1,182 matches
-
avid de ipoteze mai degrabă decât de răspunsuri definitive, face ca interogația să devină vizibilă la suprafața textului. Critica lui Mircea A. Diaconu avansează lent, prudent, prin reluări și reformulări succesive, menite să salveze ce se mai poate din ambiguitatea ireductibilă a literarului. Dintre comentatorii români, cel mai apropiat ca spirit îi este Mircea Martin, iar dintre cei occidentali, membrii Școlii de la Geneva. De la Poulet, Starobinski sau Jean Rousset preia, de altfel, Mircea A. Diaconu ticul de a nu se pierde
Critica supracalificată by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4585_a_5910]
-
preliminarii la actuala expoziție -, am greși, de bună seamă, șansa de balans recuperator pe care autorul nu încetează să o întrevadă, în sistemele plastice care viază. Disponibilitatea, așadar, este de căutat și în poziționarea obiectului artistic, nu numai în firea ireductibilă a creatorului. Despre demiurgia celor care au dobândit valoare de paradigme, pentru istoria artei moderne, se știe, din fericire, că nu recuză aportul grației și al capriciului, - căci, dimpotrivă, gravitatea se lasă firesc întregită prin alegra, tonica dimensiune a lui
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
de ton și de viziune. Pe de o parte, ele sunt, predominant, marcate de o netă încărcătură confesivă, dar, în același timp, posedă și o sugestivitate critică, de interpretare a unor opere, de evaluare a unor creatori în individualitatea lor ireductibilă. Confesiunea e modalitatea privilegiată de structurare a substanței acestei cărți, de dinamizare a fluxului de imagini și de întâmplări, e modul de a retrăi un timp revolut, cu relieful său contorsionat, cu dinamica sa absurdă, tragică ori carnavalescă, nu de
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
cu care urmărește asemenea „tărîmuri”, putința de-a le acorda sensul unei traume proprii. Aici categoriile, cadrele generale nu sunt de mare folos. Poetul purcede din intimitatea viscerală a suferinței (în cazul de față predomină una eroticească), din ceea ce e ireductibil în istoria-i personală, diferențiind-o de istoria exterioară a temelor. E o experiență neagră a unei ființe ce ia cunoștință de sine printr-un simțămînt al unicității. Damnarea constă tocmai în această desprindere, în virtutea individuației, din comun, din media
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
chiar trăind cu mîndria harului lor. În realitate, totul e o născocire prin care Dumnezeu se apără de curiozitatea noastră tiranică, păcălindu-ne, momindu-ne și învăluindu-ne într-o rețea de năluciri plăcute. Concluzie: întreaga existență este un mister ireductibil în fața căruia șansele omului de a-l revela sunt nule. Iar religiile, și implicit creștinismul, nu sunt decît visuri colective al căror rost e să ne împînzească ochii cu minciuni mîngîietoare. Stăniloae îl combate pe Blaga în două feluri: mai
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
într-o antologie de banalități exasperante. Dar să încerc o incursiune în spiritul comentariilor din carte: intenția lui Sperantia e de a descoperi principiile comune a tot ce e viață: biologie, viață spirituală, viață socială etc. Viața e un fenomen ireductibil guvernat de legi proprii, iar în cazul omului, nu există viață spirituală fără viață socială, orice gest sau faptă avînd un corelat subiectiv. Cu alte cuvinte, fără conștiință, lucrurile nu ar însemna nimic. Fără conștiință nu ar exista societate, religie
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
ori recitesc textele poetice sau despre poezie ale lui Benjamin Fondane, nu ca o specialistă sau o exegetă a operei sale bogate și uimitoare, ci ca poet și cititor, îmi pun mereu aceeași întrebare: de unde vine impresia puternică persistentă, convingerea ireductibilă a unei conivențe spirituale profunde și a unei coincidențe interioare tulburătoare? Să fie oare vorba despre solidaritatea tacită, „transnațională” a poeților de pretutindeni - specia aceasta de literați mereu amenințată și mereu subversiv rezistentă - care ar găsi în verbul înflăcărat al
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
e în afara judecăților morale, singura exigență pe care și-o impune fiind repulsia față de crima politică. Rezumînd, Breban are cîteva ideică lăuză pe care le repetă în volum: 1) epoca națiunilor nu s-a încheiat și neamul e o realitate ireductibilă la ortodoxie sau ideologie; 2) românii nu sunt născuți pentru a fi victime; 3) toți liderii politici români au suferit de hybris, de acea trufie din cauza căreia, pierzînd pămîntul de sub picioare, au început să se creadă mai aleși decît le
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
-mi, fără să vreau, numele faimosului cîine Rin-Tin-Tin, ce smulgea succese pe ecran, la Warner Bros, prin deceniul al treilea. Ce poate face acest personaj împovărat de obsesii maratonice, dintr-o emisiune vie, admirabil coerentă, cum izbutise a se impune ireductibil Revista Literară Radio? Dînd falacios iluzia că ia în seamă valul protestelor - în jur de 1000 - care se reuneau în apărarea publicației, dar de fapt ignorîndu-l insolent, un text, ce ar fi avut-o drept autoare pe Oltea Șerban-Pârâu, ne
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
condamnat ireversibil la neputință, durere și moarte: bătrînețea e anticamera penibilă a sfîrșitului: o colecție tot mai amplă de degradări, avînd ca limită ultimă opacitatea neantului. Există însă și un discurs despre bătrînețe orientat spre euforie. Bătrînețea are farmecul ei ireductibil: un amestec subtil de înțelepciune, autoritate și virtute, o bună ocazie de a recupera, compensatoriu, un mod de viață mai pur, liber de ingerințele corpului, încărcat de beneficiile unei lungi experiențe. Toate «pierderile» firești ale vîrstei sunt dublate de norocoase
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3312_a_4637]
-
epoci. Ne lipsește deocamdată o istorie a receptării adusă la zi. Ea ar arăta multe lucruri interesante, între care evoluția opiniilor de la extrem de favorabile în generația șaizeci, chiar și în lipsa reeditării cărții, la prudente sau defavorabile în generația optzeci (adversar ireductibil, Ion Bogdan Lefter). Cât îi privește pe douămiiști, se remarcă, cel puțin în anumite grupări ideologice radicale, o întoarcere la sociologismul lui Gherea, ceea ce presupune un refuz al esteticului maiorescian și călinescian. Preeminența acordată de criticii generației șaizeci esteticului e
G.Călinescu și detractorii săi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3313_a_4638]
-
se să le claseze de la distanță, ca pe orice alt fenomen al culturii, mai degrabă decât să le asume în litera lor. Primului monograf al structuralismului, curentele Noii Critice franceze nu i se păreau, ca altor interpreți din epocă, nici ireductibile, nici inevitabile. Dimpotrivă. Originalitatea structuralismului e mereu amenințată, în micul studiu al lui Virgil Nemoianu, de perspectiva integratoare și universalistă a istoricului ideilor. „Ni se pare periculos să înțelegem structuralismul într-un mod îngust, de fapt el este o mișcare
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
al lui Virgil Nemoianu, de perspectiva integratoare și universalistă a istoricului ideilor. „Ni se pare periculos să înțelegem structuralismul într-un mod îngust, de fapt el este o mișcare încă mai largă decât pare, împăcând în mod precar antagonisme poate ireductibile” e cea mai caracteristică afirmație a criticului. Structuralismul e de-teritorializat prin coborârea (discutabilă!) istoriei sale până la romantism și prin extinderea sferei de aplicație la domeniul literaturii înseși. Dacă termenul de structuralism poate fi abstractizat la problema raportului dintre general
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
Nici vorbă! Mai întâi pentru că nu luciditatea, ci lașitatea este cea care descurajează. Iar mai apoi, fiindcă toate acestea sunt pronunțate în numele unei umanități flagrante, emoționante, în numele acestei fragilități care este binele nostru comun, fragilitate ce rămâne rațiunea și dovada ireductibilei noastre fraternități. Nu există numai disperare, fiindcă mai presus de toate există această esențială fraternitate a oamenilor care se înfățișează goi în fața timpului, printre unduirile ierbii, pe pământul concret și printre arbori, iar această fraternitate este, trebuie să pronunțăm cuvîntul
„Lacrima întărește“ by Jean-Pierre Siméon () [Corola-journal/Journalistic/3505_a_4830]
-
mai degrabă, cataleptică. O vedeam cum începe să-și muște buzele uscate, asprite și subțiate de un fel de suferință zâmbitoare care mie-mi era inaccesibilă”. Dacă Ondina e într-atât de accesibilă încât se autoanulează emoțional, Ada Comenschi e ireductibilă ca personalitate - nu i se livrează niciodată, în ciuda disponibilității erotice totale: „Devenisem hârtia ei de turnesol, materialul testului ei cu privire la stranietățile erosului. Eram de fapt un substitut al lui Teacher, un bărbat de probă, dotat cu toate atributele generice pe
Bovarism masculin by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3579_a_4904]
-
conștiinței. În scrisul Aglajei lipsește taman conceptul. Din amintirile Norei Iuga înțelegem că celor două scriitoare de expresie germană nu le-a fost dat să fie prietene. Construite între ziduri paradoxale, Herta și Aglaja au rămas gemene cu voci distincte, ireductibile. Născută la București din părinți ieșeni, Aglaja Veteranyi a fost prizoniera unei identități neînțelese deplin. Începând cu 1967, ea călătorește mult cu familia (artiști de circ) și se stabilește finalmente în Elveția, unde se specializează în arta dramatică. Scriitoare, artistă
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
de interacțiune umană. Aproape că nu există relație - fie că e vorba de cea dintre Cezar și fratele său, Flaviu, de relația celor doi cu părinții sau de aventurile sexuale ale protagonistului - care să nu îmbrace o notă de ambiguitate ireductibilă. Fiecare dintre personaje e, pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii și
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
vorbi de valoarea lor, contribuie la modificarea profilului criticului de la Contemporanul. În acest sens, arată Ion Vitner, „Gherea nu stabilește, cum se poate vedea la o lectură atentă, o contradicție absolută între tendenționism și teoria artei pentru artă”, deoarece „antagonism ireductibil există între tendenționism și tezism, pe de o parte, și între teoria artei pentru artă și formalism, pe de altă parte”. Pe aceeași linie se situează sublinierea cuvintelor lui C. D. Gherea, după care „un curent literar, oricât de puternic
Însemnări despre debutul lui Mircea Iorgulescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4586_a_5911]
-
subl. lui P. C.), către realizarea unui principiu de individuație. Și, pe de altă parte, corelativ, către cea mai mare diversificare cu putință... Iubirea nu e altceva decît capacitatea noastră de a ne transcende în altul, într-un alt individual ireductibil și inefabil pe care să-l putem iubi ca atare: (Studiu introductiv la Banchetul lui Platon, 1995). Rostul cosmic al iubirii este acela ,,de a consacra ireversibilitatea principiului de individuație". (subl. lui P. C.) În aceeași ordine de idei, autorul
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
la Părinți, ca să înțelegem cum se mărturisește, cum trebuie să fii martor și martir (...)". Intenția eseistului e ca, în interpretările sale, să extragă particularitatea viziunii unui anumit scriitor, să-i definească și să-i nuanțeze personalitatea în datele sale individualizate, ireductibile. Aceasta pentru că există o retorică a confesiunii, cu normele și regulile ei, desigur subtile, aproape insesizabile, după cum distanța care separă mistificarea de adevăr poate fi, la rândul ei, fragilă, fluctuantă, inconsistentă. La Baudelaire se înregistrează astfel "gratuitatea", "detașarea de tot
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
caracterul compozit, balansarea creației între diversitățile ce pot fi intuite în cuprinsul său. Rostul exegetului, ni se sugerează, nu e de-a reduce, de-a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității practic infinite, în colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă. De-a prinde pe pelicula conștiinței sale relative obiectul axiologic relativ al plăsmuirii literare. De unde arborescența de observații, abundența de adnotări ce anevoie s-ar putea
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
cu ideea de iertare a tot și a toate. Să-mi ierte Dumnezeu bunul neputința de a înțelege aceasta până la capăt, cu toate că degetul meu și cuvântul meu nu arată spre un ins anume, ci spre o idee vinovată. O abstracție ireductibilă în arta de a extermina. Privesc orice îndemn la iertare cu suspiciune, și sunt neîmpăcată în suspiciunea mea. Silită sunt în ceasurile de disperare să gândesc alternativa unui Dumnezeu adus la exasperare prin ceea ce facem, și gata aproape să nu
O recitire by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/11108_a_12433]
-
tăiere, cioplire, finisare și asamblaj, iar concepția lor privește în mod strict toate caracteristicile inventariate mai sus. În consecință, particularitățile sculpturilor realizate în aceeași ediție, sau în ediții diferite, trebuie căutate exclusiv în datele stilistice ale artiștilor și în structura ireductibilă a gîndirii lor plastice. Și totuși, în pofida tuturor evidențelor care ar orienta percepția în această direcție, Simpozionul de la Baia Mare continuă să fie unul dintre cele mai importante și mai dinamice dintre toate acțiunile similare din întreaga țară. Gîndit de la bun
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
Dinu Săvescu descinde, pe de o parte, direct din aceste spații ale istoriei artei, mai exact din istoriile particulare ale unor mari pictori români, iar, pe de altă parte, ea este expresia puternică a unei reprezentări proprii, a unui mod ireductibil de gîndire artistică și de implicare morală, dar și a unei filosofii mai largi, a unei concepții integratoare, care se sprijină temeinic pe libertatea privirii, pe siguranța gestului și pe luciditatea formulării. Din experiența de restaurator, Săvescu își extrage, în
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
afective. Don Quijote, Mozart și Salieri, Picasso, Luchian, dar și Personaj venețian, Dansatoare, Bărbat cu papagal, Bărbat cu broască țestoasă etc., deși ies din categoria divinului și din aceea a fondatorilor, se înscriu în aceeași galerie de chipuri unice, de existențe ireductibile, pentru care potrivită nu este descrierea psihosomatică, ci fixarea, lipsită de orice ezitare, în efigie. Și aici, ca și în cazul figurilor biblice, pictorul recurge la același tip de codificare și la aceleași formule de cercetare stilistică. Îmbinînd hieratica bizantină
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]