2,305 matches
-
infirmieră Briony. Alternanța între momentele de reverie și scenele de "acțiune" dictate de "notele" mașinii de scris conferă, de asemenea, relief dramatic fimului. Regizorul știe să elimine contrafacerile sentimentale tipice melodramei, cu exaltările și aranjamentul ei festiv-emoțional, întîlnirea halucinantă și ireală în care timpul pare să se oprească o clipă este continuată de vertijul de febră al unui impuls tardiv. Refacerea cuplului într-o ordine casnică, cuminte, și ispășirea prin mărturisire a vinei sorei mai mici, Briony, iarăși prilej de satisfacție
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
argoul pestriț al unor copii născocind expresii bizare. Avem supracorzi și singularități, avem extincții termice și universuri inflaționare, tot așa cum avem găuri negre sau lumi pluridimensionare în fața cărora nu poți să nu capeți senzația că ai nimerit într-o lume ireală. De pildă, nimeni nu a văzut o particulă cuantică, și totuși fizicienii vorbesc despre o puzderie de particule de a căror existență nu se îndoiesc. Pe scurt, știința a ajuns pe nesimțite să vorbească despre acel nevăzut pe care tradiția
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
1972) celebrul film al lui Francis Ford Coppola, a fost cel care l-a impus pe tînărul actor. 88 de minute amintește numaidecît de Insomnia (2002), remake-ul lui Christopher Nolan, care l-a adus alături de Robin Williams într-o atmosferă ireală de fiord, un thriller psihologic memorabil. Același personaj, cu un trecut nebulos, excepțional profesionist, intră în cursa cu obstacole pe care i-o întinde un criminal. Mult mai comercial, dar nu lipsit de interes este rolul din Recrutul (The Recruit
88 de minute trecute fix... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9843_a_11168]
-
regimului? Sau în comportamentul sentimental, "uman" al dictatorului, comportament extrem de convingător? În scena în care Garrigan este agățat ca un jambon în cîrlig, lui Idi Amin îi dau lacrimile. Și nimic nu ne lasă să credem că ele ar fi ireale, însă cîteva secunde după, vorbind ostatecilor, dictatorul a trecut într-un alt rol, vocea îi este sigură, gravă, convingătoare. La replica consacrată, "Eu sunt părintele națiunii", pentru prima oară Garrigan îi dă o replică incisivă: "Ești un copil și asta
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o încărcătură emoțională subcutanată pentru care peisajul dezolant al uedurilor și colinelor deșertice funcționează ca o cutie de rezonanță, în acordurile parcă ireale ale muzicii sufite (Gustavo Santaolalla a cîștigat un Oscar cu muzica din Brokeback Mountain anul trecut). Evenimentul are repercusiuni politice, mediatizat imediat, în timp ce soțul trebuie să găsească soluții provizorii și să accepte ospitalitatea indigenilor, ca și intervenția cu mijloace rudimentare
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]
-
ajunge decât la visul suprarealist, și nu la matricea, legea, canonul, paradigma visului abstract, inventat și nu transcris? (p. 79) Ea nu-l contrazice nici pe N. Oprea, atunci când acesta observă că Zadarnică e arta fugii glisează dinspre real spre ireal "nu neapărat după precepte onirice" (p. 73). Fiindcă mă refer acum la bibliografia critică (de altfel suficient de întinsă, nu doar în limba română), să notez că în acest volum citatul stăpânește uneori în totul cantitatea și calitatea textului. La
Onirismul văzut azi by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/9970_a_11295]
-
și nevăzute în lucirea sa, că dacă le-aș fi spus celor din Valea Verde că, în afară de Hoinarul pe care-l întâlniseră ei, eu eram, de fapt, în mod esențial, și Lupul Albastru, că adevărul spiritului meu avea această atribuție ireală și în legătură directă cu absolutul, nu m-ar fi crezut aproape nimeni. Poate nu m-ar fi crezut nici măcar Iasomia, deși ea ar fi trebuit să aibă o percepție care să depășească aparențele, pentru că avea acces la adevărul essential
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici nu se deosebea de razele transparente. M am întrebat dacă adevărul universal se afla în vârful acelui deal, sau în altă parte... și, într-un fel, aveam impresia că se afla pretutindeni în jurul nostru și
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
naturii. M-am întrebat dacă nu cumva acesta era adevărul pe care trebuia să-l aflăm... dacă era astfel: prin faptul că eu și Regele Lup învățasem unul de la altul, prin faptul că eu devenisem un fel de animal fantastic, ireal, dar egal cu esențialul existent în întreaga natură, prin faptul că spiritul avea libertatea de a lua orice formă și de a-și însuși orice fel de existență, aparținând absolut miracolului universal, ajunsesem la un adevăr absolut al vieții... Acesta
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
delicată perspectivă postcubistă, fie că ipostaziază extazul, în care frisonul divin și antecamera orgasmului se împletesc inextricabil, fie că amestecă, printr-o alchimie ciudată, în imaginea unei tulburătoare Lolite avant la lettre, imanența alcovului și transcendența angelică, fie că trăiește ireal, ca o suprafață aproape abstractă, în așteptarea privirii fecundatoare, fie că provoacă nemijlocit, combinînd savant impertinența cu sfiala, fie că sugerează austeritatea formei și transparența materiei, într-o stilistică palladiano-postbizantină, fie că este desenat aproximativ și mecanic, doar cu o
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
sociale, poetica stradală, minirealismele optzeciștilor și devansează, abia atingînd-o, preferința pentru naturalismul crud al douămiiștilor. Șirul opulent de metamorfoze ce ni se propune cu generozitate nu are doar semnificația unei practici de poetică, ci și cea a prefacerii realului în ireal, aidoma unei răzbunări ontologice. Astfel cum un vrăjitor transformă oamenii în animale sau în obiecte, poetul transformă entitățile vieții curente în entități ale unui idealism plastic, cu caracter vindicativ: "capodopera maxima elefant cît un șoricel maimuță cît o pisică gîndac
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
mă laud că senzațiile mele derivă din "idei" (p. 103). Dacă la Hamsun halucinațiile aveau un mobil de natură biologică, la Fântâneru visul și halucinațiile vin să susțină eforturile de a se transporta într-o (sub)realitatea construită conștient, triumful irealului presupunând ignorarea disprețuitoare a realității: "Pierdeam simțul lucrurilor pas cu pas. Îmi părea viața un joc, un rit al fanteziei (...) Mă proclamă liber, nimănui n-am să dau socoteală de personalitatea mea, astfel că zona irealității, spre care mă mână
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
tâșnire spre absolut, între ele valea durerilor și a întrebărilor, zbaterea sufletului omenesc" (pag.44). Simfonia a 4-a, op.25 "răspunde cât se poate de complet - peste timp - celei de a doua (...), dobândindu-și caracterul ei particular prin atmosfera ireală, de feerie, de grădină fermecată, pe care pare să o fi prins între structurile ei" (pag.63). Simfonia a 5-a, op.26 este descrisă de autor ca "o simfonie heraclitică, dacă se poate spune astfel, din care fiecare grup
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
exterioare dezlănțuite, cu personajele, caracterele, miturile și dramele ei, dar și prefacerile interioare ale pictorului însuși, mișcările mai încete sau mai alerte ale conștiinței sale, victoriile și eșecurile provizorii, luptele încleștate și aspirațiile utopice. Primul Autoportret reprezintă un personaj aproape ireal, în care o grație rafaelită se învecinează cu uimirea inocentă a descoperirii de sine. Culorile calde, catifelate și transparente sînt dominate în registrul superior de boneta roșie care acoperă, ca o aură, întregul oval al feței, de la frunte pînă la
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
o induce: sentimentul că memoria, timpul și conștiința sunt mutabile și în ultimă instanță imposibil de cunoscut. Robert M. Detman în Rain Taxi, vol. 12, nr.2, vara 2007: Vain Art of the Fugue de Dumitru }epeneag este o parabolă ireală a vieții și luptei în societatea modernă. Punând accent pe limbajul artistic, lucrarea lui }epeneag poate fi legată de tradiția literaturii absurdului ca în scrierile lui Samuel Beckett sau Eugen Ionescu, în timp ce preocuparea pentru detalii sugerează atenția și precizia lui
Succesul unei traduceri by Magda Dragu () [Corola-journal/Journalistic/9263_a_10588]
-
Pământ. Treapta a IX-a Valori, palori Ne lăudăm că am scăpat de mituri Că doar copiii mai cred în poveste, Dar am uitat de liniștea din schituri, Și am uitat, voit, de Buna Veste. Ne-am aruncat în lumea ireală Ne-am aruncat în viața cea concretă Și-am căutat, prin linii mari, de cretă, Răspunsul la-ntrebarea esențială. Trăim prin certitudini schimbătoare... Lumea în loc nu stă, să nu te mire, Dar am uitat cămașa cea de mire, Și am
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
strălucitor, în prezența ei. Cerul devine albastru intens, senin și cald ca în miezul verii, secundele par să alunece calm, aproape imperceptibil, într-un fel de spațiu edenic care se află în afara timpului, orele se opresc și timpul însuși devine ireal, oprit în lumina soarelui, etern... iar asta numai pentru că este și ea acolo. În ochii ei se amestecă întinderi nesfârșite de oriont azuriu, imensitatea absolută a infinitului de lumină limpede, directă... Pletele ei amintesc de libertatea plantelor care se unduiesc
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
imprevizibil, era un miracol sau o potrivire minunată a universului cu intuiția sa de a aranja totul mai bine decât chiar așteptările omenești... era ceva magic în acel moment, timpul se oprise din nou și trecuse într-o zonă fantastică, ireală, supranaturală, de absolută inspirație... cerul era la fel de incert ca și misterul împrejurimilor, și atmosfera încărcată de aromele copleșitoare ale verii era favorabilă acelui noroc al destinului, faptul că eu mergeam spre ea și ea venea în direcția mea... M-a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
și luminii, datorită ei... prezența ei era destul ca să nu mai conteze nimic altceva, totul se transforma când era și ea acolo... era ceva inevitabil, care se petrecea de la sine... Ea deținea această forță a unui fenomen absolut fantastic, aproape ireal - pentru că realitatea nu mai era aceeași, atunci când apărea ea. Iasomia era un fel de zeiță nedeclarată, în felul său insesizabil, și capacitatea ei de a schimba realitatea era un adevăr care se petrecea chiar fără să facă ea nimic anume
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ei, mârâind de parcă ar fi cutremurat pădurea... și apoi, au dispărut toți trei deodată, ca și cum s-ar fi topit în lumina dimineții, a rămas doar seninul reflectat în lac. Noi încremenisem cu gurile căscate, privind apariția și dispariția creaturilor magnifice, ireale... încă nu ne venea să credem ce văzusem... și cum era să ni se pară altfel? Bravo! a exclamat Ghidușa bătând din palme. Grozav, mia plăcut! s-a bucurat ea țopăind veselă. Mai vreau o dată! Mie nu-mi mai trebuie
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
-i, eu nu plec deaici, s-a amestecat Portocala în vorbă, ridicând din umeri, sfidătoare. Nu știu cum o să-i găsim, dar am impresia că ne vor găsi ei pe noi, le-am zis eu privind spre lacul care părea acum aproape ireal. Ai dreptate, a vorbit Iasomia intervenind în discuție, și ochii ei aveau acea perdea pe care o ascundea în privire, când se gândea la ceva ce nu reușeam să ghicesc. Haideți să nu stăm aici, ne-a avertizat și a
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
nedescoperit... Asta ar fi fost ceva extraordinar... M-am întrebat dacă nu cumva Iasomia venea chiar de aici, pentru că, în acel moment, mi se părea că devenise mai plauzibil ca ea să fi fost o ființă a acestor locuri aproape ireale... Aveam impresia că, din acest moment în care apăruseră dinozaurii, orice era posibil. Chiar și o urmare întocmai ca dintro poveste. Ceva fantastic. Orice. Și, la urma urmei, Iasomia se afla cu noi, acolo... nici nu era de mirare că
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
finalul poveștii... Sau poate nu. Poate, de fapt, adevăratul basm începuse în momentul în care găsisem solzul auriu, cu mult timp în urmă... Sau poate eu inventasem totul, poate eu eram de fapt sursa de la care pornea tot acest miracol ireal... și atunci, nu-mi rămânea decât să găsesc eu solzii de dinozaur, poate toate celelalte personaje nu erau decât proiecții ale mele, niște banale închipuiri, pornind de la niște ființe obișnuite - și nu cine știe ce apariții deosebite, fantastice, supranaturale, capabile de ceva
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
a ajunge dincolo de lac, trebuia să trecem peste un pod... mi-am amintit că podul peste care trecusem inițial se destrămase, buștenii se rostogoliseră în râpă. Iar acest pod la care ajunsesem nu părea întocmai ceva obișnuit, era aproape imaterial, ireal, plutea pe deasupra apei sclipind ca un curcubeu de raze. Ne-am oprit în fața podului. Eu nu pot să merg mai departe cu tine, m-a anunțat Iasomia, privindu-mă ca de la cine știe ce distanță. Privirea ei nu-mi mai amintea acum
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
să-și fi pierdut ceva din înțelesul său esențial. Încrederea noastră se diminuase. Atunci, dacă nu poți veni mai departe, i-am spus Iasomiei, nu veni. Eu merg oricum mai departe. Și m-am întors spre pod, pășind prin razele ireale. Portocala m-a urmat, iar Hamsterii de asemenea. Rămăseserăm numai noi patru, acum. Nu mai știam care era rostul expediției, sau la ce ne-ar fi folosit să găsim solzi aurii, dacă ei oricum dispăreau imediat, însă ar fi părut
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]