mariei și i s-a închinat, sărutându-i mânuțele cu lacrimi de bucurie. Iute ca fulgerul, baba Iova alergă în casă la Crăciun și i-a spus, plesnind din palme, de minunea întâmplată: - Iată, Crăciune, că locul păcătoaselor mele mâini, pe care tu mi le-ai tăiat, fiul Mariei, Împăratul Cerurilor, mi-a dat altele și mult mai
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
coapse-i curg șiroi / Durerea și iubirea. Niciodată / N-au fost îngemănate-astfel, nici spini / N-au întocmit cunună mai bogată ! Un cititor obișnuit cu alt stil de epocă ar putea asculta acest imn iară să sesizeze că sorrow; - durere - și Iove - iubire - sânt egale cu water - sudoare - și blood - sânge -. El a murit din iubire : iubirea este cauza ; sângele, efectul. La Francis Queries, poet din secolul al XVII-lea, pour contempt - a turna dispreț - ar sugera o metaforă vizuală ; și atunci
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
fie în calitate de invitați, pe un Teodor Vârgolici, Mircea Constantinescu, Cornel Regman, Nicolae Florescu, Cezar Ivănescu, Cezar Baltag, Ileana Mălăncioiu, Nicolae Neagu, Henri Zalis, Călin Vlasie, Nicolae Oprea, Dumitru Augustin Doman, Gheorghe Izbășescu, Al. Th. Ionescu, George Corneanu, Gheorghe Crăciun, Gheorghe Iova, Ioana Pârvulescu, Floarea Țuțuianu, Victor Scoradeț, Silviu Stănculescu, Ioana și George Geacăr, Mircea Draganescu, Doru Mareș, Victor Petrescu, Dumitru Ungureanu. Timp de 12 ediții, cu unele mișcări conjuncturale, acest juriu și grup scriitoricesc atașat Concursului au rămas neschimbate. Cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
grave confuzii, false valori și Îndepărtarea publicului de roman. (Textualismul este unul din aceste „orgolii” și n-aș avea nimic Împotriva acestui alt mod de a privi creația epică și nici contra promotorilor ei, amicii mei, Marin Mincu și Gh. Iova, dacă unii nu și-ar Închipui că pe această cale, a supremației scriiturii din care trebuie să-și ițească „capul” adevăratele elemente constitutive ale romanului - story, dialog, personaje! - va fi marginalizată vechea artă, vechea și dificila știință a romanului. Experimentele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării? Credincios dogmei autonomiei semnificantului (care se autogenerează, marxturbându-se în draci, precum Materia, diabolectica leliță din centrul fantasmagoriilor Bărbosului Karl), el suputează că omul ratează pentru că îi lipsește ț-ul din semnificant; mai precis, virgula
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mă va refuza, desigur. Dacă mă va refuza o voi lua ca pe un afront și îl voi trece pe lista neagră. Când o să i se dea premiul Nobel n-o să-i organizez sărbătoare națională...! L-aș pune pe Gheorghe Iova prim-ministru, într-o primă instanță. Dar numai pentru o noapte, că a doua zi mă voi răzgândi și îl voi pune pe Ion Mureșan. Strategia e simplă, să se obișnuiască potențialii prim-miniștri cu ideea că sunt manevrați și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prieteni, de presa care l-a vegheat la tot pasul. Poate și de organele statului care îl urmăreau și l-au supravegheat tot timpul, îndeaproape... Referitor la manuscrisele sale, informațiile mi se par tot atât de interesante ca și opera. , scrie Victor Iova în Nota asupra Ediției, Capul de zimbru, povestiri, I, Cartea Românească, 1962. După moartea mamei, spunea Ionică, mezinul familiei, tata și-a schimbat total regimul de viață. S-a sihăstrit. Nu mai ieșea decât prin împrejurimile casei, doar cu o
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
simbolism evanghelic, conclu zionează Eugen Simion. Destinul literar al lui Vasile Voiculescu nu a fost deloc liniar, apreciază revalorificatorii. Se vede aceasta atunci când, postum, a început punerea în pagini a manuscriselor, mai ales a celor recuperate din beciurile securității. Victor Iova în Capul de zimbru, Cartea Românească, 1982, face pertinente trimiteri în acest sens. Este notat și cazul când Ion Voiculescu, încercând să-și apere tatăl, colaborator la Gândirea, de o anumită etichetă pe care i-o puneau unii „teoreticieni” literari
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la ora trei noaptea. Octav - bolnav, grav bolnav, operat fără speranță etc. etc. Crușețul nu mai există. [...] Mama 3/1949 I 28 martie, luni, Sl[atina] [1949] [...] La gară, posomorât, cumnatul meu, cu vestea asta catastrofală: Muma rechemată la Cra[iova]. Abia ce-și dezmorțise bietele oase bătrâne. Sunt eu însămi atât de buimăcită de această lovitură, îmi dau seama că acest început este de fapt continuarea cumplitei nenorociri pe care au trăit-o. Muma plecase pe jos să ia autobuzul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
un camion de bagaje. Trei zile și trei nopți fără strop de apă, într-o pivniță. Confuză fiind, când au întrebat-o ce domiciliu alege, în loc să spună Slat[ina], unde ar fi fost primită cu brațele deschise, a spus Cra[iova], unde n-are casă, n-are prieteni, n-are pe nimeni. Așa a rămas în stradă, fără un ban, alături de fiul ei cel mare, ea împleticindu-se la fiecare pas, el buimăcit, bătut. Dar, în toată povestea asta, o sfidare
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
253; Câm pineanu (Știrbey-Vodă) 54, 115, 120, 121, 125, 128, 131, 134-136, 146, 378, 381, 398, 417, 419; Clemenței (C.A. Rosetti) 121; Colonadelor (Bursei) 126; Colței (Bulevardul Colței; Bulevardul 1848) 112, 127, 129, 147, 156, 228; Covaci 134; Cra iovei (Calea Rahovei) 128, 222; Nicolae Crețulescu 116; Dem. I. Dobrescu 120; Doamnei (Paris, Mauriciu Blank) 118, 124-127, 135, 143, 148, 358; Dudești 144; Enei 243, 244; Episcopiei 121; Filaret (11 Iunie) 136; Franceză (ulița; Carol; 30 Decembrie) 50, 98, 127, 128
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Balnojan) și al lui Ioța Flora, țărani. Face liceul la Vârșeț, urmând, din 1969, Facultatea de Filologie, secția română-franceză, a Universității din București. În studenție, frecventează cenaclul literar Junimea și editează revista-manuscris „Noii” (1971-1973), împreună cu Gheorghe Crăciun, Mircea Nedelciu, Gheorghe Iova, Gheorghe Ene, Ioan Lăcustă și Constantin Stan. Funcționează ca profesor la Liceul Economic din Alibunar (1974-1976), ca redactor la ziarul „Libertatea” și la revista „Lumina” din Pancevo (1977-1992) și ca redactor-șef al Editurii Libertatea din același oraș. În 1993
FLORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]