562 matches
-
susținerea propunerilor Uniunii Sovietice privind dezarmarea generală și completă și lichidarea colonialismului, să expună de la tribuna forumului mondial considerentele României referitoare la cele două puncte distincte de pe ordinea de zi a sesiunii*. ● Polemica spectaculoasă dintre Moscova și Beijing, reflectând divergențele ireconciliabile dintre U.R.S.S. (P.C.U.S.) și R.P. Chineză (P.C.C.) privind relațiile existente între țările socialiste și între partidele comuniste și muncitorești. Pe acest fundal, se produce apropierea pozițiilor și dezvoltarea impetuoasă a colaborării româno-chineze. ●Nemulțumirea conducerii românești în legătură cu amplasarea secretă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
estetică sau gnoseologică) despre variantele și posibilitățile de realizare ale tragicului modern. Partea originală a cărții o constituie exegeza propriu-zisă a operelor, într-o scurtă istorie a liricii tragice românești (înțelegând prin „tragic” ceea ce provine dintr-o tensiune ori antinomie ireconciliabilă): de la poeziile eminesciene în care se percepe „starea agonală a eului liric” (Odă în metru antic, Melancolie, Luceafărul), la „spaima de neant” a lui Bacovia și Blaga sau la neliniștea de tip acedía a lui Arghezi. Tocmai de aceea, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289798_a_291127]
-
Eugen Barbu va transfera această viziune maniheică personajului său, care se disociază în termeni radicali de tot ce înseamnă câștigarea onestă, prin muncă, a existenței. Ca agent malefic, Manicatide, ca și proprietarul Tipografiei, acest basileu al Reacțiunii, domnul Bazilescu, este ireconciliabil în privința opțiunilor sale destinale și a felului în care alege să-și trăiască viața. Aceste personaje, care sunt încarnări exemplare ale ethosului burghezo-moșieresc, sunt ireductibile, ele nu sunt disputate de forțele binelui și ale răului, precum Eva și Anghel în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
homosexualitatea. Aici Eugen Barbu își dă adevărata măsură a josniciei, ulterior confirmată prin plagiat și articolele scrise în revista Săptămâna împotriva colegilor de breaslă mai tineri. Însă comunismul simțea adevărata credință, creștin- ortodoxă, catolică sau romano-catolică ca pe o adversitate ireconciliabilă. Burghez și proletar: Partidul față cu Reacțiunea Ceea ce asigură dinamismul romanului realismului socialist, din categoria căruia face parte și Facerea lumii a lui Eugen Barbu, este structura conflictuală a acestuia ca expresie a luptei de clasă: burghezia versus proletariatul sau
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
inserat în Constituție, însă, pot fi interpretate ca amenințări, și prin urmare respinse, diverse propuneri de reformare, atât din interiorul statului, cât și din exterior. Diverse reforme necesare unei mai profunde integrări europene pot căpăta, în lumina acestui concept, dimensiuni ireconciliabile față de caracterul național. Orice sugestie ar putea fi interpretată, invocând acest termen, ca o ingerință care aduce atingere fibrei naționale a statului. În prezent, o națiune care își caută în Constituție o validare a propriei identități, o confirmare care să
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
Era într-adevăr nevoie de o asemenea analiză a Curții pentru a decide o problemă care este fără îndoială importantă dar, în cele din urmă, nu reprezintă aspectul esențial al funcționării instituțiilor descrise de Constituție? Dată fiind încărcătura momentului, tensiunile ireconciliabile dintre primul-ministru și Președinte, Curtea a fost obligată să tranșeze această problemă și să îi acorde toată atenția pentru a nu-și vedea pusă în discuție legitimitatea. Pentru a încerca să se obțină o soluție consensuală, s-a încercat mai
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Administrative/930_a_2438]
-
soi de amazoană de la țară”. În optica bătrânului Toader Odobac, centenar, un nuc enorm de pe pământul său simbolizează ordinea moștenită. Natură posesivă, Ruja lui Cazacu, măritată cu Mitru Odobac, nepotul bătrânului, exprimă vederile ultimei generații, refractară rânduielilor date. În conflict ireconciliabil, părțile nu acceptă nici un compromis; întocmai ca țăranii normanzi ai lui Maupassant, eroii lui G. rămân neclintiți pe pozițiile lor. Înalt, taciturn, „uscat ca un schivnic”, bătrânul Odobac scapără priviri de stăpân necontrazis. La Ruja, fiica unui hoț de cai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287168_a_288497]
-
aceste discriminări și îi fac pe toți oamenii egali în fața legii. Acum, fiecare este liber în principiu să concureze pentru orice loc în societate. Marxismul dă o interpretare diferită realizărilor liberalismului. Principala dogmă a lui Karl Marx este doctrina conflictului ireconciliabil dintre clasele economice"1176. Prin abolirea conceptului de drept de proprietate ca un privilegiu elitist 1177 al celor care conduc și difuzia sa în societate, lumea liberă salvează individul și realizează un mod de viață nou, bazat pe speranța fiecăruia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu [Corola-publishinghouse/Administrative/1442_a_2684]
-
lipsite de logică și fără aplicabilitate speciei umane. Dar mai lesne e să treacă cerul și pământul, decât să cadă din Lege un corn de literă. (Luca 16:17) Și atunci, cum vom proceda?? Sunt două ordine complet antagonice și ireconciliabile. Ce s-a întâmplat, Doamne? Cărui fapt i se datorează această schimbare radicală din legislația Ta eternă?? Cred că e bine să Te decizi și, în final, să abrogi una dintre ele, întrucât în felul acesta se induce o stare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vehemente de orgolii. Iașul, care a oferit cândva istoriei literare lecția marii și rodnicei amiciții Eminescu-Creangă, a dezvoltat cel mai hotărât cultul solidarității de breaslă, ducându-l până la exemplaritate. Atunci, ca și acum, opiniile politice erau varii și, de regulă, ireconciliabile, întinzându-se pe toată lărgimea spectrului, de la extremismul zărghit de dreapta (Giorge Pascu) la socialismul de Sărărie (Const. Stere), însă, greu de crezut, nu afectau relațiile inter-umane. Când Goga a revenit, în vizită, la Iași (lucrase aici în anii refugiului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
10 octombrie 1879, Într-un discurs ținut În fața Senatului cu ocazia revizuirii Articolului 7 din Constituția României, Vasile Alecsandri i-a prezentat pe români și pe evrei ca fiind de o parte și de alta a baricadei, ca doi adversari ireconciliabili. Poporul român ar fi „blând, generos, ospitalier, inteligent, iubitor de progres, apt a se asimila cu națiile cele mai civilisate, tolerant În materie de religie”, un popor amenințat de evrei, care ar fi „adepții celui mai orb fanatism religios, cei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În același timp, să se Îndrepte către un viitor mai bun, printr-o combinație de politici controlate de stat și voluntariat cetățenesc. Totodată, modul În care au sintetizat tradiția și modernitatea i-a ajutat pe eugeniști să medieze disputele aparent ireconciliabile dintre conservatorii tradiționaliști și oponenții lor - moderniștii pro-europenizare. Cartea de față studiază principalele teme care au format nucleul argumentelor și programelor eugeniste, fără să Își propună să ofere o istorie completă a mișcării eugeniste din România. Istoria instituțională sau pur
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
modernizarea și provocările sale - ca dorință de recuperare a trecutului, ca o formă de nostalgie culturală. Eugeniștii nu se Încadrează foarte fidel În acest curent, deoarece ei susțin necesitatea de a mobiliza tradițiile și nu de a le conserva. Distanța ireconciliabilă dintre moderniștii proeuropeni și tradiționaliștii antioccidentali nu este atât de vizibilă pe cât au Încercat să o prezinte participanții la dezbaterea despre modernizare din anii 1920 și 1930. Pe parcursul cărții, subliniez faptul că În discursul eugenist coexistă paradoxal noul și vechiul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
a destinului țării. Părea să existe foarte puțin loc pentru compromisuri Între moderniști și oponenții lor, tradiționaliștii, pentru că cele două orientări erau În dezacord asupra unor lucruri elementare, cum ar fi identitatea și scopul națiunii române. În această dezbatere aparent ireconciliabilă, eugeniștii ofereau un nou model de construcție identitară, care păstra atât nevoia de a conserva tradițiile românești „autentice”, cât și pe cea de a realiza modernizarea - ambele considerate condiții direct legate de integrarea cu succes a României În contextul european
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
formulau critici la adresa instituțiilor politice și Împotriva anumitor partide sau grupuri de politicieni, dar nu Împotriva Întregului sistem. Nici chiar În Germania cei mai mulți adepți ai eugeniei nu au subscris tendinței antiparlamentare decât după preluarea puterii de regimul nazist 21. Respingerea ireconciliabilă a statutului de grup social respectabil pe care politicienii români Încercau să și-l mențină avea ca surse opinia populară și experiențele particulare ale României, Înainte de primul război mondial. Un alt aspect semnificativ al criticii eugeniste era reformularea problemelor morale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
contemporane. Ilustrând în mod strălucit transformările din câmpul științelor sociale și tendințele sale de internaționalizare, studiile lui Mattei Dogan, indiferent că este vorba despre monografii sau despre abordări comparative, sunt caracterizate de îmbinarea subtilă a două tradiții considerate adeseori ca ireconciliabile: școala anglo-saxonă de știință politică și școala continentală. Militând împotriva "sistemului de vedete" ce pare a domina știința politică de astăzi, autorul se declară un susținător al ideii potrivit căreia progresul în științele sociale este rezultatul unui efort de echipă
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
frontierelor proprii, în schimb statul național continuă să fie „ambalajul extern” al teritoriului național, asigurând cetățenilor obișnuiți influență politică și o cale de exercitare a drepturilor lor democratice. Drept urmare, statul național este încă singurul loc și spațiu în care principiile ireconciliabile ale pieței și ale democrației pot coexista și în care cetățenii pot crea și împărtăși o identitate comună, cea a „sorții naționale comune” (Heldxe "Held, D.", 1991). Comunitățile naționale care împărtășesc aceeași soartă sunt rezultatul luptelor lungi și brutale între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
pe ceea ce George Knight (2008) numește "sfântă aroganță", referindu-se la credința sau pretenția că este biserica ce deține unicul Adevăr absolut și este singurul "trup al lui Hristos". Aceste credințe se manifestă în atitudini care sunt aproape în totalitate ireconciliabile. În consecință, fiecare comunitate religioasă distinctă (unele într-o măsură mai mare decât celelalte) consideră ca fiind naturală și imperios necesară diseminarea propriilor convingeri religioase și convingerea celor interesați cu privire la veridicitatea ideilor care stau la baza constituirii orientării religioase proprii
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
ca și cele două tratate de bună vecinătate cu U.R.S.S., semnate de Ion Iliescu, n-au fost decât aprinzătoare de slabe speranțe. În luna aprilie 2004, Mugur Isărescu, guvernatorul general al BNR, declara: „Nu renunțăm la tezaur”, perpetuând poziția ireconciliabilă a demnitarilor BNR. Printr-o nouă încercare, Guvernul român desfășoară astăzi tratative diplomatice de recuperare a ceea ce a depozitat în urmă cu 87 de ani la Kremlin, pe bază de protocol, garantat de marile puteri, reaprinzând candela speranțelor românilor. * * Când
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fost suficient acceptat, ziarele din Ardeal și din România făcându-i o primire puțin favorabilă,chiar neprietenoasă. Lupta dintre ziarele Timpul și Deșteptarea, care se transformase din organ poporal în organ politic, trecut sub conducerea lui Atanase Gherman, era fățișă, ireconciliabilă. După 75 de numere, Timpul a înclinat totuși armele slavei, în nr.75 al său, sub titlul „Timpul se află pe patul de moarte” citim: „Mărturisim fără înconjur acest adevăr. Boala este aceeași de care au apus toate gazetele românești
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prilej de pendulare narativă între prezent și trecut, între lumi diferite, dar străbătute la fel de aceleași mesaje. În astfel de povestiri, istoria pare să fi fost doar luptă continuă 210. Ca în basme, actorii erau de la început organizați în două tabere ireconciliabile: cei buni "ai noștri" și cei răi străini cotropitori sau, după caz, trădători de țară211. Autorul îi îndemna pe copii să se identifice fără rețineri cu personajele pozitive din trecut pentru că, în ciuda unor isprăvi admirabile, ei au fost "ca noi
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
l-a putut altera niciodată cu adevărat, el reușind să urce din nou treptele virtuții și ale fericirii. Cartea a fost publicată după moartea autorului, în 1782. Reveriile unui hoinar singuratic (Les rêveries du promeneur solitaire) recapitulează fazele unui conflict ireconciliabil: între un individ (Jean-Jacques) și restul lumii. Trecut prin multe și ajuns la o anumită înțelepciune este pregătit pentru o lungă pustnicie. E nepăsător față de soarta scrierilor sale. Nu este înțeles de contemporani, nu va fi înțeles, probabil, nici de
by IZABELA NICOLETA DINU [Corola-publishinghouse/Science/974_a_2482]
-
a avut anumite valori În care a crezut cu obstinație și pe care le-a urmat ca atare. Tony Blair este un liberal de stânga, Margaret Thatcher - conservatoare de dreapta, amândoi venind din zona moderată. Indiferent de ce spun adversarii ei ireconciliabili, nici Margaret Thatcher nu era o extremistă. Există oameni În Statele Unite care consideră că John Ashcroft, actualul ministru al Justiției din SUA, nu este cu nimic diferit de șefii Gestapoului, să spunem. I-am auzit pe unii comparându-l cu
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ajuns la putere după ce naziștii au cîștigat cele mai multe voturi în alegerile din 1932. În Italia postbelică, comuniștii și catolicii erau cele două partide mari, iar alegerile erau "o luptă pe viață și pe moarte între moduri de viață opuse și ireconciliabile" (LaPalombara, 1965: 291). În alegerile prezidențiale din Rusia din 1996, a alege între Boris Elțîn și liderul comunist Ghenadi Ziuganov era o alegere atît între personalități, cît și între regimuri (Rose și Tikhomirov, 1996). O democrație nouă depășește un moment
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose.,William Mishler, Christian Haerpfer [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
se spune că, datorită factorilor climaterici atât de favorabili, boiaua din ardei dulce este foarte ieftină, spre deosebire de Republica Vandana de Sud, unde doar boiaua din ardei iute se găsește la prețuri extrem de atractive. Și aceasta nu este decât una dintre ireconciliabilele deosebiri fundamentale dintre cele două țări. Una dintre acele deosebiri ce pot da naștere oricând scânteii unei conflagrații pe care doar politica plină de înțelepciune a celor două guverne o mai amână. Dar câtă vreme se va mai putea stopa
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]