360 matches
-
între grupuri care dispun de resurse de putere inegale, indiferent de granițe, dar și invers, la stabilirea modului în care relațiile de putere adoptă discursuri și tipare genizate. Un exemplu pentru această din urmă afirmație este analiza discursurilor Nordului despre iraționalitatea, primitivismul, dependența, neajutorarea, lipsa de civilizație și caracterul natural, atavic al popoarelor din Sud (în special popoarele africane), în mod similar cu percepțiile imaginarului colectiv, de-a lungul secolelor și până astăzi, despre femei, prin opoziție cu raționalitatea, civilizația, spiritualitatea
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte liberală la politica de putere a secolului al XIX-lea (Realpolitik), acuzată, așa cum vom vedea, de iraționalitate. De aici concluzia răspândită conform căreia dimensiunea internațională a liberalismului este doar cu puțin mai mult decât transferarea liberalismului intern la o scară mondială. Această perspectivă este cea mai răspândită în comunitatea academică, având o genealogie impresionantă, care-l include
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
analiza impactului sporirii interdependenței economice asupra relațiilor internaționale îl conduce la concluzia transformării războiului, în contextul epocii industriale dintr-un instrument predilect al politicii externe într-o soluție irațională (disfuncțională). Dar Angell este departe de a se opri la denunțarea iraționalității războiului din perspectivă utilitariană și, cu atât mai mult, departe de a anunța imposibilitatea sa, avertizează asupra pericolului lărgirii prăpastiei ce separă realitatea disfuncționalității războiului ca instrument al politicii externe și persistența actanților politici în a continua practicarea relațiilor internaționale
IDEALISMUL UTOPIC. In: RELATII INTERNATIONALE by DANIEL BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1509]
-
și impune respectarea strictă a unor reguli de raționare, reguli logice, care trădează acea .) În acest sens Descartes afirma următoarele: Ori o gîndire supusă complet unui tip oarecare de logică “ar degenera în raționalizare, care e o formă logică a iraționalității, deoarece constituie o gîndire în divorț cu realul”. ) Descartes și-a construit regulile ca pe un mecanism infailibil care, aplicat gîndirii în desfășurare, îi conferă și ei infailibilitate. El a utilizat astfel ca pe un fundament absolut ceea ce este de
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
decât dialogul solitar cu limita interioară, teoria destinului devine o epură a vieții, deci ceea ce rămâne din viața unui om după ce din economia ei au fost eliminate: 1) presiunea limitelor exterioare; 2) imprevizibilul ca factor al reușitei și eșecului; 3) iraționalitatea lumii umane ca efect final al întretăierii unor țeluri divergente; 4) efectele răului organizat. Cu alte cuvinte, teoria destinului se bazează pe cultul abstract al rațiunii și voinței individuale, căci ea nu urmărește să obțină din viață decât extractul pur
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
2001: 28, 29); - inventarul mereu îmbogățit al formațiilor sufixale în -(i)tate. Toate dicționarele recente și lucrările destinate lexicului actual le înregistrează, indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate, *reprezentativitate, *sacralitate, *spațialitate, *subsidiaritate, *univocitate etc.; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 24-25): aproximativitate, dezirabilitate, excepționalitate, emoționalitate etc.). 2.2.3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
incertă această aproximație, cu cât se dovedește a fi mai zadarnică această definiție, cu atât transcendentul este mai real pentru el, căci pasiunea cu care-l afirmă este proporțională cu distanța care există între capacitatea sa de a explica și iraționalitatea lumii și a experienței. Se vădește astfel că Jaspers distruge cu o înverșunare cu atât mai mare prejudecățile rațiunii, cu cât va explica mai radical lumea. Acest apostol al g îndirii umilite va afla la extrema limită a umilinței ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
dacă spectacolul absurdului și caracterul său propriu o îndreptățesc. În această privință, știu că răspunsul este nu. Dacă examinăm din nou conținutul noțiunii de absurd, înțelegem și mai bine metoda care-l inspiră pe Kierkegaard. El nu menține echilibrul între iraționalitatea lumii și nostalgia revoltată a absurdului și nu respectă acel raport care constituie de fapt sentimentul absurdității. Având certitudinea că nu poate să se sustragă iraționalului, vrea cel puțin să se salveze din această nostalgie deznădăjduită care-i pare sterilă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sovietice: „cu cât sunt mai nevinovați, cu atât mai mult merită să fie împușcați”, spune despre victimele Marii Terori*. Generația crizei economice mondiale Criza economică din anii 1930 coincide, în URSS cu colectivizarea* agriculturii și cu industrializarea* intensivă. Contrastul dintre iraționalitatea capitalismului și aparenta raționalitate a economiei planificate face planul cincinal* sovietic foarte popular în Occident, mai ales în țările anglo-saxone. Edmund Wilson, cel mai cunoscut critic literar american al timpului, celebrează „isprava herculeeană”, dar își moderează tonul după o vizită
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de asemenea, în realitate. Deviațiile de la raționalitate care nu sunt rezultatul capriciilor personale sau ale psihopatologiei politicienilor pot fi privite drept contingente doar din poziția avantajoasă a raționalității, dar, prin ele însele, pot fi elemente într-un sistem coerent al iraționalității. Merită să fie explorată posibilitatea de a construi ipotetic o contrateorie a politicii iraționale. Când reflectăm asupra dezvoltării teoriei americane în ceea ce privește politica externă, suntem uimiți de persistența atitudinilor greșite care au supraviețuit, indiferent sub ce deghizări, atât argumentelor intelectuale, cât
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care ochiul liber nu-l poate vedea: esența umană a persoanei portretizate - sau cel puțin își propune acest lucru. Realismul politic conține nu numai un element teoretic, dar și unul normativ. știe că realitatea politică este plină de întâmplări și iraționalități sistemice și oferă indicii asupra influențelor tipice pe care le exercită asupra politicii externe. Însă de dragul înțelegerii teoretice, el împărtășește cu toată teoria socială nevoia de a sublinia elementele raționale ale realității politice; pentru că aceste elemente raționale fac realitatea inteligibilă
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
războiul nu rentează”, că războiul este incompatibil cu o societate industrială, că interesele capitalismului au nevoie de pace, și nu de război. Numai pacea permite calculele raționale pe care se fundamentează acțiunile capitaliștilor. Războiul poartă cu el un element de iraționalitate și haos străin spiritului capitalist. Ca tentativă de răsturnare a relațiilor de putere existente, imperialismul implică însă riscul inevitabil al războiului. Capitaliștii, ca grup, se opun deci războiului; ei nu inițiază și sprijină numai cu rezerve și sub presiune politicile
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
am identificat mai devreme drept principalele trăsături ale politicii mondiale: disjuncția dintre structurile organizaționale și procesele politice prin care acționăm pe scena internațională, pe de o parte, și condițiile obiective în care trăiește umanitatea, pe de alta. Deci, este „remarcabilă” iraționalitatea absolută de a lăsa controlul puterii nucleare, care poate distruge umanitatea, statelor-națiune suverane. Același raționament se aplică și în cazul în care este lăsat controlul petrolului- care poate distruge într-un mod diferit (mai puțin dramatic, dar aproape la fel de deplin
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a doua dilemă fundamentală de care s-a izbit Carter. Caracterul anarhic al sistemului internațional l-a forțat, conform unei convenții vechi de când lumea, să privească recursul la violență fizică ca pe un ultim factor în soluționarea chestiunilor internaționale. Dar iraționalitatea folosirii generalizate a violenței l-a făcut să evite până și utilizarea forței convenționale, de teama escaladării într-un conflict nuclear. Astfel, într-o criză internațională contemporană, președintele acționează cu mare precauție, în cazul în care acționează, și compensează lipsa
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
o concepție națională particulară de moralitate la rangul de lege universală constrângătoare pentru întreaga umanitate. Încrederea cu care toți adversarii arenei internaționale se consideră susținuți de opinia publică internațională în ceea ce privește una și aceeași chestiune este utilă doar pentru a sublinia iraționalitatea apelului. În secolul nostru, așa cum am văzut, oamenii doresc să creadă că apără nu doar - și poate că nici măcar în mod special - propriile lor interese naționale, ci și ideile de umanitate. Pentru o civilizație științifică ce primește din sondajele de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sunt diferite de elementele războiului convențional, deoarece sunt instrumente ale distrugerii totale, din punct de vedere spațial și temporal; în consecință, ele nu pot îndeplini acele funcții pe care istoria ne-a învățat să le atribuim armelor și războiului. Recunoscând iraționalitatea acestora, superputerile au decis să controleze cursa înarmărilor nucleare prin reglementări care - se speră - să ducă la dezarmarea nucleară. Însă, pe parcursul acestui proces, superputerile s-au arătat alarmant de ignorante în a face distincția dintre dezarmarea convențională și cea nucleară
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
produce ineficiența, ci birocratizarea excesivă (problemele care nu se încadrează în raționalitatea amănunțită predefinită nu sunt recunoscute ca existând; în virtutea omniscienței regulamentare, se propun soluții anterioare la probleme cu totul noi). # Extensia exagerată a raționalității birocratice generează în mod paradoxal iraționalitatea birocratizării. Altfel spus, soluția ce pare rațională într-o organizație superbirocratizată este de fapt irațională în raport cu realitatea problemei abordate (Vlăsceanu, 1993, p. 117). # Același lucru este valabil și pentru adhocrație: atâta vreme cât instabilitatea și tranziența se mențin în anumite limite tolerabile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
trebuie să precumpănească formalul, în timp ce într-o organizație cultural-artistică, probabil că un procentaj mai mare de informal ar fi mult mai indicat. Cea de-a doua situație − negarea formalului de către informal − ridică și ea o întrebare: care este procentajul de iraționalitate, de afectivitate (deci de informal), pe care o structură formală îl poate absorbi fără a se îmbolnăvi? Acesta este un capitol de patologie organizațională la care răspunsul este mult mai greu de găsit. Unele informații pertinente găsim însă în sociometria
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
asumare de riscuri își au rădăcina în multe nevoi personale de care ei nici nu‑și dau seama. Alți autori fac din personalitatea liderului și din trăsăturile lui explicația centrală a reușitelor și eșecurilor organizaționale. Kets de Vries vorbește despre „iraționalitatea managerilor” ca piedică fundamentală în asigurarea succesului organizațional. El se referă la câteva stiluri de conducere dezadaptiv‑nevrotice ale liderului (paranoid, obsesiv, isteric, depresiv, schizoid) care generează adevărate patologii organizaționale (vezi Kets de Vries, 2002, capitolul 8). Pentru Alain Kerjean
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
lada de gunoi, precum și coincidența sau adecvarea celor patru elemente sunt cele care dirijează procesul decizional. Decizia poate fi desprinsă de procesele aparente care au dus la luarea ei, datorându-se unor motive conjuncturale. În esență, modelul acceptă incoerența și iraționalitatea relativă a organizațiilor așa-zis raționale. Pe altă parte, el susține ambiguitatea organizațiilor. Mai mult, descrie câteva tipuri de ambiguități organizaționale: ambiguitatea intențiilor - ceea ce înseamnă că obiectivele organizației sunt mai mult sau mai puțin clare și coerente; ambiguitatea înțelegerii - relațiile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
337-338). Programul antirasist era definit așadar ca un program pedagogic, educațional, de transmitere și difuzare de „date științifice” asupra diferitelor caracteristici ale speciei umane, ca metodă de luptă Împotriva exploatării „prejudecăților rasiale”, considerate a fi un efect al ignoranței și iraționalității. Căci, se considera pe-atunci, „rasismul este expresia unui sistem de gândire antirațional prin Însăși esența lui” (UNESCO, 1960, p. 533). Lupta Împotriva rasismului se confunda deci cu un apel la Luminile științei și la luciditatea spiritului rațional. Idealul antirasist
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a izbit curând, Încă de la finele anilor ’40, de concluziile cercetărilor (influențate puternic de conceptele psihanalitice), efectuate de specialiști În psihologie socială, cu privire la prejudecăți și stereotipuri. Idealul educațional este de fapt condamnat să se lovească de evidența caracterului funcțional al iraționalității atribuite „prejudecății rasiale”, ceea ce pare să explice rezistența acesteia la tentativele de a o reduce prin stabilirea de fapte sau de date „științifice”. Subiectul cu prejudecăți refuză să admită faptele și pare să țină cu orice preț la ideile sale
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Însă nevoie de lumina adusă de dezvoltarea microsociologiei, În special În urma cercetărilor lui Erving Goffman, pentru ca, Înainte chiar de riscurile la care sunt expuse efectele de compoziție din cauza celebrului „paradox al consecințelor” drag lui Weber, să se conștientizeze mai bine iraționalitatea funciară, În ciuda aparențelor, a unei bune părți din comportamentele umane, individuale sau de grup. Dezordine, artificialitate a codurilor și rezistențe Totul se petrece ca și cum, În orice societate, dezordinea ar fi mult mai puternică decât ordinea, care nu s-ar putea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
personalității autoritare”, a apărut tendința de a atribui manifestările de discriminare sau de afirmare a inegalității rasiale unei minorități de indivizi „de rasă albă” dotați cu o „gândire În clișee”, legată de tulburări de personalitate care, se presupunea, ar explica iraționalitatea „prejudecăților” lor. Era un mod de a vedea În rasism o trăsătură proprie subculturii patologice a unei minorități albe de purtători presupuși ai unor prejudecăți superioare ca număr și intensitate celor ale mediei populației. Viziune destul de optimistă asupra rasismului ca
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de stări imediate, de impulsivități, de malentendu-uri - tocmai pentru că în prietenie nu funcționează dragostea imuabilă, ci un soi de „dragoste“ care poate fi mutată de colo-colo, care nu are rădăcini decât pe un anumit palier al rațiunii, în care erupe iraționalitatea. Nu știu cum altfel să spun, mi-e mai ușor să simt acest sens al prieteniei, decât să-l explic. În dragoste, iraționalitatea devine în cele din urmă raționalitate; în prietenie, lucrurile stau, în mod paradoxal, pe dos: raționalitatea inițială se preschimbă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]