555 matches
-
petrecea aproape cinci luni pe an aici (vacanțe de vară, vacanța de primăvară și vizite frecvente În weekendă, iar celelalte șapte luni rămase În Arizona, Armanoush avusese ocazia să afle direct ce aștepta de la ea fiecare parte și cât de ireconciliabile erau acele așteptări. Orice lucru care făcea una din părți fericită era menit s-o Întristeze pe cealaltă. Pentru a nu supăra pe nimeni, Armanoush a Încercat să iasă cu armeni când se afla În San Francisco și cu oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
fost educat într-un seminar, și am crezut odată că voi urma calea tatălui meu. Dar ca mulți alții din generația mea, am descoperit filozofia. și știința. și îndoiala. Mulți ani am crezut că știința și credința erau pe poziții ireconciliabile. Prin definiție, a îmbrățișa credința însemna să renegi adevărurile obținute prin știință. Adevăruri greu obținute. Cum însă conștiința nu m-a lăsat să reneg adevărul, mi-a fost cu neputință să îmbrățișez credința. Eram așa de prins de vraja Logicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
un interes pentru viața și viitorul acestei femei care depășește cu mult ceea ce ai aștepta în mod firesc de la un bun vecin, un interes care, pe de altă parte, așa cum știm prea bine, se află într-o contradicție radicală și ireconciliabilă cu deciziile și gândurile pe care, de-a lungul acestor pagini, același Cipriano Algor le-a avut și le-a luat apropo de Isaura, mai întâi Estudioasa și acum Madruga. Problema este serioasă și ar impune o extinsă și profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cel ce o chinuia. Însă eu nu aveam puterea, știința de a o trage Înapoi. Dar nici măcar impulsul de a o ajuta. În mintea mea de până atunci, eu și nebuna făceam parte din două lumi complet distincte, incompatibile și ireconciliabile. VĂzând privirea pierdută a Carminei, Într-o străfulgerare mi-am dat seama că eram și eu asemenea ei : prizonieră Într-o lume suspendată, În care plămânul poeziei, spre deosebire de mașinăria de făcut sens a Carminei, Încă mai funcționa. Nu, nu ventilam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cel ce o chinuia. Însă eu nu aveam puterea, știința de a o trage înapoi. Dar nici măcar impulsul de a o ajuta. În mintea mea de până atunci, eu și nebuna făceam parte din două lumi complet distincte, incompatibile și ireconciliabile. Văzând privirea pierdută a Carminei, într-o străfulgerare mi-am dat seama că eram și eu asemenea ei : prizonieră într-o lume suspendată, în care plămânul poeziei, spre deosebire de mașinăria de făcut sens a Carminei, încă mai funcționa. Nu, nu ventilam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de observație. El trebuie să conducă cititorul printre situații diferite și deci formulează principii de variație apelînd la citarea notelor reținute. Aceste două modalități de a da o formă datelor de observație își au fiecare meritele lor. Ele nu sînt ireconciliabile și, adesea, acelasi text le cuprinde pe amîndouă. Fiecare va găsi manieră cea mai apropiată tipului de note de observație adunate și gradului de generalitate vizat. Textul A atinge un anume grad de generalitate, dar face să dispară calitatea și
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
putem atinge mai ușor. Infinit reversibilul extaz, străpungând înălțimile detașării, creează o dezorientare care este sursă de probleme, de neliniști și de întrebări. Într-un spirit urgisit de excesul de gânduri, dezmierdările și horcăiala consecutivă împreună planuri divergente și lumi ireconciliabile. Se împacă în rosturi orizontale cele două fețe ale universului, dușmănia duhului și a cărnii. Se împacă pentru un moment. - După aceea, încep din nou, cu o tărie mai crâncenă și mai nemiloasă. Important este că te poți încă mira
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cu ea au imprimat o direcțiune specifică stilului lor de viață și n-au acceptat-o ca o evidență a lumii naturale. Românul se simte prea la el acasă între viață și moarte, și-și face un drum plăcut printre ireconciliabilele acestea inițiale. Trăind cu o familiaritate indiferentă între lucruri care au greutate numai prin patosul distanței, el și-a redus din fiorii la care nu-i bine să renunțe spiritul. Astfel, România nu este o țară tragică. De Dumnezeu, n-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui, ci pe o legitimitate abstractă. Respingerea tehnocrației nu s-a făcut prin opunerea unor soluții de schimbare suficient de elaborate, ci prin acuzarea în bloc a acesteia de a avea o mentalitate comunistă. Acest context a fost generatorul pozițiilor ireconciliabile ale forțelor politice din prima fază a tranziției: dacă tehnocrația promova principiul consensului, invitând desfășurarea dialogului politic pe terenul analizei predominant cognitiv-tehnice a strategiei tranziției, partidele istorice împingeau procesul politic în câmpul definit, pe de o parte, de revendicarea unei
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
expertiza ca surse esențiale. Obiectivul urma să fie adoptarea deciziilor politice majore printr-un proces de consensualizare, în spiritul interesului național comun. Opus acestui principiu a fost cel al democrației conflictualiste, bazată pe confruntări între partide presupuse a avea programe ireconciliabile. În această perspectivă, discuțiile publice orientate consensualist nu aveau sens în procesul politic. Pluripartitismul putea fi realizat doar prin accentuarea luptei între partide pentru obținerea puterii. Nu se presupunea că deciziile politice ar putea fi obținute prin dialog, ci prin
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și el o forță. O altă funcție a repetiției este coerența gîndirii. Asociind frecvent afirmații și idei risipite, ea creează frecvent aparența unei înlănțuiri logice. Ai impresia că în spatele frazelor se profilează un sistem, că buna întîlnire a unor noțiuni ireconciliabile este prezidată de un principiu ferm. Dacă veți repeta adesea cuvinte eterogene, de pildă revoluție și religie, naționalism și socialism, marxism și creștinism, evrei și comuniști etc., veți crea auditoriului un efect de surpriză (sau, cel puțin, așa se întîmpla
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
În măsura în care Freud aderă la psihologia mulțimilor, modelul propriu societății de mase este incompatibil cu modelul societății de clasă al lui Marx. Or, toate eforturile unui Reich, ale unui Adorno sau Marcuse etc. nu vizau decît să reconcilieze cele două modele ireconciliabile. Divergențele dintre ei se datorează locului pe care fiecare e dispus să îl acorde celor două tipuri de societăți. Reich a privilegiat concepția societății de masă, Marcuse pe aceea a societății de clasă. Adorno a făcut dintr-una o armă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
presiunea angajatorilor, încercând să facă un gest de bunăvoință, a elaborat un document difuz (s-a vorbit chiar de "o agendă ascunsă"), iar în toiul dezbaterilor în învălmășeala produsă (opiniile fiind extrem de diferite, dacă nu chiar contradictorii și, pe alocuri, ireconciliabile), aceasta (Comisia) s-a aflat "la mijloc", reușind să iasă în cele din urmă din încurcătură prin Comunicarea asupra flexisecurității, dar, în opinia unor analiști, este doar o "încercare de definire a infernului." 36 Document COM (2007) 627 final, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
asistă revelația singurului Dumnezeu. Un răspuns mai detaliat ar cere câteva referințe: Aristotel îl gândește pe Dumnezeu în termenii unei întemeieri mecanice, ca primă cauză a ființei (to on) tuturor lucrurilor. „Gândirea care se gândește pe sine” este un model ireconciliabil cu perspectiva creștină asupra Trinității. Zeul suprem al Stagiritului nu primește rugăciunile muritorilor de rând și în mod sigur el n-ar fi putut spune: „Lăsați copiii să vină la mine” (Lc. 18,16). Toate acestea revin la a spune
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
unui balans perpetuu, simptomatic pentru mai toate epocile literaturii, între mistica actului scriiturii și tendința adecvării la real (a lui adecvatio rei). De aceea, dintr-un unghi adecvat de percepție, asemenea tendințe nu mai apar ca termeni ai unei opoziții ireconciliabile, ci pot fi considerate mai degrabă complementare. Pornind de la astfel de premise, studiul de față își propune o reevaluare a poeziei contemporane prin prisma conceptului de metatranzitivitate. În linii foarte generale, am încercat să mă servesc de acest concept, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
direcție, realitatea nu a putut fi niciodată cu totul eliminată din joc. În acest sens, analiza implicațiilor unui concept ca acela de denaturalizare a mimesis-ului, propus de Antoine Compagnon în 1998, va evidenția „slăbirea” acelor opoziții considerate pentru multă vreme ireconciliabile (referețialism/convenționalism, subiect/obiect, text/lume etc.); totodată, teza „denaturalizării” ne va ajuta să înțelegem că, în ultimă instanță, mimesis-ul și poesis-ul, lumea și imaginarul nu sunt separate prin frontiere stabile și rigide, ci comunică prin fine capilare, chiar dacă, în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
neîncetat datele percepției și pe cele ale imaginarului, elemente posibile și imposibile, credibile și incredibile, ca într-un joc iluzionistic de oglinzi? Din această perspectivă, dimensiunea ludic-manieristă și cea tranzitivă nu ni se mai înfățișează ca termeni ai unei opoziții ireconciliabile, ci mai curând ca dimensiuni complementare, putând să coexiste chiar în interiorul aceluiași poem. De altfel, tentative de a evidenția neutralizarea acestei opoziții au mai existat, dar ele s-au restrâns, de cele mai multe ori, la teritoriul prozei ficționale, fără a lua
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
complexitatea și polisemia cu care alte interpretări au îmbogățit conceptele platonice 1. În plus, argumentația sa prezintă avantajul că, deși regăsește pe alocuri accentele poeticienilor neoclasici 1, nu își propune cu tot dinadinsul să organizeze termenii binoamelor amintite în opoziții ireconciliabile, ci mai degrabă urmărește să surprindă punctele de acroș, interarticulațiile: Concepția specifică a alegoriei și mimesis-ului dă naștere unei viziuni caracteristice asupra complexității și pluralismului. O viziune în care (...) pluralitatea se identifică, în linii mari, cu diferitele modalități de a
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
joc. Am discutat pe larg disputa dintre referențialism și convenționalism și am putut constata că termeni ca sciziune, complexitate, eterogenitate, interacțiune se dovedesc de o reală utilitate când vine vorba de evitarea capcanei binarismului (care propune alternative rigide, poziții extreme, ireconciliabile și inevitabil simplificatoare). Am putut remarca, de asemenea, că nici multiplicarea versiunilor în care lumea ni se înfățișează nu este o condiție suficientă în tentativa de a elucida aporiile reprezentării. În schimb, de folos într-o asemenea tentativă s-ar
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
esențial, întrucât confirmă existența acelei zone intermediare a „raționalității flexibile, a Metis-ului”138, care permite ca lumea concretă și lumile ficționale să funcționeze după un principiu similar celui al vaselor comunicante. Nu poate fi vorba nici de o ruptură ireconciliabilă, nici de raporturi de la cauză la efect, ci doar de subtile infiltrări și corespondențe. În acest sens, nu ar fi lipsită de interes invocarea conceptului de hantologie (spectrologie), pe care Sorin Alexandrescu îl împrumută de la Derrida, într-un articol extrem de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
BRUNUL ESTE ÎNTRE VERDE ȘI NEGRU PE DRUMUL CARBONIZĂRII”. Putem decripta în acest elogiu indirect al procesualității, al stărilor intermediare (care comportă încă „O FAPTĂ EPICĂ, ADICĂ EROAREA, PASUL GREȘIT ȘI TOATE NEÎNȚELEGERILE POSIBILE”) nu numai aplecarea către deconstruirea opozițiilor ireconciliabile, ci și nostalgia totalității, concepută ca o fuziune, deopotrivă ontologică și practică, a contrariilor. Din această perspectivă, fiecare poem al lui Ponge poate fi socotit un fel de punere în abis a „metodei sale de creație”. Cu alte cuvinte, folosind
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
negative, continuă să exercite o presiune considerabilă. În plus, tocmai prin situarea pe linia de interferență a tranzitivității cu reflexivitatea, scrierile autorilor europeni subminează implicit orice încercare de a trasa frontiere stabile între cele două modele, neutralizează mai toate opozițiile ireconciliabile demonstrând că, în ultimă instanță, între evocarea realului și reflecția asupra posibilităților limbajului nu există o prăpastie de netrecut. Ba mai mult, în anumite împrejurări ele își pot asuma roluri similare 295. Nu cred că absența unei ierarhizări între elementele
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
provoca suferință. Așa de victorios în viață, Pomponescu se descoperea într-o clipă un inadaptabil. Lunga lui carieră fusese un accident favorizat de clemența timpurilor. Prin urmare, discuția dintre el și cele două femei se făcea din planuri de gândire ireconciliabile și constituia două monologuri paralele. Pomponeștile concepeau lucrurile absurd dogmatic, Pomponescu vedea de la o vreme totul în devenire catastrofală. G. Călinescu . - A trăi spre a constata ruina a tot ce-ai făcut în viață edureros. E cum ți-ai vedea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
filosoful nu mai reprezintă o necesitate absolută, deoarece dispare caracterul universal al valorilor. Drept consecință, caracteristica esențială a găndirii moderne o reprezintă teza pluralismului valorilor, conform căreia “valorile pe care oamenii le urmăresc nu sunt doar multiple, ci și - uneori - ireconciliabile.” Prin aceasta, modernii au sesizat că “în numele filantropiei, și al egalității”, anticii edificau “o societate în care obiectivele umane erau în mod artificial îngustate și micșorate -după Tocqueville -, în “simple animale muncitoare”, o societate în care (...) “mediocritatea colectivă” sufoca lent
FascinaȚia şi ambiguitatea raportului dintre filosof şi societate. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian-Vladimir Costea () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2275]
-
stabilite: puterea, constrângerea, dependența altor participanți la deciziile și opțiunile lui. Situația este percepută de individ ca extrem de importantă pentru el, ca o problemă de victorie sau de înfrângere. Acest stil presupune o poziție rigidă față de oponenți și un antagonism ireconciliabil față de ceilalți participanți la conflict. Persoanele care îl adoptă sunt devotate propriei lor poziții, perspective. Le este frică să nu piardă controlul și se focalizează asupra a ceea ce vor/ce-și doresc ele. Participanții sunt prinși în jocul puterii. Neîncrederea
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]