743 matches
-
recunoașterea lui în toate detaliile lumii. Debutând sub semnul unei vulnerabilități emoționale introvertite, în deceniile ’50-’60 B. și-a extravertit trăirile, pentru a-și regăsi, cu trecerea anilor, unitatea emoțională a personalității într-o nouă neliniște, întemeiată pe fuga ireparabilă a timpului. Poeta a avut întotdeauna capacitatea de a crea tensiune lirică prin acumulare de impresii concrete și prin enumerare de acțiuni. Există la ea și talentul de a sugera intensitatea sentimentului fără a-l numi, ci ascunzându-l în spatele
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
stare de sfâșiere interioară, o durere sufletească sau morală, dar și o durere fizică insuportabilă. Dar plânsul nu este numai suferință, el este și descărcare. Este forma de exteriorizare a durerii. Poate fi și expresia regretului legat de o pierdere ireparabilă, dar și expresia bucuriei regăsite, la care nu s-a sperat, pe care o crezusem definitiv pierdută. Cel care plânge este Întotdeauna singur. Chiar dacă, În unele ocazii, se plânge În colectiv, fiecare individ plânge pentru sine și În felul său
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
neliniște, de angoasă, a persoanei aflate În suferință, a disperării care tulbură starea de echilibru sufletesc interior; redarea Încrederii În sine, În propriile forțe, prin mobilizarea resurselor sale sufletești, pentru a putea lupta Împotriva suferinței; ideea că nimic nu este ireparabil În afară de moarte și că toate obstacolele vieții pot fi depășite; redarea valorii de sine și, prin aceasta, restabilirea stării de echilibru interior. 2. Mijloacele de realizare Pentru obținerea rezultatelor urmărite, privind restaurarea psihomorală a persoanei aflate În suferință, trebuie avute
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o percepție global-integrativă despre moarte, sau poate că această viziune globală a fost desființată de analiza pe secțiuni a morții. Văzută În raport cu valorile vieții, Înțelegând prin aceasta În primul rând plăcerea de a trăi, moartea reprezintă o ruptură, un act ireparabil și ireversibil. Aceasta este o preocupare care se desfășoară În câmpul conștiinței de sine a eului personal. Grija de sine este legată de teama de moarte a propriului eu, de conștiința traumatică a pierderii/dizolvării propriei sale individualități. În acest
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
său prieten Ion Vianu. Autentică regăsire a timpului pierdut (referirile la Proust abundă în discursul ambilor), aceste amintiri adresate au o funcție recuperatoare, compensatoare și terapeutică. Ele sunt marcate de conștiința scurgerii ireversibile a timpului, ca și de sentimentul fisurii ireparabile dintre vârsta trăirii și cea a mărturisirii. Expresia desăvârșită a ireversibilului este proba exilului (proba labirintului, cum o numise Mircea Eliade, alt mare exilat): o opțiune existențială și spirituală pe care Amintirile au menirea s-o legitimeze, răspunzând întrebării de
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
și pierderi. Pericolul te pândește la fiecare pas. Nu am fost niciodată grav rănit. Cred că am avut noroc. Drept să spun am cicatrici pe tot trupul. Mi-am rupt cam toate oasele: urmărul, șoldul, coastele... Dar, din fericire, nimic ireparabil. Cel mai bine îmi aduc aminte cursa de ladin Washington, capitala Americii. Călăream un cal foarte puternic. Pe vremea aia în America era președinte un irlandez, care avea și același nume cu mine, Kennedy. Deși am avut ocazia să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
socotită (eu nu sunt în stare de afirmări în vînt.) că dacă ar muri ea, m-aș omorî. E insuportabilă viața fără Ioana, în absența ei nu m-a susținut decât gândul că, orice s-ar întîmpla, nu e nimic ireparabil atât timp cât mai trăiești. Și totuși, aceasta nu e de ajuns. Accepta în feluri deosebite mărturisirea mea sinceră. Sau, venea transfigurată în brațele mele: "Sunt fericită, iubitule, totul se va schimba, sunt nebună, nu lua în seamă vorbele mele", dar alteori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
constant cu orice tip de armă, nu se temea de o confruntare cu burgundul. Cu toate acestea, atitudinea pe care o luase regele se dovedea insultătoare la adresa lui, întrucât leza demnitatea sa de ambasador roman. înainte de a fi putut spune ceva ireparabil, Alpinianus îl apucă de un braț și i se adresă lui Gundovek: Dar... obiectă el, dezorientat, arătând cu mâna spre Gualfard, e cu siguranță vinovat! Ai un martor, ce vrei mai mult? El e asasinul! Gundovek scutură din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și temute - s-ar fi simțit obligat să caute tot restul vieții sale să-și răscumpere situația stânjenitoare în care se găsise cu o noapte înainte: capturându-l, Mabertus îi pătase pentru totdeauna reputația sa și îi schimbase în mod ireparabil destinul. „Ei bine, își spuse, cu atât mai rău pentru el!“ Trăgând cuțitul de la centură, tăie frânghia ce ținea legat calul băiatului de al său. Pe urmă, se apropie de el și făcu același lucru cu legăturile ce îi strângeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
despre Adela. O tentativă de iubire pygmalionică, dar care nu obține aceeași dezlegare ca și în mit. Întregul roman conține relatarea metamorfozei privirii în amintire, în imaginar. Prin despărțirea finală a celor doi, destinul diferit a două posturi narative devine ireparabil. Adela rămâne romanul criticului, "atins" și totodată evadat de sub această atingere, "orizontul" spre care tinde acesta. Un orizont a cărui figură nu este alta decât linia imaginară care unește cerul cu pământul. Natura imaginară a acestei linii se verifică ușor
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
fost chemată zilnic la miliție fiind obligată să dea declarații peste alte declarații, amenințând-o cu Închisoarea pentru deținere de obiecte prețioase peste limita impusă de dictatorul Suprem Nicolae Ceaușescu. Imediat am lăsat totul baltă alergând la autorități Însă, zadarnic. Ireparabilul s’a produs! Pentru a nu fi azvârlită În Închisoare a fost amăgită să declare toate bunurile cedate În favoarea Statului, cu mențiunea: Dacă nu se constătă fraude, desigur „La sfântul așteaptă” i se va returna valorile Înapoi...!” „Statului, adică, ticăloșilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
judecători o societate nu poate exista. Ar pieri. - Și-atunci care sunt limitele? întrebai. - Cele ale conștiinței, îmi spuse. Legile sunt schimbătoare, iar multe din ele imperfecte. Totul e să nu ai nimic a-ți reproșa, necum ceva grav sau ireparabil când ești chemat să-ți faci datoria. Conștiința trebuie să opereze atunci, în clipa aceea, ulterior, e zadarnic. Tot ce vine după aceea este mulțumire sau căință, care înseamnă recunoașterea în tine a greșelii, singura cale de eliberare, micul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
episcop a înălțat crucea pe turnul de pază, iar soldații au aclamat-o strigând de trei ori „Castilia“, „Castilia“, „Castilia“, ceea ce era în tradiția lor când se făceau stăpâni peste un oraș. La auzul acestor strigăte, granadinii au înțeles că ireparabilul deja se întâmplase și, uluiți că un eveniment atât de important se petrecuse cu atât de puțină zarvă, au început să se roage și să recite versete pe un ton monoton, cu ochii împăienjeniți de lacrimi și genunchii înmuiați. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Catedrala Sf. Sofia. Europa era acum divizată și la nivel religios. S-a pornit un adevărat război ideologic între cultul catolic apusean cu centrul la Roma și cultul ortodox al cărui leagăn era Bizanțul, război ale cărui consecințe sunt aparent ireparabile. Ultima mare dezbinare a Bisericii Catolice a fost rezultatul Reformei începută Martin Luther în 1517 care dorea revenirea Bisericii la principiile apostolice de la începuturile creștinismului și desființa anumite principii fundamentale cultivate de cultul catolic. Nu se admit infailibilitatea Bisericii, instituție
Religia creştină şi spiritualitatea ortodoxă în spaţiul mioritic. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
asiguram douășpe și trei sferturi muniție de luptă pă cap de român. Da’ p-ormă? Cine să te mai ajute, că veneau și ei la război?“. A prevăzut dezastrul și a intervenit rapid, cât încă nu se luase vreo decizie ireparabilă. A vorbit cu cine trebuia. Printr-o servitoare a Lupeascăi, i-a trimis un bilet personal regelui Carol al II-lea. I l-a strecurat femeia când i-a adus cafeaua suveranului, într-o după-amiază de marți, chiar în grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar fi dat bir cu fugiții, Îngrozite. Eu Îl priveam În ochi și știam că Julián era tot acolo, Înăuntru, viu, mistuindu-se Încetul cu Încetul. Așteptînd. Își pierduse buzele, dar, după cum credeau doctorii, corzile vocale nu suferiseră nici o pagubă ireparabilă, iar arsurile de pe limbă și de pe laringe se vindecaseră cu luni În urmă. Ei presupuneau că Julián nu spunea nimic pentru că mintea i se stinsese. Într-o seară, la șase luni după incendiu, pe cînd eram doar noi doi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-ți primescă faptele. Exemplul tău de luptă, dăruire și înaltă trăire, să inspire pe cât mai mulți dintre fiii Patriei. Să nu rămână nici un sat fără Biserică, nici o casă fără icoană, nici un suflet fără Dumnezeu! TOMA BONTAȘ Părerile de rău sunt ireparabile. „Doamne, în cer este mila Ta, și adevărul tău până la nori”. (Psalmul 35 David 4) Greșelile se plătesc cu zbuciumări sufletești, cu nopți nedormite, cu gemete mocnite care rup din carnea ta și îți vlăguiesc puterile sufletești. Am nevoie de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
se făcea acest lucru. La primirea în toate instituțiile de învățământ pregătitoare de cadre didactice, trebuie introduse probe care să evidențieze prezența vocației de învățător. Altfel, vom întâlni tot mai multe cadre didactice care calamitează învățământul, care aduc grave și ireparabile prejudicii societății. Nu vă supărați, domnule profesor, dumneavoastră ați atins în îndelungata activitate didactică pe care ați desfășurat-o acest ideal paideic? Nu știu. Răspunsul la această întrebare îl pot da cei ce au beneficiat de prestațiile mele didactico-educative. Și
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de o singură ciocnire. Nu-i mai rămânea decât 1'50" până la momentul fatal și, cu forța pe care un viitor năprasnic o exercită asupra spiritului nostru, în conștiința lui Homer începu să bolborosească neliniștea. Brusc, își dădu seama de ireparabilul rupturii lui de Barbara, și aproape simultan, parcă tocmai din pricina acestei eliberări de sub imperiul necesității de până mai ieri, se simți din nou robit de iubirea vastă și degravifiată de contingențe. Ochii, părui - verzi, castaniu... 43", 42"... gura, ceafa - carmin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
ne înlemnească însă tinerețea. Știam că ne vom despărți, unii, pentru totdeauna. Neam propus o întîlnire după zece, apoi după douăzeci de ani, dar cine mai putea să știe!... Ca timp, distanțele acestea păreau spăimîntătoare, marcînd un gol, o pierdere ireparabilă. Pe rînd iubite, colegele se măritaseră, lăsîndu-i pe băieți din ce în ce mai singuratici. Pătruns de conștiința destinului ce începea să fie personal, întrezăream realitatea unui sfîrșit. De starea de infantilitate care încă mă mai lega de părinți mă rușinam, iar această rușine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mine. De ce să nu fiu? m-a întrebat Luke sincer surprins. Eu sunt bun. Sigur că era. Era un om bun, iar odată fusese omul meu bun. Pentru câteva clipe, m-am simțit învăluită de sentimentul dureros al unei pierderi ireparabile. Nu mă așteptam să fiu așa de tristă, am spus. — Eu mă așteptam. — Da? Eram foarte surprinsă. —De curiozitate: de ce ai acceptat să ne întâlnim? —Eram curios. Am vrut să văd dacă te-ai schimbat. Și mi-a fost dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o lași pe nevastă-ta și-ai să vii după mine, ca să fii lângă copilul tău... Probabil că n-o auzea. Privea în gol și trăgea din țigară cu coatele sprijinite de volan, rumegându-și parcă panica. Se întâmplase ceva ireparabil, și ea, așteptându-i, nerăbdătoare replica, și el, tăcând, uitându-se-n gol prin parbrizul aburit de ger. — Hei! Ce părere ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști copilul? Te căsătorești cu mine? Asta vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Îi era distant, frumos și aspru. Dacă Rachel ar fi general, m-aș Înrola În orice armată pe care ar comanda-o. Bătăile din palme de la final au fost asurzitoare; bănuiam că lumea aplauda ușurată că supraviețuise fără daune fizice ireparabile. Eram transpirată leoarcă și mă simțeam de parcă Încheieturile mi-ar fi fost lubrifiate de sudoare. Cunoscând-o bine pe Rachel, Îmi puteam da seama că Începuse ora Într-o dispoziție proastă și că ne muncise În halul ăla ca să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iar când reiei, legi, ștergi, ele se dizolvă și se reectoplasmează În locul lor firesc, e o simfonie submarină de Înlănțuiri și fracturi moi, un dans gelatinos de comete autofage, ca știuca aceea din Yellow Submarine, apeși cu buricul degetului și ireparabilul Începe să lunece Îndărăt către un cuvânt vorace și dispare Între fălcile lui, el suge și svârrllurp, Întuneric, dacă nu te oprești, se mănâncă singur și se Îngrașă din nimicnicia-i, gaură neagră a Cheshire-ului. Iar dacă scrii ceea ce pudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
un punct critic. Se găsea în fața a două posibilități. Ori să împărtășească descoperirile sale întregului echipaj, ori să aprofundeze singur cauzele. Dacă o alegea pe prima și faptele dovedeau că se înșela ― cum altfel nădăjduia cu disperare ―, provoca o cădere ireparabilă a moralului colegilor săi. Dimpotrivă, nedeclararea a tot ceea ce știu l-ar fi costat blamul general și urmări legale. Dacă lucrurile pe care le știa erau exacte, ceilalți vor afla cât de curând adevărul. Ash, instalat la pupitrul central al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]